Plângere contravenţională. Sentința nr. 935/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 935/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 451/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 451/A
Ședința publică din data de 13 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Z. R. I.
Judecător: O. N.
Grefier: I. E. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil formulat de petentul S. C. împotriva sentinței civile nr. 935 din 21 mai 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 06 octombrie 2015 când părțile au lipsit, iar conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanța, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 octombrie 2015.
Tribunalul, în urma deliberării, a pronunțat decizia de mai jos.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 935 din 21 mai 2015 Judecătoria S. G. a respins plângerea formulată de petentul S. C. împotriva procesului-verbal de contravenție CP nr._/26.08.2014 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 360 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. e din R.A a O.U.G nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002, aplicându-se și sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că, la data de 26.08.2014, orele 10,56, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 11 și în localitatea Ozun, județ C. a efectuat o manevră de depășire neregulamentară, pe trecerea de pietoni, semnalizată și marcată corespunzător pe carosabil, a autotractorului marca M. cu nr. de înmatriculare_ ce tracta semiremorca înmatriculată cu nr._ și care circula regulamentar pe aceeași direcție de mers.
Petentul nu a recunoscut fapta, a semnat procesul verbal formulând obiecțiuni – nu a fost de acord cu cele reținute în sarcina sa.
Instanța de fond, procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din O.G nr. 2/2001, în cauză, nefiind incident niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art. 17 din același act normativ, aspecte privind nelegalitatea procesului-verbal nefiind invocate nici de petent prin plângere.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a reținut că în conformitate cu art. 120 alin. 1 lit. e din R.A a O.U.G nr. 195/2002 se interzice depășirea vehiculelor pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaj; nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni, precum și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile - conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Judecătoria a constatat că, petentul în plângere a arătat că după ce s-a asigurat „a intrat în depășire înainte cu 3 metri de trecerea de pietoni”, afirmație care confirmă că depășirea efectivă s-a realizat pe trecerea de pietoni, ținând seama de dimensiunile autoturismului precum și de lățimea trecerii de pietoni, fapt, de altfel, confirmat și de conducătorul auto al autotractorului cu nr. de înmatriculare_ cu semiremorcă, martorul E. A. E..
Toate aceste împrejurări au format primei instanțe convingerea instanței că, starea de fapt reținută în procesul-verbal contestat este reală, fiind temeinic și legal stabilită.
În ceea ce priveștesancțiunea aplicată petentului, prima instanță a constatat că aceasta este conformă cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de aceste criterii stabilite de lege, instanța de fond a constatat că, fapta petentului a avut un grad ridicat de pericol social - conducătorul auto al autotractorului a fost nevoit să frâneze din sens opus apropiindu-se alte vehicule, manevra de depășire efectuată de petent, fiind una periculoasă pentru traficul rutier, astfel că, sancțiunea principală aplicată în temeiul dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G nr. 195/2002, este temeinică și legală, dar și proporțională.
În ceea ce privește sancțiunea complementară, judecătoria a constatat că, art. 96 alin. 1 din O.U.G nr. 195/2002 dispune că sancțiunile complementare - inclusiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicată petentului - au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Din economia acestui text, rezultă că, sancțiunile complementare (inclusiv cea aplicată petentului) sunt incidente indiferent de sancțiunea principală aplicată - amendă sau avertisment, ele fiind menite să completeze sancțiunea principală a amenzii, prin prevenirea săvârșirii altor fapte de aceeași natură.
Față de considerentele ce preced, având în vedere că procesul-verbal de constatare a contravenției îndeplinește condițiile de formă prevăzute de O.G nr. 2/2001, fapta există, a fost săvârșită de petent și întrunește elementele constitutive ale contravenției de depășire pe trecerea de pietoni, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată și în limitele prevăzute de lege, instanța de fond a respins plângerea, ca neîntemeiată cu consecința menținerii procesului-verbal, ca legal și temeinic.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul S. C. solicitând anularea în tot a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea căii de atac s-a arătat că în mod eronat prima instanță a reținut că manevra de depășire a avut loc la o distanță de 3 metri de trecerea de pietoni, în fapt petentul afirmând că manevra de depășire s-a finalizat prin încadrarea pe partea dreaptă a direcției de mers la 3 metri de trecerea de pietoni .
Apelantul a criticat sentința primei instanței arătând că aceasta se întemeiază pe declarația martorului E. A. E. care a fost dispus să confirme în orice împrejurări cele consemnate de agentul constatator, judecătoria fiind obligată să lămurească toate circumstanțele cauzei, fiind de observat că agentul constatator a omis să precizeze în actul de sancționare adresa martorului, în raportul din data de 29.10.2014 al agentului constatator consemnându-se că martorul din procesul-verbal de contravenție, conducătorul auto depășit, nu are obiecțiuni iar cu prilejul ascultării sale în instanță martorul a declarat că a fost nevoit să frâneze întrucât din sens opus veneau alte autovehicule și în consecință manevra de depășire a fost periculoasă.
S-a mai arătat că procesul - verbal de contravenție nu se bucură de prezumția absolută de legalitate și veridicitate ci este în sarcina agentului constatator să probeze legalitatea și temeinicia acestuia, în fapt cel sancționat trebuind a beneficia de prezumția de nevinovăție, la fond reținându-e în mod greșit numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent iar descrierea faptei contravenționale este realizată la modul general reproducând cu exactitate textul art.120 alin.1 lit.e din O.U.G nr.195/2002.
Hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru că nu s-a avut în vedere că agentul constatator nu a arătat toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, neprecizându-se în ce a constat în mod concret depășirea neregulamentară, amplasarea indicatoarelor și distanța acestora de trecerea de pietoni, toate acestea conturând o descriere inexistentă a faptei, cu consecința nulității procesului-verbal de contravenție pentru încălcarea prevederilor art.16 din O.G nr.2/2001.
În cele din urmă apelantul a solicitat anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât hotărârea este defectuos motivată, se bazează pe erori fundamentale și interpretări în favoarea I.P.J C. fără a se expune situația de fapt și probele pe care se întemeiază, nerăspunzându-se la obiecțiunile petentului, ceea ce echivalează cu nemotivarea sentinței.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului motivând că procesul - verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, aceasta este descrisă în mod corect, încadrarea în drept este justă, trebuind a se avea în vedere gradul de pericol social al manevrei de depășire neregulamentară, respectiv pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând tribunalului să țină cont de faptul că agentul constatator a refuzat să identifice martorul sub aspectul adresei de domiciliu, refuzând să depună la dosar înregistrarea pe suport DVD a manevrei efectuate, ceea ce constituie un abuz procesual din partea agentului constatator.
În probațiune apelantul a solicitat încuviințarea dovezii constând în înregistrarea video a faptei, această cerere fiind respinsă prin încheierea de dezbateri întrucât agentul constatator a confirmat încă din cursul judecății în primă instanță, prin adresa nr._/20.03.2015, că abaterea comisă de către apelant în data de 26.08.2014 nu a fost înregistrată cu aparatura video, autospeciala MAI-_ neavând în dotare mijloace tehnice de înregistrare video.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată, tribunalul reține că numărul de înmatriculare corect al autovehiculului condus de partea apelantă este_ și nu_, însă o atare eroare nu are semnificația decât a unei greșeli materiale de tehnoredactare, fără a contribui la denaturarea stării de fapt așa cum aceasta a fost reținută de către prima instanță, cert fiind că autoturismul oprit în trafic era condus de petentul S. C. și nu de o altă persoană.
Fapta contravențională este descrisă în mod suficient, din procesul verbal de contravenție rezultând că apelantul a efectuat pe raza localității Ozun din județul C., pe DN 11, o depășire neregulamentară a unui autotractor cu număr de înmatriculare_ care tracta o semiremorcă, trecând peste trecerea pentru pietoni semnalizată și marcată corespunzător cu marcaje și indicatoare rutiere.
Chiar dacă în procesul-verbal de contravenție nu se înscriu toate datele personale ale martorului E. A. E., conducătorul autovehiculului depășit, prin indicarea codului numeric personal al acestuia, identificarea persoanei este realizată, în baza CNP-ului putându-se afla în orice moment domiciliul martorului, care de astfel a și fost citat la adresa menționată în întâmpinarea depusă în primă instanță.
Martorul a declarat că autoturismul L. a efectuat manevra de depășire în apropierea trecerii de pietoni, și pentru ca apelantul să se poată redresa pe banda sa martorul a fost nevoit să frâneze brusc, celălalt autovehicul care circula din sens opus dând semnale intermitente.
Din moment ce apelantul a depășit un autotractor ce tracta o semiremorcă și martorul a afirmat că depășirea s-a produs în timp ce ansamblul auto se găsea în apropierea trecerii de pietoni, atunci dacă manevra de depășire s-a terminat la aproximativ 3 metri distanță de trecerea de pietoni, potrivit susținerii apelantului, este evident că și dacă acesta nu a încălcat marcajul transversal al trecerii de pietoni, atunci conducătorul auto a încălcat marcajul longitudinal continuu, fiind cunoscut oricărui conducător auto că întotdeauna cu cel puțin 10 metri înainte de o trecere de pietoni marcajul nu mai poate fi discontinuu, ci tocmai din dorința de a se pune capăt oricărei depășiri în zona trecerilor de pietoni, marcajul devine continuu, în orice caz cu mai mult de 5 metri înainte de această trecere, potrivit art.79 alin.2 lit.a din H.G nr.1391/2006 linia fiind continuă simplă pentru separarea sensurilor de circulație în zone periculoase, o astfel de zonă fiind cea în care drumul național este străbătut de o trecere de pietoni.
Prin urmare, pornind de la cele mărturisite de apelant în cuprinsul plângerii și a cererii de apel, instanța de apel va reține că dacă nu a avut loc o depășire în mod efectiv peste trecerea de pietoni, ( pentru că martorul nu a declarat acest lucru ) atunci prin încadrarea autovehiculului cu număr de înmatriculare_ pe sensul său de deplasare cu 3 m înainte de trecerea de pietoni, în mod indubitabil s-a săvârșit contravenția prevăzută de art.120 alin.1 lit.i din H.G nr.1391/2006 ( încălcarea marcajului continuu prin circularea chiar și parțial pe sensul opus ) această contravenție având același regim de sancționare ca și contravenția prevăzută de art.120 alin.1 lit.e din H.G nr.1391/2006, practic în ambele cazuri are loc o nerespectare a regulilor privind depășirea, fapta fiind sancționată cu amendă din clasa a II-a de sancțiuni și aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Procesul - verbal nu se bucură de o prezumție de veridicitate, agentul constatator este ținut să dovedească temeinicia și legalitatea actului de sancționare, însă din coroborarea celor consemnate în procesul-verbal cu depoziția martorului și mărturisirea apelantului petent, tribunalul apreciază că există o faptă contravențională, cel puțin în varianta art.120 alin.1 lit.i din H.G nr.1391/2006 ( încălcarea marcajului longitudinal continuu prin efectuarea unei manevre de depășire) iar această faptă se sancționează conform celor arătate de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal, respectiv în baza art.100 alin.3 lit.e din O.U.G nr.195/2002.
Nu există vicii ale procesului verbal de contravenție, fapta este îndestulător descrisă, circumstanțiată prin timp și loc, împrejurările comiterii acesteia sunt clare, astfel că nu se poate reține încălcarea prevederilor art.16 și art.17 din O.G nr.2/2001 iar necorelarea dintre raportul agentului constatator și depoziția martorului, nu produce niciun fel de consecințe în plan probator deoarece raportul întocmit de agentul constatator nu reprezintă un mijloc de dovadă, tribunalul neputând acorda putere probatoriu unui înscris care emană tot de la partea care acuză de săvârșirea unei contravenții.
Așa fiind, hotărârea primei instanțe conține o soluție legală și temeinică de respingere a plângerii contravenționale, nu se poate reține o necercetare a fondului cauzei, judecătoria încercând să lămurească starea de fapt și încadrarea sa în drept, însă fapta contravențională comisă trebuie percepută din perspectiva prezentelor considerente, aceasta având o gravitate care nu impune o altă sancțiune, drept pentru care în baza art.480 alin.1 C. tribunalul va respinge ca nefondat apelul petentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul apelant S. C., CNP_, domiciliat în municipiul Focșani, .. 26, județul V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Serviciul Rutier, cu sediul în municipiul S. G., ., nr. 16, județul C., cod fiscal_, cont IBAN nr. RO89TREZ23A_X, împotriva sentinței civile nr.935 din 21 mai 2015 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Z. R. I. O. N. I. E. M.
Red. O.N./13.11.2015
Tehnored.IE/13.11.2015
4 ex
Judecător fond M. K. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 449/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 797/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
