Fond funciar. Decizia nr. 347/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 4483/232/2011
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 347
Ședința publică din data de 09 aprilie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă D. I., domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2891 pronunțată la data de 24.10.2012 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. M., domiciliată în ., județul Dâmbovița, și cu intimatele pârâte C. L. M. de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere în baza Legii fondului funciar.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 02 aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 09 aprilie 2013 la cererea părților pentru a se depune note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ reclamanta I. M. a chemat în judecată pe pârâtele D. I., C. locală de aplicare a legii 18/1991 M. și C. Județeană de aplicare a Legii 18/1991 Dâmbovița, solicitând instanței să dispună anularea fișei de punere în posesie emisă pe numele defunctei I. D., pentru suprafața de 1,93 ha, anularea fișei de punere în posesie emisă pe numele defuncților I. D. și I. C. pentru suprafața de 2,10 ha, obligarea Comisiei locale M. la punerea efectivă în posesie a reclamantei și a pârâtei D. I. pentru suprafața de 1,93 ha și la punerea în posesie exclusivă a reclamantei pentru suprafața de 2,10 ha, conform adeverințelor de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 833/1991 și nr. 917/1991, obligarea aceleeași comisii la întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere în sarcina primarului comunei M. și obligarea Comisiei Județene Dâmbovița la întocmirea titlului de proprietate, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere, până la emiterea titlului de proprietate.
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin certificatul de moștenitor nr.125/08.02.1995 pârâta D. I. este moștenitoarea defunctei I. D. și că defuncților I. C. și I. D. le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,93 ha teren in calitate de moștenitori ai autorului lor I. I. (certificat de moștenitor nr.S/49 din data de 08.03.1976) prin hotărârea Comisiei Județene nr.48 din data de 13.08.1991 fiind eliberată in acest sens adeverința nr.917/07.09.1991. Ulterior, după decesul autorului său și al pârâtei D. I., a fost emisă fișa de punere in posesie pentru suprafața de 1,93 ha doar pe numele defunctei I. D.. Mai învederează instanței faptul că defunctul I. I. a figurat în Registrul agricol al comunei M. cu suprafața de 1,93 ha, iar moștenitorii ai acestuia sunt defuncții I. C. și I. D., conform certificatului de moștenitor nr.S/49/08.03.1976, fiind validat dreptul de proprietate defuncților I. D. și I. C., conform adeverinței nr.917/07.09.1991.
Totodată, autorul reclamantei, I. C. a figurat în registrul agricol cu suprafața de 2,10 ha, reconstituindu-se dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei județene nr. 48/1991, conform adeverinței nr.833/1991. La emiterea fișei de punere în posesie pentru această suprafață, a fost însă trecută și defuncta I. D., cu toate că terenul aparținea doar autorului reclamantei iar prin adresa de relații comunicată instanței în dosarul nr. 2242/1994 Primăria M. a recunoscut că suprafața de 1,93 ha aparține doar defunctului I. C. și I. D. iar suprafața de 2,10 ha aparține doar defunctului I. C., conform adeverințelor privind reconstituirea dreptului de proprietate.
În concluzie, reclamanta consideră că nu au fost respectate dispozițiile arrt.64 din legea 18/1991 la emiterea celor două fișe de punere în posesie.
În drept, au fost invocate disp.art.64 din Legea nr.18/1991.
Probe indicate: înscrisuri.
S-au atașat la dosar în copii: certificatul de naștere al reclamantei I. M., certificatul de deces al autorului I. C., sentința civilă nr.2663 pronunțată la data de 20.07.1994, fișa de punere în posesie, anexa 2A, nr.87, adeverința nr.917/07.09.1991 emisă de C. locală de fond funciar M., certificat de moștenitor nr. S/49/1976 din data de 08 martie 1976, certificat de moștenitor nr.125/1995 din data de 08 februarie 1995, răspuns de la Primăria comunei M., aflat la fila nr 19, copie registru agricol fila 20, fisă de punere în posesie anexa 3 nr.61, adeverință emisă de C. L. M. nr. 833 din 07.09.1991, copie registru agricol fila 23, certificat de moștenitor nr.49/1976 din data de 08 martie 1976.
Pârâta C. L. de aplicare a Legii Fondului Funciar M. a formulat întâmpinare, ( fila nr.30) prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că prin hotărârea Comisiei județene nr. 48/1991 s-a recostituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,93 ha numitei I. D. conform anexei 2A, poziția 87, fiind corect întocmită fița de punere în posesie iar prin aceeași hotărâre a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,10 ha numiților I. D. și I. C.. În plus a mai invocat faptul că reconstituirea dreptului de proprietate făcută în baza Legii 18/1991, pentru suprafețele de teren de 1,93 ha și 2,10 ha, nu a fost contestată până în prezent de către solicitant în termenul prevăzut de lege la C. locală de aplicare a legii fondului funciar M. sau C. județeană de aplicare a legii fondului funciar Dâmbovița iar fișele de punere în posesie sunt consecința reconstituirii dreptului de proprietate. Cu privire la solicitarea daunelor cominatorii, consideră că nu se justifică acordarea acestora deoarece nu a existat un refuz nejustificat din partea comisiei, iar pe de altă parte jurisprudența este în sensul respingerii acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 64 din legea 18/1991 atunci când există neconcordanță între adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate și anexele de validare.
Au fost atașate întâmpinării înscrisurile de la filele 34-48 iar la solicitarea instanței s-a comunicat prin notele scrise de la fila 56 punctul de vedere al comisiei cu privire la situația celor două fișe de punere în posesie față de mențiunile din registrele agricole ale autorilor părților.
Pârâta C. județeană de fond funciar Dâmbovița nu a depus la dosar întâmpinare, deși era obligatorie, potrivit art. 118 cod procedură civilă.
La termenul din 8 mai 2012 reclamanta, prin avocatul său, a renunțat la daunele cominatorii solicitate de la C. locală de fond funciar M.
Prin concluziile scrise de la filele 58-59 pârâta D. I. a invocat excepția tardivității acțiunii formulate de către reclamantă, motivând că a fost depășit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 din legea 18/1991 calculat de la data hotărârii de validare -13 august 1991, până la data sesizării instanței -30 noiembrie 2011, precum și termenul de 10 zile de la afișarea tabelelor cu propunerile de validare, dat fiind că procesul verbal s-a întocmit la data de 10 iulie 1991 iar reclamanta are domiciliul în aceeași localitate, deci nu se impunea comunicarea prin scrisoare recomandată.
Pentru soluționarea excepției invocate de către pârâta D. I. și lămurirea cauzei sub toate aspectele au fost solicitate relații comisiei locale de fond funciar cu privire la data când au fost întocmite fișele de punere in posesie, data comunicării către reclamantă și toate actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru părți.
Prin adresa nr. 2706/25.07.2012 C. L. a răspuns la adresa emisă de instanță și a comunicat data întocmirii dar nu a comunicat faptul că fișele de punere in posesie au fost emise în baza cererii formulate de către reclamantă, nr. 4246/4.11.2012, fiind înmânate acesteia pentru dezbaterea succesorală iar punerea în posesie s-a realizat în baza validării conform anexei 2A, poz.87, pentru I. D., cu suprafața de 1,93 ha și anexei 3, poziția 61, pentru I. D. și I. C., ca moștenitori ai defunctului I. I., cu suprafața de 2,10 ha. Au fost înaintate în copii cererea și anexele de validare menționate.
Această adresă a fost completată la solicitarea instanței de adresa nr. 3744/8.10.2012 prin care s-a comunicat data întocmirii fișelor de punere în posesie ca fiind cea de 4.11.2011, dată la care au și fost comunicate reclamantei. S-a mai arătat că la punerea în posesie efectivă, în anii 1992-1994 au participat I. C. și I. D., fiind puși în posesie pe vechile amplasamente, conform evidențelor din registrele agricole iar cererile de reconstituire, deși nu se mai găsesc faptic în arhiva primăriei, sunt înregistrate sub nr.917/15.03.1991 și respectiv nr. 833/14.04.1991.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin sentința civilă nr.2891/24.10.2012 a respins excepția tardivității cererii, invocată de C. locală de fond funciar M. și pârâta D. I., a admis acțiunea formulată de reclamanta I. M. împotriva pârâtelor D. I., C. locală de fond funciar M. și C. Județeană de fond funciar Dâmbovița, a anulat fișa de punere în posesie emisă pe numele defunctei I. D., pentru suprafața de 1,93 ha pe raza comunei M., județul Dâmbovița, precum și fișa de punere în posesie emisă pe numele defuncților I. D. și I. C. pentru suprafața de 2,10 ha pe raza comunei M., județul Dâmbovița și a obligat C. locală de fond funciar M. la punerea efectivă în posesie cu suprafețele validate conform adeverinței nr.833/1991 și adeverinței nr.917/1991 întocmirea documentației și înaintarea la C. județeană de fond funciar Dâmbovița pentru eliberarea titlului de proprietate corespunzător fiecărei validări, fiind obligată C. Județeană de fond funciar Dâmbovița la emiterea titlurilor de proprietate corespunzătoare, după înaintarea documentației de la C. locală M., sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei/zi întârziere de la primirea documentațiilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 49/1976, de pe urma defunctului I. I., decedat la 27.09.1975, au rămas ca moștenitori I. C. și I. D.. De pe urma defunctei I. D., decedată la data de 24.05.1994, a rămas ca unică moștenitoare, conform certificatului de moștenitor nr.125/1995, pârâta D. I., iar I. C., autorul reclamantei, a decedat la data de 19.02.2002 (certificat deces f. 12).
Autorul comun al părților, I. I., a figurat în registrul agricol al comunei M. cu suprafața de 1,93 ha în perioada de referință pentru reconstituirea dreptului de proprietate, anume anul 1959-1963 (f.20).
Prin hotărârea nr. 48/13.08.1991 a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,93 ha pe numele moștenitorilor din certificatul de moștenitor mai sus menționat, I. C. și I. D., chiar dacă au fost înscriși eronat în anexa 2A și nu în anexa 3, așa cum rezultă din adeverința de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 917/7.09.1991 (f.15).
În schimb, fișa de punere în posesie întocmită la data de 4.11.2011, (așa cum a comunicat C. locală M.), menționează ca titulari ai reconstituirii și respectiv ai punerii în posesie pe cei doi moștenitori ai defunctului I. I. pentru suprafața de 2,10 ha, iar nu pentru suprafața de 1,93 ha.
Pe de altă parte, I. C. a figurat separat cu rol în registrul agricol (f.23) având o suprafață de 2 ha teren arabil, iar prin aceeași hotărâre de validare cu nr. 48/1991 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe anexa III pentru suprafața de 2,10 ha, din care 0,10 ha curți construcții, conform mențiunilor de pe verso la adeverința de reconstituire de la fila 22.
Autoarea pârâtei, I. D., a fost pusă în posesie cu suprafața de 1,66 ha descrisă în procesul-verbal de la fila 41, iar suprafețele se regăsesc ca și întindere în fișa de punere în posesie emisă pe numele acesteia, care mai cuprinde în plus o suprafață de 0,27 ha teren arabil, totalizând 1,93 ha (f. 14).
În ceea ce privește excepția tardivității cererii de chemare în judecată, invocată, atât în întâmpinarea Comisiei locale M. (f. 31), cât și de către pârâta D. I., excepție de procedură absolută, ce urmează a fi soluționată cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, instanța de fond constată că reclamanta a solicitat anularea fișelor de punere în posesie ca acte nelegale, emise în contradicție cu adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate și respectiv hotărârile de validare și nu a formulat plângere în temeiul art. 53 din legea 18/1991, care privește cu totul alte ipoteze și nici în temeiul art. 27 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar aprobat prin HG 890/2005. Acesta nu reglementează procedura de atacare a fișelor de punere în posesie și nu exista la data când s-a realizat punerea în posesie a autoarei pârâtei, iar în privința reclamantei sau autorului acesteia nu există nicio dovadă a punerii în posesie.
În consecință, s-a apreciat că nu este întemeiată excepția tardivității, față de obiectul cererii cu care a fost investită instanța, astfel că va fi respinsă, nulitatea fișelor de punere în posesie urmând a fi analizată de instanță prin prisma dreptului comun, în raport cu motivele de nulitate invocate de reclamantă și expuse mai sus.
Sub acest aspect, prima instanța nu poate reține apărarea comisiei locale de fond funciar din întâmpinare, contrazisă de altfel de înscrisurile comunicate ulterior instanței, în sensul că fișele de punere în posesie sunt conforme cu hotărârile comisiei județene de validare a dreptului de proprietate, deoarece adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate, care au fost considerate ca dovada proprietății până la emiterea titlului de proprietate anterior Deciziei 1/2007 a Curții Supreme de Justiție, relevând că reconstituirea s-a realizat pentru suprafața de 1,93 ha pentru cei doi moștenitori ai defunctului I. I., iar pentru suprafața de 2,10 ha pentru I. C., în timp ce fișele de punere în posesie întocmite în anul 2011 cuprind suprafețele inversate.
În consecință, instanța de fond a constatat că se impune a admite acțiunea și a anula fișele de punere în posesie care nu sunt conforme cu hotărârile de reconstituire a dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafețele validate pentru fiecare titular, urmând a fi emise alte fișe corespunzătoare, în vederea completării documentației pentru emiterea titlurilor de proprietate.
S-a apreciat și că pârâta C. locală M. va avea în vedere la întocmirea acestei documentații să respecte întinderea suprafețelor validate, dar și amplasamentele terenurilor ce reprezintă curțile și terenul aferent gospodăriei fiecăreia dintre părți, pentru a nu fi inversate și, de asemenea, să respecte amplasamentele terenurilor din procesul verbal de punere în posesie întocmit pe numele I. D. (f.41), urmând să se realizeze mai întâi punerea în posesie efectivă pentru toate suprafețele de teren, cu respectarea art.34 din H.G.890/2005 și apoi să se întocmească fișele de punere în posesie și să se înainteze documentația către comisia județeană pentru emiterea titlurilor de proprietate.
De asemenea, s-a constatat că se impune a fi obligată C. județeană Dâmbovița la emiterea titlurilor de proprietate corespunzătoare, după înaintarea documentației de la C. locală M., sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei/zi întârziere de la primirea documentațiilor ce vor fi întocmite cu respectarea legii fondului funciar și a regulamentului de aplicare a acesteia.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat recurs, în termen legal, pârâta D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prin acțiunea formulată de reclamantă, I. M. a optat să uzeze de procedura administrativ-jurisdicțională reglementata de Legea nr.18/1991, situație în care trebuie să o urmeze în toate etapele sale, nefiind admisibilă omiterea unora dintre acestea.
În dezvoltarea acestei critici, recurenta a arătat că după definitivarea tabelelor prevăzute în Anexele 2-20 și după aprobarea prin proces-verbal de către comisia comunală, acestea vor fi afișate la loc vizibil la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de către cei interesați, persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală putând face contestație în termen de 10 zile de la afișare la comisia județeană, aceasta din urmă analizând propunerile comisiei privind modul de respectare a legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, iar ulterior comisia județeană prin hotărâre va valida sau invalida propunerile comisiilor comunale în termen de 30 zile transmițând comisiilor locale comunale prin delegat hotărârea data în termen de 3 zile, care o va afișa imediat la sediul consiliului local, hotărârea comisiei județene ca autoritate administrativ - jurisdicțională fiind obligatorie pentru comisia locală pentru aplicarea legii 18/91, comisia locală comunală fiind o autoritate administrativă ale cărei propuneri se supun validării comisiei județene.
Aceeași recurentă mai subliniază că respectivul control al comisiei județene se referă la persoanele îndreptățite și întinderea dreptului pe proprietate pentru suprafețele de teren solicitate, iar ca autoritate administrativa, comisia locală M. ale cărei acte sunt supuse controlului autorității ierarhic superioară, adică Comisiei Județene Dâmbovița, nu putea modifica prin acte administrative întinderea dreptului de proprietate stabilit prin hotărârea 48 din 13 august 1991 privind pe I. D. și I. C., fișa de punere în posesie fiind act administrativ emis de comisia locală nefiind supusa controlului judecătoresc, numai procesul verbal de punere în posesie putând fi supus acestui control, comisia locală fiind organul care are obligația de a stabili mărimea și amplasamentul terenului reconstituit, iar după validarea propunerilor de comisia județeană procedează la punerea în posesie a solicitanților.
În speța, recurenta apreciază că hotărârea nr.49/13 august 1991 trebuie să și producă efectele, ea nefiind contestată, s-a acceptat valabilitatea și legalitatea dreptului de proprietate pentru I. D. și I. C., or instanța de fond nu putea eluda efectele juridice ale hotărârii comisiei județene nr.49/91, căci fișele de punere în posesie sunt conforme cu hotărârea comisiei județene, iar motivarea instanței de fond că reclamanta a solicitat anularea fișelor de punere în posesie, ca acte nelegale, în contradicție cu adeverințele de proprietate și hotărârile de validare, este incorectă, căci hotărârea de validare 49/91 este conformă cu fișa de punere în posesie și numerele adeverințelor de reconstituire sunt indicate greșit-adeverința de reconstituire pentru I. D. este nr.141 din 19 septembrie 1991.
Și din punct de vedere procedural, susține recurenta, instanța de fond a comis erori, căci I. M. a optat pentru procedura administrativ jurisdicțională reglementată de art.53 din Lg.18/91 și numai terții lezați în drepturile lor prin actele administrative emise de comisiile locale au la îndemână calea dreptului comun pentru promovarea unor acțiuni în nulitate a actelor care îi lezează.
Pentru cele expuse, recurenta consideră că din punct de vedere procedural instanța si-a depășit atribuțiunile judecătorești, căci fișa de punere în posesie nu este supusă controlului judecătoresc, apreciind că opțiunea pentru procedura administrativ-jurisdicțională implică exercitarea în termen a acțiuni (din probele existente în cauză acțiunea este tardiv formulata), cât și parcurgerea etapelor prevăzute de lege, instanța de fond analizând trunchiat și preferențial probele administrate în cauză, în contextul în care motivarea nu există, căci hotărârea nu cuprinde afirmații bazate pe probe, iar neexercitarea căilor de atac împotriva hotărârii nr.49/91 a comisiei județene Dâmbovița atrage obligativitatea respectării dispozițiilor acestei hotărâri.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
Prin cererea de față, reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâtele D. I., C. locală de aplicare a legii 18/1991 M. și C. Județeană de aplicare a Legii 18/1991 Dâmbovița a solicitat primei instanțe să dispună anularea fișei de punere în posesie emisă pe numele defunctei I. D., pentru suprafața de 1,93 ha, anularea fișei de punere în posesie emisă pe numele defuncților I. D. și I. C. pentru suprafața de 2,10 ha, obligarea Comisiei locale M. la punerea efectivă în posesie a reclamantei și a pârâtei D. I. pentru suprafața de 1,93 ha și la punerea în posesie exclusivă a reclamantei pentru suprafața de 2,10 ha, conform adeverințelor de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 833/1991 și nr. 917/1991, obligarea aceleeași comisii la întocmirea documentației necesare emiterii titlului de proprietate, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere în sarcina primarului comunei M. și obligarea Comisiei Județene Dâmbovița la întocmirea titlului de proprietate, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii în sumă de 100 lei pe zi de întârziere, până la emiterea titlului de proprietate.
Tribunalul reține că certificatul de moștenitor nr. 49/1976, atestă că de pe urma defunctului I. I., decedat la 27.09.1975, au rămas ca moștenitori I. C. și I. D., iar conform certificatului de moștenitor nr.125/1995 de pe urma defunctei I. D., decedată la data de 24.05.1994, a rămas ca unică moștenitoare, pârâta D. I., I. C., autorul reclamantei, decedând la data de 19.02.2002.
Așa cum rezultă din probele administrate la prima instanță și cum a reținut și instanța de fond, autorul comun al părților, numitul I. I., a figurat în registrul agricol al comunei M. cu suprafața de 1,93 ha în perioada de referință pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv anii 1959-1963 (conform filei din registrul agricol de la fila 20 dosar fond), iar prin cererea nr.917/15.03.1991, așa cum atestă adresa emisă de C. L. de aplicare a Legii fondului funciar M. de la fila 82 dosar fond au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate moștenitorii săi, I. C. și I. D., fiind emisă adeverința de proprietate nr.917/07.09.1991 care atestă că moștenitorilor anterior menționați li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,93 ha, prin Hotărârea Comisiei Județene nr.48/13.08.1991.
În schimb, fișa de punere în posesie menționează ca titulară a reconstituirii și respectiv a punerii în posesie pentru suprafața de 1,93 ha exclusiv pe numita I. D..
Pe de altă parte, din înscrisurile depuse la prima instanță a mai reieșit și că numitul I. C. a figurat separat cu rol în registrul agricol (potrivit filei din registrul agricol aflat la fila 23 din dosarul de fond ) având o suprafață de 2 ha teren arabil, iar prin cererea nr.833/14.04.1991, așa cum rezultă din adresa emisă de C. L. M. de la fila 82 dosar fond cel care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a fost I. C., autorul reclamantei din prezenta cauză, ulterior fiind emisă adeverința de proprietate nr.833/07.09.1991 care adeverește că numitului I. C. i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,10 ha, prin Hotărârea Comisiei Județene nr.48/13.08.1991, din care 0,10 ha curți construcții, conform mențiunilor de pe verso la adeverința de reconstituire de la fila 22.
În schimb, în fișa de punere în posesie a fost cuprinsă și numita I. D..
Tribunalul reține că cele două adeverințe de proprietate eliberate de intimata C. L. de aplicare a Legii fondului funciar M. nr.917/07.09.1991 și nr.833/07.09.1991 constituie dovada dreptului de proprietate cu privire la terenurile la care se referă și la persoanele îndreptățite la reconstituire . În acest sens, prin art.2 alin.2 din Legea nr.1/2000 s-a stabilit că „ drepturile dobândite cu respectarea Legii fondului funciar nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate…, rămân valabile fără nicio confirmare”
Din cuprinsul acestui text de legal rezultă faptul că legiuitorul a asimilat titlului de proprietate adeverința de proprietate.
Adeverința de proprietate este un act administrativ irevocabil, în baza căruia se creează raporturi juridice vizând dreptul de proprietate. Ea reprezintă un titlu de proprietate temporar, care durează în timp până la eliberarea titlului de proprietate și reprezintă dovada existenței dreptului de proprietate reconstituit în beneficiul titularului cererii, singură sau împreună cu procesul-verbal de punere în posesie.
Prin emiterea adeverințelor de proprietate nr.917/07.09.1991 și nr.833/07.09.1991 intimata C. L. de aplicare a Legii fondului funciar M. a recunoscut dreptul de proprietate ai antecesorilor părților, aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat anterior modul de reconstituire corespunde cererilor de reconstituire formulate, precum și registrului agricol .
Nu are relevanță faptul că prin Hotărârea Comisiei Județene nr.48/13.08.1991 au fost inversați beneficiarii dreptului de reconstituire, fiind vorba de o simplă eroare de redactare a acesteia, împrejurare care nu poate prejudicia pe niciunul dintre titularii cererilor de reconstituire, cărora prin emiterea adeverințelor de proprietate nr.917/07.09.1991 și nr.833/07.09.1991 care atestă reconstituirea dreptului de proprietate solicitat li s-a garantat un drept subiectiv tocmai prin stabilirea lui.
În contextul mai sus menționat, procedând la întocmirea fișelor de punere în posesie a căror anulare se solicită, intimata pârâtă C. L. de aplicare a Legii fondului funciar M. avea obligația de a respecta întocmai modul de reconstituire a dreptului de proprietate, atestat de adeverințele de proprietate nr.917/07.09.1991 și nr.833/07.09.1991, atât în ceea ce privește suprafața reconstituită, cât și în ceea ce-i privește pe beneficiarii reconstituirii.
Or, așa cum a statuat și instanța de fond și cum s-a relevat anterior, se impune anularea fișelor de punere în posesie care nu sunt conforme cu adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafețele validate pentru fiecare titular, urmând a fi emise alte fișe corespunzătoare, în vederea completării documentației pentru emiterea titlurilor de proprietate.
Nu poate fi împărtășită nici teza recurentei potrivit căreia demersul reclamantei ar fi tardiv, întrucât acțiunea dedusă judecății are ca obiect pretenția anulării fișelor de punere în posesie ca acte nelegale, ulterioare, emise în contradicție cu adeverințele de reconstituire a dreptului de proprietate, iar nu plângere întemeiată pe art. 53 din Legea 18/1991, cum eronat susține recurenta, aceasta din urmă vizând alte ipoteze.
În consecință, față de cele ce preced, cm criticile recurentei sunt neîntemeiate, tribunalul concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței.
În temeiul dispozițiilor art.274 din Codul de procedură civilă, corespunzător soluției adoptate, Tribunalul va respinge cererea recurentei pârâte, ca parte căzută în pretenții, de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă D. I., domiciliată în municipiul Târgoviște, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2891 pronunțată la data de 24.10.2012 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă I. M., domiciliată în ., județul Dâmbovița, și cu intimatele pârâte C. L. M. de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Menține hotărârea recurată.
Respinge cererea recurentei pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
J.f.C. C.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red.D.Ș./tehnoredact.D.Ș.
Ex.2/16.04.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 390/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 593/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
