Obligaţie de a face. Decizia nr. 334/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 334/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 8665/315/2012
Dosarul nr._ calificat apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 334
Ședința publică din 20.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- I. M.
JUDECĂTOR- P. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții pârâți B. C., G. C., G. E., toți cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2517/22.05.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. G. (si moștenitoare a lui S. V.) cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, S. I V.- decedat având moștenitori pe S. E., S. V. M., S. E., toți cu domiciliul în ., nr. 771, județul Dâmbovița și Ș. I., cu domiciliul în Târgoviște, ..36, ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „obligația de a face ”.
Apelul este timbrat cu chitanța nr._/24.09.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 27 lei și cu timbru judiciar în valoare de 3 lei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat apelanta pârâtă G. E., asistată de avocatul V. L., care a răspuns și pentru apelanții pârâți B. C., G. C., intimata reclamantă S. G. (și în calitate de moștenitoare a lui S. I V.) personal, intimații reclamanți moștenitori ai lui S. I V.: S. E., S. E. și Ș. I. și au lipsit apelanții pârâți B. C., G. C., intimata S. V. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Avocatul V. L., pentru apelanți, precizează că nu are cereri de formulat.
Intimații reclamanți S. G., S. E., S. E. și Ș. I. precizează că nu au cereri de formulat .
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului .
Avocatul V. L., având cuvântul pentru apelanții B. C., G. C., G. E., solicită admiterea apelului cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul celor solicitate prin motivele de apel. Precizează avocatul că s-a respins în parte cererea reconvențională în sensul de a fi respectată autorizația de construcție a apelanților pentru că nu ar exista autorizația însă a fost solicitată și obținută prelungirea autorizației . Susține avocatul apelanților că intimații au manifestat expres opoziție la realizarea porții. Al doilea motiv de apel, arată avocatul V. L., privește faptul că s-a admis în parte acțiunea reclamanților în sensul că apelanții le-ar fi obstrucționat accesul însă din probele administrate nu rezultă o astfel de situație. Solicită apărătorul apelanților să fie obligați intimații și la cheltuieli de judecată.
Intimata Ș. I., având cuvântul, referitor la autorizația obținută, susține că intimații nu a fost de acord pentru că poarta nouă ar fi la doi metri de cea existentă iar ulița este strâmtă, susține și că accesul intimaților la proprietatea lor este blocat și pentru acest motiv au formulat acțiune.
Intimatul S. E., având cuvântul, precizează că vor face demersuri pentru construirea unui imobil și ulița va fi intens circulată iar accesul lor la acea poartă va fi blocat indirect, de asemenea există o diferență de nivel și pentru acces va fi nevoie de trepte care s-ar construi pe domeniul public .
Intimata S. G., având cuvântul, susține că domeniul public a fost blocat.
Intimatul S. E., având cuvântul, formulează aceleași concluzii ca și ceilalți intimați care au formulat concluzii.
Intimata S. V., având cuvântul, susține că hotărârea fondului a fost redactată greșit în ceea ce privește calitatea părților.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la judecătoria Târgoviște sub nr. ._ reclamanții S. I. V. și S. G., în contradictoriu cu pârâții B. C., G. C., G. E. au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea intimaților să lase liber accesul spre proprietatea reclamanților, acces obstrucționat prin diverse modalități.
Argumentând în fapt cererea s-a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentic 3069/2000, au devenit proprietari pe suprafața de 1146 mp teren curți construcții și fânețe precum și a unei case de locuit aflată pe terenul respectiv situate în comuna Tătărani . cu vecinii: N Dida E. E Ocolul Silvic S S. V. și B. C-tin DCL pe o distanță de 4,45 ml ; se învecinează în partea de sud cu intimatul B. C-tin și pe o distanță de 4,45 ml DCL acesta din urmă reprezentând ieșirea la calea publică ; de doi ani, au aratat reclamanții între părți există serioase altercații generate de pârâți care blochează accesul spre proprietățile lor prin parcarea autoturismelor, a căruței, depozitarea de materiale; s-au purtat numeroase discuții, s-au adresat organelor de poliție solicitând lăsarea liberă a intrării în proprietatea lor, dar pârâții refuză chiar și amenință ; datorită acestei atitudini nu mai pot avea acces nestingherit la proprietatea lor, nu pot intra și ieși cu animalele la pășunat .
Cererea introductivă s-a motivat în drept pe dispozițiile art. 1349 și următoarele Cod civil, și a fost însoțită de împuternicire avocațială, contract de vânzare cumpărare, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil.
Prin întâmpinarea și cerere cu caracter reconvențional intimații au aratat: situația conflictuală dintre părți durează de peste 5 ani de când reclamanții s-au mutat în comunitate, în vecinătatea curții; întreaga problemă izvorăște de la o ulicioară care este drum public și pe care reclamanții doresc să o ocupe prin mutarea unor porți până la marginea uliței în anul 2009, dar a fost obligată să le retragă deoarece fiind drum public au intervenit reprezentanții primăriei ; altă dată au pus pari pe toată ulița astfel că nimeni nu ar fi putut trece, fiind din nou nevoiți să apeleze la intervenția reprezentanților primăriei pentru a reda drumul spre folosință; în realitate reclamanta pândește când vin persoane în domiciliul pârâților și atunci își parchează mașina în fața porții pârâților; cât privește situația cu materiale depozitate, au aratat intimații că au efectuat lucrări de construcție fiind nevoiți să desfășoare activitate și în fața porții dar nu au deranjat accesul reclamantei la proprietatea ei; au mai arătat intimații că reclamanta are un comportament „mizerabil” jignind părinții amenințând cu moartea, a făcut numeroase sesizări la poliție printre care și privind faptul că intimații au ridicat o troiță în fața curții, dar verificând cei competenți acest aspect s-a constatat că nu există obiectul sesizării; sunt de ani de zile stresați și agasați de atitudinea reclamantei, care s-a opus și ca intimații să curețe și să îngrijească gardul exterior.
Privitor la cererea reconvențională sa solicitat: ca reclamanții să permită accesul nestingherit la gardul ce se învecinează cu ulița pentru a fi îngrijit, să permită a face poarta exterioară laterală în gard potrivit memoriului tehnic întocmit de arhitect, ca reclamanții să fie obligați la plata daunelor morale în cuantum de_ lei pentru întregul stres, jigniri, atitudine agresivă pe care o manifestă.
S-au depus ca acte însoțitoare împuternicire avocațială, dovada plății taxei de timbru în cuantum de 16 lei adeverință impozit, adeverință de angajat, proces verbal de constatare 23.09.2009, proces verbal de sancționare contravențională 14.09.2009, somații emise de autoritatea locală reclamanților și pârâților, proces verbal 9.04.2009, proiect privind documentația tehnică pentru obținere autorizație împrejmuire teren.
La data de 16.11.2012, reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională arătând: nimeni nu le-a obstrucționat accesul la întreținerea gardului ; cât despre obligarea acestora de a permite să edifice poarta laterală la gardul lor ce se învecinează cu ulița ,acest lucru nu este posibil . ar fi perpendiculară pe . ,fiind absolut șicanatoare având în vedere că intimații au porți de intrare, eliberarea autorizației fiind de competența organelor abilitate ; cu privire la obligarea la plata daunelor morale aceasta nu este morală pentru că aceștia sunt cei care în permanență provoacă stări tensionate, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
Potrivit încheierii de ședință din data de 21.11.2012 pârâții prin avocat, au învederat că înțeleg să renunțe la capătul de cerere privind daunele morale, însă nu sunt toți pârâții prezenți pentru a-și exprima acordul de voință privind renunțarea la acest capăt de cerere, sens în care au arătat că înțeleg să nu timbreze acest capăt de cerere motiv pentru care instanța a dispus anularea capătului de cerere din cererea reconvențională, privind obligarea reclamanților la daune morale, ca netimbrat.; s-au încuviințat pentru reclamanții-pârâți: proba cu înscrisuri; proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați doi martori; proba cu interogatoriul pârâților; s-au încuviințat pentru pârâții-reclamanți: proba cu înscrisuri, printre care și fotografii; proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați doi martori, proba cu interogatoriul reclamanților.
La data de 16.05.2013 cu adresa nr. 2735 autoritatea locală a răspuns că drumul de acces care duce la proprietatea reclamanților aparține domeniului public al comunei Tătărani conform PUG aprobat prin HCL 39/2004 și are dimensiunile 4,45 ml lățime și 8,39 ml lungime rezultând o suprafață de 37,33 mp, răspunsul fiind însoțit de planul parcelar al zonei.
Prin sentința civilă nr.2517/22.05.2013 –a dispus admiterea în parte a acțiunii și a cererii reconvenționale.
În considerentele sentinței s-a reținut că părțile litigante sunt locuitori ai aceleași comunități, aflându-se în poziție de vecinătate cu proprietățile, cu acces direct și separat fiecare spre proprietatea sa, accesul făcându-se pe terenul ce aparține domeniului public al comunei Tătărani conform PUG aprobat prin HCL 39/2004 și are dimensiunile 4,45 ml lățime și 8,39 ml lungime rezultând o suprafață de 37,33 mp ,( fila 51-52); prin urmare nici unul nu poate să-și aroge drepturi asupra unui bun ce nu este proprietatea sa, dimpotrivă este proprietate publică, cea ce obligă pe fiecare a respecta dreptul la proprietatea publică; probatoriul administrat în cauză ( file 49-60) evidențiază între părți o stare conflictuală permanentă, generată de modul de folosire reciproc catalogat, ca abuziv, a terenului ce reprezintă drum ce face parte din domeniul public, deci față de care nici una din părți nu-și poate aroga alte drepturi decât cele cu caracter civic, în aceeași măsură având obligații. ; această stare de fapt sesizată repetat autorităților, a condus la intervenția autorităților locale și a reprezentaților locali ai poliției, cu verificări și răspunsuri potrivit dispozițiilor legale, și probelor de la dosar.
Din perspectiva normei juridice și sociale: pentru promovarea unor relatii civilizate in viata de zi cu zi, cat si pentru asigurarea unui climat de ordine si liniste publica necesar desfasurarii in conditii normale a activitatiilor gospodaresti cetatenii au obligatia la un comportament civic moral si responsabil, de respect fata de vecini, in sprijinul legilor si normelor de convietuire morala si socială .
Toate persoanele locuitori au unei comunități își asumă condiția de concetățean, fapt care implică o . drepturi și de obligații față de restul populației. Sunt obiceiuri și norme care permit o mai bună calitate a vieții bazată pe buna conviețuire între persoane și pe o coeziune socială. Conviețuirea între concetățeni este bazată pe valori cum ar fi solidaritatea, respectul, responsabilitatea reciprocă și cooperarea. Exercițiul acestor valori favorizează simțul apartenenței la comunitate și considerarea ca membru a acesteia. La fel există și spiritul civic care poate fi înțeles ca totalitatea calităților (atitudini și comportări) care permit cetățenilor să trăiască în comunitate, respectând și acceptând întotdeauna regulile jocului democrației și drepturile fundamentale. Exercițiul conviețuirii și spiritul civic corespund ansamblului de persoane care trăiesc într-o localitate pentru că nu poate exista o comunitate fără un simț și o practică a responsabilității. Normele de conviețuire sunt apropiate de obiceiuri și de normele morale. În normele de conviețuire sunt incluse normele de bună cuviință, normele protocolare, de politețe, de curtoazie, toate fiind foarte numeroase și prezente în viața de zi cu zi. Astfel, calitatea sau trăsătura distinctă a acestor norme este dată de aprecierea sau prețuirea reciprocă a persoanelor, prețuire exprimată prin “stima”, “considerația” sau “respectul” ce și-l datorează una alteia. Aceste norme pot contribui la întreținerea raporturilor interumane, a conviețuirii, dar aportul lor este redus, uneori numai formal, dacă nu sunt dublate de motivații morale puternice .
Dreptul este un ansamblu de norme sau reguli de conduită obligatorii destinate a reglementa comportarea oamenilor în societate. Ele consfințesc drepturi, libertăți și obligații ale oamenilor în relațiile lor reciproce, a căror respectare este asigurată la nevoie de către forța publică. Specificul acestor norme față de alte norme sociale, finalitatea sau scopul acestor norme, mecanismul lor de acționare în societate, legăturile dreptului cu statul, cu puterea publică, toate aceste aspecte se constituie în tot atâtea ramuri și capitole de drept; se nu poate trăi decât în societate și orice societate umană are nevoie de organizare, ordine și disciplină.
Regulile și normele menite a organiza conviețuirea oamenilor, a le armoniza și orienta interesele constituie normele de drept. Societatea umană funcționează după norme și principii și orientează comportamentul oamenilor, iar normele sociale sunt create și stabilesc conduita umană în cele mai diverse domenii ale vieții sociale. Existența normelor sociale este obiectiv necesară, nici o societate neputându-se lipsi de ele, o societate anomică, adică fără norme de comportare, fiind de neînchipuit. Dreptul este acela care prin normele sale asigură o limitare reciprocă a voințelor libere ale oamenilor.
Pe de altă parte, tot dreptul este acela care face corectivul necesar, care aplică sancțiunea atunci când individul a ales o conduită contrară normei sociale. Normele de conviețuire sunt apropiate de obiceiuri și de normele morale. În normele de conviețuire sunt incluse normele de bună cuviință, normele protocolare, de politețe, de curtoazie, toate fiind foarte numeroase și prezente în viața de zi cu zi. Astfel, calitatea sau trăsătura distinctă a acestor norme este dată de aprecierea sau prețuirea reciprocă a persoanelor, prețuire exprimată prin stima, considerația sau respectul ce și-l datorează una alteia. Aceste norme pot contribui la întreținerea raporturilor interumane, a conviețuirii, dar aportul lor este redus, uneori numai formal, dacă nu sunt dublate de motivații morale puternice.
Judecătoria a mai menționat că pornind de la aceste norme de conviețuire socială, legiuitorul în dispozițiile art. 1 din Codul civil stabilește ca izvor al dreptului civil, legea, uzanțele conforme ordinii publice și bunelor moravuri și principiile generale ale dreptului ; dispozițiile art. 11 prevăd că nu se poate deroga de la ordinea publică sau de la bunele moravuri, cum dispozițiile art. 14 prevăd că orice persoană trebuie să-și exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună credință în acord cu ordinea publică și bunele moravuri . Relevante sunt dispozițiile art. 15 din Codul Civil text potrivit căruia, nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil contrar bunei credințe.
Aceste principii generale stau la baza reglementărilor din Capitolul IV privind - Răspunderea civilă din Codul civil, care la art. 1349 prevăd că „ orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului la impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Prin urmare nerespectarea acestor reguli sunt generatoare de delicte, care statornicește principiul responsabilității, atât timp cât dreptul civil socotește ca delict, orice faptă păgubitoare a omului.
Teoria juridică în materie civilă, statuează ca principiu că, faptul de a trăi în societate determină pentru fiecare individ o sferă de activitate limitată în mod necesar prin activitatea celorlalți și drepturile lor, ce rezultă din regulile dreptului pozitiv care odată cu drepturile omului arată și limitele lor și odată ce se trece dincolo de aceste limite el intră în domeniul faptului ilicit delictului .
Privitor la cererea accesorie formulată de intimații reclamanți privind obligarea reclamanților intimați de a permite a efectua porții laterale instanța de fond a apreciat ca este neîntemeiată având în vedere: autorizarea de efectuare lucrări pe o proprietate intră sub incidența Legii nr. 50/1991, presupunând urmarea traseului procedural prevăzut de lege cu eliberarea proiectelor și în final a autorizației din partea autorității locale, în conformitate cu actul normativ ; ori, în cauza de față nu s-a eliberat autorizație, ca aceasta să poată fi verificată de instanță dacă respectă dispozițiile Legii nr.50/1991, și cu garantarea dreptului de proprietate. Celelalte cereri subsecvente invocate de părți vor fi respinse de instanță, nefiind prezentate în raport de dispozițiile legale, fiind neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe pârâții G. C., G. E. și B. C. au declarat recurs.
În motivarea în fapt a cererii, recurenții au arătat că respingerea capătului de cerere referitor la montarea porților s-a făcut în considerarea faptului că le lipsește autorizația de construcție, însă o asemenea motivare nu poate fi decât rodul unei vădite erori materiale, deoarece la dosar există memoriu tehnic justificativ, certificat de urbanism și autorizație de construcție.
Și cu ocazia cercetării locale s-au efectuat suficiente aprecieri și localizări cu privire la construirea acestei porți, care să în ulița vecină celor două proprietăți.
Documentele depuse respectă dispozițiile legii 50/1991 astfel că și în situația în care instanța le-ar fi analizat din această perspectivă, acest capăt de cerere nu putea fi respins.
Admiterea în parte a cererii reclamanților nu se justifică față de materialul probator pentru că s-a demonstrat că reclamanții au făcut numeroase plângeri care au fost soluționate negativ. De asemenea, s-a demonstrat că reclamanții și-au mutat propriile porți și au ocupat efectiv ulița fiind amendați în acest sens de primărie.
Prin încheierea de ședință di data de 20.12.2013 a fost recalificată apel calea de atac exercitată împotriva sentinței Judecătoriei Târgoviște.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3069/05.12.2000 (fila 6 dosar) reclamanții intimați au dobândit proprietatea a două terenuri în suprafață de 449 mp și 697 mp, învecinându-se pe latura vestică cu B. C. și implicit și cu familia G. ce locuiește cu recurentul B. C. aflându-se în relații de rudenie cu acesta, așa cum rezultă din cuprinsul întâmpinării de la filele 17 și următoarele din dosar.
Din fotografiile depuse la dosar ca și din documentația cadastrală a ambelor proprietăți, rezultă că ambele părți au acces la terenurile lor dintr-un drum comunal, drum din care pentru a intra în curtea reclamanților intimați se trece într-o alee, paralelă parțial cu gardul ce delimitează proprietatea pârâților recurenți, porțile de acces în terenul acestora dând spre drumul comunal și nu spre ulița dinspre proprietatea intimaților.
Conform adresei nr.152/10.01.2013 (fila 49) întocmită de Primăria Tătărani, terenul situat în partea de vest a proprietății intimaților aparține domeniului public al comunei, conform PUG aprobat prin HCL nr.39/2004. Aceasta înseamnă că atât drumul comunal ce apare și în planul de amplasament și delimitare a bunului imobil ce însoțește actul de proprietate al intimaților (filele 7 și urm. dosar), cât și ceea ce în planșele foto este indicat ca fiind „ulița în discuție” (fila 45 dosar) aparține domeniului public și nu proprietății private a vreuneia dintre părți.
Din înscrisurile aflate la dosar – procese verbal de constatare nr.169/22.10.2009, nr.2/14.09.2009, din 09.04.2009 (fila 29 dosar), adrese nr.4099/07.08.2009, nr.1735/26.03.2009 întocmite de Primăria comunei Tătărani, adrese nr.2820/11.10.2009, nr._/12.04.2012 emise de IPJ Dâmbovița, adresă nr.3078/21.08.2009 întocmită de Inspectoratul de Stat în Construcții Dâmbovița coroborate cu răspunsurile părților la interogatoriu, între acestea există o îndelungată stare de tensiune generată de modul în care au acces la proprietățile lor, ambele părți fiind sancționate contravențional sau avertizate de instituțiile de stat competente, în legătură cu măsuri ce șicanau în diverse forme, cealaltă parte cu privire la acest acces.
Din această perspectivă apare ca temeinică și legală soluția instanței de fond de obligare a pârâților recurenți la neobstrucționarea accesului spre proprietatea privată a reclamanților, acces ce se face pe terenul aflat în domeniul public al Primăriei comunei Tătărani, cu atât mai mult cu cât cele consemnate în înscrisuri sunt confirmate și de martorii N. I. D. și Văpsăroiu C. (filele 71, 72 dosar), spre deosebire de cele declarate de martorii T. C. și P. N. ce nu își găsesc corespondent în celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, martorii N. I. D. și Văpsăroiu C. au relatat că au asistat la conflictele dintre părți, pârâții parcându-și autoturismul în dreptul porților reclamanților și blocându-le astfel mașina. Însăși martorul Văpsăroiu C. aflat cu autoturismul personal în vizită la reclamantul S. Eugeniu a fost blocat de o persoană ce a ieșit din curtea recurenților pentru a-l debloca.
Art. 1349 cod civil prevede că „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului la impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Și art. 15 din noul Cod Civil prevede că, nici un drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil contrar bunei credințe.
În privința solicitării recurenților de a li se permite montarea porților spre uliță, tribunalul constată că într-adevăr la filele 31 și urm. dosar există memoriul tehnic justificativ pentru efectuarea împrejmuirii terenului, iar la filele 82 și urm. se regăsesc certificatul de urbanism nr.1083/22.02.2013 și autorizația de construcție nr.1145/26.02.2013 ce autorizează efectuarea unui gard betonat care să fie prevăzut cu o poartă mare și una rutieră central și pe laterale două porți de acces pietonal.
Mai mult, din planșele foto ( filele 45-47) rezultă că proprietatea recurenților este împrejmuită, având și porți de acces rutier, care pot fi folosite și pentru accesul pietonal. În plus, nu există nici o dovadă că reclamanții pârâți au împiedicat pe pârâții reclamanți să edifice porta laterală în gard, conform autorizației de construire, iar în cererea reconvențională recurenții au recunoscut că nu au nevoie să treacă pe ulița de acces la proprietatea reclamanților, trecând pe acolo doar pentru îngrijirea gardului lor.
Față de aceste argumente și întrucât recurenții au îndeplinit formalitățile legale pentru edificarea gardului și nu s-a probat că aceștia ar fi împiedicați să construiască un gard cu porți, de către intimați, neînțelegerile dintre părți privind accesul la terenuri, nu modalitatea de împrejmuire a acestora, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a procedat la respingerea acestui capăt de cerere.
Pentru acestei considerente, tribunalul în temeiul art.304, pct.9 coroborat cu art.312, alin.1 Codul de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanții pârâți B. C., G. C., G. E., toți cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2517/22.05.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. G. (si moștenitoare a lui S. V.) cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, S. I V.- decedat având moștenitori pe S. E., S. V. M., S. E., toți cu domiciliul în ., nr. 771, județul Dâmbovița și Ș. I., cu domiciliul în Târgoviște, ..36, ., județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din data de 20.12.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
I. M. | P. G. | A. Ghiorghița |
Red PG/ tehnored.A.Gh.
10 ex /17.01.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 332/2013. Tribunalul... | Întoarcere executare. Decizia nr. 181/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
