Acţiune în constatare. Decizia nr. 521/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 521/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 11775/315/2012
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 521
Ședința publică din 24.05.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- C. G.
JUDECĂTOR- I. M.
JUDECĂTOR- P. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant A. M. O., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat C. L., cu sediul în Târgoviște, .,nr.1-3, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 907/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. D., cu domiciliul în ., dosarul având ca obiect „acțiune în constatare ”.
Recursul este timbrat cu chitanța nr._/22.05.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 65 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, dosarul fiind luat la a doua strigare, s-a prezentat avocatul C. O. S. L. pentru recurentul reclamant A. M. O. și au lipsit recurentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 1591 din Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/25.10.2010, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Avocatul C. O. S. L., pentru recurentul reclamant A. M. O., depune la dosar chitanța nr._/22.05.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 65 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, antecontractul de vânzare cumpărare din data de 26.02.2011, dovada dreptului de proprietate, precizează că nu are cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul C. O. S. L., având cuvântul pentru recurentul reclamant A. M. O., solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii, emiterea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamantul A. M. O. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. D. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să constate transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5000 mp situat pe raza localității F., județul Dâmbovița, ce a avut loc în baza tranzacției încheiate între D. D., în calitate de vânzător, și A. M. O., în calitate de cumpărător .
În motivarea cererii s-a aratat că prin tranzacția încheiată între D. D., în calitate de vânzător, și A. M. O., în calitate de cumpărător, a avut loc transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, cu privire la un teren în suprafață totală de 5000 mp, teren care este situat în localitatea F., județul Dâmbovița, astfel: suprafața de 5000 mp teren extravilan, categoria de folosință arabil, tarlaua 5, . în localitatea F. . județul Dâmbovița, cu vecinii: la nord T. A., la E DE 253, la S- Ș. A., la V DE 253/1.
Prețul vânzării a fost de 2500 lei, care a fost plătit vânzătorului D. D. la data de 26.02.2011, data încheierii tranzacției, iar dreptul de proprietate al vânzătorului este dovedit prin titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 19.05.2004.
S-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 111 Cod proc. civilă.
La dosar s-au depus: antecontract de vânzare cumpărare, adeverință de la Primăria F., certificat nr._/2012, certificat de atestare fiscală, chitanțe creanțe bugetare in sumă de 81.00 lei.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare prin care să-și organizeze apărarea.
În dovedirea cererii, reclamantul, prin apărător, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriu pârâtului, probe ce au fost admise, dispunându-se citarea pârâtului cu mențiunea la interogatoriu.
La termenul acordat pentru administrarea probelor, apărătorul reclamantului a depus un set de înscrisuri, precizând că nu are interogatoriul pregătit.
Prin sentința civilă nr.907/18.02.2013 s-a dispus respingerea actiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru suprafața de 5000 mp teren extravilan, categoria de folosință arabil, tarlaua 5, . în localitatea F. . județul Dâmbovița, cu vecinii: la nord T. A., la E DE 253, la S- Ș. A., la V DE 253/1.
Promitentul cumpărător a achitat prețul convenit prin tranzacție, în timp ce promitenta vânzătoare nu a întocmit documentația necesară încheierii actului în formă autentică, și nici nu s-a prezentat la notariat în vederea perfectării contractului până la data asumată prin antecontract, motiv ce l-a determinat pe reclamant să promoveze prezenta cerere.
Promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare este un antecontract prin care părțile se obligă să vândă, respectiv să cumpere un teren, însă contractul nu este încheiat cât timp nu se întocmește în formă autentică așa cum se prevede de lege.
În cazul în care beneficiarul cumpărător își respectă obligația de plată a prețului iar lucrul asupra căruia părțile s-au înțeles prin antecontract se mai găsește în patrimoniul promitentului vânzător și nici nu există alte impedimente legale, pe lângă posibilitatea solicitării daunelor interese sau obligării promitentului, sub sancțiunea daunelor cominatorii, la încheierea contractului, acesta poate solicita instanței ca, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, să pronunțe, în baza art.1073 și 1077 cod civ., o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare, hotărâre care are caracter constitutiv de drepturi și transferul proprietății operează de la data când aceasta rămâne definitivă.
În titlul X art.5 alin 2 din Leg.247/2005 se arată că după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, în cazul în care cealaltă parte refuză să încheie contractul, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract.
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare, instanța trebuie să verifice dacă promitentul - vânzător este proprietarul terenului ce a făcut obiectul antecontractului, dacă este proprietar exclusiv, calități ce în speță nu au fost dovedite, la dosar nefiind depus titlul de proprietate cu care să se facă această dovadă, după cum nu s-a dovedit nici refuzul pârâtului în îndeplinirea obligației contractuale, în înscrisul sub semnătură privată nefiind înserată nici o dată limită până la care părțile urmau să încheie actul în formă autentică.
Nefiind dovedit că promitentul vânzător este proprietarul terenului ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, instanța de fond a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe reclamantul A. M. O. a declarat recurs.
În motivarea în fapt a cererii, recurentul a arătat că la baza promisiunii de vânzare cumpărare a stat titlu de proprietate nr._/19.05.2004 eliberat pe numele de D. D.. Prețul terenului cerut a fost plătit în integralitate de către cumpărător, iar vânzătorul avea obligația conform antecontractului ca până la 30.05.2011 să încheie contractul în formă autentică, fapt ce nu s-a întâmplat.
La dosarul cauzei s-a depus titlu de proprietate mr-_/19.05.2004 din care rezultă dreptul de proprietate al promitentului vânzător.
În drept, art.304, pct.9, art.3041 codul de procedura civilă.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la 26.02.2011 părțile au convenit înstrăinarea unui teren de 5.000 mp arabil extravilan, în schimbul prețului de 2.500 lei achitată integral la data întocmirii înscrisului. În cuprinsul antecontractului se arată că promitentul cumpărător intră în posesia terenului la data de 26.02.2011, angajându-se ca în numele și pentru promitentul vânzător să întocmească documentele cadastrale necesare înstrăinării în formă autentică urmând ca atât contravaloarea acestora cât și taxele cu perfectarea în formă autentică să fie suportate de promitentul cumpărător, fără a se stabili un termen pentru perfectarea actelor de vânzare cumpărare.
Pentru a se putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic, este necesară îndeplinirea unor condiții în persoana promitentului vânzător și anume: să existe un refuz nejustificat de a întocmit actul, acesta să se afle în culpă pentru neprezentarea la termenul convenit în vederea încheierii actului în forma sa finală, să nu se poată invoca o împrejurare obiectivă ce l-a determinat pe acesta să se afle în imposibilitatea de încheiere a actului și să nu se fi prevăzut în antecontract, posibilitatea denunțării unilaterale de către promitentul vânzător.
De asemenea, în momentul pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, instanța trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor necesare pentru încheierea actului proiectat. În cazul contractului de vânzare cumpărare una dintre condițiile pentru încheierea sa valabilă, este necesar ca lucrul să fie în comerț și să fie proprietatea vânzătorului, conform art.1310, 948, 963, 964 cod civil și art.1672 și urm. Noul Cod Civil.
Una dintre condițiile de validitate ale acțiunii de față se referă la faptul că promitentul vânzător trebuie să fie proprietarul bunului ce urmează a-l înstrăina, în caz contrar nemaiputându-se constata încheierea contractului.
Dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabilă sau vânzarea lucrului altuia s-a efectuat în cunoștință de cauză, pentru a frauda drepturile adevăratului proprietar, sancțiunea ce intervine este nulitatea absolută.
Deci, dacă în cazul vânzării lucrului altuia operațiunea este lovită de nulitate absolută sau relativă, cu atât mai mult instanța nu ar putea valida o asemenea vânzare.
Dovada dreptului de proprietate sau al altui drept pe care promitenții vânzători l-au avut asupra bunurilor înstrăinate, poate fi realizată în condițiile dreptului comun, adică pentru bunurile mobile cu orice mijloc de probă și pentru bunurile imobile în condițiile legii 247/2005, titlu X, art.2, alin.2 și art.101 din legea 114/1996 adică prin înscris încheiat în forma autentică pentru terenuri și construcții.
În toate cazurile se cere condiția ca actul ce constituie titlu de proprietate să aibă aptitudinea de a transfera dreptul real, adică să aibă caracter translativ de proprietate, în sensul de a strămuta un drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu (contract de vânzare cumpărare, schimb, donație, etc.).
Înscrisurile aflate la dosar – certificat de atestare fiscală nr.6261/11.12.2011 emis de Primăria comunei F., certificat nt._/15.02.2013 emisă de OCPI, adeverință nr.6210/07.12.2012 întocmită de Primăria F. (filele 17-18, 20 dosar), nu constituie titlu de proprietate așa cum a fost anterior definit, neavând aptitudinea de a transmite vreun drept asupra bunurilor la care fac referire. Cu toate acestea, în cadrul judecării recursului, s-a probat existența titlului de proprietate al intimatului pârât, reprezentat de titlu de proprietate nr._/19.05.2004, astfel încât acest impediment a fost înlăturat.
Trebuie însă remarcat faptul că în acțiune s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 5.000 mp situat pe raza localității F., jud. Dâmbovița, fără ca obiectul acțiunii să fie determinat exact ca locație, puncte de reper sau alte asemenea criterii, depunându-se la judecata fondului în sprijinul acțiunii un antecontract din data de 26.02.2011 dactilografiat și completat olograf, în cuprinsul căruia se face vorbire de un transfer al dreptului de proprietate asupra unui teren de 5.000 mp extravilan arabil, fără alte date de identificare.
În urma soluției pronunțate de instanța de fond, în calea de atac recurentul a depus la dosarul cauzei, un al doilea antecontract (copie) dactilografiat și completat în aceeași modalitate ca și primul antecontract, în cuprinsul căruia intimatul se obligă să vândă recurentului un teren de 5.000 mp, . următoarele vecinătăți: N – T. A., E – DE 253, V – DE 253/1, S – Ș. A., terenul astfel descris regăsindu-se în titlu de proprietate ce stă la baza dreptului de proprietate al intimatului (la punctul 1).
Astfel, deși în acțiune nu s-a identificat cu exactitate terenul ce face obiectul pretenției deduse judecății, în recurs recurentul a depus copia unui alt antecontract decât cel aflat la dosarul de fond, aspect ce produce dubii asupra sincerității înțelegerii dintre părți și a realei necesități de a se apela la instanța de judecată, dată fiind poziția procesuală oscilantă în ceea ce privește identificarea obiectului acțiunii.
Mai mult decât atât, conform clauzelor contractuale din primul antecontract depus la judecarea fondului litigiului, recurentul este cel care avea obligația desfășurării demersurilor necesare pentru întocmirea documentației cadastrale necesare înstrăinării terenului în formă autentică, acesta nefăcând dovada îndeplinirii propriilor obligații, astfel încât intimatul pârât să poată fi obligat la încheierea vânzării cumpărării.
Acest aspect evidențiază posibila culpa a recurentului la neîntocmirea actului în formă autentică, nefiind deci îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate ale acțiunii.
În schimb, în cel de al doilea antecontract (depus la dosar în calea de atac) obligația întocmirii documentației necesare perfectării vânzării cumpărării, revenea intimatului D. D., dar nici în acest caz nu s-a făcut dovada culpei sale în ceea ce privește neîntocmirea actului autentic ca urmare a neefectuării demersurilor prevăzute de lege.
În plus, din probele administrate nu rezultă existența unui refuz nejustificat al intimatului în întocmirea actului autentic (indiferent dacă acesta are la bază primul sau al doilea antecontract de vânzare cumpărare), intimatul neprezentându-se de altfel la nici un termen de judecată, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condițiile esențiale pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Pentru aceste considerente, potrivit art.304, pct.9 coroborat cu art.312, alin.1 C.pr.civ., tribunalul va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant A. M. O., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat C. L., cu sediul în Târgoviște, .,nr.1-3, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 907/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. D., cu domiciliul în .,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.05.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
C. G. | I. M. | P. G. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Judecător fond N. A. I.
Redact. P.Gh/Tehnoredact .A.Gh
2 ex / 31.05.2013
| ← Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 522/2013. Tribunalul... | Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 1066/2013. Tribunalul... → |
|---|
