Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 332/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 332/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 1581/284/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.332
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Adminitrativ Teritorială B., prin primar, cu sediul în ., CUI_, cont bancar RO65TREZ_-Trezoreria T., împotriva sentinței civile nr. 975/12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul D. I., domiciliat în ., având ca obiect – ordonanță președințială.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față :
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari la data de 01.08.2013 sub nr. de dosar_ reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială B., prin primar T. N. a chemat în judecată pe pârâtul D. I. solicitând instanței ca pe calea procedurii ordonanței președințiale să fie obligat pârâtul să își ridice vehiculele și utilajele staționate pe terenul proprietatea U. B..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în domeniul public al comunei B. se află și suprafața de 2128 mp teren aferent dispensarului veterinar vecin cu N-B. V., E-P. M., S-DC 153, V-I. N., fiind înscrisă la poziția 89 conform HCL nr.16 din 17.08.199,9 teren pe care dorește să îl împrejmuiască deținând în acest sens toată documentația necesară, respectiv autorizația de construire nr.10 din 10.07.2013, certificatul de urbanism nr.12 din 01.07.2013 și s-a încheiat în acest sens un contract de lucrări pentru executarea acestei împrejmuiri între Primăria comunei B. și . SRL.
A mai susținut reclamanta că lucrările nu au putut fi demarate din cauza atitudinii culpabile a pârâtului care pe acest teren are staționate mai multe vehicule inclusiv un utilaj de irigat si ,deși, a fost notificat de mai multe ori, acesta nu a îndeplinit benevol această obligație.
S-a mai menționat de către reclamantă că ridicarea acestor vehicule implică urgența din mai multe puncte de vedere, pe de o parte fiind vorba de o investiție considerabilă, iar pe de altă parte, este pusă în situația de a achita cheltuieli suplimentare sau chiar penalități de întârziere, existând și riscul de distrugere a clădirii din cauza faptului că nu este împrejmuită.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.996 din Noul Cod de procedură civilă
În susținere a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Au fost atașate cererii în fotocopii certificate conform cu originalul:contract de lucrări nr.710 din 07.05.2013, autorizația de construire nr.10 din 10.07.2013, certificat de urbanism nr.12 din 01.07.2013, listă inventar bunuri care aparțin domeniului public al comunei B. –anexa nr.4 la hotărârea nr.9 din 26.05.2001, Hotărârea nr.9 din 18.02.2011 a Consiliului Local al comunei B. însoțită de anexa 1, schiță teren și 5 fotografii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și la cererea pârâtului a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Răcari.
Prin sentința civilă nr. 975/12.09.2013 s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială B. prin primar T. N..
Pentru a se pronunțaastfel, instanța de fond a reținut căpentru admisibilitatea unei cereri pe cale de ordonanță președințială, prin raportare la prevederile art.996 Noul din codul de procedură civilă este necesar a fi întrunite cumulativ condițiile referitoare la aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și cerința neprejudecării fondului, inexistenta a cel puțin una dintre condiții făcând inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.
În ceea ce privește justificarea condiției de admisibilitate - urgența în luarea măsurii de a obliga pârâtul să ridice utilajele de pe terenul în discuție, prima instanță reține că reclamantul invocă existența unui contract de prestări lucrări-împrejmuire teren aferent dispensar veterinar, însă, acesta nu a dovedit cele afirmate, în sensul că nu au fost produse dovezi din care să rezulte pierderile financiare ale Unității Administrativ Teritoriale, dovezi constând în eventuale notificări ale societății executante a lucrărilor și, în orice caz nu se mai poate vorbi de urgență în luarea măsurii în condițiile în care contractul a fost încheiat la data de 07.05.2013 cu termen de execuție o lună, deci ,până la data de 07.06.2013, iar autorizația de construire a fost eliberată la 2 luni de la data încheierii contractului.
De asemenea, s-a reținut că nu a rezultat din probe că lucrările de împrejmuire nu au putut demara din cauza utilajelor existente pe teren, dovadă care putea fi făcută tot prin existența unor notificări din partea executantului lucrării prin care semnala imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale din acest motiv.
In ceea ce privește caracterul provizoriu al măsurii, față de aspectul că prezenta acțiune are ca obiect obligarea pârâtului de a ridica utilajele, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada că ar exista proces asupra fondului dreptului, astfel că, daca ar fi dispus luarea acestei măsuri în această procedură, o atare măsură ar fi fost definitivă, în raport de condiționalitatea caracterului provizoriu impus de art.996 alin.1 Noul din Codul de procedură civilă, întrucât nu se poate dispune ridicarea utilajelor până la soluționarea irevocabila a litigiului în fond, din moment ce procesul cu privire la fondul dreptului nu există.
In ceea ce privește afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept, s-a observat că în aceasta procedura, ,,pipăind fondul,, se poate doar aprecia dacă aparența de drept este în favoarea reclamantului, ori, în speță reclamantul nu a depus la dosar înscrisul prin care se constată existența dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2128 mp.
Astfel, prin HCL nr.9 din 18.02.2011 s-a modificat inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public de la suprafața de 1800 mp la suprafața de 2128 mp, însă HCL nr.16/17.08.1999 prin care suprafața de 1800 mp a fost constatată ca făcând parte din domeniul public nu a fost depusă la dosar, apărătorul reclamantei precizând că aceasta nu se mai află în arhiva unității.
Pârâtul a contestat calitatea de proprietar a reclamantei pentru suprafața pe care se află utilajele, afirmând că a depozitat aceste utilaje pe proprietatea numitului N. I. în baza unei înțelegeri cu acesta.
Instanța de fond a constatat că pe rolul Judecătoriei Răcari se afla dosarul nr._ prin care reclamantul N. I. a solicitat să se constate că pârâta .-a înstrăinat în anul 1999 suprafața de 300 mp teren intravilan și construcția compusă din 2 camere în suprafață de 90 mp.
În dosarul menționat reclamanta din prezenta cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat să se constate că suprafața de 300 mp este teren domeniu public al Unității Administrativ Teritoriale depunând în sprijinul acestei afirmații HCL nr.9 din 18.02.2011 prin care exact această suprafață de aproximativ 300 mp a fost adăugată la suprafața de 1800 mp ce face parte, potrivit susținerilor neprobate ale reclamantei, tot din domeniul public.
În cauza ce formează obiectul dosarului a fost efectuată o expertiză din care se poate constata că suprafața de 300 mp-285 mp din măsurători face parte din terenul aferent dispensarului veterinar și deci din terenul de 2128 mp cu privire la care reclamanta din prezenta cauză pretinde că îi aparține depunând în acest sens o schiță –fila 29, neavizată de OCPI.
Prin urmare, este evident că proprietatea asupra terenului pe care se află utilajele pârâtului face obiectul unui litigiu, pe de o parte, iar reclamantul nu a depus înscrisuri concludente cu privire la dreptul său de proprietate, pe de altă parte, iar instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția specială a afirmării unei aparențe de drept, aparență care nu este necesar a fi stabilită prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul întrucât trebuie punctată lipsa oricărei referiri la pârât sau la partea adversă în conținutul art.996 alin.1 teza I care prevede doar că « instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea..... »
Doctrina a evidențiat că „starea de fapt a unui proces se împletește întotdeauna indisolubil cu cea de drept și judecătorul, atunci când ordonă chiar o măsură provizorie, trebuie să fie convins că această măsură este justă și conformă cu dreptul”, ori, în spețe de față instanța nu și-a format o astfel de convingere.
Prin urmare, văzând starea de fapt anterior reținută și temeiurile de drept invocate și apreciind că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.996 alin.1 Noul Cod de proc.civ. s-a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială B., prin primar T. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Cu referire la urgența acestei cereri, apelanta susține că este dată de imposibilitatea de executare și ducerea la neîndeplinirea autorizației de construire.
În dezvoltarea acestei critici, s-a susținut că prin procesul-verbal încheiat la data de 12.07.2013, de către . SRL, societate însărcinata cu efectuarea lucrărilor de construire a gardului ce trebuia sa împrejmuiască terenul său din cauza, domnul lancu N., în calitate de administrator al acestei societăți, constata că pe locația unde trebuia să se execute construirea gardului, in speța terenul in suprafața de 2.128 mp compus din suprafața de 1.800 mp si suprafața de 328 mp, sunt staționate o . mașini si utilaje agricole ale numitului D. I. si că, în urma discuțiilor purtate cu acesta, s-a constatat ca numitul a blocat acest teren intenționat, aducând și injurii la adresa muncitorilor care începuseră efectuarea lucrărilor, iar prin adresa nr.4432/17.07.2013, emisa de către Primăria comunei B., se înștiințează poliția locală ca pe terenul din cauza de față, in speța terenul ce aparține domeniului public din fața dispensarului veterinar sunt parcate în permanenta patru autovehicule si un utilaj pentru irigat.
Constatând acestea, subliniază apelanta, administratorul societății a sistat lucrările, și-a ridicat utilajele și a transmis reclamantei că va relua lucrările după rezolvarea acestui litigiu, comunicându-i că va solicita daune si penalități de întârziere, deoarece societatea sa va suferi pierderi pe toata perioada întârzierii pentru neonorarea la timp a viitoarelor contracte.
Un alt motiv care poate constitui un caracter urgent în soluționarea acestei cereri, apreciază apelanta, îl constituie faptul că, aceste utilitare sunt staționate, atât pe trotuar, dar ocupă si acostamentul aferent drumului local, iar prin staționarea lor este blocata circulația pietonala si se îngreunează si circulația rutiera în acel punct, creându-se ambuteiaje, mai ales in dreptul indicatorului ce semnifica staționarea interzisă, or Ordonanța nr.43/1997 privind regimul drumurilor, la capitolul II, Administrarea drumurilor, la secțiunea I, articolele 14, 15 si 16 sunt menționate zonele aferente drumului public. La art.22 din aceeași ordonanța, este stipulat faptul ca administrarea drumurilor de interes local se face de către consiliile locale de pe raza administrative teritoriala a acestora, paratul ocupând abuziv o zona destinata domeniului public.
Apelanta mai susține că pe rolul Judecătoriei Răcari se află dosarul nr._, ce are ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, reclamant fiind numitul N. I., parata . intervenient este Primăria comunei B. unde, prin cererea de intervenție este revendicat terenul un suprafața de 2.128 mp, compus din suprafața de 1.800 mp și suprafața de 328 mp, teren ocupat abuziv de către D. I. cu aceste utilaje, or acesta fiind o terța persoana, ce nu are niciun drept asupra terenului ( invocând faptul ca are o înțelegere verbala cu N. sa lase aceste utilaje pe acel teren, deși, nici N. nu a făcut dovada proprietății asupra terenului), și ca atare instanța poate măcar lua o măsura cu caracter provizoriu, deși, există un proces cu privire la fondul cauzei, anume, revendicarea acestui teren, insa, paratul din cauza de față nu are nicio legătura cu acest litigiu.
Cu referire la aparenta de drept, apelanta susține că este dată de Hotărârea Consiliului Local nr.16/17.08.2009 (hotărâre care din păcate nu se afla in arhivele apelantei la data judecării cauzei la instant de fond), depusă odată cu motivele de apel unde, prin inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei B., la poziția 22 se afla terenul in suprafața de 1.800 mp, iar prin inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei B., anexa la Hotărârea Consiliului local nr.9/ 18.02.2011, la punctual nr.89, care modifica de altfel si Hotărârea Consiliului Local nr.16/17.08.2009 se modifica suprafața de 1.800 mp cu vecinătățile: N - B. V.; E -P. M.; S-DC 153; V -I. N., cu suprafața de 2.128 mp cu vecinătățile: N -B. V.; E -P. M.; S -DC 153 si la V -I. N., cu alte cuvinte, se completează cu suprafața de 328 mp, la dosarul de fond fiind și Monitorul Oficial nr.276/24.04. 2002, anexa nr.15 privind inventarul bunurilor al comunei B., inventor care cuprinde această suprafață de 2.128 mp.
In drept, se invocă dispozițiile art.466, art.470 si art.471 Noul Cod de Procedura Civila, art. 996 si art.999 Noul Cod de Procedura Civila.
Prin întâmpinarea formulată intimatul D. M. I. a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil, arătând că, Unitatea Administrativa Teritoriala B. printr-o Hotărâre de Consiliu Local nr. 16/1999 modificata prin Hotărârea nr. 9/2011 și-a mărit în mod abuziv inventarul cu suprafața de 300 mp. care face obiectul unui litigiu, primăria neavând niciun act de proprietate, chiar impozitând un alt proprietar, N. I. pe acest teren, acesta fiind persoana care a cumpărat terenul în cauză, prin factura . ACA nr._ achitată cu chitanța . ALA nr._ pe care le anexează la dosar, or N. I. este cel care i-a permisă să se folosească de acel teren si să-1 îngrijească, expertiza depusa la dosar conținând lucruri neadevărate deoarece, construcția C2, cea care este cu suprafața în litigiu este din zid si are in față și spate anexe metalice si care nu este avizată de OCP, iar terenul în litigiu este pe rol la Judecătoria R. în dosarul nr._ .
Se mai susține că Primăria are totuși un teren în spatele celui deținut de N. I., care are mai multe vecinătăți conform schiței cadastrale, din anul 1996, făcută înainte de a cumpăra N. I., pe terenul în cauza figurând bufet la poziția 706/2 (anexată o parte din schița cadastrală din 1996, pe care o deține in totalitate Primăria), iar hotărârile de consiliu local pentru mărimea inventarului au fost luate după ce N. I. cumpărase si adusese la cunoștința Primăriei acest lucru, iar autorizația de construcție, cu toate ca s-a eliberat pe un teren în litigiu, lucru ilegal, s-a emis în urmă cu 2 luni datei încheierii contractului de executare a lucrărilor de împrejmuire a terenului unei alte persoane.
Analizând hotărârea apelată, prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare, substituind, în parte, motivarea instanței de fond:
Astfel, prima instanță a fost sesizată cu o cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului D. I., pe cale de ordonanță președințială, să își ridice vehiculele și utilajele staționate pe terenul proprietatea U. B..
Procedura specială a ordonanței președințiale presupune, potrivit art.996 din Noul Cod de procedură civilă, așa cum a reținut și instanța de fond, îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv, existența urgenței în luarea măsurii cerute( păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau paguba iminentă ce nu s-ar putea repara), caracterul vremelnic al măsurii solicitate, precum și neprejudecarea fondului, condiții care nu se justifică cumulativ în prezenta cauză.
Se reține, însă, că cererea de ordonanță președințială promovată de reclamantă are ca obiect o obligație de a face solicitată a fi impusă în acest mod pârâtului, ce folosește terenul în litigiu.
Or, față de caracterul special al acestei acțiuni, o obligație de a face poate fi dispusă pe cale de ordonanță președințială, atunci când se urmărește încetarea unor acte abuzive ale pârâtului, scopul urmărit fiind acela al restabilirii unei situații dreptului pretins astfel cum s-a pronunțat și practica judiciară în materie, situație pe care Tribunalul o apreciază ca nefiind incidentă și în cauza de față.
Tribunalul apreciază că, în speță, nu se poate reține că folosirea imobilului de către pârât constituie un act abuziv, câtă vreme acesta a intrat în posesia terenului în baza unei înțelegeri cu numitul N. I., care se pretinde la rândul lui proprietar al imobilului în discuție, pe rolul Judecătoriei Răcari fiind înregistrat dosarul nr._, ce are ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, reclamant fiind numitul N. I., pârâtă S.C. FEDERALCOOP Dâmbovița, iar intervenient Primăria comunei B. unde, prin cererea de intervenție revendică terenul în litigiu.
Pe de altă parte, se reține că, deși, s-a invocat de către reclamantă existența unui drept de proprietate, în baza Hotărârii Consiliului Local nr.16/17.08.2009 depusă în apel, însă, atâta vreme cât nu s-a dovedit că pârâtul a început să folosească imobilul teren în discuție în mod abuziv și nici nu s-a stabilit că acesta nu ar avea vreun drept în legătură ( în sens larg) cu imobilul, existența dreptului de proprietate (drept contestat de pârât ) nu este suficientă pentru a socoti că se exercită, din partea pârâtului, un act abuziv care ar trebui să fie înlăturat, acest lucru putând fi stabilit numai pe calea unei acțiuni de drept comun și nu pe calea ordonanței președințiale.
Sub aspectul mai sus menționat, nefiind îndeplinită una dintre cerințele prevăzute de art.996 din Codul de procedură civilă, nu se mai impune a fi analizate nici celelalte condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
În aceste condiții, cum criticile apelantei nu pot fi primite, tribunalul concluzionează că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât în temeiul, în temeiul dispozițiilor art.480 Cod Procedură Civilă se va respinge apelul declarat de reclamantă, ca nefondat, cu consecința păstrării hotărârii apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Unitatea Adminitrativ Teritorială B., prin primar, cu sediul în ., CUI_, cont bancar RO65TREZ_-Trezoreria T., împotriva sentinței civile nr. 975/12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul D. I., domiciliat în ..
Păstrează hotărârea apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.12.2013.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. Ș. N. P.
J.F. C. D. D.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red.D.Ș./tehnoredact..D.Ș.
4 ex/21.12.2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1791/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 334/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
