Fond funciar. Decizia nr. 482/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 2710/315/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 482
Ședința publică din data de 14 mai 2013
Instanța compusă din :
Președinte: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Judecător: S. D.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil promovat de recurentul reclamant B. P., domiciliat în Târgoviște, .. 14, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 5821 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind B. I. I., domiciliat în . Dâmbovița și C. L. de aplicare a legii fondului funciar Bărbulețu, cu sediul în ., dosarul având ca obiect recurs fond funciar.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 42 din Legea 1/2000.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 mai 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 14 mai 2013, dată la care a pronunțat următoarea deciziei civilă.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 09.03.2011 pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. de Dosar_ reclamantul B. P. a chemat în judecată pe pârâtul B. I. I. și C. L. DE FOND FUNCIAR A COMUNEI BĂRBULEȚU, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a adresei nr. 4274/16.11.1993, ca fiind falsificată.
În fapt, reclamantul a arătat că înscrisul cu nr. 4274/16.11.1993 a fost eliberat de către C. L. de Fond Funciar Bărbulețu, prin care se confirmă cum că petentul B. I I. (n. 1930) cu cererea nr. 698/18.03.1991, a solicitat reconstituirea suprafeței de 0,60 ha pădure iar suprafața înscrisă în această adresă a fost modificată din 0,60 ha în 3,60 ha și a fost folosită de fiul petentului, B. I I. (n. 1965), în interes propriu în acțiunea de retrocedare (ilegală, abuzivă și frauduloasă) a mai multor suprafețe de teren cu pădure; utilizarea s-a făcut atât la C. locală cât și în instanțele de judecată, creându-și prin aceasta un beneficiu material injust. A susținut că a existat și o plângere penală prin care acțiunea de fals a fost recunoscută dar s-a constat că fapta este prescrisă. A menționat că din înscrisurile atașate cererii rezultă că petentul B. a avut 0,60 ha teren pădure și nu 3,60 ha ceea ce a condus la înlăturarea pretențiilor sale în Dosarul nr. 2476/2006 al Judecătoriei Târgoviște. A mai susținut că acest fals a adus mari beneficii pârâtului B. I I. întrucât suprafața de 0,60 ha solicitată cu cererea nr. 698/18.03.1991 fusese deja reconstituită lui B. I I. cu frații acestuia, cu titlul de proprietate numărul_/1996, cât și cu sentința civilă nr. 4559/1995(0,35 ha). Nemaifiind nimic de retrocedat de la autor, pârâtul B. I. I. a reușit să inducă în eroare C. locală și instanțele de judecată cu adeverința nr. 4274/1995, spunând că mai are de primit pădure de la 1 ha la 3,60 ha pădure, de la alții însă, pentru că autorul său nu mai avea nimic de reconstituit.
Reclamantul a mai arătat că în ceea ce privește interesul său în promovarea acțiunii, acesta rezidă în faptul că se simte discriminat de C. locală care acționează diferit la cauze similare, și în al doilea rând, interesul este născut și actual, personal și direct prin înseși legile fondului funciar, respectiv art. 33 din Legea nr. 247/2005, care este o lege reparatorie și nu poate fi înlăturat nici printr-o autoritate de lucru judecat, nici prin lipsa sa de interes în cauză, nici prin lipsa de competență a instanțelor de judecată (toate acestea au fost invocate de pârât) .
La data de 29.04.2011 pârâtul B. I. I. a depus întâmpinare, prin care a invocat următoarele excepții: excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște deoarece este vorba de un act administrativ cu caracter normativ iar competența de soluționare aparține Tribunalului Dâmbovița și autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 428/29.11.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița care s-a pronunțat și cu privire la adresa nr. 4274/16.11.1993 a cărei nulitate se solicită în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece adeverința la care face referire nu a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, aceasta rezultând din Rezoluția parchetului nr. 1569/P/2008 din 30.06.2009 cât și a deciziei penale nr. 428/29.11._ pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr._, adeverința a fost analizată atât de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște cât și de Judecătoria Târgoviște și ambele instituții au ajuns la concluzia că aceasta nu a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate care au fost emise pe numele său.
La data de 12.05.2011, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtul B. I. I., iar pe fond, a solicitat admiterea acțiunii.
La termenul din data de 20.05.2011, instanța a recalificat obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că acțiunea este de natură civilă, nefiind o cauză în materia fondului funciar.
La data de 16.06.2011, pârâta C. L. de Fond Funciar Bărbulețu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. A invocat excepția inadmisibilității cererii introductive, raportat la obiectul acesteia precum și la temeiul de drept invocat. În susținerea excepției, pârâta a arătat că dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă nu trebuie interpretate separat, ci prin raportare la toate textele legale ce formează secțiunea a III-a ,,Administrarea dovezilor” – Subsecțiunea 3 - ,,Verificarea de scripte”. Prin urmare, pârâta a arătat că dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă nu reglementează și nu stabilesc o competență generală a instanțelor civile de a cerceta un fals în înscrisuri, ci doar pe aceea care privește falsul ca mijloc de probă și care a fost defăimat de parte. A susținut că în situația în care nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul va fi cercetat de către instanța civilă dar numai cu privire la înscrisul prezentat ca mijloc de probă în litigiul dedus judecății.
În apărare, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 28.07.2011, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea pronunțată la data de 02.09.2011, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale, inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat.
La termenul din data de 11.12.2012 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei cereri.
Prin sentința civilă nr. 5821/11.12.2012, Judecătoria Târgoviște a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamant la data de 08.08.2012; a repus cauza pe rol; a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei cereri, invocată din oficiu, de instanță; a respins ca lipsită de interes cererea formulată de reclamantul B. P., în contradictoriu cu pârâții B. I. I., și C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Bărbulețu; a dispus fotocopierea sentinței civile nr. 805 pronunțată la data de 22.02.2007 în Dosarul nr.2476/2006 și atașarea acesteia, din oficiu, la prezentul dosar; a dispus detașarea dosarului nr. 2476/2006 și trimiterea la C10 civil+fond funciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit art. 137 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii; instanța se va pronunța cu precădere asupra excepției lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei cereri; că reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută a adresei nr. 4274/16.11.1993, invocând împrejurarea că aceasta a fost falsificată; că pentru promovarea unei acțiuni este necesar ca reclamantul să aibă un interes, respectiv folosul practic, imediat pe care îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare; că litigiul nu trebuie să fie lipsit de orice utilitate pentru reclamant; că interesul care fundamentează acțiunea trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie legitim, să fie personal și să fie născut și actual; că reclamantul nu justifică niciun interes în promovarea prezentei cereri deoarece chiar în situația în care s-ar aprecia cererea întemeiată pe fond, reclamantul nu s-ar putea prevala de hotărâre pentru obținerea vreunui drept; că instanța a constatat că prin sentința civilă nr. 805 pronunțată la data de 22.02.2007 în Dosarul nr. 2476/2006 al Judecătoriei Târgoviște, instanța a respins plângerea formulată de reclamantul B. P.; că în această cauză reclamantul a solicitat instanței să dispună reconstituirea pe numele său, în calitate de moștenitor al defuncților B. A. N. și B. Gh. V., a suprafeței de 1,3 ha teren pădure situată în punctul ,,Comani”, tarlaua 155, . amplasament, pe raza teritorială a comunei Râu Alb, obligarea Comisiei Locale să întocmească formele necesare punerii în posesie și a Comisiei Județene să elibereze titlul de proprietate pentru acest teren; că pentru a pronunța soluția de respingere a plângerii reclamantului, instanța a reținut că autorilor reclamantului li s-a reconstituit întreaga suprafață de teren iar reclamantul nu este îndreptățit la o suprafață suplimentară de pădure; că a concluzionat instanța că ,,reclamantului i-au fost deja reconstituite toate suprafețele cu teren pădure, dar pe alte amplasamente, conform titlurilor de proprietate depuse la dosar”; că întrucât anterior, s-a stabilit cu putere de lucru jucat că reclamantul nu mai este îndreptățit la nicio suprafață de teren categoria de folosință pădure, instanța a apreciat că demersul reclamantului în prezenta cauză este lipsit de orice eficiență juridică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamantul arătând că interesul în cauză nu este numai al său, cât este și al instanței de judecată, care trebuia să înlăture din circuitul public acte pe care le consideră falsificate, iar lipsa sa de interes în promovarea acțiunii a fost invocată de instanță la al 11-lea termen de înfățișare și nu la primul, și nu la data când pârâții au invocat toate excepțiile posibile, atât B. I., cât și C. L. de fond funciar Bărbulețu și asta făcută în scopul că această cauză să nu ajungă la o judecată a fondului; că instanța de judecată, în cursul celor 11 termene niciodată nu a invocat excepția respectivă și nici cel puțin nu a prorogat-o pentru a fi discutată într-o viitoare înfățișare, deci excepția a fost invocată la ultima înfățișare, când nu mai era pregătit pentru așa ceva.
Mai arată că a solicitat un nou termen, pentru a lua cunoștință de actele predate în acel moment de intimat, în sensul de ai da posibilitatea să răspundă în scris atât la excepția invocată de instanță, dar și față de actele predate instanței la ultimul termen, însă solicitarea i-a fost respinsă; că folosul practic și imediat al reclamantului este justificat prin însăși faptul că acesta este în posesia amendamentului1749/2009, validat de C. Județeană de fond funciar, care dovedește că este îndreptățit să primească anumite suprafețe de teren cu pădure peste cele 4,80 ha deja primite, confirmat și de adresa nr.187/2010 a Comisiei locale de fond funciar, prin care aceasta îi face o propunere de punere în posesie reclamantului pe vechiul amplasament, T1155 P9581/1, propunere acceptată de reclamant, dar nerealizată, pentru că pârâtul în cauză, folosind mai multe acte falsificate, printre care și adresa 4274/1993a indus în eroare C. locală de fond funciar și a obținut în mod ilegal, fraudulos și abuziv o punere în posesie pe vechiul său amplasament în contradicție cu prevederile art.2,6,24, 38 din Legea nr.1/2000 în vigoare la acea dată; că parte din actele falsificate au fost reclamante printr-o plângere penală, din a căror analiză făcută de organele de cercetare penală, s-a constat ca fiind comise dar și prescrise, conform prevederilor art.122 Cod penal, fără a da și o soluție de anulare a consecințelor juridice realizate de pârât cu aceste acte falsificate; că a formulat în instanțele civile plângere pe art.184 Cod procedură civilă și a Deciziei XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a anulat o adresă falsificată a aceluiași pârât, folosită în același dosar, cu sentința 3225/2011 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă, prin decizia 272/2012 a Tribunalului Dâmbovița. Invocarea lipsei de interes din cauza inițială a fost făcută de un judecător zelos care nu a analizat actele depuse, era mai ușor să invoce excepția, pentru a fi scutit de analizarea celorlalte solicitări, conducând implicit la neluarea în seamă a acestora, însă această excepție a rămas de mult fără obiect, prin emiterea amendamentului 1749/2009 și a adresei nr.187/2010.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentului în sensul că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei de interes nu poate fi primită având în vedere că reclamantul recurent nu a făcut dovada existenței interesului personal care să justifice sesizarea instanței de judecată; că, în contextul în care s-a stabilit irevocabil, prin sentința civilă nr. 805/2007 pronunțată în dosarul nr. 2476/2006 al Judecătoriei Târgoviște (filele104-108), că recurentului reclamant i-au fost reconstituite toate suprafețele de teren pădure și că nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru încă o suprafață de pădure iar acesta nu a contestat în termen amplasamentul terenurilor pentru care i s-a eliberat titlu de proprietate, se constată că, chiar și în ipoteza în care s-ar anula/desființa adresa nr. 4274/1993 defăimată ca falsă în litigiul pendinte, recurentul nu ar putea obține un folos practic din această anulare și că, din aceste considerente, în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei interesului reclamantului recurent în formularea cererii.
Susținerile recurentului că înscrisurile depuse la dosar cu care pretinde că face dovada că este îndreptățit la o suprafață mai mare de teren fac dovada interesului său nu pot fi primite întrucât, așa cum am arătat mai sus, s-a stabilit irevocabil, prin sentința civilă nr. 805/2007 pronunțată în dosarul nr. 2476/2006 al Judecătoriei Târgoviște (filele104-108), că recurentului reclamant i-au fost reconstituite toate suprafețele de teren pădure și că nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru încă o suprafață de pădure iar puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești presupune tocmai că o hotărâre judecătorească irevocabilă este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Față de cele reținute mai sus, întrucât hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant B. P., domiciliat în Târgoviște, .. 14, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 5821 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind B. I. I., domiciliat în . Dâmbovița și C. L. de aplicare a legii fondului funciar Bărbulețu, cu sediul în ..
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. Brînzică C. M. G. S. D.
GREFIER,
S. E. S.
J.f. S. A. V.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. SD
Tehnored. AN+SD
2 ex./17.05.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1020/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul... → |
|---|
