Întoarcere executare. Decizia nr. 181/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 436/262/2012*
Dosarul nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 181
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta ., cu sediul în București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 839/12.10.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. P., domiciliat în comuna Valea L., . Dâmbovița, având ca obiect - întoarcere executare silită .
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă . prin avocat A. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/28.01.2013, intimatul-pârât L. P. reprezentat de avocat S. T., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/18.01.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este timbrată cu suma de 202 lei conform ordinului de plată nr._/23.01.2013 (fila 16) și 3 lei timbru judiciar, cererea de recurs este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față.
Pentru recurenta-reclamantă ., avocat A. A. având cuvântul, a susținut motivele scrise de recurs, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, la pronunțarea căreia nu s-a avut în vedere decizia Curții de Apel Ploiești prin care se modifica titlul executor în sensul că a fost scăzută prima pe anul 2004 și se impunea a fi achitate impozite către bugetul de stat, la dosar fiind depusă o expertiză extrajudiciară întocmită ulterior executării silite numai pentru a susține interesele intimatului. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare pentru a se efectua o expertiză contabilă, probă care nu a fost solicitată la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât L. P. a pus concluzii de respingerea recursului, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că au fost respectate dispozițiile instanțelor de judecată în sensul că prima de Paști pentru anul 2004 nu a fost încasată de către intimat, situație confirmată și de raportul de expertiză contabilă, s-au solicitat numai primele de P. și C. pentru anii 2005-2007, care au fost executate, prin urmare decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești nu a adus nici o modificare, astfel că dreptul pretins nu există, așa cum de altfel a constatat și instanța de fond, iar recurenta avea posibilitatea să conteste aceste sume. A solicitat și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, potrivit chitanței, cererii și tabelului cu onorariile minimale percepute de avocații Baroului Dâmbovița, pe care le depune la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalul Dâmbovița la data de 30.11.2011 și înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. O. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul L. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună întoarcerea executării prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 9.412,44 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație, precum și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 986/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost obligată la plata unor compensații bănești, suma nefiind determinată de către instanță, iar după pronunțarea sentinței pârâtul a început executarea silită, care s-a finalizat cu achitarea sumei de 9.412,44 lei pârâtului. Prin decizia din 26.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul și s-a desființat sentința instanței de fond, însă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării silite. În temeiul dispozițiilor art. 4042 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii.
Reclamanta a mai arătat că fiind vorba despre un litigiu de muncă, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului, iar acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În fapt, cererea a fost motivată pe împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 986/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a executat silit de două ori în două dosare de executare silită diferite.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că întoarcerea executării putea fi făcută în termenul de prescripție generală de 3 ani prevăzut de art. 405 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 136/19.01.2012, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moreni, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.02.2012 sub nr._ .
Prin s.c. nr. 408/11.05.2012, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, respingând acțiunea reclamantei ca prescrisă, obligând-o totodată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 6 alin. 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, prescripția dreptului material la acțiune este guvernată de legea care a instituit-o, iar nu de legea nouă intervenită în cursul termenului de prescripție. Prin urmare, aplicând dispozițiile art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și art. 101 alin. 3 din Codul de procedură civilă, rezultă că termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani aplicabil în speță în lipsa unui termen special, a început să curgă la data nașterii raportului de drept, respectiv de la data pronunțării Deciziei nr. 2398 din 26.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și s-a împlinit în ziua de sâmbătă. Reclamanta a depus la poștă cererea de chemare în judecată luni, în afara termenului de 3 ani, astfel încât a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
A mai reținut că, în speță nu operează prorogarea termenului de prescripție în baza art. 101 alin. 5 din Codul de procedură civilă, întrucât ultima zi a termenului de prescripție (sâmbătă, 12.11.2011) nu face parte din lista zilelor de sărbătoare legală instituită prin art. 139 din Codul muncii, iar serviciul nu a fost suspendat, fiind zi lucrătoare. Serviciul ar fi fost suspendat dacă niciuna dintre instituțiile care primesc și dau dată certă actelor de sesizare a instanțelor judecătorești nu ar fi avut program de lucru cu publicul într-o anumită zi, punând pe reclamant în imposibilitate de a acționa în scopul declanșării procesului și întreruperii termenului de prescripție. În speță, reclamanta ar fi putut sesiza instanța în mod valabil prin depunerea cererii de chemare în judecată la oficiul poștal, când pe raza Sectorului 2 București (unde este situat sediul procesul ales al reclamantului) au fost deschise publicului 10 oficii poștale, conform adresei nr. 221/2702/27.04.2012 emisă de Compania Națională Poșta Română S.A.
Dispozițiile art. 101 alin. 5 din codul de procedură civilă nu permit prorogarea termenului de prescripție pe motivul că în lipsa programului de lucru la registratura instanței reclamanta nu a avut acces la toate căile prevăzute de lege pentru depunerea cererii de chemare în judecată și primirea datei certe (respectiv depunerea la registratura instanței și depunerea la oficiul poștal). Dacă reclamanta a ales să depună cererea de chemare în judecată în ultima zi a termenului de prescripție (zi lucrătoare), atunci aceasta trebuie să își asume riscul ca posibilitățile de depunere a cererii de chemare în judecată să fie mai restrânse, în funcție de programul instituțiilor care primesc actele de sesizare a instanțelor judecătorești.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarata recurs, arătând că acțiunea a fost trimisă prin poștă cu res0pectarea termenului de prescripție, că în legislația română zilele nelucrătoare sunt toate zilele de sâmbătă și duminică, la care se adaugă zilele de sărbătoare națională și religioasă. Faptul că la unele servicii poștale ziua de sâmbătă este lucrătoare, nu are relevanță față de prevederea legală expresă din Codul de procedură civilă. Faptul că în mun. București există un serviciu poștal non stop, nu înseamnă că pentru locuitorii acestui oraș, nu se aplică prev. art.101 alin.5 din C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.780/13.09.2012, Tribunalul Dâmbovița, a admis recursul promovat de reclamantă, a casat sentința nr.408/11.05.2012 și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. Judecătoria Moreni.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data de 1.10.2012, sub r._ .
Prin sentința civilă nr. 839 din 12.10.2012 instanța de fond a respins acțiunea având ca obiect „întoarcerea executării silite”, formulată de reclamanta S.C. O. P. SA și a obligat reclamanta către pârât la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.2398/26.11.2000 a Curții de Apel Ploiești a fost desființată sentința civilă nr.986/3.06.2008 a Tribunalului Dâmbovița și prin care a obligat pe S.C.O. P. SA să plătească reclamantului din această cauză suplimentările salariale de C. și de Paști pentru perioada 2004-2007 în echivalentul unui salariu de bază mediu în raport de perioada lucrată actualizată cu indicele de creștere a prețuirilor, de la data când trebuiau acordate și până la achitarea efectivă.
S-a mai reținut că decizia civilă nr. 2398/26.11.2008 a Curții de Apel Ploiești a modificat în parte sentința mai sus amintită, în sensul respingerii ca prescrisă a cererii conexate a reclamantului L. P. privind acordarea primei de Paști 2004 – actualizată, dispunând și înlăturarea obligației O. P. la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând această primă actualizată.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că S.C. O. P. SA nu a achitat reclamantului L. P., pârâtul în cauză, drepturile salariale restante pentru anul 2004, nu numai prima de Paști 2004 și cea de C. 2004, astfel că decizia nr. 2398/26.11.2008 a Curții de Apel Ploiești nu a adus vreo modificare raporturilor patrimoniale dintre părți, păstrându-se situația existentă anterior, astfel că nu rezultă dreptul reclamantei de a obține restituirea unei prestații executate în baza sentinței civile nr. 986/3.06.2008, pârâtul neobținând drepturile bănești a căror întoarcere a executării se solicită prin prezenta acțiune.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.C. O. P. S.A. și a respins-o, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanta S.C. O. P. SA, a formulat recurs împotriva soluției instanței de fond solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Moreni pentru administrarea probei cu expertiză.
În motivarea în fapt a recursului s-a arătat că în baza sentinței civile nr. 986 din 03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, pârâta a fost obligată la plata unor compensații bănești, fiind executată silit pentru suma de 9.412,44 lei, potrivit dosarului de executare nr. 959/2008 al B. D. C..
Se arată că se impune casarea sentinței recurate, deoarece instanța de fond și-a întemeiat soluția pe probe produse de pârât pro causa, fără a face o cercetare serioasă a litigiului iar expertiza extrajudiciară prezentată de pârâți nu avea o susținere în celelalte documente de la dosarul cauzei. Astfel, celelalte probe de la dosarul cauzei contrazic situația care încearcă a fi demonstrată cu expertiză extrajudiciară.
Arată recurenta că potrivit calculelor făcute debitul stabilit în temeiul sentinței civile nr. 986/03.06.2008, reprezentând primă de Pași și C. 2004 – 2007 este de 8.220 lei, că această sumă reprezintă un venit în bani, obținut în baza unui contract de muncă, fiind asimilat veniturilor salariale potrivit art. 55 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal. Ca atare, acestea au același tratament fiscal ca și veniturile salariale și în consecință li se aplică reglementările fiscale și cele în materia de asigurări sociale, obligatorii atât pentru beneficiarul de venit cât și pentru P., care, conform legii are obligația calculării, reținerii și virării la bugetul statului a impozitului pe venit și contribuțiilor sociale datorate de beneficiar.
Mai arată recurenta că debitul executat de către intimatul – pârât din prezenta cauză a fost de 7390 lei față de 5.861,7 lei, sumă cu mult mai mare decât valoarea corectă a sumei ce putea fi încasată în baza titlului executoriu. Prin urmare, nu există nici un temei pentru a se susține că intimatul – pârât din prezenta cauză a executat o sumă mai mică decât ce care i s-ar fi atribuit prin sentința civilă nr. 986/03.06.2008.
Față de faptul că în recurs nu poate fi administrată decât proba cu înscrisuri, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Moreni, pentru administrarea unei expertize contabile care să stabilească valoarea debitului ce putea fi executat în temeiul sentinței nr. 986/03.06.2008 și ce a executat în realitate intimatul – pârât.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În mod corect instanța de fond a respins cererea de întoarcere a executării reținând că în cursul executării silite s-a întocmit un raport de expertiză în specialitatea contabilitate întrucât prin hotărârea nr. 986/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița nu a fost determinat cuantumul drepturilor salariale la plata cărora a fost obligată recurenta reclamantă, stabilindu-se că reclamanta datorează pârâtului suma totală de 9412,44 lei reprezentând prime de Paști și de C. din care valoarea primelor aferente anului 2004 este 0 conform anexei nr. 4 la raportul de expertiză contabilă, creanța fiind executată silit prin poprire.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 2398/26.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 986/03.06.2008 care a fost modificată în parte respingându-se ca prescrisă cererea pârâtului privind acordarea primei de Paști 2004, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, fără a se dispune cu privire la întoarcerea executării silite.
Se constată că executarea silită a avut ca obiect drepturile salariale restante pe anii 2005 – 2007 egale cu câte un salariu de bază mediu astfel că pronunțarea deciziei nr. 2398/26.11.2008 de către Curtea de Apel Ploiești, ulterior executării silite prin poprire, nu a adus vreo modificare raporturilor patrimoniale dintre părți, nefiind îndeplinite astfel prevederile art. 4042 Cod procedură civilă referitoare la întoarcerea executării, ce constituie temeiul de drept al prezentei cereri de chemare în judecată.
Nu este întemeiată critica recurentei care susține că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe o expertiză extrajudiciară prezentată de pârâți.
Potrivit art. 3712 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii, text de lege în baza căruia s-a efectuat expertiza de către organul de executare, care ar fi putut fi contestată pe calea prevăzută de art. 399 Cod procedură civilă referitoare la contestația la executare. Acest text stabilește că împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Susținerea recurentei în sensul că intimatul nu avea de unde să știe ce soluție va fi pronunțată de către instanța de recurs pentru a putea decide să nu execute integral titlul executoriu nu are relevanță în condițiile în care din raportul de expertiză contabilă rezultă în mod expres faptul că prima pe anul 2004 este 0.
În legătură cu argumentele pe care recurenta reclamantă le aduce în sensul includerii primei de Paști 2004 în suma executată, tribunalul constată că aceasta putea fi contestată în conformitate cu prevederile art. 399 alin. 2 din Codul procedură civilă, întrucât cuantumul sumei ce urma a fi executată precum și al cheltuielilor de executare a fost prevăzut în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și în adresa de înființare a popririi, acte de executare ce puteau fi anulate în conformitate cu prevederile sus menționate care stabilesc că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Nu este fondată nici critica referitoare la reținerea din debitul în sumă de 8220 lei a contribuției la fondul unic de asigurări sociale de sănătate și a impozitului pe venit, întrucât prin titlul executoriu nu s-a menționat faptul că sumele ce urmau a fi încasate constituie venituri brute pentru a se reține și vira contribuțiile menționate mai sus.
Pe de altă parte, această critică se referă tot la cuantumul debitului stabilit de executorul judecătoresc prin actele de executare, context în care ar fi putut constitui motiv de contestație la executare.
Cat priveste solicitarea de a fi casata sentinta pronuntata de judecatorie in vederea intocmirii unui raport de expertiza contabila pentru calculul corect al sumei ce trebuia achitata catre intimat, tribunalul retine, pe de o parte, ca actiunea de fata nu are ca obiect contestatie la executare, unde se putea contesta suma stabilita a fi executata, iar pe de alta parte, potrivit alin. 51 al art. 129 C.p.civ. recurentul nu poate invoca în calea de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care el nu le-a propus și administrat în condițiile legii.
Față de cele ce preced, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite prevederile art. 4041 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, motiv pentru care în baza art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
Va fi obligată recurenta, în baza art. 274 Cod procedură civilă, la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta ., cu sediul în București, sectorul 1, ., împotriva sentinței civile nr. 839/12.10.2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât L. P., domiciliat în comuna Valea L., . Dâmbovița.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.02.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
J.f. V. M.
Judecătoria Moreni
Dosar fond nr._
Red. S.I. / Tehnored.CV
11.03.2013/2 exemplare
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 334/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2013. Tribunalul... → |
|---|
