Contestaţie la executare. Decizia nr. 1056/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1056/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 851/315/2013
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1056
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta intimată Asociația de proprietari nr. 5 Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. CT, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1058 pronunțată la data de 25.02.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator C. A., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., ., și cu intimatul B. E. Judecătoresc „S. M.”, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 37A, ., având ca obiect contestație la executare.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 19 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de 26 noiembrie 2013 pentru a da posibilitate mandatarului intimatului contestator să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 28.01.2013, sub nr._, contestatorul C. A. a formulat, în contradictoriu cu intimații Asociația de Proprietari nr. 5 Târgoviște și B. E. Judecătoresc „S. M.”, contestație la executare împotriva formelor de executare începute în dosarul execuțional nr. 201/2012 pentru executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă irevocabilă nr. 1884/2009 a Judecătoriei Târgoviște.
În motivarea cererii, contestatorul a considerat că formele de executare sunt nelegale și netemeinice, că somația de plată emisă la data de 14.11.2012 a fost comunicată la data de 22.01.2013, că aceasta a fost emisă pe numele lui C. I., decedat din data de 04.04.2009, că este fiul lui C. I. și că mai are o soră, D. A., că până în prezent nu a solicitat eliberarea certificatelor de moștenitori, nedezbătându-se succesiunea, astfel că executorul judecătoresc nu putea continua executarea silită împotriva debitorului decedat, dar nici împotriva moștenitorilor acestuia, întrucât aceștia nu au fost notificați conform art. 397 alin. (1) Cod procedură civilă.
Totodată, contestatorul a invocat excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, având în vedere că titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1884/26.03.2009, irevocabilă, nu mai are putere executorie, dat fiind împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 2517 Noul cod civil și art. 405 Cod procedură civilă. Mai mult decât atât, dosarul de executare a fost format în anul 2012, adică la trei ani de la nașterea dreptului creditorului de a cere realizarea dreptului.
Deși legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 1058/25.02.2013, Judecătoria Târgoviște a admis contestația la executare și a anulat toate actele și formele de executare efectuate în dosarul nr. 201/2012 al B. „M. S.”.
A reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr. 1884/26.03.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 05.05.2009, tatăl contestatorului din prezenta cauză a fost obligat să plătească intimatei Asociația de Proprietari nr. 5 suma de 4.106,27 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, apă rece și penalități de întârziere în perioada ianuarie 2007-august 2008, iar la data de 18.05.2012 intimata a formulat cerere de executare silită adresată B. „M. S.”, executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Târgoviște.
Totodată, a reținut prima instanță că la data de 14.11.2012 a fost emisă somația către C. I., comunicată contestatorului la data de 22.01.2013, însă debitorul C. I. a decedat la data de 04.04.2009, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de deces . nr._.
Instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 398, dacă executarea nu începuse încă la moartea debitorului, hotărârile și titlurile executorii nu se vor putea executa în contra moștenitorilor, sub pedeapsa de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a făcut o încunoștințare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschideri succesiunii pe numele moștenirii, fără a se arăta numele și calitatea fiecărui moștenitor, or, procedând la executare, intimatul B. „M. S.” nu a efectuat o astfel de încunoștințare, împrejurare pe care legea o sancționează cu nulitatea.
De asemenea, prima instanță a considerat că este vorba despre o nulitate relativă expresă, astfel că se prezumă vătămarea, că intimații nu au făcut dovada contrară a lipsei acestei vătămări și că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anulare, de vreme ce astfel moștenitori pot executa obligația voluntar.
În ceea ce privește motivul de nulitate vizând intervenirea prescripției executării silite a obligației prevăzute în titlul executoriu, instanța de fond a avut în vedere faptul că, potrivit art. 285 din Codul de procedură civilă, termenul de apel se întrerupe prin moartea părții care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părții, pe numele moștenirii, fără să se arate numele și calitatea fiecărui moștenitor, caz în care termenul de apel va începe să curgă din nou de la data acestei comunicări, iar pentru moștenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruți, ori în caz de moștenire vacantă, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.
Însă, a apreciat instanța de fond, că această dispoziție este în favoarea moștenitorilor celui decedat, moștenitori ce nu au invocat această neregularitate, prin urmare sentința ce reprezintă titlu executoriu este nu numai definitivă ci și irevocabilă, iar, potrivit art. 405 alin. (1) din vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil în cauză în raport de dispozițiile art. 6 alin. (4) din noul Cod de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie într-un termen de 3 ani, momentul de început fiind data la care se poate cere executarea silită, adică în cazul de față data rămânerii definitive, în raport de dispozițiile art. 374 alin. (1), art. 376 alin. (1) și art. 377 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.
În concluzie, prima instanță a constatat că dreptul de a cere executarea silită a sentinței civile nr. 1884/26.03.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ s-a prescris.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, intimata Asociația de Proprietari nr. 5, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond s-a pronunțat și a motivat soluția pe ceea ce nu s-a cerut atunci când se referă la nulitatea executării pornită, în condițiile în care nu s-a făcut, potrivit art. 398 Cod procedură civilă, încunoștințarea colectivă pe numele succesiunii, a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1884/26.03.2009, nulitate care nu a fost invocată de către contestator prin contestația formulată, contestație care nu poate fi completată din oficiu de către instanță cu acest motiv de nulitate, pentru că s-ar încălca dreptul de dispoziție al părților și față și de caracterul relativ al acestei nulități.
În ceea ce privește motivul pentru care intimatul contestator a formulat contestație la executare, respectiv prescripția dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu, recurenta intimată a considerat că admiterea contestației este netemeinică și nelegală, apreciind că executarea s-a făcut înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, iar în motivarea acestei susțineri a înțeles să invoce sentința civilă nr. 4282/14.10.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, prin care a fost soluționată cererea promovată de intimatul contestator din prezenta cauză, cerere prin care a solicitat, cu mult înainte de începerea executării silite, eșalonarea plății sumei de_,53 lei, reprezentând cheltuieli restante către Asociația de Proprietari nr. 5, sumă în care, așa cum rezultă din această sentință, este inclusă și creanța stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1884/2009.
A considerat recurenta intimată că acțiunea promovată de contestator și soluționată prin sentința civilă nr. 4282/14.10.2009, având în vedere că este o creanță ce intră în componența masei succesorale, mai exact în pasivul succesoral și având în vedere caracterul acestei creanțe, nu poate fi interpretată decât ca un act de administrare definitivă și deci de acceptare tacită a succesiunii, act întărit și de faptul posesiei și folosirii de către contestator, de la data decesului tatălui său, C. I., a apartamentului, bun succesoral, în raport și de care s-a stabilit creanța din sentința civilă nr. 1884/2009, reprezentând, totodată, o recunoaștere în sensul dispozițiilor art. 405 alin. (1) lit. a), a datoriei și o încercare de executare voluntară a obligației stabilite prin titlul executoriu.
Recurenta intimată a considerat că sentința civilă nr. 4282/14.10.2009 este un act de întrerupere a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, urmând să curgă un nou termen de la data rămânerii definitive a sentinței civile mai susmenționate, astfel că, raportat la această dată, începerea executării s-a făcut înăuntrul termenului de prescripție.
Totodată, a considerat recurenta intimată că această cerere soluționată prin sentința civilă nr. 4282/14.10.2009, nu poate fi considerată o cerere de executare în sensul prevăzut de dispozițiile art. 405 alin. (3) Cod procedură civilă, nefiind o cerere de executare promovată de creditor și nici o contestație la executare, ci un act de acceptare a succesiunii și de recunoaștere a datoriei defunctului de către intimatul contestator, dar și de încercare de executare voluntară a creanței prin stabilirea modalității plății prin eșalonare a acesteia, care poate fi asimilată unui angajament de plată din partea moștenitorului acceptant în această modalitate.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea contestației formulată de intimatul contestator.
Intimatul contestator C. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Târgoviște, invocând, în drept, art. 405 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 6 alin. (4) din Noul Cod de procedură civilă, art. 374 alin. (1), art. 376 alin. (1) și art. 377 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.
Examinând sentința civilă în raport de motivele de recurs, de actele și lucrările dosarului ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul va admite recursul pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut atunci când s-a referit la nulitatea executării pornită în condițiile în care nu s-a făcut încunoștințarea colectivă pe numele succesiunii a titlului executoriu, acesta este fondat.
Din petitul contestației la executare nu rezultă că s-a invocat de către contestator nulitatea executării silite pe considerentul că în cauză executorul judecătoresc nu a procedat potrivit art. 398 Cod procedură civilă.
Cât privește motivul de recurs precum că executarea silită s-a făcut înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani și acesta este fondat.
Potrivit sentinței civile nr. 4282/14.10.2009 contestatorul din prezenta cauză a solicitat plata eșalonată a sumei de_,53 lei, reprezentând cheltuieli restante către asociația de proprietari, în suma de bani respectivă fiind inclusă și creanța stabilită prin sentința civilă nr. 1884/26.03.2009.
Într-o atare situație, cum creanța respectivă intră în componența masei succesorale rămase de pe urma defunctului C. I. și având în vedere că de la data decesului autorului, apartamentul se află în posesia și folosința intimatului, acest imobil având caracterul de bun succesoral și în raport de care s-a stabilit creanța din sentința civilă nr. 1884/26.03.2009, se apreciază că acțiunea promovată de către contestator și soluționată prin sentința civilă nr. 4282/14.10.2009 reprezintă o recunoaștere a datoriei ca și un act voluntar de executare a obligației prevăzută în titlul executoriu astfel că potrivit dispozițiilor art. 4052 Cod procedură civilă cursul prescripției a fost întrerupt, începând să curgă un nou termen de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 4282/14.10.2009.
Prin urmare, față de cele reținute anterior, începerea executării s-a făcut înăuntrul termenului de prescripție și pe cale de consecință, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta intimată Asociația de Proprietari nr. 5 Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. CT, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1058 pronunțată la data de 25.02.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator C. A., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., ., și cu intimatul B. E. Judecătoresc „S. M.”, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 37A, ..
Modifică, în parte, hotărârea atacată, în sensul respingerii contestației la executare.
Menține dispoziția referitoare la cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. G.S. / Tehnored. I.M./A.G-
3 ex - 04.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 524/2013. Tribunalul... → |
|---|
