Cereri. Decizia nr. 838/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 2433/120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 838
Ședința publică din data de 7 octombrie 2013
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de revizuentul M. G., domiciliat în comuna Conțești, ., împotriva sentinței civile nr.193 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. C., domiciliată în comuna Conțești, ., județul Dâmbovița, având ca obiect – alte cereri - revizuire.
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.09.2013, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, la cererea apărătorului recurentului revizuent, pentru a i se da posibilitate să formuleze și să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 7.10.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._ revizuentul M. G., în contradictoriu cu intimata C. C., a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1425/14.04.2009 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în temeiul art. 322 pct. 4 și pct. 5 Cod procedură civilă, având în vedere că P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin Ordonanța din 30.03.2011 dată în dosarul 816/P/2010, a constatat că înscrisul sub semnătură privată numit „chitanță” (f.5), încheiat între P. T. (sora pârâtei, decedată) și petent, este fals numai în ceea ce privește mențiunea „și casa de pe teren”.
În drept: art. 322 pct. 4 și pct. 5 Cod Procedură Civilă.
Acte atașate acțiunii: înscrisuri ce se regăsesc la filele 6-8 din dosar.
Prin încheierea din 12.10.2011 instanța a admis cererea de revizuire (în principiu), procedând la rejudecarea în fond a cauzei.
S-au depus înscrisuri ce se regăsesc la dosar la filele 56-58.
Instanța a constatat prima zi de înfățișare la termenul din 27.02.2012, însă a prorogat pronunțarea pe probe după ce revizuentul depune dovada calității procesual pasive a intimatei.
La termenul din 14.01.2013 instanța, reținând că intimata este sora defunctei P. T., singura moștenitoare a acesteia, defuncta neavând soț supraviețuitor sau descendenți, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei, invocată de aceasta, prin apărător, cu argumentul că actul a fost încheiat de revizuent cu defuncta P. T. și nu cu intimata.
La același termen instanța încuviințează probele cu înscrisuri și testimonială cu un martor pentru revizuent și probele cu interogatoriu, testimonială, înscrisuri și expertiză medico legală psihiatrică, pentru intimată.
La același termen s-a administrat proba cu interogatoriul revizuentului.
La același termen intimata prin apărător a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune argumentând că dreptul material la acțiune s-a născut în iunie 2004, iar revizuentul nu a avut posesia bunului, după cum acesta recunoaște în interogatoriu.
Excepția a fost pusă în discuția părților la termenul din 21.01.2013.
Instanța a reținut cauza spre judecata excepției la termenul din 21.01.2013 când a amânat pronunțarea succesiv pentru 04.02.2013, respectiv 11.02.2013.
Prin sentința civilă nr. 193/11.02.2013 Judecătoria Răcari a admis cererea de revizuire și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, respingând acțiunea.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut din perspectiva excepției dreptului material la acțiune invocată de intimată, următoarele:
Între revizuent și defuncta P. T. s-a încheiat la data de 12.07.2004 înscrisul sub semnătură privată numit „Chitanță” prin care revizuentul se obliga să cumpere, iar P. T., să vândă, anumite bunuri imobile.
Întrucât, potrivit revizuentului, numita P. T. nu și-a respectat obligația, aceasta a acționat-o în judecată pe intimata C. C., în calitate de moștenitoare a defunctei P. T., printr-o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, acțiune promovată la data de 09.01.2008, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1425/14.04.2009 pronunțată în dosarul_ a fost respinsă acțiunea revizuentului.
La data de 21.04.2011, revizuentul solicită revizuirea sentinței civile nr. 1425/14.04.2009.
Din răspunsurile la interogatoriul luat revizuentului la termenul din 14.01.2013, rezultă că acesta nu a locuit niciodată în casa ce face obiectul litigiului, nu locuiește în prezent în casa respectivă, nu a folosit vreodată terenul aferent casei, teren ce face obiectul litigiului, nu folosește nici în prezent acest teren dar a achitat impozitul pe teren.
Instanța a admis exceptia prescripției dreptului material al revizuentului invocata de intimată, motivat de faptul că, în cauza pendinte judecății, cursul prescripției generale de drept comun prevăzută de art. 3 alin 1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Prescripția extinctiva sancționează pasivitatea titularului unui drept, adică tocmai neexercitarea dreptului înlăuntrul termenului legal. Termenele de prescripție se înfățișează astfel că limite ale exercițiului normal al dreptului la acțiune .
Principiul în această materie este acela că „ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silita „Potrivit art. 7 alin 1 din același act, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, iar potrivit art. 7 alin 2 din același act, se prevede că în obligațiile, al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept, aspect ce poate identificat – întrucât așa cum se poate observa din înscrisul sub semnătură privată ( fila 5, dosar nr._ ), nu prezintă o data certă până la care să se întocmească în formă autentică contractul de vânzare – cumpărare.
Mai mult, potrivit art. 16 din Decretul 168/1958, cazurile de întrerupere a prescripției extinctive sunt limitativ prevăzute de textul indicat.
Instanța nu poate reține ca termen al întreruperii prescripției, folosirea terenului și comportarea acestuia ca un bun proprietar, motivat de faptul că revizuentul nu a stăpânit bunurile și nu a făcut dovada că ar fi plătit impozitele.
În aceasta situație, instanța are în vedere faptul că revizuentul avea posibilitatea legală de a acționa în judecată pe intimată în vederea îndestulării creanței până la data de 12.07.2007.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs revizuentul, în temeiul art. 304 pct. 4 și 6 Cod procedură civilă solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se admită recursul, casarea sentinței menționate și modificarea acesteia în sensul înlăturării din dispozitivul hotărârii a mențiunii respingerii pe fond a acțiunii și să fie anulata parțial sentința civilă nr. 193/2013 prin eliminarea constatării vânzării cumpărării a imobilului casă, apreciind că sentința recurata este nelegală.
In motivarea cererii de recure, recurentul a aratat ca potrivit art. „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța ele apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2.dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3.dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4.dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză;
5.dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
In speță, precizeaza ca a formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.4 și 5 C.Pr. Civ, întrucât înscrisul denumit „chitanța,, a fost declarat fals prin Ordonanța 30.03.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru mențiunea „și casa de pe teren”.
La termenul de judecata din data de 21.01.2013, intimata prin același apărător care i-a asigurat apărarea în dosarul nr._ în care s-a constatat ca fiind valabilă vânzarea-cumpărarea imobilului casă și teren situat pe teritoriul comunei Contești, ., a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Cu toate ca aceasta excepție putea fi invocată la data judecării pe fondul cauzei, acesta nu a făcut-o.
Apreciaza că instanța în mod greșit a admis excepția invocata de intimata și a respins pe fond acțiunea ca fiind prescrisa, erijându-se în instanță de control judiciar.
Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu trebuia atacată în raport de materialul dosarului existent la data promovării acelei hotărâri, ci numai pe baza împrejurărilor noi, necunoscute de instanță la dată promovării, în speță că acel înscris era fals parțial.
In cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecați, pe temeiul unor elemente ce nu au formulat obiectul judecății finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Revizuirea este o cale de atac de retractare, deoarece se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina pe fond, solicitându-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări, care s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.
Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport cu actele dosarului, existente la data pronunțării hotărârii, însă, ulterior s-au descoperit motive noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât, situația reținuta de către instanță, văzuta prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea hotărârii respective.
In speță, instanța s-a erijat într-o veritabilă instanță de control judiciar, acest lucru reieșind și din faptul că în dispozitiv s-a pronunțat pe fondul cauzei respingând cererea, când legal trebuia să se pronunțe prin anularea parțială sau totală a cererii.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 4 și art.6 Cod procedură civilă.
Intimata C. C., în temeiul art. 308 alin 2 raportat la art. 114, art. 118 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursul.
Ca sa răspunzi in fapt si in drept, așa cum procedura civila o cere, unor motive de recurs este imperios necesar, ca acestea sa se încadreze in textul de lege care reglementează materia respectiv art. 304 Cod procedură civilă. Este însă de observat că aceste motive sui generis nu se încadreaza în niciunul din aceste motive, nici măcar în dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, drept pentru care apreciaza că acest recurs este nul întrucât nu este motivat în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de recurs formulata, recurentul a criticat sentinta instantei de fond ca urmare a gresitei admiteri a exceptiei precriptiei, cu consecinta respingerii actiunii ca precsrisa, fara insa a motiva de ce in opinia sa exceptia este gresit admisa. Examinand legalitatea si temeinicia sentintei recurate, tribunalul constata ca exceptia a fost in mod corect admisa, chiar recurentul afirmand prin raspunsurile la interogatoriu ca nu a posedat terenul ce a format obiectul litigiului, astfel ca nu putea opera o intrerupere a termenului de prescriptie ca urmare a unei evetuale recunoasteri a dreptului pretins.
In continuare, recurentul enumera texte de lege si formuleaza opinii doctrinare privitoare la calea extraodinara de atac a revizuirii, fara indicarea in mod concret a unor aspectele de nelegalitate ale sentintei recurate, mai ales, observa tribunalul, ca incheierea prin care a fost admisa in pricipiu cererea de revizuire nu este atacata prin prezentul recurs, astfel ca analiza acesteia excede recursului de fata.
Incheie recurentul afirmand ca instanta de fond s-a erijat . control judiciar, confundand motivele de admisibilitate ale revizuirii, care au fost analizate prin incheierea din 11.10.2011 si faptul ca ulterior acesteia se procedeaza la o noua judecata in fond, pronuntandu-se sentinta recurata impotriva careia au fost formulate criticile de fata, ce au fost analizate mai sus.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul M. G., domiciliat în comuna Conțești, ., împotriva sentinței civile nr.193 din 11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. C., domiciliată în comuna Conțești, ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7.10.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
N. C. | R. M. | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f. E. F.
Judecătoria Răcari
Dosar fond nr._
Red. R.M. / Tehnored. D.N.
7.10.2013/2 exemplare
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 430/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
