Partaj judiciar. Decizia nr. 288/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 2689/120/2009
DOSAR NR._ APEL
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.288
Ședința publică din 25.11.2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE – C.-M. G.
JUDECĂTOR – S. D.
GREFIER – Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă A. R., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 368/9.04.2009 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr.1681/2003, intimați pârâți fiind P. V., P. M., P. F., domiciliați în . - prin procurator S. G., S. G., domiciliat în comuna Dărmănești, ., județul Dâmbovița, C. I., domiciliat în ., C. F., domiciliat în Ploiești,., ., M. A., domiciliată în Ploiești, ..2, județul Prahova, M. G., domiciliată în . – Târgoviște, nr.772, județul Dâmbovița și M. S., domiciliat în ., având ca obiect „partaj succesoral”.
Prezența, dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 18.11.2013, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași componență a amânat pronunța dând următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 31.07.2003, sub nr.1631, reclamanta A. R. a chemat în judecată pe pârâții S. E., P. V., P. F., P. M., A. M. și P. G., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună partajarea averii rămase de pe urma defunctului A. D., să se constate că la succesiunea defunctului au vocație succesorală reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, fiul post decedat al defunctului A. D., pârâții S. E., fiică a aceluiași defunct, precum și P. V., P. F., P. M., în calitate de descendenți ai numitei P. E., fiică post decedată a aceluiași defunct, averea urmând a se împărți pe tulpini, în cote de 1/3, reținându-se că reclamanta este beneficiara unui testament autentificat.
S-a mai solicitat de către reclamantă să se constate că defunctul A. D. D., fiul post decedat al aceluiași defunct, nu a acceptat succesiune în termen legal, astfel încât pârâta A. M. nu poate culege emolumentul ce i s-ar fi cuvenit, în caz contrar să se anuleze parțial certificatul de moștenitor nr.32/2002, sub aspectul înlăturării calității de succesor ă lui A. D. și să se constate că reclamanta împreună cu defunctul său soț au făcut mai multe investiții în gospodăria tatălui acestuia, investiții cu a căror contravaloare urmează a se majora lotul ce i se cuvine.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că de pe urma defunctului A. D. a rămas averea menționată în acțiune, iar contribuția personală a sa și a soțului său este în proporție de 80%.
In ceea ce privește certificatul de moștenitor, reclamanta a arătat că a consimțit, din eroare, la trecerea numitului A. D. D., ca având calitatea de succesor.
Prin încheierea din 31.10.2003, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr.1631/2003, s-a admis în parte acțiunea reclamantei A. R., formulată împotriva pârâților, constatându-se deschisă succesiunea defunctului A. D., decedat la 11.06.1969, moștenitori fiind părțile din proces, dispunându-se anularea parțială a certificatului de moștenitor nr.32/2002, emis de Biroul Notarului Public F. M. - Moreni, sub aspectul înlăturării calității de moștenitor a lui A. D. D. și, pe cale de consecință, a pârâtei A. M., stabilindu-se masa succesorală, urmând ca după rămânerea irevocabilă a încheierii, să se numească un expert constructor și un expert agricol pentru evaluarea și lotizarea bunurilor.
Pentru pronunțarea încheierii, instanța a reținut că în urma decesului defunctului A. D. au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală, reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare a lui A. D. V., fiul autorilor părților, și el decedat, pârâții P. V., P. F. și P. M., descendenți de gradul I ai numitei P. E., fiică postdecedată a aceluiași defunct, P. G., soț supraviețuitor al defunctei P. E., intervenient în cauză, S. E., fiica defunctului A. D..
Cotele reținute în favoarea moștenitorilor au fost de 1/3 din masa succesorală, compusă din casă de locuit în suprafață de 80 mp., cu 4 camere și verandă, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, o casă de locuit în suprafață de 30 mp. din cărămidă, compusă din 3 camere, magazie cu două încăperi de 40 mp., construită din cărămidă și acoperită cu tablă, bucătărie de vară, WC în curte, teren în suprafață de 8,8 ha.
In ceea ce privește certificatul de moștenitor nr.32/2002, instanța a constatat că A. D. D. nu a acceptat în termen succesiunea tatălui său, motiv pentru care nici pârâta A. M. nu poate veni la succesiune.
Instanța de fond a reținut din depozițiile martorilor audiați că reclamanta A. R., împreună cu fostul său soț, actualmente decedat, au efectuat o . îmbunătățiri, constând în; renovarea casei de locuit compusă din 4 camere și verandă, în proporție de 50%; înlocuirea tablei de pe partea din spate a casei; reparat porumbarul; achiziționarea unei pompe de apă; edificarea unei boite din țeava pentru viță-de-vie și gard la drum; închis veranda cu geam și cornier; renovat magazia în proporție de 50%; construit un WC și un coteț; introdus gaze și apă în locuință; montat 2 uși metalice; construit potecă din ciment pe lângă casă și caldarâm în curte; amenajat o baie și o cămară în continuarea casei, din reamenajarea casei vechi; la cimitir au turnat bordură de ciment, un gărduț cu stâlpi din ciment și au montat un gard din metal între stâlpi.
împotriva încheierii din 31.10.2003, au formulat apel pârâții S. E., P. V., P. F., P. M., A. M. și P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență următoarele:
Fără a exista vreo probă din care să rezulte că A. D. D. nu ar fi acceptat succesiunea alături de ceilalți, prevăzuți în certificatul de moștenitor nr.32/2002, s-a constatat că A. M. nu ar avea drept la Va din construcțiile respective.
Un alt motiv de apel a fost formulat de pârâți în sensul că, greșit instanța a constatat că reclamanta A. R. și defunctul ei soț ar fi adus o . îmbunătățiri la construcțiile din litigiu, că au renovat casa în proporție de 50%, în condițiile în care este foarte greu ca un martor nespecialist să aprecieze asupra renovării.
S-a precizat că martorii au mințit cu privire la îmbunătățirile efectuate de intimata-reclamantă la construcțiile în litigiu, respectiv referitor la renovarea magaziei, renovare care nu s-a făcut niciodată, deoarece la interogatoriu luat, reclamanta a recunoscut că a demolat jumătate din magazie, cealaltă jumătate aflându-se în stare de degradare.
Prin încheierea din 20.01.2004, dată în dosar nr.9179/2003 de Curtea de Apel Ploiești, a dispus, în baza art.244 pct.l Cod procedură civilă, suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii înregistrată sub nr.3069/2004 la Judecătoria Moreni.
La data de 15.05.2006, Curtea de Apel Ploiești a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul spre soluționare la Tribunalul Dâmbovița, în baza dispozițiilor art.2pct.2C.pr.civ.
In dosarul înregistrat sub nr.4842/2006 la Tribunalul Dâmbovița, s-a pronunțat decizia civilă nr.363/2006, prin care s-a admis apelul declarat de pârâți împotriva încheierii de admitere în principiu, s-a schimbat în parte hotărârea atacată, sub aspectul înlăturării dispoziției referitoare la procentul de 50% din îmbunătățirile reținute ca fiind aduse bunurilor succesorale, precum și cele privitoare la renovarea magaziei și totodată a celor referitoare la anularea certificatului de moștenitor, fiind păstrate restul dispozițiilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. R., recurs admis prin decizia civilă nr. 111/2007 a Curții de Apel Ploiești, care a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița. S-a reținut în decizia de casare că se impunea administrarea de noi probe pentru a se stabili valoarea îmbunătățirilor.
Tribunalul Dâmbovița, având în vedere îndrumările obligatorii ale deciziei de casare, a administrat proba testimonială, sub aspectul îmbunătățirilor efectuate de reclamantă, împreună cu defunctul său soț și în final a pronunțat decizia civilă nr.351/2007, prin care a admis apelul declarat de pârâți și a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 01.08.2003 a Judecătoriei Moreni, în sensul reținerii valorii de 2000 lei, care reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse bunurilor succesorale. S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu și în sensul înlăturării dispoziției,vizând anularea certificatului de moștenitor, moștenitori cu vocație succesorală rămânând reclamanta cu o cotă de lA, pârâții S. E. și M. S., fiecare cu o cotă de % și moștenitorii defunctei P. E., respectiv pârâții P. G., P. V., P. M. și P. F., cu o cotă de 1/4.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, recurs ce a fost respins prin decizia civilă nr. 1134/2007 a Curții de Apel Ploiești.
Ca urmare, dosarul s-a întors pentru continuarea judecății la Judecătoria Moreni, primul termen fiind fixat la data de 11.12.2007.
In cauză s-a dispus numirea experților în specialitatea construcții și topografie, expertul topograf fiind schimbat de două ori din diverse motive. Ulterior, reclamanta nu a permis accesul expertului la terenul intravilan, ambele porți de acces fiind închise și legate cu lanțuri, iar reclamanta lipsind de la domiciliu. După mai multe încercări eșuate ale expertului de a efectua faza de teren, la data de 6.11.2008, în baza sentinței civile nr. 760/10.10.2008, s-a procedat la efectuarea fazei de teren de către expertul topograf fapt consemnat în procesul-verbal încheiat de B.E.J. D. F. L. și aflat la fila 203din dosar.
În cauză, s-au refăcut rapoartele de expertiză, care urmare a admiterii unora dintre obiecțiunile formulate de pârâți, expertul topograf întocmind propuneri de lotizare finală.
In final, pârâții au depus la dosar o propunere de lotizare finală, cu schița aferentă.
Prin sentința civilă nr. 368/09.04.2009, Judecătoria Moreni a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. R., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâții S. E., P. V., P. M., P. F., M. S. și P. G. – decedat; a dispus partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului A. D., conform propunerii de lotizare formulată de pârâți, după cum urmează:
Lotul nr.l - se atribuie reclamantei A. R. și se
compune din:
-camera 1, baie, bucătărie, cămară și hol, în valoare de21.860
lei
-Wc - în valoare de495 lei
Total construcții 22.355 lei
Terenurile (așa cum sunt identificate în schița anexă la propunerea de lotizare finală, formulată de pârâți):
- teren în suprafață de 20.825 mp., arabil extravilan, situat tarlaua 14, . de 6247,5 lei
- teren în suprafața de 70 mp. (1/3 din 210 mp) - drum servitute arabil intravilan, situat în tarlaua 51, . valoare de 350 lei
-teren în suprafață de 730,5 mp., arabil intravilan, situat în tarlaua 51,
. valoare de3652,5 lei
- teren în suprafață de 282 mp.,curți construcții, situat în tarlaua 51, parcela1209, în valoare de 4512 lei
- teren în suprafață de 49 mp., drum servitute - curți construcții, situat în tarlaua 51, . de 784 lei
Total bunuri37.901 lei
Plătește sultă sumele de:
-1540,2 lei-Lotului nr.2 - S. E.
-4894,3 lei - Lotului nr.3 - M. S. Primește câte 500 lei de la fiecare din loturile 2,3 și 4.
Lotul nr.2 - se atribuie pârâtei S. E. și se compune din:
- casa cu o cameră, antreu și bucătărie, în valoare de11.139
- bucătărie de vară și terasă, în valoare de1.488 lei Total construcții: 12.627 lei
Terenurile (așa cum sunt identificate în schița anexă la propunerea de lotizare finală, formulată de pârâți):
-teren în suprafață de 825 mp.,arabil extravilan, situat în tarlaua 14,
parcela48,învaloarede
247,5 lei
-teren în suprafață de_ mp., arabil intravilan, situat în tarlaua 14,
. de6000 lei
- teren în suprafață de 261 mp, curți construcții, situat în tarlaua 51, . de 4176 lei
- teren în suprafață de 49 mp. (1/4 din 196 mp), drum servitute - curți construcții, situat în tarlaua 51, . de 784 lei
Total bunuri23.834.5 lei
Primește sultă sumele de:
- 1540,2 lei din partea Lotului nr.l-A. R.
- 6091,8 lei din partea Lotului nr.4-P. E. Plătește 500 lei lotului nr.l.
Lotul nr.3 - se atribuie pârâtului M. S. și se compune din:
-magazia cu două camere și beci, în valoare de3.125 lei
Total construcții 3.125 lei
Terenurile (așa cum sunt identificate în schița anexă la propunerea de lotizare finală, formulată de pârâți):
- teren în suprafață de_ mp, arabil extravilan, situat în tarlaua 14, . de 3.410,7 lei
- teren în suprafață de 9575 mp., arabil extravilan, situat în tarlaua 14, . de 2.872,5 lei
- teren în suprafață de 70 mp. (1/3 din 210 mp.), drum servitute - arabil intravilan, situat în tarlaua 51, . valoare de 350 lei
-teren în suprafață de 1430 mp., arabil intravilan, situat în tarlaua 51,
. valoare de7.150 lei
- teren în suprafață de 555 mp., curți construcții, situat în tarlaua 51, . de 8.880 lei
- teren în suprafață de 49 mp., curți construcții, situat în tarlaua 51, . de 784 lei
Total bunuri26.572.2 lei
Primește sultă suma de:
-4894,3 lei din partea Lotului nr.l -A. R. Plătește 500 lei lotului nr.l.
Lotul nr.4 - se atribuie moștenitorilor autoarei P. E.
și se compune din:
-camera 2, antreu și verandă, în valoare de21.669 lei
Total construcții 21.669 lei
Terenurile (așa cum sunt identificate în schița anexă la propunerea de lotizare finală, formulată depărați):
-teren în suprafață de_ mp., arabil extravilan, situat în tarlaua 37,
. de4.890 lei
- teren în suprafață de 4406 mp. arabil extravilan, situat în tarlaua 14, . de 1.321,8 lei
- teren în suprafață de 70 mp. (1/3 din 210 mp.) - drum servitute (AI), situat în tarlaua 51, . valoare de 350 lei
- teren în suprafață de 529,5 mp., arabil intravilan, situat în tarlaua 51, . valoare de 2.647,5 lei
- teren în suprafață de 200 mp., arabil intravilan, situat în tarlaua 51, . valoare de 1.000 lei
- teren în suprafață de 306 mp., curți construcții, situat în tarlaua 51, . valoare de 4.896 lei
- teren în suprafață de 49 mp., drum servitute - curți construcții, situat în tarlaua 51, . de 784 lei
Total bunuri37.5583 lei
Plătește sultă suma de:
-6091,8 lei Lotului nr.2 -S. E. Plătește 500 lei lotului nr.l.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că varianta de lotizare propusă de pârâți, care pe de o parte respectă schițele de ansamblu ale terenurilor și construcțiilor,precum și evaluările date de expert, iar pe de altă parte corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art.673 ind.9 Cod procedură civilă, instanța va omologa această variantă; că toți pârâții au fost de acord cu respectiva variantă, iar reclamanta nu a manifestat nicio opțiune în acest sens, de altfel neprezentându-se la nici un termen de judecată și renunțând la apărătorul ales; că varianta propusă de pârâți va fi omologată, însă, instanța va ține cont și de dispozițiile deciziei civile nr.351/2007 a Tribunalului Dâmbovița, prin care s-a stabilit că, contravaloarea îmbunătățirilor aduse bunurilor succesorale este de 2000 lei, astfel încât va obliga pe pârâții din prezentul dosar, proporțional cu cota avută din masa succesorală, la plata către reclamantă a unor sume de bani; că fiecare din pârâții S. E. și M. S., precum și pe moștenitorii autoarei P. E., sunt obligați la câte 500 lei, către reclamantă, ultimii în solidar; că sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța va ține cont atât de faptul că partajarea averii succesorale de pe urma defunctului A. D. profită tuturor părților din dosar, iar pe de altă parte, de cheltuielile efectuate de fiecare din aceste părți. Astfel, va compensa cheltuielile reprezentând onorarii apărători, însă, celelalte cheltuieli le va calcula proporțional cu cota fiecărei părți din moștenire,mai puțin suma de 1022 lei, plătită de pârâți pentru executarea hotărârii pe baza căreia s-a putut efectua expertiza de către expertul topograf; că această sumă s-a plătit din vina exclusivă a reclamantei, care a împiedicat efectuarea raportului de expertiză; că reclamanta are obligația de a plăti către pârâta S. E., la 900 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamanta care a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă
hotărârii ce se va pronunța în dosarului cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Moreni având ca obiect anularea Titlului de proprietate nr. 57.711/30.01.1995 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, în temeiul art.244 alin. 1 pct. 1 Cod. Proc. Civ precum și constatarea nulității absolute a raportului de expertiză topo întocmit în cauză și completate de mai multe ori de către expertul tehnic G. C. și a raportului de expertiză în construcții, întocmit și completat de expert tehnic L. E., desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea efectuării unui nou raport de expertiză, în baza dispozițiilor art. 6736 cu indicarea dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură și cu indicarea valorii de circulație corecte, nu făcute sub presiune, a imobilelor ce se solicită a se partaja; că în subsidiar, în situația în care nu se impune trimiterea spre rejudecare la fond s-a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză în apel, în baza dispozițiilor art. 6736 cu indicarea dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură, desființarea sentinței atacate, să se constate că bunurile imobile construcții cuprinse în masa partajabilă nu sunt comod partajabile în natură și să se dispună partajarea bunurilor în sensul atribuirii în natură a acestor bunuri în natură cu plata sultelor către pârați; că pe rolul Judecătoriei Moreni se află dosarul nr._ ce are ca obiect
anularea Titlului de proprietate nr. 57.711/30.01.1995 pentru terenul în suprafață
de 8 ha 800 mp eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița și obligarea comisiei la
eliberarea unu nou titlu din care să fie excluse S. E. și P. E.; că procesul având ca obiect anularea Titlului de proprietate mai sus menționat are o înrâurire hotărâtoare asupra pricinii ce se judecă în prezenta cauză, având în vedere că terenul cuprins în respectivul titlu de proprietate este inclus în masa partajabilă; că în măsura în care acțiunea având ca obiect anularea titlului de proprietate va fi admisă, se va modifica inclusiv obiectul prezentei acțiuni, din masa partajabilă se va scoate terenul în suprafață de 8 ha și 800 mp și implicit soluția dată în acest dosar se va modifica; că în situația în care există riscul ca masa partajabilă să se modifice în urma unei alte judecăți, este evident că, cerința impusă de art. 244 alin. 1 pct. I Cod. proc. civ, dezlegarea pricinii atârnă în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, este pe deplin îndeplinită; că prin hotărârea atacată instanța a dispus partajul bunurilor rămase de pe urma defunctului A. D. conform propunerii de lotizare făcută de pârâți motivând în principal ca reclamanta și-a manifestat dezinteresul față de cauză, și-a schimbat avocații și nu s-a prezentat, iar pe de altă parte varianta de lotizare corespunde cel mai bine dispozițiilor art. 6739 Cod. proc.civ; că ambele rapoarte de expertiză au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 6736 alin.2 Cod. proc. civ.; că dispozițiile textului de lege sus-menționat impun ca în raportul de expertiză să se indice dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură; că instanța a stabilit ca obiective ale raportului de expertiză identificarea bunurilor ce se solicitau a fi partajate și formarea loturilor, fără a cere expertului, așa cum impun dispozițiile art. 6736 alin. 2 să indice dacă bunurile sunt sau nu comod partajabile în natură; că în raportul de expertiză nu se arată dacă bunurile sunt comod partajabile în natură, ceea ce face imposibilă lotizarea și atribuirea bunurilor copărtașilor; că în ceea ce privește raportul de expertiză în construcții, având în vedere că se partajază imobilul locuința reclamantei, raportul a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale prevăute în Legea 114/1996 și normelor de aplicare ale acestei; că în materie de locuințe, atunci când se apreciază posibilitatea partajării în natură trebuie avute în vedere criteriile stabilite de legea locuinței, Legea 114/1996, care fixează un criteriu, criteriul unității locative de sine- stătătoare; că, în materie de locațiune, tot ce reprezintă o unitate locativă de sine stătătoare, așa cum este prevăzută în legea locuinței și în normele de aplicare,
poate forma un singur lot; că nu se pot alcătui mai multe loturi dintr-o singură
unitate locativă, aceasta se va partaja prin atribuirea în întregime unuia dintre
copărtași, ceilalți primind o sultă; că trecând peste acest aspect și analizând raportul de expertiză constatăm că s-au format mai multe loturi în ceea ce privește imobilele construcții, loturi în care se regăsesc camere din același imobil împărțite la 3 copărtași, loturi cuprinse din o cameră, antreu și bucătărie, fără baie sau WC, lotul 2, atribuit pârâtei S. E., iar lotul 3, atribuit lui M. S. este compus din magazie cu două camere și beci; că o magazie cu două camere și un beci nu formează o unitate locativă de sine stătătoare, este aproape hilar cum, în secolul în care trăim se formează așa-zise unități locative fără minum necesar, o baie sau măcar un WC; că valoarea de circulație a terenurilor au fost scăzută de către expert la presiuni făcute din partea părților; că raportul de expertiză topo a fost completat de mai multe ori în urma obiecțiunilor formulate de părți, iar la Completarea II făcută la termenul din 29.01.2009, fila 276 dosar de fond expertul arată că reduce valoarea terenurilor arătată inițial la presiunea autorului obiecțiunilor; că nici nu contează cine este autorul obiecțiunilor, cert este că expertul nu a putut fi obiectiv, s-au făcut presiuni asupra sa care i-au modificat opinia, ceea ce face ca raportul de expertiză să fie lovit de nulitate; că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală; că instanța a încălcat dispozițiile art. 6736, nu a fixat ca obiectiv al expertizelor să se indice dacă bunurile sunt sau nu comod partajabile în natură, nu a omologat vreun raport de expertiză vreo variantă a acestuia, a omologat o propunere a părților, respectiv a pârâților; că potrivit dispozițiilor art. 201 Cod. proc. civ. atunci când este necesară părerea unor specialiști în domeniu, așa cum este și cazul în speță, instanța va numi experți care vor întocmi rapoarte de expertiză; că instanța nu poate omologa decât rapoartele de expertiză întocmite de către experți, nu propuneri ale părților, indiferent cât ar fi de științific motivate; că în materie de partaj, potrivit dispozițiilor art. 6736 pentru formarea loturilor, atunci când sunt necesare operațiuni de măsurare, ca și în cazul în speță, se impune efectuarea de expertize, iar instanța nu se poate pronunța decât în raport de acestea; că instanța a încălcat și dispozițiile art. 6739, textul legal vorbește de acordul părților, al reclamantului și pârâtului, deci nu de voința unei singure părți. Instanța trebuie să țină cont de acordul părților, atunci când el există, în speță voința doar a pârâților nu reprezintă acordul părților, așa încât instanța trebuia nu să se pronunțe pe variantele propuse de pârâți, ci să omologheze vreo variantă de lotizare propusă de expert; că în cauză, în ceea ce privește imobilele construcții supuse partajării acestea nu se pot partaja comod în natură, reprezintă o unitate locativă de sine-stătătoare, locuința reclamantei, care, se poate lesne observa, dacă se formează loturi, se divide într-un mod nepermis. Nu se pot creea noi unități locative, aceasta având o singură baie și un wc; că în concluzie, se impune desființarea hotărârii atacate și efectuarea unor noi rapoarte de expertiză care să fie întocmite potrivit dispozițiilor legale, cu indicarea dacă bunurile sunt comod partajabile în natură, cu stabilirea valorilor de circulație corecte.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 6731 și următoarele, art. 282 și următoarele Cod. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă, respingerea cererii de suspendare a cauzei și obligarea apelantei reclamantă la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2000 lei, conform dovezilor; că terenurile au fost reconstituite moștenitorilor defunctului A. S D. de pe urma căruia se dezbate succesiunea in prezenta cauza- prin sentința civila Dosar 2937/1992 irevocabila,sentinta in temeiul căreia a fost emis titlul de proprietate f nr 57.711/2002 pe numele tuturor moștenitorilor; că terenurile cuprinse in TP 57.711/2002 au fost solicitate de reclamanta a fi aduse la masa de partaj prin insasi cererea introductivă de instanță, respectiv anul 2003 cand a inceput prezentul litigiu; că masa succesorală este stabilită prin încheierea de partaj din 31.10.2003 împotriva căreia numai pârâții au declarat apel, încheiere modificata prin decizia civila 351/5.iulie 2007 a Tribunalului Dâmbovița numai in ceea ce privește procentul de 50% din îmbunătățirile pretins aduse de reclamanta, L.A.P. rămasa irevocabila urmare respingerii recursului formulat de A. R. (conf. Deciziei civ., 1134/5.nov.2007a CA.Ploiesti); că respectiva încheiere de admitere in principiu pronunțată de Judecătoria Moreni la 31.10.2003 a fost atacată separat cu apel fiind pronunțată anterior modificării C.pr.civ. prin L. 219/05, prin aceasta incheiere, cu modificările aduse prin d.c. 351/2007 - a fost stabilita in mod irevocabil compunerea masei succesorale, calitatea de moștenitor și cota ce revine fiecăruia; că aceasta încheiere nu mai poate fi anulată sau modificată, ea legând atat instanța cat si părțile; că ceea ce a urmat după rămânerea irevocabilă a încheierii din 31.l0.2003 a fost lotizarea si atribuirea efectiva a bunurilor ce compun masa succesorala stabilita irevocabil prin respectiva încheiere de Admitere in Principiu din 31.l0.2003; că în contextul arătat cererea de suspendare a prezentei cauze-aflata in faza lotizării si atribuirii bunurilor- cerere intemeiata pe dispoz. art.244 alin.l pct. 1 C./pr.civ., este nelegala si netemeinica deoarece masa partajabilă nu se mai poate modifica actual ( excepție- cu acordul pârtilor); că și dacă există pe rolul instanței o acțiune ce are ca obiect anularea titlului de proprietate în temeiul căruia reclamanta a solicitat aducerea la masa de partaj si a suprafeței de 8,8 ha teren, „dezlegarea” prezentului apel nu poate depinde de soluția ce se va da in cauza dosarului_ al judecătoriei Moreni, instanța de apel fiind ținuta in continuare sa respecte I.A.P din 31.oct. 2003 care are autoritate de lucru judecat in ceea ce privește masa succesorala, calitatea de moștenitor si cota ce revine fiecăruia; că pe fondul cauzei, apelul este nefundat; că de la primul termen de judecată reclamanta a făcut tot ce i-a stat in putința să împiedice finalizarea partajului (a se vedea in acest sens repetatete cereri pentru lipsa de apărare sau lipsa nejustificata a reclamantei si(sau) a avocatului, cereri de suspendare etc.) opozitia acesteia culminând cu obstructionarea expertului de a efectua măsurătorile si a finaliza raportul de expertiză; că pentru întocmirea rapoartelor de expertiza a fost necesara intervenția instanței care pe calea ordonanței presedintiale. a obligat reclamanta sa permită efectuarea expertizei; că nici după pronunțarea sentinței reclamanta nu si-a schimbat atitudinea, fiind astfel necesară executarea silita a sentinței 760/l0.l0.2008 de către B.Ex.Jud. D. F. L. in prezenta căreia expertul a reușit sa faca măsurătorile (fila 203); că dupa depunerea rapoartelor de expertiza și citarea reclamantei la fiecare termen, aceasta nu s-a prezentat, nu a depus obiectiuni, nu a făcut opoziție la obiectiunile formulate de ei, prin atitudinea sa constantă dând dovadă de un total dezinteres; că în faza apelului, reclamanta nu mai este in drept sa aducă critici sau sa formuleze obiectiuni privind lucrările experților atâta timp cat la instanța de fond nu le-a formulat; că referirea apelantei la „încălcarea dispozițiilor legale prevăzute in L.l 14/1996” privind unitatea locativă si lotizarea camerelor "din acelasi imobil" la 3 copărtași este pe cat de nefondata pe atat de "hilara" care se intreaba retoric "cum in secolul in care trăim se formează asa-zise unități locative fara minimum necesar, o baie sau măcar un WC" omițând domnia sa ca i -a fost repartizat clientei sale lotul care cuprinde si baia si WC-ul din curte; că clienta sa fiind unica beneficiara aunității locative corespunzătoare secolului XXI; că omite redactorul acestor motive ca toate imobilele-constructii aflate pe suprafața de teren intravilan sunt construite de bunici, că au fost transmise din generație in generație descendenților iar calitatea reclamantei este de noră a ultimilor proprietari si tolerată in aceste imobile; că așa cum s-a reținut irevocabil, singura contribuție a reclamantei la aceste construcții este in valoare de 2000 lei, aceasta neputand pretinde-in calitater de soție supraviețuitoare a unuia dintre descendenți - un drept propriu ci doar cota de 1/4 ce i-a revenit defunctului său soț; că nici critica privind nelegalitatea partajării in natura nu are suport legal si faptic deoarece, asa cum s-a dovedit, casa părintească, anexele si terenul aferent acestora, se pot partaja în natură, fiind imoral sa pretinzi celor care s-au născut in casa respectivă să înstraineze casa și curtea bunicilor si străbunicilor lor contra unei sulte si unei persoane fără nici o legătura de rudenie familia lor; că reclamanta nu a solicitat prin acțiunea introductivă sau ulterior, prin cerere separată, atribuirea în natură și în exclusivitate a bunurilor succesorale (contracțiile si terenul aferenfl.doar parații, in calitate de descendenți fiind aceia care au solicitat împărțirea în natură, în cota cuvenită fiecăruia, toate bunurile ce formează masa partajabilă; că nu au fost exercitate presiuni asupra expertilor; că sunt depuse documente oficiale (contracte de vanzare-cumparare, adrese etc) din care rezulta valoarea de circulație iar insistențele lor scrise (obiectiuni) au determinat expertul să facă o evaluare corectă și să evite un nou dosar penal; că nu pârâții au fost cei care au influențat atitudinea experților ci....cu totul alta persoana, interesată de această proprietate; că dispozițiile art. 673 ind.6 (2) reprezintă o obligație a expertului si nicidecum un obiectiv care să fie stabilit de instanță, textul arătând că "raportul de expertiza va arata evaluarea si criteriile avute in vedere la stabilirea acesteia, va arăta dacă bunurile sunt comod partajabile in natura si in ce mod anume, propunând loturi ce urmează a fi atribuite"; că dispozițiile art.673 ind.6(l) sunt obligatorii pentru judecător iar in speța, judecătorul a respectat intocmai dispozițiile legale; că prin formarea loturilor si variantele propuse, ambii experți si-au exprimat implicit punctul de vedere privind comoditatea partajării in natura a bunurilor; că dacă experții nu făceau propuneri de lotizare în natură aveau obligația sa dea explicații privind imposibilitatea formarii loturilor; că instanța nu a încălcat dispoz. art. 673 ind.9 c.pr.civ. ci a ținut cont si de cererea pârâților si de varianta propusă care a respectat intocmai evaluările experților si nevoile fiecăreia; că în situația dată, pârâții sunt in drept să solicite atribuirea in natura a intregii gospodării (imobile construcții si teren aferent acestora) cu plata sultei către reclamanta in situația modificării sentinței deoarece parte dintre aceștia nu dețin locuința proprie pe cand reclamanta, asa cum dovedim cu sentința civ. numărul 222 pronunțata in dosarul 08.12.1996 este beneficiara unei locuințe atribuita urmare partajului; că se solicită respingerea cererii privind suspendarea cauzei; respingerea cererii privind refacerea expertizelor și respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații pârâți M. S., P. V., P. F., P. M. și S. G., au invocat la data de 18.11.2013 mai multe excepții și au arătat că au fost încălcate disp. art. 1201 din Codul Civil prin modul în care instanța a soluționat excepția puterii de lucru judecat; că reclamanta A. R., nora defunctului A. D. și soția unchiului lor A. V. a formulat la data de 01.09.2008 cerere pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ / 1995; că acest titlu a fost modificat la cererea lor, în urma pronunțării sentinței civile din dosarul 2937 / 1992, iar terenurile au fost împărțite și stăpânite prin bună învoială cât timp a trăit fratele părinților noștri și unchiul nostru A. V., soțul reclamantei; că în anul 2003, reclamanta a introdus cerere de partaj succesoral de pe urma defunctului A. S. D., solicitând includerea la masa succesorală și a terenului din prezentul litigiu în suprafață de 8.800 mp.; că prin încheierea de partaj succesoral, pronunțată de Judecătoria Moreni la data de 31.10.2003 (dată la care încheierile depărtai se atacau separat — conform art. 673 indice 8 C. proc. civ. în vigoare la acel moment) așa cum a fost modificată prin Decizia nr. 351/2007 de Tribunalul Dâmbovița și rămasă irevocabilă prin Decizia Civilă 1134 / 05.11.2007 a Curții de Apel Ploiești, a fost inclusă în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului A. S. D. și suprafața de 8.800 mp teren, noi figurând ca și moștenitori legali, dosarul fiind trimis la Judecătoria Moreni doar pentru lotizare, aceasta fiind realizată prin Sentința Civilă nr. 368/2009 a Judecătoriei Moreni, conform posesiei exercitată de părți din anul 1992, dosarul fiind suspendat în prezent în etapa procesuală a apelului; că încheierea de partaj succesoral a rămas irevocabilă atât ce privește masa succesorală, cât și în ceea ce privește moștenitorii ce culeg această masă, aspecte ce au intrat în puterea lucrului judecat și în virtutea acestui principiu și al celui privind preeminenta dreptului și al securității raporturilor juridice, nu mai poate fi pus în discuție dreptul nostru de proprietate în calitate de moștenitori ai defunctului A. S. D. asupra suprafeței de 8.800 m.p..; că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.); că dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit; că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis; că această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești; că potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior; că principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate; că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că „preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției.(...). Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, și mai ales a deciziilor judecătorești devenite res judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale numai în scopul de a obține o reexeminare a cauzei și o nouă decizie. Altminteri, desființarea unei decizii finale ar crea un climat general de incertitudine juridică, care ar reduce încrederea publicului în sistemul judiciar și, în consecință, și în statul de drept. {Cauza S. contra României februarie 2006, cauza Brumărescu contra României); că și dacă procesul de partaj nu a fost soluționat definitiv, acest aspect privește numai lotizarea, întrucât masa succesorală (în care este inclus și terenul de 8.800 mp din litigiu) a fost stabilită irevocabil prin încheierea susmenționată, care a intrat în puterea lucrului judecat, acesta fiind unul din defectele importante ale unei hotărâri judecătorești (în speță încheierea irevocabilă de partaj se bucură de toate efectele unei hotărâri judecătorești); că de aceea au invocat excepția puterii de lucru judecat si nu excepția autorității de lucru judecat confuzie făcută de instanță, prin încheierea de ședință din data de 16.12.2011, considerând că nu exisă tripla identitate de obiect, cauză și părți; că această distincție este evidențiată atât în literatura de specialitate, cât și în practica Instanței Supreme, Decizia 995/ 2009 secția civilă (a se vedea actele anexe); că în concluzie, nu se impune în speță verificarea triplei identități de obiect, cauză și părți, deorece noi am invocat aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat* în sensul că ne prevalăm de dreptul nostru asupra terenului în litigiu (în calitate de moștenitori ai defunctului A. D., teren ce a fost reținut în masa de partaj rămasă de pe urma acestuia), drept recunoscut prin încheierea irevocabilă de partaj, fără posibilitatea de a mai fi pusă în discuție existenta lui, ceea ce încearcă reclamanta să facă prin prezenta acțiune; că, nu se poate vorbi de efectul irevocabil al partajului, dar numai în ceea ce privește formarea și atribuirea loturilor, nu și în ceea ce privește compunerea masei succesorale care a fost stabilită irevocabil prin încheierea interlocutorie pronunțată în perioada în care acestea se atacau separat (a se vedea în anexe, redactarea art. 673 Cod Procedură Civilă în vigoare în perioada respectivă), aspecte asupra cărora instanța de fond a fost în eroare când a apreciat că dosarul de partaj este suspendat și nu este soluționat irevocabil; că instanța de fond a reținut în încheierea atacată că excepția autorității de lucru judecat a mai fost invocată atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de recurs, aspect ce nu este real; că ei au cerut în mod expres să se facă trimitere la încheierea de ședință (decizia) sau la sentința prin care a fost soluționată și motivată aceasta excepție; că în mod greșit a fost soluționată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei întrucât, în considerarea acelorași argumente expuse anterior, reclamanta este lipsită de calitate procesuală activă în a solicita anularea titlului de proprietate, având in vedere definiția calității procesuale care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății; că atâta timp cât reclamanta a solicitat ea însăși includerea terenului în litigiu la masa succesorală, și au fost stabilite în mod irevocabil atât componența masei succesorale, cât și succesorii, aceasta este lipsită de calitate procesuală activă în a solicita anularea titlului de proprietate ce cuprinde terenul inclus în masa sccesorală (nu mai este titularul dreptului de a solicita anularea titlului de proprietate); că în ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei, instanța de fond a menționat că această excepție a mai fost soluționată în primul ciclu procesual prin încheierea de ședință din data de 23.06.2009; că interesul care justifică demersul trebuie să prezinte următoarele caractere: să fie legitim, adică îndreptățit și protejat de lege, născut și actual, personal și direct; că verificând această încheiere de ședință se constată că instanța a soluționat excepția lipsei de interes prin prisma legitimității acestuia; că ei au invocat faptul că reclamanta nu poate justifica un interes actual, întrucât constatarea nulității titlului de proprietate trebuia solicitată înainte de promovarea acțiunii de partaj succesoral sau cel târziu pâna la rămânerea irevocabilă a încheierii de partaj succesoral; că pe fondul cauzei, prin sentința civilă 956/2012 a Judecătoriei Moreni ce face obiectul prezentului apel, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate contestat (fară să menționeze în ce constă acesta nulitate și pentru ce suprafețe) și a dispus emiterea unor noi titluri de proprietate pentru suprafețele de 4700 mp, respectiv 11.700 mp, fară ca acestea să fie identificate conform raportului de expertiză efectuat în cauză, așa cum a trasat instanța de casare, expertiza fiind realizată în mod defectuos, așa cum am menționat prin obiecțiunile formulate la aceasta; că hotărârea nu poate fi pusă în executare, hotărârea nu este nici motivată întrucât nu se arată motivele de fapt și de drept care au impus constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/30.01.1995; cvă defunctul A. S D. a intrat în C.A.P. cu ha curți construcții conform registrului agricol și reținut de instanța de control, restul de a trebuia împărțit conform cu certificatul de moștenitor nr 32 din 27.07.2002 unde reclamanta din prezenta cauză vine la moștenire în numele soțului și este de acord cu împărțirea egală a terenului curți construcții și a imobilelor construite pe acesta; că familia lui A. D. în perioada comunistă a fost deportată din comună iar nora acestuia vine în anul 2009 și revendică casele și terenul aferent acestora, furând efectiv copilăria acestora în numele unui interes meschin al altor persoane cu interese imobiliare;
Referitor la excepțiile invocate de intimații pârâți, prin cererea depusă la data de 18.11.2013, tribunalul urmează a le respinge întrucât acestea privesc titlul de proprietate al părților și bunurile reținute la masa de partaj în mod irevocabil prin încheierea din 31.10.2003, astfel cum a fost ea modificată în apel prin decizia nr. 351/2007 a Tribunalului Dâmbovița, și nu au legătură cu apelul formulat de reclamantă care vizează numai sentința prin care s-au partajat efectiv bunurile reținute la masa de partaj, evaluarea și lotizarea acestor bunuri.
Tribunalul, examinând sentința apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, reține următoarele:
Primul motiv de apel privitor la faptul că rapoartele de expertiză topo și construcții au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor art. 6736 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865 nu este fondat ținând seama că, deși prima instanța nu a prevăzut în mod expres ca obiective să se indice dacă bunurile pot fi comod partajate în natură, experții desemnați în cauză au făcut loturi prin care s-a împărțit în natură atât terenuruiel cât și construcțiile reținute la masa de partaj, iar expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții a făcut mențiuni despre posibilitatea lotizării construcțiilor în raportul de expertiză depus la dosar la data de 01.04.2008 (fila 115 din dosarul de fond) și că reclamanta apelantă nu a făcut obiecțiuni la rapoartele de expertiză invocând acest motiv (a se vedea încheierea de ședință din 13.05.2008 – fila 138 și încheierea de ședință din 15.01.2009).
Nici cel de-al doilea motiv de apel referitor la încălcarea dispozițiilor legale din legea nr. 114/1996 și de normelor de aplicare în sensul că nu s-a respectat criteriul legal al unității locative distincte nu este fondat întrucât, pe o parte, apelanta nu a invocat care sunt dispozițiile legale încălcate prin sentință, iar pe de altă parte, reclamanta apelantă nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză în specialitatea construcții invocând acest motiv.
Criticile referitoare la variantele de lotizare întocmite de expertul tehnic judiciar în specialitatea construcții și valorile de circulație a terenurilor, tribunalul reține că nu sunt fondate având în vedere că ele echivalează practic cu niște obiecțiuni la rapoartele de expertiză ce au fost efectuate în primul ciclu procesual, rapoarte de expertiză ce nu au fost contestate de către apelanta reclamantă până în prezent, obiecțiuni tardiv formulate în prezenta cale de atac; că, în ipoteza în care apelanta reclamantă avea de formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză, aceasta trebuia să procedeze potrivit dispozițiilor art. 212 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, în sensul de a solicita expertiza contrarie sau de a cere întregirea lucrării, la primul termen după depunerea raportului de expertiză; că în contextul reținut, în spiritul dispozițiilor art. 108 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, neinvocarea regularității unui act procedural la prim zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate, atrage acoperirea acesteia, iar în speță, în condițiile în care apelanta nu a formulat aceste obiecțiuni la termenele ulterioare depunerii rapoartelor de expertiză inițiale și suplimentare, aceasta nu poate să își valorifice nemulțumirile direct în apel, în al doilea ciclu procesual. Mai mult, tribunalul mai reține că nemulțumirile apelantei vizează în special loturile atribuite intimaților și nu lotul său, lot în care s-a inclus o unitate locativă distinctă și că apelanta nu a depus la dosar nici un fel de dovezi în sensul că valorile de circulație ale terenurilor sunt mai mari decât cele stabilite de expertul topo și că intimații au exercitat acte de violență fizică sau psihică care să fi afectat libera voină a expertului în specialitatea topografie, obiecțiunile formulate de intimați neconstituind un factor de presiune, așa cum susține apelanta.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere că nu există motive pentru care se impune a se constata nulitatea absolută a rapoartelor de expertiză întocmite la fond; că proba cu martori nu este pertinentă și concludentă în cauză; că apelanta nu a indicat care sunt faptele ce trebuie dovedite cu înscrisurile solicitate și că nu este necesar a se efectua în apel noi rapoarte de expertiză, tribunalul va respinge cererea de probatorii a apelantei.
Cu privire la ultimul motiv de apel referitor la faptul că prima instanță a omologat o variantă de lotizare propusă de pârâți, încălcând dispozițiile art. 201 din Codul de Procedură Civilă de la 1865 și dispozițiile art. 6736din Codul de Procedură Civilă de la 1865, tribunalul apreciază că acest motiv nu este fondat întrucât întocmirea variantei omologate de instanță și propusă de pârâți nu necesită operațiuni de măsurare și evaluare a bunurilor incluse în fiecare lot ci cunoștințe elementare de matematică de clasa a V-a, în condițiile în care această variantă de lotizare respectă schițele de ansamblu ale terenurilor și construcțiilor și evaluările date de experți și corespunde cel mai bine criteriilor prevăzute de art. 673 ind. 9 din Codul de Procedură Civilă de la 1865.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 din Codul de procedură civilă de la 1865, va respinge apelul ca nefondat și va păstra hotărârea atacată.
Față de dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă și soluția dată apelului declarat de reclamantă, urmează a obliga apelanta reclamantă la plata către intimații pârâți S. E., P. M. și P. F. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului conform chitanței nr. 196/18.10.2009 (fila 49).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile invocate de intimații pârâți M. S., P. V., P. F., P. M. și S. G..
Respinge cererea de probatorii formulată de apelantă.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă A. R., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 368/9.04.2009 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr.1681/2003, intimați pârâți fiind P. V., P. M., P. F., domiciliați în . - prin procurator S. G., S. G., domiciliat în comuna Dărmănești, ., județul Dâmbovița, C. I., domiciliat în ., C. F., domiciliat în Ploiești,., ., ., M. A., domiciliată în Ploiești, ..2, județul Prahova, M. G., domiciliată în . – Târgoviște, nr.772, județul Dâmbovița și M. S., domiciliat în ..
Păstrează sentința civilă atacată.
Obligă apelanta la plata către intimații S. E., P. M. și P. F. a sumei de 2000 lei - cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului ales.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.11.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C.-M. G. S. D.
Grefier
Acxinia N.
j.f. R. C. Dosar nr._
Judecătoria Moreni
Red. SD
Tehnored. SD
12 ex./13.12.2013
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 1066/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1017/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
