Partaj judiciar. Decizia nr. 32/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 1898/315/2009*
Dosarul nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 32
Ședința publică din 15.02.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- M. I.
JUDECĂTOR- G. P.
GREFIER - Ghiorghița A.
Pe rol fiind judecarea apelului civil care a fost declarat de apelanții B. I., cu domiciliul în Târgoviște, ., ..11, județul Dâmbovița, B. M., cu domiciliul în Târgoviște, ..4, ., împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 13.09.2011, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, intimate fiind P. I., cu domiciliul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, B. P., (moștenitoare a lui B. E.) domiciliată în . Târgoviște, nr. 44, ., I. M., ( cu care s-a îndeplinit procedura de citare la sora sa B. P., dosarul având ca obiect „ partaj judiciar ”. Cauza a fost trimisă spre rejudecare conform deciziei curții de Apel Ploiești nr 3574/25.10.2012.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul B. M. asistat de avocatul M. I. care a răspuns și pentru apelantul B. I., lipsă fiind apelantul B. I., intimatele B. P., I. M., P. I. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Avocatul M. I., pentru apelanții B. I. și B. M., precizează că nu are cereri.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul M. I., având cuvântul pentru apelanții B. I. și B. M., precizează că s-a pronunțat o încheiere de admitere în principiu motivată pe ideea că drepturile părților sunt stabilite prin certificatul de moștenitor neatacat, că IAP-ul și sentința pronunțată au fost atacate cu apel care a fost respins menținându-se sentința și în instanța de recurs. Avocatul M. I. arată că în ceea ce privește încheierea de îndreptare eroare materială s-a trimis spre rejudecare pentru a fi analizată de tribunal.
Avocatul apelanților solicită admiterea apelului, modificarea încheierii de îndreptare pentru că sentința a intrat în autoritatea de lucru judecat, să fie schimbată încheierea de îndreptare eroare materială, în sensul respingerii cererii; fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanții B. P., I. M., și I. N., în contradictoriu cu pârâta B. P. E. au solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în masa succesorală a defunctului I. L. decedat la data de 18 02. 1992, cu ultimul domiciliu în Târgoviște, I. S., I. N. și partajarea casei de locuit formată din două camere și anexe gopodărești și a terenului aferent, în suprafață de 300 mp, situate în Târgoviște, .. 3, județul Dâmbovița.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că de pe urma defunctului au rămas casa de locuit formată din două camere și anexe gospodărești, terenul aferent acestei case în suprafață de 300 mp, situate în Târgoviște, .. 3, că moștenitorii defunctului sunt reclamanții și pârâta, că imobilul a fost cumpărat de către defunct împreună cu pârâta P. E., în cote de câte ½, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3888/1979.
În continuare, se arată că s-au dezbătut succesiunile de pe urma defunctului I. L. și de pe urma soției acestuia, conform certificatelor de moștenitor nr. 2215/1992 și respectiv nr. 90/2008, că terenul de 300 mp a fost dobândit în proprietate conform Ordinului Prefectului D-ța din 15 02. 2008, pe numele mamei reclamanților, I. S. (moștenirea fiind dezbătută conform CM 90/31 iulie 2008), reclamanților (fii ai defunctului) și P. E., copărtaș pârât.
Reclamanții au completat cererea de chemare în judecată (fila 39), solicitând ca instanța să se pronunțe asupra deschiderii succesiunii defunctei P. E., urmând să fie introduși în cauză moștenitorii acesteia, B. E. și Popesu I..
La termenul din 4 08. 2009, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a moștenitorilor pârâtei P. E., B. E. și Popesu I..
Pârâta B. E. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (fila 58) prin care a arătat că este proprietara a ½ din casa de locuit și teren întrucât mama sa, P. E., i-a vândut cota sa de 1/2 din aceste imobile prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1 10. 1992. Învederează că, în aceste condiții, P. I. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În continuare, pârâta – reclamantă a învederat că reclamanții nu s-au interesat de soarta tatălui lui atunci când era în viață, că ea împreună cu soțul său l-au îngrijit pe acesta, că solicită ca imobilele în întregul lor să-i revină în lot.
La termenul din 20 10 2009 (fila 59), dat fiind decesul reclamantului I. N. s-a dispus conceptarea reclamantelor B. P., I. M. și în calitate de moștenitoare a reclamantului – defunct.
La termenul din 24 11. 2009, instanța a admis excepția lipsei capacității civile a pârâtei P. E. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. I..
Prin sentința civilă nr.1470/12.04.2011 Judecătoria Târgoviște a admis cererea formulată de reclamantele-pârâte B. P., și I. M., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. P. E., a constatat că succesiunea defunctei I. S. decedată la data de 8 09. 1994, cu ultimul domiciliu în ., a fost dezbătută conform certificatului de moștenitor nr. 90/31 07. 2008, anume:
Moștenitorii defunctei sunt B. P. în calitatae de descendent de gradul I (fiică), cu cota de 1/3, I. N. (fiu) cu cota de 1/3 și I. M. (fiică) cu cota de 1/3.
Masa succesorală se compune și din cota de 5/16 din casa formată din două camere, construită din paiantă și 1/8 din terenul aferent în suprafață de 300 mp, imobile situate în Târgoviște, .. 3, jud. Dâmbovița.
A constatat deschisă succesiunea defunctului I. N. decedat la data de 2 10. 2009.
Constată că moștenitori ai defunctului, sunt B. P. și I. M. în calitate de colaterali privilegiați (frați), cu cote de câte ½.
Masa succesorală a defunctului se compune din cota de ¼ din ¼ la care se adaugă 1/3 din 5/16 din casa formată din două camere, construită din paiantă și cota de 1/3 din 1/8 la care se adaugă 1/4din ¼ din terenul aferent în suprafață de 300 mp., imobile situate în Târgoviște, .. 3, jud. Dâmbovița.
A dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defuncților I. L., I. S., I. N. conform încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 20 04. 2010 și raportului de expertiză în construcții întocmit de expert G. L., varianta a II a de lotizare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele pârâte B. P. și I. M. cât și succesorii pârâtei B. E., aceștia din urmă criticând și încheierea de îndreptare eroare materială.
Prin cererea adresată instanței de apel, reclamantele pârâte B. P. și I. M. au renunțat la apel.
Prin Decizia civilă nr. 53 pronunțată la data de 2 martie 2012 Tribunalul Dâmbovița a respins ca tardiv apelul declarat de apelantele reclamante B. P. și I. M., împotriva sentinței civile nr. 1470/12.04.2011, pronunțată de Judecătoria Târgoviște și de apelanții B. I. și B. M., împotriva încheierii de admitere în principiu din 20.04.2010 și a sentinței civile nr. 1470/12.04.2011, intimată fiind P. I..
Prin aceiași hotărâre tribunalul a admis apelul declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 13.09.2011, pronunțate de Judecătoria Târgoviște, a anulat această hotărâre și a trimis cauza spre rejudecare în ceea ce privește respectiva încheiere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele B. P. și I. M., criticând-o pentru motive de nelegalitate invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă.
În motivarea cererii de recurs recurentele B. P. și I. M. au arătat că au renunțat în scris la apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1470/2011, așa cum rezultă și din decizia pronunțată, fila 8 al 3 din considerente, care este în contradicție cu dispozitivul deciziei, unde se dispune respingerea apelului ca tardiv, în loc de a se lua act de renunțarea la calea de atac.
Au mai precizat recurentele că hotărârea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nemotivată și nu cuprinde niciun argument de fapt și de drept care să sprijine soluția din dispozitiv.
Pe de altă parte, tribunalul se exprimă în termeni generali, nesocotind și interpretând eronat norma juridică aplicabilă în cauza de față, încălcând principiile generale de drept.
Astfel, cererea de îndreptare a erorilor materiale este o cerere incidentală, prin care partea interesată poate obține corectarea erorilor formale strecurate în cuprinsul unei hotărâri.
In cauza de față, eroarea constatată a fost o greșeală de calcul și se încadrează în noțiunea de eroare materială, reglementata de dispozițiile art. 281 al. 1 Cod proc. civilă.
In ceea ce privește al. 2 al art. 281, instanța nu a considerat a fi necesar citarea părților pentru ca îndreptarea unei erori de calcul aritmetic, nu impunea lămuriri ale părților.
Prin urmare, urmează a se constata că prima instanță nu a încălcat dispozițiile art.281 al. 2 din Cod proc. civilă.
Au învederat recurentele că, eroarea materială îndreptata a constat într-o greșeală formală de calcul, care putea fi soluționată și din oficiu de instanța de judecată.
Tribunalul prin sentința pronunțată nu a înțeles că pe calea rectificării prevăzute de art. 281 Cod pr. civilă nu s-a urmărit îndreptarea unui aspect de fond al raporturilor dintre părți sau completarea hotărârii, ci pur și simplu s-a îndreptat o eroare aritmetică, unde nu era necesară citarea părților.
Mai mult decât atât, sulta rezultă din raportul de expertiză și încheierea de admitere in principiu, iar soluția pronunțată nu a fost modificată.
Față de cele învederate recurentele au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea încheierii de îndreptare a erorilor materiale.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimații B. I. și B. M. au formulat întâmpinare.
În motivarea întâmpinării intimații au arătat că recursul de față este promovat de recurente împotriva admiterii apelului primilor prin care a fost casată cu trimitere încheierea de îndreptare eroare materială.
Au mai precizat intimații că prin nerecurarea soluției date în apel cu privire la solicitarea de modificare a sultei recurentele au acceptat această soluție.
Este însă total nelegal să se mențină încheierea de îndreptare eroare materială întrucât expertiza confirmată de instanța de fond a respectat cotele succesorale ale părților.
Prin decizia Curții de Apel Ploiești, cu nr. 3574/25.10.2012 s-a admis recursul declarat de reclamantele B. P., domiciliată în . Târgoviște, nr. 44, . și I. M., domiciliată în . în contradictoriu cu pârâții B. I., domiciliat în Târgoviște, ., ..11, județul Dâmbovița, B. M., domiciliat în Târgoviște, ..4, .,. și P. I., domiciliat în Târgoviște, ., județul Dâmbovița.
A fost casată Decizia civilă nr. 53 din 2 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă în parte și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel sub aspectul soluționării cererii de apel împotriva încheierii de îndreptare eroare materială.
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei.
Pentru a se pronunța astfel Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente a reținut că acesta este fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează:
O primă critică a recurentelor vizează modul de soluționare de către tribunal a căii de atac exercitată de acestea și ulterior recalificată în sensul respingerii ca tardiv a apelului, deși renunțaseră la judecată.
Ori, este real că în fața instanței de apel recurentele din prezenta fază procesuală au depus o cerere de renunțarea la judecata căii de atac.
Numai că tribunalul nu s-a considerat legal investit cu cererea de apel, considerând că aceasta a fost tardiv formulată.
Într-o atare situație în mod legal instanța de apel nu a dat eficiență juridică cererii de renunțare la judecată.
Împrejurarea dacă apelantele, recurente în litigiul de față au exercitat calea de atac în termenul defipt de lege nu poate face obiect de analiză de către instanța de recurs în lipsa unor critici în acest sens.
Pentru motivele învederate Curtea a constatat că sunt nefondate criticile recurentelor legate de modul de soluționare de către instanța de apel a căii de atac exercitate de către acestea.
Curtea a apreciat nefondate și criticile potrivit cărora hotărârea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este nemotivată și nu cuprinde nici un argument de fapt și de drept care să sprijine soluția din dispozitiv.
Astfel, în considerentele deciziei ce a făcut obiectul recursului sunt prezentate argumentele pentru care tribunalul a pronunțat soluția cu privire la căile de atac exercitate.
Curtea a apreciat însă ca fondate criticile privitoare la modul de soluționare de către tribunal a apelului având ca obiect încheierea de îndreptare eroare materială din data de 13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Astfel, singura argumentație juridică pentru soluția de anulare a respectivei încheieri și trimiterea cauzei spre rejudecare a fost aceea că prin încheierea de îndreptare eroare materială se aduc modificări semnificative dispozitivului sentinței civile, modificări care pot duce chiar la o reconsiderare a poziției părților față de sentința pronunțată, situație în care soluționarea cererii de îndreptare erorii e necesar a se face cu citarea părților, în cazul defunctei B. E. citarea putând să se facă prin succesorii acesteia.
Ori, potrivit art. 281 al. 2 teza a -II-a, text de lege aplicabil cererii de îndreptare eroare materială, părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește necesar să dea anumite lămuriri.
Din această dispoziție legală rezultă pe de o parte că regula în materia îndreptării erorii materiale este necitarea părților, iar pe de altă parte că această măsură este lăsată la latitudinea magistratului.
Într-o atare situație, soluționarea unei astfel de cereri fără citarea părților nu conduce la nelegalitatea hotărârii pronunțate și nu poate fi asimilată situației reglementate la art. 297 Cod pr. civ., acest din urmă text procedural instituind drept caz de anulare a hotărârii judecata în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Așa fiind în mod nelegal a procedat tribunalul la anularea încheierii de îndreptare eroare materială cu trimiterea cauzei spre rejudecare a acesteia, criticile recurentelor vizând aceste aspecte fiind fondate.
Urmare a casării s-a trimite cauza spre rejudecare instanței de apel sub aspectul soluționării cererii de apel împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, urmând ca tribunalul să procedeze la analizarea criticilor aduse acestei încheieri astfel cum acestea se regăsesc în cuprinsul cererii formulate și aflate la dosarul de apel.
Urmare a trimiterii spre rejudecare instanței de apel sub aspectul soluționării cererii de apel împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr_ 13.11.2012 *.
Examinând cererea de apel în raport de motivele invocate și dispozițiile legale invocate, tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 13.09.2011, în dosarul_, instanța a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile 1470/12.04.2011, în sensul precizării cuantumului sultei la care au fost obligate reclamantele pârâte la suma de 61.251 lei și nu 4951 lei.
În critica formulată, apelantul susține că prin schimbarea cuantumului sultei, instanța de fond a modificat de fapt sentința civilă, în motivarea încheierii respective reluându-se analiza drepturilor părților, a cotelor acestora și a tuturor elementelor pe care le-a avut în vedere în încheierea de partaj.
Verificând încheierea recurată în raport de aceste susțineri, tribunalul constată că instanța de fond, chiar dacă a făcut referire la aspecte analizate în încheierea de partaj, nu se poate reține că prin aceasta a supus unei noi judecăți respectivele aspecte ci le-a folosit numai cu scopul de a argumenta necesitatea îndreptării erori materiale.
Astfel, în mod corect, judecătorul fondului s-a referit la cotele la care fiecare dintre părți era îndreptățită, la valoarea totală a imobilelor stabilită prin expertiză, explicând de ce suma datorată cu titlul de sultă de către reclamanta pârâtă a fost greșit trecută în dispozitivul sentinței civile.
Raportat la aceste considerente, având în vedere că prin sentința civilă (care în prezent este irevocabilă) s-a dispus partajarea bunurilor conform variantei II din raportul de expertiză, că din cuprinsul acestei expertize se înțelege valoarea lotului cuvenit reclamantelor pârâte ca fiind de 62.551,5 lei, din care se scade creanța datorată de acestea cu titlul de cheltuieli de înmormântare, astfel că sulta ce trebuie plătită de pârâta reclamantă este de 61.251 lei și nu de 4951 lei cum greșit se menționează în dispozitivul sentinței apelate, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a procedat la înlăturarea erorilor materiale respective, dispozițiile art. 281 C.pr. civ. fiind incidente în cauză.
Pentru aceste considerente, apreciind neîntemeiat apelul formulat, tribunalul urmează ca, aplicând dispozițiile art. 296 C.pr. civ., să dispună respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanții B. I., cu domiciliul în Târgoviște, ., ..11, județul Dâmbovița, B. M., cu domiciliul în Târgoviște, ..4, .,., împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din 13.09.2011, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, intimate fiind P. I., cu domiciliul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, B. P., (moștenitoare a lui B. E.) domiciliată în . Târgoviște, nr. 44, ., I. M., ( cu care s-a îndeplinit procedura de citare la sora sa B. P..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din data de 15.02.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
M. I. | G. P. | Ghiorghița A. |
Red. IM/ tehnored A.Gh
7 ex /22.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
