Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1010/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1010/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 431/284/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr.1010
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – L. B.
JUDECĂTORI – M. M.
G. S.
GREFIER - A. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul-pârât B. G., domiciliat în comuna Lungulețu ., împotriva sentinței civile nr.486/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamanta D. I. domiciliată în București, ., ., ., având ca obiect ordonanță președințială – reziliere contract.
Recurs netimbrat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, cu precizarea că prin serviciul registratură s-a depus de către intimata-reclamantă, prin apărător, note scrise prin care s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și s-au invocat excepțiile netimbrării recursului și nulității recursului potrivit art. 306 alin.1 Cod proc. civ, întrucât nu a fost motivat în termenul legal, după care:
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către intimată, prin apărător, că s-a invocat excepția netimbrării recursului, că recurentul-pârât B. G. a fost citat cu mențiunea să achite taxa de timbru în sumă de 319,5 lei aferentă recursului, iar acesta nu a achitat această taxă, rămâne în pronunțare pe excepția netimbrării recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 11.02.2013, sub nr._, reclamanta D. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. D. G. pentru ca prin sentința ce se va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună obligarea pârâtului să îi lase în deplină posesie și proprietate cele 10 hectare ce fac obiectul arendei.
In fapt, reclamanta a arătat că la data de 27.02.2008 a încheiat cu pârâtul un contract de arendă pe suprafața de 10 hectare, situat pe raza orașului T., . 67, ., valabil până la data de 31.12.2013, că arenda a fost stabilită la suma de 50 euro/hectar anual, că de la data încheierii contractului și până în prezent pârâtul nu i-a plătit decât 1.000 lei prin virament bancar, refuzând să îi plătească arenda, restanțele ridicându-se la 2.000 euro plus penalități de 10 %/zi de întârziere, conform art. 9, alin. 2 din contract, că în conformitate cu art. 9 alin 1 din contract, în caz de neexecutare culpabilă a uneia dintre părți, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenția instanței, că în baza articolului respectiv s-a adresat primăriei pentru a înregistra rezilierea, în data de 29.11.2012, dar Primăria Orașului T., prin adresa nr._/05.01.2013, a comunicat că a luat act de intenția sa, fără a specifica dacă s-a dispus rezilierea contractului, că întrucât pârâtul refuză să rezilieze contractul pe cale amiabilă, dovedește rea credință și se află în stare de insolvabilitate, neavând nici un bun și nici un venit, având datorii de peste 9.000 lei la Primăria Lungulețu, fiind urmărit și de alți creditori, aceasta a găsit o societate comercială dispusă să arendeze terenul și care i-a plătit anticipat arenda și că menținerea contractului, care este de drept reziliat, prin neplata arendei de către pârât, i-a produs și îi va produce prejudicii materiale imposibil de recuperat, respectiv nu își mai poate recupera arenda de la pârât, iar neîncheierea contractului nou de arendă îi va produce de asemenea prejudicii pe viitor.
Prin întâmpinarea formulată la data de 01.04.2013, pârâtul a arătat că acțiunea a fost tardiv introdusă față de prevederile art. 1848 al. 1 din Codul Civil, că cele relatate de către reclamantă nu sunt adevărate, întrucât plata arendei a fost efectuată conform contractului de arendă nr. 66 din data de 27.02.2008 și că motivul real al rezilierii contractului de arendă nu are la bază neplata arendei ci arendarea către o altă societate comercială.
Prin sentința civilă nr. 486/01.04.2013 Judecătoria Răcari a admis acțiunea și a constatat intervenită rezilierea contractului de arendare înregistrat la Consiliul Local al orașului T. sub nr. 66/27.02.2008 încheiat între reclamantă, în calitate de arendator și pârât, în calitate de arendaș.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între reclamantă, în calitate de arendator și pârât, în calitate de arendaș s-a încheiat contractul de arendare nr. 66/27.02.2008 având ca obiect arendarea suprafeței de 10 ha teren extravilan situate în Sălcuța, T. pentru o perioadă de 6 ani, începând cu 27.02.2008 și până la 31.12.2013, că părțile au stipulat printr-o clauză expresă, rezilierea de plin drept a contractului în cazul neexecutării obligațiilor de către una dintre ele, că pârâtul nu și-a respectat obligația de a plăti arenda în cuantum de 2000 euro la care se adaugă penalitățile de întârziere stipulate în contract și invocă prevederile art. 9 din contract, că susținerea pârâtului privind tardivitatea acțiunii se bazează pe dispozițiile art. 1848 alin 1 din Noul Cod Civil, neincidente în cauză, speței fiindu-i aplicabile, în temeiul art. 6 alin. 2 din noul Cod Civil, dispozițiile Codului civil anterior, dat fiind că actul juridic a fost încheiat înaintea intrării în vigoare a noii reglementări și că reclamanta a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtului prin notificările comunicate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, primite de acesta la 13.03.2013, 07.04.2013, conform înscrisurilor depuse la dosar.
S-a mai reținut că pârâtul nu a făcut dovada efectuării plății prin chitanță liberatorie sau alte probe premise de lege, deși prin întâmpinare a afirmat că susținerile reclamantei sunt neadevărate și că vina pârâtului rezultă din aceea că acesta nu a dat curs solicitărilor reclamantei de îndeplinire a obligației de plată, transmise prin notificările atașate la dosar.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul, arătând că motivele de recurs le va depune după ce se va redacta sentința civilă.
Recurentul pârât a fost încunoștințat că are obligația de a plăti taxa de timbru aferentă căii de atac, menționându-se și cuantumul, însă acesta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosarul cauzei dovada că și-a îndeplinit obligația ce-i incumbă, astfel că tribunalul va admite excepția netimbrării recursului, invocată de reclamanta intimată și pe cale de consecință va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât B. G., domiciliat în comuna Lungulețu ., împotriva sentinței civile nr.486/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamanta D. I. domiciliată în București, ., ., ..
Dă în debit pe intimata-reclamantă D. I. cu suma de 632 lei, reprezentând taxă timbru fond, urmând ca decizia să constituie titlu executoriu în acest sens, ce va fi comunicată organului fiscal competent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI L. B. M. M. G. S.
GREFIER,
A. P.
Jud. fond E. F.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red. S.G-
Tehnored. A.G-
2 ex./15.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 293/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
