Plângere contravenţională. Decizia nr. 449/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 449/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/A
Ședința publică din data de 13 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Z. R. I.
Judecător: O. N.
Grefier: I. E. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România –S.A Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN împotriva sentinței civile nr. 530 din 15 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent C. A., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2015 când părțile au lipsit, iar conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanța, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 octombrie 2015.
Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 530 din 15 iunie 2015 Judecătoria Târgu S. a admis plângerea formulată de petentul C. A. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . 15 nr._/16.02.2015 încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN.
A anulat în întregime procesul - verbal și a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 750 lei aplicată prin procesul verbal.
A obligat intimata la plata către petent a sumei de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . 15 nr._/16.02.2015 încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN s-a consemnat că la data de 29.10.2014, pe DN 2 km 115 + 80 m, Mărăcineni, jud. B., auto_ proprietatea petentului a circulat fără să dețină rovinieta valabilă.
Petentul a fost sancționat cu amendă de 750 lei pentru contravenția prevăzută de art. 8 al. 1 din OG 15/2002.
Instanța a apreciat că în cazul procesului verbal comunicat petentului pe hârtie iar nu în format electronic, nesemnat de agentul constatator, purtând mențiunea că a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001, dacă procesul verbal este comunicat contravenientului în copie, potrivit art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001, varianta tipărită pe hârtie a procesului verbal echivalează cu o copie a procesului verbal. Dar chiar dacă o astfel de comunicare, în copie, răspunde exigenței legale privind comunicarea procesului verbal, instanța nu se poate raporta la această copie pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de legalitate în privința procesului verbal de contravenție.
Potrivit art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este obligată să verifice dacă procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea mențiunilor obligatorii a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. Printre mențiunile prevăzute de textul legal este și existența semnăturii agentului constatator. Având în vedere că procesul verbal poartă mențiunea că a fost semnat electronic, prima instanță a reținut că putea fi întocmit exclusiv în formă electronică, potrivit Legii nr. 455/2001. Potrivit art. 4 pct. 3 din Legea 455/2001, semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de autentificare. Potrivit art. 4 pct. 3 coroborat cu art. 5 din Legea 455/2001, prima instanță a reținut că este vorba de o semnătură electronică extinsă.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 455/2001, partea care invocă înaintea instanței o semnătură electronică extinsă trebuie să probeze că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001 și anume că este legată în mod unic de semnatar, asigură identificarea semnatarului, este creată prin mijloace controlate unic de semnatar și este legată de datele în formă electronică la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă.
Intimata trebuie să facă dovada existenței unei semnăturii electronice încorporată, atașată sau asociată logic înscrisului electronic conținând procesul verbal, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001.
Cu privire la certificatul digital, judecătoria a reținut că acesta nu face dovada semnării electronice a procesului verbal. Certificatul digital reprezintă un document electronic emis anterior întocmirii procesului verbal, conținând cheia publică necesară verificării semnăturii electronice, potrivit art. 2 alin. 1 lit. d din Normele tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin HG nr. 1259/2001.
Semnătura electronică extinsă este codul generat pe baza cheii private, deținută și controlată exclusiv de către semnatar, cod care poate fi verificat cu ajutorul cheii publice, conform informațiilor conținute în certificatul digital.
În aceste condiții, certificatul digital nu face dovada semnării electronice, atât pentru motivele tehnice enunțate anterior, cât și pentru considerentul că un înscris, chiar electronic, emis anterior, nu poate face vreo dovadă cu privire la un fapt juridic ulterior, în speță semnarea efectivă a procesului verbal. Singura concluzie pe care o poate trage instanța din existența certificatului digital este că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice, deținând instrumentele necesare cerute de lege. Împrejurarea că agentul constatator ar fi putut semna înscrisuri electronice nu reprezintă nici măcar un început de dovadă cu privire la faptul că a semnat în mod efectiv procesul verbal.
În aceste condiții nu se face nici dovada că înscrisul electronic conținând procesul verbal a fost generat de către agentul constatator și nici dovada că acest înscris a fost semnat electronic de către agentul constatator. Întrucât instanța este ținută să constate adevărul juridic, nu poate constatata decât că procesul verbal nu a fost semnat de agentul constatator menționat în cuprinsul acestuia.
În temeiul art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal este nul absolut în lipsa semnăturii agentului constatator.
Susținerea că sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovignietei nu este supus controlului metrologic nu are nici o relevanță sub aspectul cerinței legale ca înregistrarea să fie făcută de un mijloc tehnic omologat, conform dispozițiilor art. 9 al. 2 din O.G 15/2002 modificată și completată prin O.G 8/2010, potrivit cărora ,,începând cu data de 1 august 2010 constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției". Deși definiția mijlocului tehnic omologat nu se regăsește în O.G 15/2002, noțiunea de mijloc tehnic omologat este diferită de cea de mijloc tehnic verificat metrologic, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 109 alin.2 din O.U.G 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care folosește sintagma „mijloc tehnic omologat și verificat metrologic” la constatarea contravențiilor rutiere.
În plus, autovehiculul fiind vândut la 27.10.2014, proprietar nu mai era petentul la data consemnată în procesul verbal, ceea ce înseamnă că nu petentului îi revenea obligația achitării rovinietei, deci nici răspunderea contravențională pentru această contravenție.
În baza art. 34 din OG 2/2001 instanța de fond a admis plângerea și a anulat în întregime procesul verbal.
În baza art. 453 Cod procedură civilă a obligat intimata la plata către petent a sumei de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial (400 lei) și taxă judiciară de timbru (20 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel agentul constatator C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă deoarece din analiza dispozițiilor art.7 și art.8 din O.G nr.15/2002 coroborate cu cele cuprinse în art.1 alin.1 pct. B din O.G nr.15/2002 reiese că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Apelanta C.N.A.D.N.R S.A a susținut că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate iar formalitățile de înmatriculare a vehiculului pe numele noului proprietar, în caz că nu sunt respectate, se sancționează cu inopozabilitatea față de terți a actului juridic de vânzare-cumpărare, acesta producând efecte doar între părțile contractante.
S-a mai arătat că netranscrierea dreptului de proprietate pe numele dobânditorului nu poate fi imputată CESTRIN, subiect activ al raportului juridic contravențional fiind persoana care figurează ca și proprietar în certificatul de înmatriculare și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, acestuia revenindu-i obligația de a face dovada valabilității rovinietei, responsabilitatea proprietarului înscris în certificatul de înmatriculare fiind reținută și de Curtea Constituțională prin deciziile nr.217/2013 și nr.623/2012.
Apelanta a mai susținut că un vânzător diligent are la dispoziție suficiente mijloace legale pentru îndeplinirea formalităților de transcriere a dreptului de proprietate, trebuind a se avea în vedere sub acest aspect prevederile Ordinului nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, respectiv art.24 alin.2 lit. d referitoare la radierea din baza de date a M.A.I a înstrăinătorului mașinii.
C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a mai cerut instanței de apel să cenzureze cheltuielile de judecată din primă instanță, urmând să aprecieze în ce măsură trebuie să suporte onorariul avocațial față de complexitatea redusă a cauzei.
S-a solicitat judecarea apelului în lipsă pe temeiul art.411 pct.2 NCPC.
Intimatul C. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În apărarea sa intimatul a arătat că față de lipsa semnăturii olografe a agentului constatator procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate în sensul art.17 din O.G nr.2/2001, semnătura electronică menționată în actul de sancționare, neavând valoarea unei asemenea semnături în sensul Legii nr.455/2001 deoarece a fost aplicată pe hârtie.
Apelanta a formulat note scrise prin care a învederat că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare se produc efectele transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului dar în lipsa radierii nu se asigură opozabilitatea față de terți a transferului dreptului de proprietate ,trebuind a se avea în vedere că potrivit art.24 alin.2 lit.d din Ordinul M.A.I nr.1501/2006 radierea din circulație trebuie cerută de proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane .
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii prin hotărârea atacată tribunalul reține că într-adevăr față de prevederile art.7 din O.G nr.15/2002 responsabilitatea achiziționării rovinietei revine utilizatorului, definit potrivit art.1 alin.1 lit.b din același act normativ drept persoana care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, și care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România .
Așadar, obligația achitării rovinietei revine celui care este înscris în certificatul de înmatriculare al mașinii și care o are în proprietate sau o folosește în baza unui titlu legal, or din acest punct de vedere, dacă prima condiție este îndeplinită în cauza de față ( intimatul este înscris în certificatul de înmatriculare al mașinii ), atunci cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, în sensul că odată cu vânzarea mașinii în data de 27.10.2014, intimatul și-a pierdut calitatea de proprietar, autoturismul cu număr de înmatriculare_ devenind proprietatea cumpărătorului P. A. C..
Normele mai sus amintite nu pun condiția ca proprietatea să fi fost făcută opozabilă prin efectuarea formalităților de radiere – înmatriculare pe numele noului proprietar, ci stabilesc că subiectul contravenției prevăzute de art.8 din O.G nr.15/2012, este proprietarul mașinii care este înscris cu această calitate în certificatul de înmatriculare, or, conform celor probate în cauza de față, proprietar al mașinii este P. A. C., prin urmare persoana sancționată contravențional deși este înscrisă în talon drept proprietar al mașinii, din punct de vedere juridic și-a pierdut această calitate.
În ceea ce privește chestiunea opozabilității vânzării care potrivit apelantei s-ar realiza numai în momentul radierii mașinii de pe numele înstrăinătorului și înmatriculării acesteia pe numele dobânditorului, este de arătat că potrivit art.278 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă actul de vânzare-cumpărare a devenit opozabil față de M.A.I –D.R.P.C.I.V din momentul în care acesta a fost înregistrat într-un registru sau alt document public, respectiv din momentul în care Biroul Impozite și Taxe locale din Primăria Municipiului Târgu S. a atestat cu adresa nr.2673/28.10.2014 că mijlocul de transport înstrăinat a fost scos din evidența sa fiscală, prin urmare vânzarea-cumpărarea mașinii a devenit opozabilă față de orice terț, inclusiv C.N.A.D.N.R, mai înainte de a se opera radierea acesteia de pe numele vânzătorului din evidența autovehiculelor înmatriculate, așadar teza inopozabilității vânzării este eronată .
Așa fiind, intimatul C. A. nu poate fi sancționat contravențional pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, odată cu vânzarea autovehiculului acesta transferând paza juridică a bunului asupra noului dobânditor căruia îi revin toate obligațiile aferente folosirii bunului, inclusiv obligația achiziționării rovinietei.
A sancționa în continuare pe vechiul proprietar pentru o fapta ca cea din prezenta speță, doar pentru că acesta nu a constrâns pe cale judecătorească pe noul dobânditor la efectuarea formalităților de radiere a autoturismului de pe numele său, ar însemna a socoti că vânzarea cumpărarea de autoturisme capătă un efect translativ doar în momentul înscrierii noului proprietar în certificatul de înmatriculare ar mașinii, acest lucru neputând fi privit ca valabil în condițiile în care înstrăinarea autoturismelor este un contract consensual, întocmirea contractului de vânzare-în formă scrisă servind numai în probațiune.
Deciziile Curții Constituționale nr.217/2013 și nr.623/2012 nu se referă la responsabilitatea contravențională a fostului proprietar pentru neachiziționarea rovinietei de către noul proprietar, ci aceste decizii tratează în considerentele lor păstrarea responsabilității pentru lipsa rovinietei de către persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare al mașinii, și care cedează autoturismul sau îl încredințează spre folosință altei persoane, prin urmare este vorba de o folosință temporară transmisă altei persoane, nu de înstrăinarea autovehiculului în mod definitiv către un cumpărător, de observat fiind și faptul că în aceleași decizii Curtea Constituțională menționează că existența unei persoane înscrise în certificatul de înmatriculare determină să se prezume că acea persoană are în proprietate sau folosește ca utilizator acel autovehicul, așadar însăși Curtea Constituțională a admis în mod implicit că înscrierea din certificatul de înmatriculare nu are caracter absolut, ci constituie o prezumție, care poate fi răsturnată, în sensul că autovehiculul aparține altcuiva decât cel înscris în certificat, așa cum s-a probat în cauza de față.
În fine, mai trebuie observat că prin decizia în interesul legii nr.6/2015 publicată în Monitorul Oficial nr.199/25.03.2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționat contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Decizia de mai sus este obligatorie pentru instanța de apel, obligativitatea existând din data de 25.03.2015, astfel că aplicarea semnăturii electronice pe procesul - verbal de contravenție și nu a celei olografe a agentului constatator, este de natură să conducă la invalidarea și pe considerente de formă a procesului verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente, soluția primei instanțe va fi apreciată ca legală și temeinică drept pentru care în baza art.480 alin.1 C. apelul agentului constatator va fi respins ca nefondat.
Cheltuielile de judecată în primă instanță au fost în mod corect acordate pe temeiul art.453 alin.1 C., agentul constatator a căzut în pretențiile petentului prin urmare datorează cheltuielile de judecată, nefiind cazul a se cenzura aceste cheltuieli, onorariul de 400 lei al apărătorului fiind unul proporțional cu complexitatea cauzei, justificat de redactarea și susținerea plângerii .
În baza art.453 C. și art.480 C. se vor acorda și cheltuielile de judecată din apel, astfel că apelanta va fi obligată să plătească intimatului suma de 400 lei provenind din onorariul avocațial, și acest onorariu fiind corelat cu prestația apărătorului care a redactat întâmpinarea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata apelantă C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, cu sediul în București, Bulevardul I. M., numărul 401 A, sector 6, CUI_, J40/552/15.01.2004 în contradictoriu cu intimatul petent C. A., CNP_, domiciliat în municipiul Târgu S., ., județul C. împotriva sentinței civile nr. 530 din 15 iunie 2015 a Judecătoriei Târgu S., pe care o păstrează.
Obligă apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN la plata către intimatul C. A. a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Z. R. I. O. N. I. E. M.
Red. O.N/11.11.2015
Tehnored.IE/11.11.2015
4 ex
Judecător fond K. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 448/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 935/2015. Tribunalul... → |
|---|
