Obligaţie de a face. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 3014/116/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.121
Sedința din camera de consiliu din data de 23 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantul-pârât S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, cu sediul în Călărași, ., nr.4, .), ., împotriva încheierii din data de 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. M., domiciliat în Călărași, ., ., . ales la Cabinet Avocat S. C., cu sediul în Călărași, ., ..B, ., având ca obiect – îndreptare eroare materială.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art.14 din Normele de aplicare a Legii nr.146/1997.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat consilier juridic L. A. (delegație de reprezentare nr.1625/22.05.2013), reprezentând pe apelantul-pârât S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, lipsă fiind intimatul T. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art.1591 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr.202/25.10.2010, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, în baza art.2 și 282 Cod procedură civilă.
Consilier juridic L. A. reprezentând pe apelantul-pârât arată cu privire la cererea de renunțare la judecata cererii de îndreptare eroare materială formulată de intimat că aceasta a fost formulată cu rea credință, motiv pentru care solicită doar a se lua act de această cerere și a se continua judecata apelului, interesul acestuia fiind acela de modificare a deciziei nr. 1386/17.10.2012 (definitivă și irevocabilă) pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ ; depune la dosar un extras de pe portajul Tribunalului Prahova din care rezultă că i-a fost respinsă intimatului contestația în anulare formulată împotriva deciziei menționate anterior pe care o depune în copie la dosarul cauzei; arată că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra apelului declarat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic L. A. având cuvântul pentru apelantul-pârât S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ solicită admiterea apelului declarat împotriva încheierii din data de 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, întrucât în decizia respectiv nu sunt erori materiale susceptibile de îndreptare pe calea dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă, capătul de cerere fiind ,,daune cominatorii,, ce a fost transformat pe fond, în ,,daune interese,, situație inadmisibilă potrivit dispozițiilor art.281 alin.2 Cod procedură civilă; intimatul în cauză a solicitat și i s-au dat daune cominatorii definitiv și irevocabil, acesta urmărind în realitate doar modificarea deciziei nr. 1386/17.10.2012 (definitivă și irevocabilă) pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, în prezent pe rolul Judecătoriei C. aflându-se în curs de soluționare o cerere ce are ca obiect ,,revizuire titlu executoriu,,; depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre deliberare și soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Călărași, la data de 29.10.2012, reclamantul T. M. a solicitat în contradictoriu cu S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr.3619/17.11.2009, în sensul de a se trece în considerente și în dispozitiv denumirea corecta a dunelor cominatorii acordate în baza art.1073 și 1075 Cod civil, respectiv dezdăunări în loc de daune cominatorii.
În motivarea cererii s-a arătat că prin acea sentință au fost stabilite daune cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere pentru neexecutarea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtului S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ Călărași, la expirarea termenului de 30 zile calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a mai arătat că despăgubirile au fost denumite greșit daune cominatorii, în condițiile în care art.1073 și 1075 cod civil prevede acordarea despăgubirilor, denumite daune interese în materia vânzării cumpărării, pentru neexecutarea obligațiilor din hotărâre.
În drept s-au invocat dispozițiile art.281 alin 2 Cod procedură civilă, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Procedura s-a stabilit fără citarea părților.
Prin încheierea din 1.11.2012, judecătoria a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă menționată, în sensul de a trece și a se citi în considerente și dispozitiv „despăgubiri” în loc de „daune cominatorii”.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3617/17.11.2009, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea reclamantului, pârâtul fiind obligat să îi întocmească un nou act adițional conform celor dispuse, care reprezintă titlul de proprietate al acestuia împreună cu contractul nr.4087/007 și să îi predea și toate celelalte acte indicate în dispozitiv în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, care sunt destinate uzului său perpetuu. Au fost acordate daune cominatorii în baza art.1073 și 1075 Cod civil în cuantumul arătat, în caz de neexecutare a obligațiilor în termen de 30 de zile calculat de la data rămânerii irevocabile a sentinței, ca pârâtul să fie indirect constrâns să își îndeplinească întocmai și la timp obligațiile.
Față de dispozițiile art. 1073 și 1075 Cod civil care reprezintă dreptul comun în materia obligațiilor, instanța a constatat ca întemeiată cererea formulată având în vedere că daunele acordate în raport cu dispozițiile legale reținute sunt despăgubiri pentru întârziere, iar faptul că în hotărâre au fost denumite daune cominatorii, care sunt o creație a jurisprudenței, nu înseamnă că se schimbă natura despăgubirilor acordate pentru neexecutarea la timp a obligațiilor de către pârât.
Împotriva încheierii a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu argumentarea că prin așa zisa cerere de îndreptare eroare materială se tinde în realitate a se modifica o hotărâre definitivă și irevocabilă pronunțată de Tribunalul Prahova prin Decizia nr. 1386/17.10.2012 în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, decizie nemotivată până la această dată, prin care s-a constatat nelegalitatea încasării sumei de_,35 lei de T. M. cu titlu de daune cominatorii.
S-a susținut că în speță, nu este vorba de îndreptarea unei erori materiale pentru că atât în petitul acțiunii reclamantului T. M., cât și în hotărârea pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Călărași se stabilește foarte clar că pârâtul este obligat la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere, tocmai pentru că s-ar refuza să se aducă la îndeplinire dispozițiile acestei hotărâri.
În motivarea respectivei sentințe nu se face în niciun fel vorbire de faptul că aceste daune ar fi echivalentul vreunui prejudiciu suferit de T. M., prejudiciu de care acesta nu a făcut vorbire și nu 1-a dovedit cu nici un mijloc de probă, fiind pur și simplu o sancțiune pe care instanța a hotărât să o aplice cu caracter cominatoriu apelantului, în eventualitatea că nu va duce la îndeplinire obligațiile care au fost stabilite în sarcina sa.
S-a subliniat că motivarea Judecătoriei Călărași nu lasă niciun fel de dubiu cu privire la faptul că instanța a înțeles să o oblige pe intimată la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere pentru neexecutarea celorlalte obligații stabilite prin hotărâre și nu la repararea unui prejudiciu neinvocat de T. M. și pe cale de consecință, nedovedit de acesta.
Se apreciază că instanța a stabilit o altă situație de fapt și de drept decât cea care rezultă, fără echivoc, din cele două hotărâri, respectiv decizia nr. 1386/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul_ și
sentința Civilă nr. 3619/17.11.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
Dezvoltând critica, apelantul a învederat că îndreptarea unei erori materiale înseamnă greșita stabilire a unor cifre sau a unor nume, denumiri, în cuprinsul unei hotărâri și în nici un caz, calificarea în drept a unei anumite stări de fapt ca reprezentând despăgubiri în loc de daune cominatorii.
Or situația dedusă judecății este aceea în care aceste despăgubiri nu au fost solicitate, motiv pentru care prin intermediul încheierii din 01.11.2012 a fost completată sentința civilă nr. 3619/17.11.2009, fapt ce presupune o rejudecare a fondului fără ca pârâtul să ia la cunoștință, respectiv, să fie supusă dezbaterii.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii din 01.11.2012 în sensul respingerii acesteia ca nefondată.
În drept, se invocă art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
S-au anexat în copie adresa către CEC BANK SA - Sucursala Călărași de repartizare a sumei din care reiese că s-a retras din contul apelantului suma de_,00 lei din care_,35 lei cu titlu de daune cominatorii, sentința civilă nr. 3619/17.11.2009, extras de pe portalul Tribunalului Prahova, cererea de chemare în judecată a lui T. M..
Intimatul T. M. a formulat întâmpinare solicitând în principal suspendarea judecării apelului în baza dispozițiilor art.244 alin.l pct.2 Cod procedură civilă deoarece face dovada că s-a început urmărirea penală ,,in rem” împotriva apelantului, în legătură cu refuzul punerii în executare a sentinței civile nr.3619/2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, lămurită prin încheierea apelată, dar și pentru alte fapte săvârșite în legătură cu contractul nr.4087/2007 încheiat între părți.
Acesta a apreciat că se impune suspendarea judecății deoarece soluția ce se va pronunța în dosarul penal poate influența și soluția ce se poate pronunța în acest apel, întrucât poate renunța la cererea adresata instanței de fond.
Menționează că la data pronunțării deciziei indicată de apelant, nu cunoștea considerentele instanței, însă după ce i-a fost pusă la dispoziție de instanță, a constatat că nu se cunoaște ce acte de executare au fost desființate, dovadă că executorul judecătoresc nu a fost desființat niciunul, iar el a formulat o cerere de continuare a executării și după pronunțarea instanței, pentru simplul motiv că sunt irevocabile încheierile instanței de executare prin care a fost investită sentința cu formulă executorie și cea prin care a fost încuviințată executarea silită, acte care nu au fost contestate de debitor și care nu mat pot fi desființate de instanță,
În subsidiar, solicită respingerea apelului ca fiind netemeinic și nelegal, deoarece prin această încheiere nu s-a modificat soluția pronunțată pe fond, cum greșit susține apelantul. Precizează că prin decizia pronunțată de Tribunalul Prahova nu s-a constatat nelegalitatea încasării daunelor cominatorii, deoarece într-o contestație la executare nu se poate modifica titlul executoriu reprezentat de sentința civilă irevocabilă sus indicată, iar actele de executare au fost desființate în parte, fără să fie individualizate, astfel că decizia nu este susceptibilă de executare până nu este lămurit dispozitivul.
S-a mai arătat că din considerentele deciziei rezultă că daunele cominatorii trebuiau transformate în daune compensatorii, însă nu se indică și temeiul juridic care îl obligă să solicite această transformare, în condițiile în care daunele i-au fost acordate de instanța de fond irevocabil în baza art. 1073 Ccivil.
Mai mult, apelantul arată că prin îndreptarea erorii materiale ar fi fost obligat la repararea unui prejudiciu pe care nu l-a invocat și dovedit, însă urmează a se observa că instanța de fond nu a făcut altceva decât să indice denumirea corectă a sumei acordată pe zi de întârziere, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către acesta, în raport cu cea folosită de legiuitor în cuprinsul art.1073 Cod civil, unde este reglementat dreptul creditorului la dezdăunări în cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile în natură, independent de dovedirea unui prejudiciu, astfel că nu a fost modificată natura juridică a sumei stabilită prin hotărâre, care rămâne aceeași indiferent de denumirea dată de instanță.
Prejudiciul la care se referă apelantul, apreciază că se stabilește de către instanță ori de câte ori nu mai este posibilă executarea obligației în natură, fiind stabilit echivalentul ei bănesc, ceea ce nu este cazul de față, în condițiile în care obligațiile stabilite în sarcina apelantului prin titlul pus în executare silită, sunt susceptibile de executare în natură, iar acesta refuză nejustificat.
În concluzie, arată că prin cererea formulată la instanța de fond a solicitat să fie precizată denumirea corecta a sumei stabilită pe zi de întârziere, în raport de cea folosită de legiuitor la art.1073 Cod civil, deoarece apelantul, ca și Tribunalul Prahova, face trimitere în mod greșit la daunele interese cominatorii care puteau fi acordate de instanța de executare printr-o încheiere irevocabilă în baza art.580 ind.3 alin,2 Cod procedură civilă, text abrogat din anul 2006, pe când despăgubirile reglementate de art.1073 Cod civil sunt acordate de instanța de fond în anul 2009, iar acestea au fost supuse controlului judiciar în apel și recurs, fiind menținută obligația de plata, în cazul neexecutării în natură, la termen, a obligațiilor stabilite irevocabil prin hotărârea pusă în executare silită.
Faptul că este lipsit abuziv și nelegal de dreptul de dispoziție asupra apartamentului proprietatea sa o dovedește tocmai înscrisul cu care face dovada că s-a început urmărirea penală împotriva apelantului, urmând să fie identificați vinovații pentru tragere la răspundere penală,
În drept sunt invocate art. 115-118 Cod procedură civilă.
Înalta Curte de Casația și Justiție, prin încheierea nr.1650/22.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, a încuviințat cererea de strămutare a judecării apelului la Tribunalul Dâmbovița, iar la 1.04.2013, intimatul reclamant a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata cererii de îndreptare a erorii materiale(fila 68 dosar apel Tribunalul Călărași).
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /18.04.2013.
La termenul de judecată din 23.05.2013, apelanta a învederat că nu este de acord cu solicitarea intimatului de a se lua act de renunțarea la judecată, solicitând ca instanței de control judiciar să se pronunțe pe fondul cauzei.
Față de dispozițiile art.246 alin.4 Cod procedură civilă potrivit cărora dacă renunțarea s-a făcut după ., renunțarea nu se face decât cu învoirea celeilalte părți, tribunalul nu va lua act de actul de dispoziție al intimatului datorită opoziției apelantului.
Examinând încheierea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat.
Se reține că prin sentința civilă nr.3619/17.11.2009 a Judecătoriei Călărași, s-a dispus obligarea pârâtului S. P. „CT-AFL-Călărași la îndeplinirea mai multor obligații de a face în raport cu reclamantul T. M., sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pe fiecare zi de întârziere.
Atât în considerentele hotărârii cât și în dispozitivul acesteia se menționează expres această sancțiune a daunelor cominatorii, însă interpretarea pe care o face aceeași instanță la solicitarea reclamantului de îndreptare a erorii materiale sub acest aspect este eronată.
Astfel, potrivit doctrinei constante, daunele cominatorii reprezintă un mijloc procedural de constrângere a debitorului la îndeplinirea obligației stabilită în sarcina sa.
După cum reiese din sentința menționată, daunele cominatorii încep să curgă dacă debitorul obligației nu se conformează celor stabilite, după împlinirea termenului de 30 de zile socotit de la data rămânerii irevocabile a sentinței.
Însă daunele cominatorii nu reprezintă ele însele echivalentul prejudiciului pe care îl suportă creditorul obligației în ipoteza în care debitorul nu îndeplinește obligație de bună voie, într-o asemenea situație, creditorul urmând a promova un nou litigiu de cuantificare a acestor daune, unde este supus cerinței de a dovedi cu probe concludente existența și întinderea efectivă a prejudiciului pretins.
Altfel spus nu se poate pune semnul egalității între daunele cominatorii și dauna înregistrată de creditor pentru că altfel, prin simpla curgere a timpului, pe fondul neconformării debitorului la obligația ce îi incumbă prin titlu de executare, se poate ajunge în mod indirect la îmbogățirea fără justă cauză a creditorului care poate să încaseze dezdăunări care să depășească cu mult paguba suferită.
Față de cele ce preced, tribunalul concluzionează că solicitarea petiționarului T. M., nu se circumscrie dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă, problema semnalată de acesta nefiind o eroare materială în accepțiunea textului menționat, ci o problemă de fond ce nu poate fi îndreptată prin acest mijloc procedural.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât S. P. Centrale Termice și Administrare Fond Locativ, cu sediul în Călărași, ., nr.4, .), ., împotriva încheierii din data de 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. M., domiciliat în Călărași, ., ..C, ., cu sediul ales la Cabinet Avocat S. C., cu sediul în Călărași, ., ..B, ..
Schimbă în tot încheierea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de îndreptare a erorii materiale.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.05.2013.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. S. N. P.
JF N. O. A.
Dosar nr._
Judecătoria Călărași
Red.A.S./19.06.2013
4 exemplare
| ← Fond funciar. Decizia nr. 403/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Cereri. Decizia nr. 838/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
