Plângere contravenţională. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 1617/305/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 111/R
Ședința publică de la 19 martie 2013
Completul constituit din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: O. N.
Judecător: R. I. C.
Grefier: V. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul N. M. împotriva încheierii camerei de consiliu din 14.12.2012 a Judecătoriei S. G. și a recursului declarat de intimata Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentată teritorial de către Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale B., împotriva sentinței civile nr. 2612 din 10 octombrie 2012 a Judecătoriei S. G..
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2013, când părțile au fost lipsă, iar instanța a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată când, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 12 martie 2013, apoi pentru astăzi, 19 martie 2013.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2612 din 10.10.2012, Judecătoria S. G. a admis plângerea formulată de petentul N. M., domiciliat în Sf. G., .. 90/A, ., . împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 27.03.2012 de intimata DIRECȚIA R. VAMALĂ B. – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C., cu sediul în B., ., B. și în consecință:
A anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 27.03.2012 de intimată.
A exonerat petentul de la plata amenzii contravenționale aplicate.
A dispus restituirea bunurilor confiscate.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 19.12.2011 în baza autorizațiilor de percheziție emise de Tribunalul C. s-au efectuat percheziții domiciliare în imobilul din Sf. G., .. 90 A, . fost identificate 10 pachete țigarete VICEROY cu timbre emise de Ucraina iar în imobilul din ./B au fost identificate 14 peturi a câte 2 litri alcool.
Rezultatul perchezițiilor domiciliare au fost comunicate de I.P.J C. către Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. - intimata în prezenta cauză, care analizând starea de fapt descrisă în procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor a conchis că faptele săvârșite de petent întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 221.3 alin. 2 lit. b – Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal completat și modificat; constând în deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării ….fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 296.1 alin. 2 lit. l din titlul IX/1. Pentru fapta descrisă mai sus s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei, care potrivit art. 221.3 alin. 3 – Legea nr. 571/2003 este cuprinsă între 20.000 lei și 100.000 lei, iar ca sancțiune complementară s-a dispus confiscarea bunurilor identificate, în scopul distrugerii.
Față de cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de intimată prin adresă instanța a solicitat relații de la P. de pe lângă Tribunalul C., care a comunicat că față de petent în dosarul penal nr. 15/P/2011 prin ordonanța procurorului din data de 07.09.2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a – Legea nr. 241/2005 și de deținere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, faptele reținute în sarcina sa nefiind prevăzute de legea penală.
Văzând răspunsul comunicat instanța nu a procedat la suspendarea judecării plângerii petentului, soluționându-o.
Dispozițiile art. 221/3 alin. 2 lit. b au fost introduse prin Ordonanța Guvernului nrr. 30/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 627, din 2 septembrie 2011, intrată in vigoare la data de 01 ianuarie 2012.
Acesta este temeiul de drept al faptei contravenționale reținute în sarcina petentului.
La data constatării stării de fapt de către organele de cercetare penală, fapta reținută în sarcina petentului nu era prevăzută de codul fiscal ca fiind contravenție.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 Constituția României coroborat cu art. 1 C.civ (art. 6 N.C.civ.) – legea dispune numai pentru viitor ea n-are putere retroactivă, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea potrivit art. 1 din OG nr 2/2001 - constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță [….] precum și al art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001 care prevede ca: „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu … descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, [….]; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Judecătoria analizând plângerea în condițiile art. 34 din OG 2/2001 privind verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, a constatat că procesul verbal contestat, este nelegal întocmit; fapta reținută în sarcina petentului nu întrunește condițiile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001, la momentul constatării acesteia nu era prevăzută de lege ca fiind contravenție.
Astfel a constatat că organul constatator a întocmit procesul verbal cu încălcarea principiului legalității, potrivit căruia o faptă nu constituie contravenție dacă legea nu o prevedea ca atare la momentul pretinsei comiteri, nesocotirea acestui principiu având ca efect anularea actului constatator cu consecința lipsirii de efecte juridice.
Față de cele ce preced, prima instanță a apreciat că plângerea petentului este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și în consecință a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ încheiat la data de 27.03.2012 de intimată și a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale aplicate.
Dând eficiență principiului accesorium sequitur principale, instanța a dispus restituirea către petent a bunurilor confiscate de către intimată.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 14.12.2012 judecătoria a respins cerea petentului de completare a sentinței, acesta solicitând ca instanța să se pronunțe și asupra capătului de cerere privind restituirea amenzi de 10.000 lei care a fost deja achitată.
În esență, prima instanță a menționat că în procedura plângerii contravenționale nu poate dispune asupra cererii de restituire a amenzii achitate anterior, competența revenind instituției care a încasat o sumă nedatorată .
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul N. M. solicitând desființarea în parte a sentinței, rejudecarea fondului și obligarea intimatei să-i restituie suma de 10.000 lei achitată cu titlu de amendă .
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.9 C., se arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii în sensul că a omis să dispună restituirea amenzii a cărei achitare nu are semnificația recunoașterii vinovăției, ci doar a unei plăți nedatorate.
Recurs a declarat și agentul constatator Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale B., de această dată fiind atacată sentința civilă nr.2612/10.10.2012 a Judecătoriei S. G., solicitându-se modificarea sentinței în sensul menținerii procesului verbal de contravenție ca legal și temeinic.
În motivarea acestei căi de atac, întemeiate în drept pe prevederile art.304 ind.1 C., art.304 pct.8 și 9 C., s-a arătat că pe fond deținerea produselor accizabile fără introducerea lor în sistemul de accizare din România a fost descoperită cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare, fapta reținută drept contravenție fiind încadrată corespunzător stadiului legislației din momentul întocmirii procesului verbal din 27.03.2012, respectiv în prevederile art.221 ind.3 alin.2 lit.b din Codul fiscal, menționându-se că și după vechea legislație fapta contestatorului era sancționată ca și contravenție, mai exact potrivit prevederilor art.220 alin.1 lit.c din OG nr.92/2003, în ambele situații regimul sancționator fiind identic – amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei și confiscarea produselor .
Recurentul contestator a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de A.N.V întrucât a fost sancționat în baza unor texte legale care au intrat în vigoare numai începând din data de 01.01.2012, fapta reținută în sarcina sa fiind săvârșită în data de 19.12.2011.
Examinând sentința atacată prin raportare la recursul agentului constatator tribunalul reține că orice faptă contravențională este supusă legii contravenționale din momentul săvârșirii ei, adică principiului „tempus regit actum”, cu alte cuvinte legea contravențională nu poate retroactiva, mai exact unei fapte din luna decembrie a anului 2011 nu i se poate aplica textul incriminator cuprins într-un act normativ intrat în vigoare începând cu prima zi a anului 2012, cu atât mai mult cu cât trebuie relevat că în speța de față nu este cazul aplicării legii contravenționale mai favorabile când conform art.12 din O.G nr.2/2001, fapta deși săvârșită sub imperiul legii vechi, ajunge să fie sancționată potrivit legii noi care prevede sancțiuni mai ușoare .
Soluția primei instanțe de anulare a procesului verbal de contravenție este legală și temeinică întrucât potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 agentul constatator are obligația de a indica actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, subînțelegându-se că este vorba de o indicare corectă .
Tribunalul nu poate realiza o individualizare judiciară a faptei pe măsura temeiului de drept care ar fi trebuit în mod corect menționat în actul de sancționare, pentru că potrivit art.47 din OG nr.2/2001, dreptul comun al contravențiilor se completează cu dispozițiile Codului penal, ceea ce înseamnă că o faptă este contravenție numai atunci când încadrarea care i se dă în drept corespunde în mod integral cu textul legii contravenționale la care agentul constatator face trimitere în procesul verbal, cu alte cuvinte principiul legalității incriminării din materie penală se translatează și în materie contravențională, așa încât orice nesocotire a acestuia produce nulitatea actului de sancționare.
Din acest punct de vedere, în baza art.312 alin.1 teza a II-a C. recursul agentului constatator va fi respins ca nefondat .
În ceea ce privește recursul contestatorului relativ la soluția de respingere a cererii sale de completare a sentinței, trebuie menționat că potrivit art.37 din O.G nr.2/2001 hotărârea judecătorească prin care se soluționează plângerea contravențională constituie titlu executoriu ( ca atare inclusiv pentru dispoziția de restituire a amenzii ) la fel de adevărat fiind că în temeiul art. 47 din O.G nr.2/2001, dreptul comun al contravențiilor se completează și cu prevederile Codului de procedură civilă, prin urmare cauzei de față îi sunt aplicabile dispozițiile art.404 ind.2 alin.3 C. care prevăd că instanța judecătorească competentă poate să dispună restabilirea situației anterioare executării atunci când o atare întoarcere a executării nu a fost dispusă de instanța care a desființat titlul sau actele de executare, respectiv de instanța care a desființat hotărârea executată .
Conform celor dezlegate prin decizia în interesul legii nr.5/2012 a Î.C.C.J o atare instanță competentă este întotdeauna judecătoria, prin urmare dacă se are în vedere că plata amenzii mai înainte de soluționarea plângerii contravenționale are semnificația unui act de executare, e drept voluntar, atunci este limpede că anulând procesul verbal de contravenție, judecătoria, la cererea petentului, trebuia să dispună și întoarcerea executării săvârșite până atunci, restituind amenda care nu poate rămâne încasată în baza unui titlu desființat.
Așa fiind, reținând că respingerea ca inadmisibilă a cererii de restituire a amenzii constituie o soluție dată cu interpretarea greșită a legii, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C., tribunalul, în baza art.312 alin.1 teza I C. va admite recursul contestatorului în sensul că va modifica în tot încheierea camerei de consiliu din data de 14.12.2012, după care pe temeiul art.281 ind.2 alin.1 C. va completa sentința în sensul că va dispune restituirea către contestator a amenzii în sumă de 10.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de agentul constatator Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale B. împotriva sentinței civile nr.2612/10.10.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o menține.
Admite recursul declarat de petentul N. M. împotriva încheierii camerei de consiliu din 14.12.2012 a Judecătoriei S. G., pe care o modifică în tot și în consecință:
Completează sentința civilă nr.2612/10.10.2012 a Judecătoriei S. G., în sensul că dispune restituirea către recurentul petent N. M. a sumei de 10.000 lei reprezentând amendă încasată de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C. cu chitanța ./2011 nr._/103/02.04.2012 .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. A. D. O. N. R. I. C. V. E.
Red. O.N. /10.04.2013
Tehnored. V.E./11.04.2013
2 ex.
Judecător fond – M. K. I.
| ← Succesiune. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 332/2013. Tribunalul... → |
|---|
