Fond funciar. Decizia nr. 1055/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1055/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 4524/232/2012
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1055
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta reclamantă S. E., domiciliată în comuna Răscăieți, .. 25, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1447 pronunțată la data de 26.06.2013 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimații pârâți S. M., domiciliat în ., O. G., domiciliată în municipiul București, sectorul 3, ., nr. 20B, etajul 2, ., cu domiciliul ales la O. G. din municipiul București, sectorul 3, ., nr. 20B, etajul 2, ., domiciliat în ., C. L. Răscăieți de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în comuna Răscăieți, ., nr. 89, județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, având ca obiect anulare parțială titlu de proprietate (plângere în baza legii fondului funciar).
Prezența și dezbaterile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată la 19 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la 26 noiembrie 2013 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților S. M., O. G., I. N., S. I., C. locală de fond funciar Răscăieți și C. Județeană pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra terenurilor Dâmbovița, înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, reclamanta S. E. a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr._ din 19.01.1995, emis pe numele S. E. A., pentru suprafața de 2,50 ha, teren care a fost primit ca zestre de la tatăl său – P. A..
În motivarea cererii reclamanta a aratat că S. E. A. a fost soțul său, iar pârâții sunt copii lor. La încheierea căsătoriei, reclamanta a primit ca zestre de la tatăl său P. A. 2,50 ha teren, care s-a trecut la rolul soțului său, capul familiei. Având în vedere că acest teren îi aparține, fiind primit ca zestre, reclamanta solicită a fi scos din titlul de proprietate mai sus menționat și eliberarea unui nou titlu de proprietate doar pe numele său ca titulară a acestui teren.
În drept se invocă art. III din Legea nr.18/1991.
S-au atașat la dosar, în copie, certificatul de naștere - pentru S. G.; titlul de proprietate nr._/1995; adeverința nr.1556/2012 eliberată de Primăria comunei Răscăieți; certificatul de deces pentru S. A..
La data de 15.01.2013 pârâta O. G. și pârâtul S. M. au depus la dosar întâmpinări separate dar ambii au menționat că sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamantă pentru anularea parțială a titlului de proprietate nr._ eliberat la data de 19.01.1995, pentru suprafața de 2,50 ha teren, recunoscând că a fost primit zestre de către mama acestora.
La 05.02.2013 pârâtul S. I. formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamantă, motivând că titlul de proprietate a fost emis în mod corect, în conformitate cu prevederile Legii 18/1991, suprafața de teren de 2,50 ha fiind reconstituită defunctului S. E.A. în urma cererii formulate de către acesta privind reconstituirea dreptului de proprietate.
La solicitarea instanței de fond de a identifica în suprafețele înscrise în titlul de proprietate suprafața de teren ce face obiectul acțiunii, reclamanta a depus la dosar precizarea de la fila 60.
Au fost încuviințate și administrate probele cu înscrisuri, interogatorii (f. 63-64) martori (f. 65-66) și expertiză de identificare a terenului în cadrul suprafețelor de teren înscrise în titlul de proprietate, întocmită de expert Bragorenco I. (f. 83-92).
Ca urmare a depunerii certificatului de moștenitor nr. 376/1993 de pe urma defunctului S. A. (f. 67), instanța a invocat din oficiu, după care a unit cu fondul, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. M., O. G. și I. N., renunțători la moștenire, singurii acceptanți fiind reclamanta și pârâtul S. I..
Prin sentința civilă nr.1447/26.06.2013 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, cu privire la pârâții S. M., O. G. și I. N., iar în fond s-a respins cererea reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că cei trei pârâți mai sus menționați nu au calitate procesuală pasivă câtă vreme titlul de proprietate contestat este emis pe numele S. A., față de a cărui succesiune sunt străini prin renunțare expresă, conform declarațiilor autentice menționate în certificatul de moștenitor, astfel că acțiunea va fi respinsă față de aceștia pentru lipsa calității procesuale pasive.
Sub aspectul fondului acțiunii reclamantei în contradictoriu cu pârâtul S. I., singurul ce a contestat pretențiile acesteia, judecătoria a reținut că apărarea pârâtului este întemeiată.
Astfel, s-a constatat că titlul de proprietate a fost emis în baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și declarației pe propria răspundere, formulate în temeiul art. 8 din legea 18/1991 de către S. A., beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate înscris în titlul contestat (f. 52-53), a mențiunilor din registrul agricol pentru dovada suprafeței de teren adusă în CAP, conform art. 11 din legea 18/1991 (f.55) și a actului de stare civilă-certificatul de naștere (f. 54).
Câtă vreme reclamanta nici nu a invocat și nici nu a dovedit că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate separat ori alături de soțul său, capul gospodăriei, conform registrului agricol, în cererea formulată de acesta nu există nici o mențiune cu privire la proveniența suprafeței de 2,50 ha ca fiind primită zestre de către soție, instanța nu a identificat nici unul dintre motivele de nulitate a titlului de proprietate contestat, nici dintre cele de nulitate absolută prevăzute expres și limitativ de art. III din legea 169/1997, dar nici de nulitate relativă, titlul de proprietate fiind emis în concordanță cu actele transmise de către comisia locală de fond funciar, necontestate de reclamantă.
S-a subliniat că reclamanta nu poate obține în mod direct emiterea unui titlu de proprietate separat pentru suprafața de teren invocată a fi primită ca zestre de la tatăl său, câtă vreme nu a urmat procedura administrativă prevăzută de legea fondului funciar, pentru debutul căreia era obligatorie formularea cererii de reconstituire în conformitate cu art. 8 din lege, iar o astfel de cerere nu ar fi putut fi soluționată oricum favorabil, câtă vreme soțul său figura în registrul agricol ca și titular de rol, raporturile juridice patrimoniale dintre soți fiind reglementate de dispozițiile art. 30 și 31 din codul familiei.
S-a mai evidențiat că reclamanta are posibilitatea de a face dovada calității de bun propriu a suprafeței de teren în cadrul partajului de pe urma defunctului S. A., prin orice mijloc de probă admis de lege, în contradictoriu cu același pârât, singurul acceptant al moștenirii, așa cum s-a reținut mai sus.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că este dată cu aplicarea greșită a legii și nu este motivată din perspectiva reclamantei.
Se susține că prin hotărârea pronunțată s-a încălcat un drept protejat atât de Constituția Românei, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de Codul familiei care reglementează noțiunile de bun propriu și bun comun dobândit în timpul căsătoriei.
S-a evidențiat că terenul de 2,5 ha reprezintă zestrea primită de recurentă la încheierea căsătoriei, regimul bunului fiind acela de bun propriu, așa cum a statuat și Tribunalul Dâmbovița în decizii de speță, neavând relevanță cine a exercitat formalitatea de a formula cerere de reconstituire în condițiile în care se știe că potrivit cutumei, terenurile atribuite ca zestre erau trecute în rolul soțului, cap al familiei, dar ele nu devin proprietatea soțului, titlul de proprietate fiind nul în această privință, soțul nedevenind prin simpla evidență persoană îndreptățită la reconstituire.
În opinia recurentei, primirea de către aceasta a terenului cu titlul de zestre, rezultă din probele administrate: adeverința nr. 1556/15.05.2012, certificatele de stare civilă ce atestă pe P. A. ca ascendent al recurentei, depoziția martorului V. G. și expertiza topografică.
S-a mai subliniat că soluția nu este motivată sub aspectul considerentelor juridice invocate de reclamantă, împrejurare în care se solicită admiterea recursului și modificarea soluției în sensul admiterii cererii.
Intimatul S. I. a formulat întâmpinare în sensul respingerii recursului, arătând în esență că soluția judecătoriei este corectă în condițiile în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de tatăl său, S. A., conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991, iar recurenta nu a dovedit că a solicitat reconstituirea proprietății pentru 2,50 ha, neputându-se reconstitui proprietatea din oficiu, în lipsa unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a menționat că terenul constituit în beneficiul lui S. A. de 4,93 ha a fost inclus în certificatul de moștenitor nr. 376/28.04.1993.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Chiar dacă din probele administrate, respectiv din adeverința nr. 1556/15.05.2012 a Primăriei comunei Răscăieți coroborată cu recunoașterea pârâților, mai puțin cu poziția manifestată de pârâtul S. I., rezultă cu certitudine că suprafața de 2,50 ha teren a fost atribuită de zestre recurentei, de tatăl său, P. A., fiind înscrisă în rolul agricol al soțului S. E. A., cert este că recurenta reclamantă nu s-a conformat exigențelor art. 8 din Legea nr. 18/1991 și nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume propriu pentru acest imobil.
Se mai are în vedere că potrivit răspunsului la interogatoriu al pârâtului S. I. coroborat cu depoziția martorului V. R. G., la 14.03.1991 semnatara cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și a declarației tip prevăzute de Legea nr. 18/1991 (filele 24-25 dosar fond) a fost recurenta, dar cu toate acestea ea a adresat cererea în numele soțului ei.
Or, în condițiile în care ea avea reprezentarea regimului juridic al bunului ce îi fusese atribuit cu titlul de zestre, nimic nu o împiedica să formuleze cerere separată de reconstituire a dreptului de proprietate, în mod exclusiv pentru 2,50 ha.
Neprocedând astfel, aceasta a acceptat apartenența bunului la patrimoniul soțului său, mai ales că anterior emiterii titlului de proprietate contestat, întreaga suprafață de teren de 4,93 ha în care este inclusă și porțiunea aflată în litigiu a fost declarată în certificatul de moștenitor nr. 376/28.04.1993 eliberat de notariatul de Stat Găești (fila 67 dosar fond) ca fiind bun succesoral, aflat în patrimoniul defunctului S. A..
În acest context, după cum bine a evidențiat instanța de fond, recurentei nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate din oficiu, în lipsa parcurgerii etapelor reglementate de Legea fondului funciar nr. 18/1991și care presupun formularea cererii adresată comisiei locale de fond funciar de către persoana ce se consideră îndreptățită la reconstituire.
Tribunalul nu va avea în vedere decizia de speță a aceleiași instanțe cu nr. 738/21.06.2011 din dosarul nr._, întrucât în acea cauză s-a avut în vedere o altă ipoteză, aceea a includerii în titlul de proprietate al soacrei reclamantei a unei suprafețe de teren atribuit cu titlu de zestre acesteia și nu în titlul eliberat fostului soț al reclamantei.
Așadar, în speță, nu se regăsește pretinsa ipoteză a încălcării dreptului reclamantei protejat de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ci rezultă în mod neîndoielnic faptul că recurenta însăși se află în culpă pentru neparcurgerea procedurii obligatorii reglementată de dispozițiile imperative ale legii speciale pentru a i se recunoaște dreptul exclusiv de proprietate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge recursul și se va menține hotărârea atacată, urmând a se respinge și cererea accesorie a recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta urmând a fi obligată, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor suportate cu acest titlu de către intimatul S. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă S. E., domiciliată în .. 25, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1447 pronunțată la data de 26.06.2013 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimații pârâți S. M., domiciliat în ., O. G., domiciliată în municipiul București, sectorul 3, ., nr. 20B, etajul 2, ., cu domiciliul ales la O. G. din municipiul București, sectorul 3, ., nr. 20B, etajul 2, ., domiciliat în ., C. L. Răscăieți de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în comuna Răscăieți, ., nr. 89, județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
J.f. C. C.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._
Red. A.S. / Tehnored. I.M. / 2 ex - 26.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 524/2013. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 134/2013. Tribunalul... → |
|---|
