Fond funciar. Decizia nr. 403/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 3868/232/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 403
SEDINTA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 aprilie 2013
Instanța compusă din :
Președinte: - S. D.
Judecător: - B. Brînzică
Judecător: - C. M. G.
Grefier :- S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 343 din 1 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimată reclamantă fiind D. M. domiciliată în comuna P., . și intimata pârâtă C. locală PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR P., cu sediul în ., dosarul având ca obiect recurs fond funciar.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 42 din Legea 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru recurenta pârâtă C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița a fost prezent consilier juridic D. C., intimata reclamantă D. M. personal și asistată de avocat T. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, lipsind reprezentantul intimatei pârâte C. Locală de aplicare a legii fondului funciar P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că pentru acest termen procedura de citare este legal îndeplinită, cu părțile, cererea de recurs fiind scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte C. Județeană de fond funciar Dâmbovița, consilier juridic D. C., având cuvântul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile art. 23 alin 1 din Legea nr. 18/1991 invocat de instanță în preambulul hotărârii atacate are în vedere terenurile „ determinate potrivit art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990”, reclamanta invederând dobândirea dreptului de proprietate potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3395/1995. Se mai apreciază că instanța și-a depășit competențele atunci când a stabilit amplasamentul suprafeței ce urma a fi reconstituită, deoarece acesta este atributul comisiei locale de fond funciar și nu al instanței de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante D. M. avocat T. I. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, suprafața de teren solicitată reprezintă gospodăria reclamantei, suprafață de teren ce este împrejmuită de foarte mulți ani. Mai mult la prima instanță C. Locală de fond funciar a pus concluzii de admitere a acțiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată.
Tribunalul în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ reclamanta D. M., cu domiciliul în com. P., ., a chemat în judecată pe pârâta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 P., jud. Dâmbovița, solicitând să se constate că autoarea ei V. C. a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 577 mp teren situat pe raza com. P., ., în T 17, P 714, cu vecini N – SMA Greci, E – D. N., S – DE 736/1, V – D. M., prin efectul legii, respectiv art. 23 din Legea nr. 18/1991, coroborat cu art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990.
În motivare reclamanta a aratat că autoarei ei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de_ mp teren situat pe raza ., conform titlului de proprietate nr._/07.06.1995, din care suprafața de 1000 mp curți construcții situat în T 17, P 714.
A mai aratat reclamanta că gospodăria autoarei ei reprezintă curtea și grădina, este compusă din 1577 mp teren pe care se află casa și anexele gospodărești, împrejmuită pe toate laturile și a fost stăpânită continuu și netulburat.
În continuarea motivării reclamanta a precizat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3395/12.06.1995 a cumpărat de la autoarea ei suprafața de 1000 mp, continuând să stăpânească întreaga gospodărie, respectiv suprafața de 1577 mp, fiind achitate impozitele aferente.
A invocat art. 23 alin. 1 și 4 din Legea nr. 18/1991 și a solicitat admiterea acțiunii.
În drept: art. 23 din legea nr. 18/1991 și art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990.
Probe: înscrisuri, 2 martori, expertiză topo.
Anexat cererii de chemare în judecată sau depus, în copie, următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr._/07.06.1995 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3395/12.06.1995 de fostul notariat de Stat Local Găești, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
În cauză a fost citată și C. județeană de fond funciar Dâmbovița, în calitate de pârâtă.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate reclamantei probele cu înscrisuri și 2 martori, iar pârâtei C. locală de fond funciar P. i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri. Pârâta C. județeană de fond funciar Dâmbovița nu a solicitat probe.
Au fost audiați martorii I. V. (f 23) și R. S. G. (f 24), propuși de reclamantă.
Prin sentința civilă nr- 343/01.02.2013, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. M., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâtele C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 P., jud. Dâmbovița și C. locală de fond funciar Dâmbovița.
S- constatat că autoarea reclamantei, numita V. C., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 577 mp situat pe raza ., în T 7, P 714, reprezentând diferența dintre suprafața 1577 mp identificată în planul de amplasament și delimitare a imobilului executat de L. M. B. și suprafața de 1000 mp curți construcții reconstituită numitei V. C. cu titlul de proprietate nr._/07.06.1995.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/07.06.1995 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, a fost reconstituit numitei V. C. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1,16 ha, situat pe raza . suprafața de 1000 mp curți construcții T 7, P 714.
V. C. a vândut reclamantei terenul de 1000 mp curți construcții identificat mai sus, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3395/12.06.1995 de fostul Notariat de Stat Local Găești (f 9).
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 63/16.04.2003 eliberat de BNP B. I., Găești (f 16), V. C. a decedat la data de 14.12.2002, iar reclamanta, în calitate de fiică, a cules întreaga masă succesorală.
A mai reținut prima instanța că în urma efectuării măsurătorilor cadastrale, conform planului de amplasament și delimitare a imobilului executat de L. B. (f 10), în T 7, P 714 care se află înscrisă cu suprafața de 1000 mp curți construcții în titlul de proprietate nr._/07.06.1995 eliberat numitei V. C., a fost găsit terenul de 1020 mp curți construcții și dar o suprafață în plus de 557 mp pe care de asemenea sunt amplasate construcții, întreaga suprafață de 1577 mp fiind împrejmuită cu gard de scândură.
Potrivit art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, sunt și rămân în proprietatea moștenitorilor cooperatorilor, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, evidențiate în registrul agricol la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 22 din Legea nr. 1/2000, diferențele între suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donație către stat, în arhivele statului din perioada 1945-1990 și situația de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foștilor proprietari.
Din declarațiile martorilor I. V. (f 23) și R. S. G. (f 24), judecătoria a reținut că gospodăria proprietatea reclamantei în prezent, a fost a mamei acesteia și este împrejmuită cu gard pe toate laturile de când există această gospodărie, că gardul împrejmuitor a fost refăcut pe același amplasament și nu au existat neînțelegeri cu privire la amplasarea gardului care separă proprietatea reclamantei de cea a vecinilor ei.
S-a constatat astfel că toate probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile și declarațiile celor 2 martori, conduc la concluzia că gospodăria reclamantei și care a aparținut anterior mamei acesteia, ocupă o suprafață de 1577 mp, așa cum a rezultat și în urma măsurătorilor care au stat la baza întocmirii planului de amplasament și delimitare a imobilului.
Față de acestea, prima instanță a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei și aplicând dispozițiile art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, precum și cele ale art. 6 alin. 22 din Legea nr. 1/2000, a constatat că autoarea reclamantei, numita V. C., a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 577 mp situat pe raza com. P., ., în T 7, P 714, reprezentând diferența dintre suprafața 1577 mp identificată în planul de amplasament și delimitare a imobilului executat de L. M. B. și suprafața de 1000 mp curți construcții reconstituită numitei V. C. cu titlul de proprietate nr._/07.06.1995.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în motivare că neîntemeiat a considerat prima instanță că reclamanta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate având în vedere că întreaga suprafață de teren evidențiată în registrul agricol 1959-1963 a fost reconstituită autoarei reclamantei, emițând-se titlul de proprietate nr._/1995.
Se mai arată că autoarea V. C. a înstrăinat suprafața de teren reclamantei fără a contesta modul de soluționare a reconstituirii dreptului de proprietate.
A mai motivat recurenta că art. 23 alin. 1 din Legea 18/1991 invocat de instanță în preambulul hotărârii atacate are în vedere terenurile „determinate potrivit art 8 din decretul lege nr. 42/1990” iar reclamanta a motivat dobândirea dreptului de proprietate potrivit contractului de vânzare cumpărare.
S-a apreciat că instanța și-a depășit competențele când a stabilit amplasamentul suprafeței de teren ce urma a fi reconstituită, ignorând dispozițiile deciziei nr. 1/1997 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție care stipulează ca atributul stabilirii amplasamentului este al comisiei locale de fond funciar și nu al instanței de judecată.
S-a solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivul de recurs referitor la neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 nu este întemeiat.
Astfel, din titlul de proprietate nr._ din 07.06.1995, rezultă că autoarei reclamantei, V. C., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 11.600 mp din care 1000 mp intravilan curți construcții.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu planul de amplasament și delimitare a imobilului, tribunalul reține că suprafața de teren intravilan aferentă gospodăriei autoarei reclamantei, pe care se găsește casa de locuit și anexele gospodărești, este în suprafață de 1577 mp, limitele proprietății fiind bine determinate și neschimbate de mai bine de 20 de ani.
În aceste condiții, dispozițiile art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 sunt aplicabile întregii suprafețe de 1577 mp ci nu doar suprafeței de 1000 mp înscrisă în titlul de proprietate nr._ din 07.06.1995, fără efectuarea unor măsurători prealabile.
Pentru această suprafață de teren, nu era necesar ca autoarea reclamantei să formuleze cerere de reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești dobândindu-se ope legis, titlul de proprietate emis pentru un astfel de teren intravilan având caracter recognitiv și constatator ci nu constitutiv de drepturi.
În aceste condiții, corect a procedat prima instanță prin admiterea acțiunii și constatarea faptului că autoarea reclamantei, numita V. C., a dobândit ope legis dreptul de proprietate asupra terenului de 577 mp situat în tarlaua 7 . continuarea terenului de 1000 mp curți construcții evidențiat în titlul de proprietate nr._ din 07.06.1998.
Reclamanta nu invocă, cum greșit se susține de către recurentă, dobândirea dreptului de proprietate asupra acestei diferențe de teren, în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 3395 din 1995, ci dobândirea de către autoarea sa, V. C. a acestui drept, conform art. 23 alin. 1 și 2 din legea nr. 18/1991, autoare a cărei unică moștenitoare este reclamanta conform certificatului de moștenitor nr. 63/2003.
Nici critica referitoare la depășirea de către instanță a competențelor sale prin stabilirea amplasamentului terenului nu este întemeiată, având în vedere că prin hotărârea pronunțată, pârâtele C. Locală P. și C. Județeană Dâmbovița nu au fost obligate la reconstituirea dreptului de proprietate și nici la eliberarea unui titlu de proprietate, instanța constatând doar dobândirea de către autoarea reclamantei prin efectul legii, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 557 mp.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul civil promovat de recurenta pârâtă C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 343 din 1 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimată reclamantă fiind D. M. domiciliată în comuna P., . și intimata pârâtă C. locală PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR P., cu sediul în ..
Menține sentința civilă recurată.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. B. Brînzică C. M. G.
GREFIER,
S. E. S.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._ /2010
Judecător fond: M. E. N.
Red. B.B.
Tehnored. A.G./B.E.
2 ex./30.04.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 148/2013. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
