Legea 10/2001. Sentința nr. 1791/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1791/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 4659/120/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1791
Ședința publică din data de 08.11.2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - S. D.
GREFIER - Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile ce are ca obiect prevederile Legii nr.10/2001, acțiune formulată de reclamanții P. B. și P. S., cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură avocat C. și T., cu sediul în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții P. Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Piața tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, P. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița și ., cu sediul în București, ..50-52 și punct de lucru în Târgoviște, Calea Ialomiței, nr.13, județul Dâmbovița, S. I. SRL, cu ultimul sediu cunoscut în București, .. 50-52, ., ., citat și prin publicitate, casare cu trimitere spre rejudecare prin efectul deciziei nr.4040/4.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Dezbaterile, susținerile și prezența părților au avut loc și s-au consemnat în încheierea de ședință din data de 04.11.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 08.11.2013, și deliberând, a pronunțat următoarea sentință civilă:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtelor P. Dâmbovița și P. Târgoviște, înregistrată la 21.10.2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții P. S. și P. B., au solicitat obligarea celor două pârâte să soluționeze notificările formulate și înregistrate cu nr. 167/14.11.2001, respectiv 168/14.11.2001, în sensul de a comunica stadiul de soluționare a notificărilor, de a le soluționa prin restituirea în natură a terenului rămas liber din suprafața totală de 11.815 m.p., neafectat de construcții și de acordarea a despăgubirilor pentru Fabrica de Spirt Târgoviște situată în Calea Ploiești nr. 3, Târgoviște, județul Dâmbovița.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că prin notificările nr. 167 și 168 din 14.11.2001, au solicitat pârâtelor restituirea unei suprafețe de teren și despăgubiri pentru imobilul situat în Târgoviște, Calea Ploiești nr.3, jud. Dâmbovița, iar dupa 3 ani de așteptare au cerut comunicarea stadiului de soluționare a notificărilor, când P. Municipiului Târgoviște a comunicat faptul că datele privind situația juridică a imobilelor pot fi obținute direct de la deținătorul imobilului revendicat, respectiv de la Fabrica de B. B.-București.
S-a menționat că s-a încercat luarea legăturii cu o persoana de decizie din cadrul Fabricii de B. B.-București, dar au avut surpriza neplăcuta de a afla că aceasta s-a desființat, iar portarul clădirii care era părăsită, nu a putut oferi nici un fel de date despre persoana de contact sau despre locul unde a fost depozitată sau care este persoana care a preluat arhiva fabricii.
Din propriile cercetări, reclamanții au constatat că în prezent, pe terenul și locul Fabricii de Spirt Târgoviște, ce a aparținut autorilor noștri, funcționează din anul 2003 o societate comercială, F. PROD S.A., care are sediul în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, al cărui patron sau acționar principal este dl. F. P., care domiciliază, în mod surprinzător chiar la adresa fostei proprietăți în litigiu din Târgoviște, Calea Ploiești nr.3-5, jud. Dâmbovița.
In mod evident, ceea ce au aflat reclamanții, cunoșteau și cele două pârâte, care le-au furnizat cu rea-credință, date incorecte despre deținătorul fostul Fabrici de Spirt Târgoviște, trimițându-i la București, la o locație care era de mult desființată, iar la momentul la care au primit răspunsul pârâtei privind persoana care poate oferi date despre proprietatea solicitată, respectiv 2004, d-lui F. i se pusese deja la dispoziție imobilul în litigiu, din anul 2003.
S-a subliniat că atâta vreme cât reclamanții au revendicat proprietatea, aceasta nu mai putea face obiectul nici unei vânzări, închirieri, concesionari, către nici o persoană fizică sau juridică, iar dacă acest lucru s-a întâmplat, trebuiau să fie anunțați.
In drept s-a invocat Legea nr. 10/2001, și s-au depus înscrisuri.
Prefectul Județului Dâmbovița a formulat întâmpinare invocând excepția lipsa calității procesuale pasive, în considerarea prevederilor art. 25 din Legea nr.10/2001 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 21 alin. 4 din același act normativ, corespunzător cărora cererile privind restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor preluate de stat și care fac obiectul acestei legi, se soluționează de unitățile deținătoare sau unitățile administrativ teritoriale pe raza cărora s-au aflat aceste bunuri.
S-a susținut că deși anterior modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 Instituției Prefectului îi reveneau unele atribuții în ce privește soluționarea cererilor având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru imobilele cu destinație de locuință naționalizate și demolate, după modificările survenite, inclusiv aceste competențe au fost transferate unităților administrativ teritoriale pe raza cărora s-au aflat aceste imobile.
S-a precizat că acestei instituții i-a fost adresată de către reclamante notificarea nr.167/2001, însă având în vedere prevederile legale amintite, aceasta a fost direcționată spre soluționare Primăriei municipiului Târgoviște, prin adresa nr.7718/2001.
Față de împrejurarea că P. Dâmbovița nu are calitatea de entitate deținătoare a imobilelor în sensul art.22 din Legea nr.10/200, la termenul de judecată din 19.11.2009 s-a admis excepția invocată. Totodată, în conformitate cu prevederile Legii nr.215/2001, s-a rectificat citativul în privința denumirii celeilalte pârâte, conceptată ca fiind Municipiul Târgoviște.
Acesta a formulat la rândul său întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că imobilele solicitate se aflau la acea dată în proprietatea Fabricii de B. B. - București, P. Târgoviște înaintând acesteia notificările prin adresa nr. 3737a/25.02.2002, adresă pe care o atașată la dosar. S-a mai arătat că prin adresele nr. 19889a și 19400a din 26.10.2004, P. Târgoviște a comunicat reclamanților că informațiile despre notificările depuse pot fi obținute de la deținătorul actual, Fabrica de bere B. - București, aceștia (reclamanții) având cunoștință la acea data că notificarea a fost deja transmisă către unitatea deținătoare.
De asemenea, s-a precizat că așa cum reiese și din cererea de chemare în judecată, imobilul aparține ., dar cercetând pe site-ul Ministerului Finanțelor, s-a constatat că această firmă nu mai exista, ea fiind transformată, absorbită de ., cu sediul în București, .. 50-52, CUI_, adresa de contact fiind în Târgoviște, Calea Ialomiței nr. 13, Jud. Dâmbovita.
Pârâtul a evidențiat că la acea dată era în vigoare Legea nr. 10/2001 în forma sa publicată în Monitorul Oficial nr. 497/10.07.2002, astfel că legalitatea corespondenței cu unitatea deținătoare și reclamanții purtată în acea perioadă trebuie raportată la dispozițiile în vigoare la data emiterii. Potrivit art. 21 din lege, persoana îndreptățită trebuia să notifice unitatea deținătoare a imobilului, solicitând restituirea în natură, iar notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Totodată, făcându-se trimitere la dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr.10/2001, pârâtul a susținut că unitatea deținătoare a imobilului era obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură, iar potrivit art. 24, daca restituirea în natură nu era posibilă, aceasta trebuia să facă o ofertă de restituire prin echivalent.
S-a mai arătat că art. 36 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 (în forma în vigoare în luna august 2002) stabilea că notificările prin care se solicita acordarea de despăgubiri se adresau prefecturilor, iar alin. 3 al aceluiași articol dispunea că dacă persoana îndreptățită a solicitat restituirea în natură, dar nu a fost aprobată, unitatea deținătoare sau primăria trebuia să transmită decizia privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești prefecturilor. Mai mult decât atât, potrivit art. 9 din lege, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
După modificarea Legii nr. 10/2001 și abrogarea art. 36 prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, primăria devenea competentă să soluționeze pe fond notificările prin care s-au solicitat despăgubiri bănești, dacă acestea nu au fost analizate de prefectură.
S-a subliniat că P. Dâmbovița nu a transmis spre soluționare către P. Târgoviște, după . Legii nr. 247/2005, notificarea prin care se solicitau despăgubiri bănești pentru Fabrica de Spirt de către reclamanți, astfel încât unitatea deținătoare este singura în măsură să răspundă notificărilor formulate de către reclamanți, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 în vigoare în august 2002.
Pe fond, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, atâta timp cât unitatea deținătoare nu a răspuns notificărilor înaintate de către primărie în mod legal, așa cum reiese din susținerile reclamanților în cererea de chemare în judecată, făcându-se trimitere la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, corespunzător cărora în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau după caz dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Pârâtul a evidențiat că deși legiuitorul nu a reglementat expres situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă dispozițiile art. 23 alin. (1) din lege, o lacună a Legii nr. 10/2001 - totuși, cei îndreptățiți se pot adresa instanței judecătorești competente pentru ca persoana juridică deținătoare să fie obligată să emită o decizie sau dispoziție motivată, întrucât o atare obligație decurge din lege și face parte dintr-o procedură administrativ jurisdicțională prealabilă, instituită în mod imperativ.
Prin urmare, reclamanții în mod greșit solicită acestui pârât comunicarea stadiului de soluționare a notificărilor și restituirea în natură a imobilului-teren, întrucât numai unitatea deținătoare este în măsură să dea acest răspuns.
Cererea a fost apreciată ca inadmisibilă, având în vedere că nu a fost parcursă procedura administrativ jurisdicțională prealabilă, instituită de lege în mod imperativ.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 10/2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 497 din 10.07.2002 și ale Legii nr. 10/2001 modificată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
S-au anexat în copie, adresele nr. 19400a, 19889a din 26.10.2004 și nr. 3737a/25.02.2002 emise de P. Târgoviște, precum și extras de pe site-ul Ministerului Finanțelor cu privire la unitatea deținătoare.
În ședința publică din 25.02.2009, față de dispozițiile invocate, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Târgoviște.
La același termen, reclamanții au precizat că solicită în conformitate cu disp.art.57 al.1 și 3 Cod procedură civilă chemarea în judecată, în calitate de pârâtă a .. având punct de lucru în Târgoviște, Calea Ialomiței nr.13 pentru ca aceasta să fie obligată să răspundă notificărilor nr.167 și 168 din 2001, având în vedere faptul că din cuprinsul întâmpinării Primăriei Târgoviște au luat cunoștință că proprietatea ce face obiect al notificărilor, este deținută de această persoană juridică.
Societatea menționată a fost introdusă în cauză comunicându-i-se copia cererii și a înscrisurilor doveditoare.
În probațiune, la solicitarea reclamanților, pe lângă înscrisurile atașate, s-a dispus efectuarea a expertizelor topografice și construcții, pentru identificarea bunurilor raportat la înscrisurile de care se prevalează reclamanții.
Ca urmare a caracterului defectuos al modului de întocmire a expertizei topografice, prin care practic nu s-a identificat terenul, s-a dispus numirea unui nou expert topograf.
Totodată, la termenul de judecată din 12.05.2011, potrivit art.138 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, ca urmare a constatării de către expertul constructor a prezenței utilajelor și instalațiilor din incinta unor încăperi ale societății pârâte, la cererea reclamanților, s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea instalații industrie alimentară, pentru identificarea acestora.
Prin sentința civilă nr. 1188 din 29 mai 2012, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamanți, a constatat că reclamanții P. S. și P. B. sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor pentru terenul în suprafață de_ m.p. identificat în raportul de expertiză topografică (filele 361-367) și pentru construcțiile C.8, C.1, C.18, C 5-2 identificate în raportul de expertiză tehnică - anexa B și a respins cererea de atribuire în natură a suprafeței de 1188 m.p. teren și a instalațiilor fostei fabrici de spirt.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că, așa cum rezultă din actul de vânzare cumpărare datat 18.09.1945, autentificat sub nr._/20.09.1945 de Tribunalul Ilfov, autorul reclamantului P. S., P. H. și autorul reclamantei P. B., P. Heinrich au dobândit în proporție de 75% și respectiv 25%, prin cumpărare, de la R. Ioseph, O. Diamant și A. Sigler ¾ din imobilul situat în Târgoviște, Calea Ploiești, nr.3 ș.a., adică ¾ din terenul cu o suprafață de circa_ m.p. „care spre C.. Ploiești are lățimea de cca 44 m și se întinde până la iazul morilor, având pe părțile laterale diferite lățimi”, ¾ din clădirile fabricii de spirt, hanul, magazia, birouri, locuințe etc. „cu un cuvânt toate construcțiile aflătoare pe terenul sus arătat și ¾ din toate instalațiile fabricii de spirt, împreună cu toate piesele, aparate, mașini, cazane, rezervoare, țevi etc.
Prin actul subsecvent, autentificat, încheiat la 31 mai 1948, intitulat „Procură Specială” (filele 37-42), Cleo Ioseph, Odette Ivonne F. Harstein, Sibille M. Koffer și Eliane A. Ioseph, în calitate de succesoare ale defunctului R. Ioseph, alături de O. Botvinic și Amelie Sigler au împuternicit pe Max Turtel să încheie cu H. P. și Heinrich P. actul de vânzare cumpărare în proporție de 75% și 25%, pentru restul de ¼ din imobilul din Târgoviște, Calea Ploiești nr.3, respectiv din terenul în suprafață de circa 11.815 m.p. și din toate clădirile și instalațiile „aflătoare pe teren”.
In cuprinsul înscrisului s-a înserat mențiunea potrivit căreia prețul vânzării de 150.000 lei a fost primit de către vânzători, această declarație servind „drept chitanță autentică de primirea întregului preț”.
S-a mai avut în vedere de către tribunal, potrivit certificatelor de stare civilă traduse și certificate pentru conformitate cu originalul (filele 20-36) că reclamantul P. S. este fiul lui P. H., iar P. B. este moștenitoarea fiului lui P. Heinrich, P. Eric, decedat la 27.07.1997.
Coroborând constatările expertizelor în specialitățile construcții și topografie (filele 228-235 și 361-366), tribunalul a reținut că în prezent imobilele în litigiu se află în proprietatea S.C. F. Prod SA (clădirile și o parte din teren) și a .. (parte din teren), acestea dobândindu-le, la rândul lor, prin cumpărare de la alte societăți comerciale.
Deși în cauză nu s-a probat un anumit mod de preluare, în conformitate cu vreun act normativ în vigoare în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în sensul dispozițiilor art.2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în interesul indicat, tribunalul a apreciat că absența din patrimoniile autorilor reclamanților a bunurilor imobile achiziționate potrivit înscrisurilor evidențiate mai sus, prezumă preluarea abuzivă, fără titlu valabil a acestora, de către organele locale ale puterii sau administrației de stat, corespunzător prevederilor art.2 lit.i) din actul normativ amintit.
In acest context, reclamanții, în calitate de moștenitori legali, sunt îndreptățiți potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 să pretindă măsuri reparatorii, însă potrivit expertizelor efectuate, acestea nu pot fi acordate decât sub forma despăgubirilor.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că din suprafața totală de 11.815 m.p., figurează ca fiind liberă de construcții doar porțiunea de 1188 m.p., corespunzător schiței anexă la expertiza topografică (fila 367), însă aceasta nu face parte din patrimoniul ., identificat prin aliniamentul de culoare roz și care are calitatea de pârâtă în cauză, ci din patrimoniul altei societăți comerciale, .., marcat cu aliniament de culoare neagră, societate ce nu a fost introdusă în cauză, astfel că nu îi poate fi făcută opozabilă hotărârea de restituire în natură a acestei porțiuni de teren.
Pe de altă parte, pentru imobilele construcții astfel cum au fost identificate în expertiza întocmită de P. L. D. și pentru restul terenului, reclamanții au solicitat acordarea despăgubirilor, solicitare apreciată ca fondată, în condițiile în care bunurile fac parte din patrimoniile celor două societăți comerciale ce le-au dobândit prin cumpărare.
Cererea implicită și accesorie de restituire în natură a instalațiilor vechii fabrici de spirt (imobile prin destinație în sensul art.468 alin.2 din vechiul Cod civil) nu a fost primită întrucât din cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea industrie alimentară (filele 17-22 volum 2) reiese cu certitudine că față de listele de inventar din 12-14.06.1948 depuse la dosar, nici una dintre dotările cuprinse în aceste anexe nu se regăsește pe teren, acestea neputând asimilate utilajelor procurate sau montate după 1951. S-a concluzionat că instalațiile existente în vechea fabrică de spirt sunt total diferite, atât prin concepție, cât și prin construcție, față de instalațiile noi montate după anul 2000, neputându-se confunda cu acestea, iar tehnologia este vădit diferită și îmbunătățită.
Acestea au fost considerentele pentru care de altfel s-au respins obiecțiunile la raportul de expertiză în specialitatea instalații.
In această privință tribunalul a apreciat că, deși atât în cuprinsul notificării, cât și al cererii deduse judecății, reclamanții nu au cerut restituirea instalațiilor fostei fabrici de spirt, acestea fiind destinate uzului clădirilor, urmau soarta bunurilor principale din punct de vedere juridic, dar nefiind identificate, nu se pot restitui.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții P. B. și P. S., iar prin decizia civilă nr. 4040/04.12.2012, Curtea de Apel Ploiești a admite recursul declarat de reclamanții P. B. și P. S., a casat în parte sentința în privința capetelor de cerere privind suprafața de 1188 mp. teren și acordarea de despăgubiri pentru utilajele din vechea fabrică de spirt și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării acestor capete de cerere, menținând dispozițiile privind constatarea și plata despăgubirilor pentru terenul de_ mp. și construcțiile C8, C1, C18 și C5-2, identificate în raportul de expertiză anexa B.
În considerentele deciziei de casare, Curtea a reținut că criticile recursului se referă la capetele de cerere privind suprafața de 1188 mp. teren și acordarea de despăgubiri pentru utilajele din vechea fabrică de spirt, precum și la capătul de cerere privitor la cheltuielile de judecată; că referitor la utilajele din veche fabrică de spirt, curtea va reține faptul că recurenții reclamanți au solicitat atât prin notificare, cât și prin cererea adresată instanței acordarea de despăgubiri pentru aceste utilaje și nu restituirea lor în natură; că prin urmare, instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu a fost cerut și nu s-a pronunțat pe cererea părților, situație ce echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei, în ce privește acest capăt de cerere; că se impune casarea sentinței pentru acest aspect, pentru ca instanța să se pronunța asupra cererii părților așa cum aceasta a fost formulată; că în ce privește terenul de 1188 mp, identificat ca fiind liber de construcții, tribunalul a constatat că acesta se află în proprietatea altei societăți comerciale dar nu a pus în discuția părților eventualitatea introducerii în cauză a actualului deținător al acestui imobil pentru a se pronunța și în raport de acesta, pentru o corectă soluționare a capătului de cerere prin care recurenții au solicitat restituirea în natură a acestui teren; că pentru aceste considerente și în considerarea necesității de a se asigura respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, curtea a admis recursul, a casat în parte sentința în privința capetelor de cerere privind suprafața de 1188 mp. teren și acordarea de despăgubiri pentru utilajele din vechea fabrică de spirt și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării acestor capete de cerere.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
Față de îndrumările deciziei de casare, a fost introdus în cauză actualul deținător al terenului de 1188 mp. – . a fost citat la adresele indicate de părți, la ultimul sediu cunoscut și prin publicitate.
Examinând capetele de cerere privind suprafața de 1188 mp. teren și acordarea de despăgubiri pentru utilajele din vechea fabrică de spirt, prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul le apreciază ca fiind fondate în parte.
Se reține că așa cum rezultă din actul de vânzare cumpărare datat 18.09.1945, autentificat sub nr._/20.09.1945 de Tribunalul Ilfov, autorul reclamantului P. S., P. H. și autorul reclamantei P. B., P. Heinrich au dobândit în proporție de 75% și respectiv 25%, prin cumpărare, de la R. Ioseph, O. Diamant și A. Sigler ¾ din imobilul situat în Târgoviște, Calea Ploiești, nr.3 ș.a., adică ¾ din terenul cu o suprafață de circa_ m.p. „care spre C.. Ploiești are lățimea de cca 44 m și se întinde până la iazul morilor, având pe părțile laterale diferite lățimi”, ¾ din clădirile fabricii de spirt, hanul, magazia, birouri, locuințe etc. „cu un cuvânt toate construcțiile aflătoare pe terenul sus arătat și ¾ din toate instalațiile fabricii de spirt, împreună cu toate piesele, aparate, mașini, cazane, rezervoare, țevi etc.
Prin actul subsecvent, autentificat, încheiat la 31 mai 1948, intitulat „Procură Specială” (filele 37-42), Cleo Ioseph, Odette Ivonne F. Harstein, Sibille M. Koffer și Eliane A. Ioseph, în calitate de succesoare ale defunctului R. Ioseph, alături de O. Botvinic și Amelie Sigler au împuternicit pe Max Turtel să încheie cu H. P. și Heinrich P. actul de vânzare cumpărare în proporție de 75% și 25%, pentru restul de ¼ din imobilul din Târgoviște, Calea Ploiești nr.3, respectiv din terenul în suprafață de circa 11.815 m.p. și din toate clădirile și instalațiile „aflătoare pe teren”.
In cuprinsul înscrisului s-a înserat mențiunea potrivit căreia prețul vânzării de 150.000 lei a fost primit de către vânzători, această declarație servind „drept chitanță autentică de primirea întregului preț”.
Se mai are în vedere potrivit certificatelor de stare civilă traduse și certificate pentru conformitate cu originalul (filele 20-36) că reclamantul P. S. este fiul lui P. H., iar P. B. este moștenitoarea fiului lui P. Heinrich, P. Eric, decedat la 27.07.1997.
Coroborând constatările expertizelor în specialitățile construcții și topografie (filele 228-235 și 361-366), tribunalul reține că în prezent imobilele în litigiu se află în proprietatea S.C. F. Prod SA (clădirile și o parte din teren) și a .. (parte din teren), acestea dobândindu-le, la rândul lor, prin cumpărare de la alte societăți comerciale.
Deși în cauză nu s-a probat un anumit mod de preluare, în conformitate cu vreun act normativ în vigoare în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în sensul dispozițiilor art.2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în interesul indicat, tribunalul apreciază că absența din patrimoniile autorilor reclamanților a bunurilor imobile achiziționate potrivit înscrisurilor evidențiate mai sus, prezumă preluarea abuzivă, fără titlu valabil a acestora, de către organele locale ale puterii sau administrației de stat, corespunzător prevederilor art.2 lit.i) din actul normativ amintit.
In acest context, reclamanții, în calitate de moștenitori legali, sunt îndreptățiți potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 să pretindă măsuri reparatorii, însă potrivit expertizelor efectuate, acestea nu pot fi acordate decât sub forma despăgubirilor.
Sub acest aspect, se are în vedere că suprafața de 1188 mp. – suprafața liberă de construcții identificată ca făcând parte din suprafața totală de 11.815 m.p., pentru care sunt îndreptățiți corespunzător schiței anexă la expertiza topografică (fila 367 din dosarul nr._ ), face parte din patrimoniul .., marcat cu aliniament de culoare neagră, și că restituirea în natură a acestei suprafețe de teren nu poate fi posibilă în baza Legii 10/2001.
Pe de altă parte, în ce privește cererea de restituire a instalațiilor vechii fabrici de spirt (imobile prin destinație în sensul art.468 alin.2 din vechiul Cod civil), tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 6 din Legea nr. 10/2001 (1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în acest construcții. (2) Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse. (3) În situația prevăzută la alin. (2), restituirea în natură se va dispune prin decizia sau dispoziția unității deținătoare. (4) În situația în care utilajele și instalațiile solicitate sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), după stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entității implicate în privatizare se va propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.”
Potrivit raportului de expertiză în specialitatea industrie alimentară (filele 17-22 volum 2 din dosarul nr._ ) potrivit cărora, față de listele de inventar din 12-14.06.1948 depuse la dosar, nici una dintre dotările cuprinse în aceste anexe nu se regăsește pe teren, acestea neputând asimilate utilajelor procurate sau montate după 1951. S-a concluzionat că instalațiile existente în vechea fabrică de spirt sunt total diferite, atât prin concepție,, cât și prin construcție, față de instalațiile noi montate după anul 2000, neputându-se confunda cu acestea, iar tehnologia este vădit diferită și îmbunătățită.
Față de dispozițiile art. 6 alin.2 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd că măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, numai cu condiția ca acestea să nu fie casate, înlocuite sau distruse și față de concluziile raportului de expertiză în specialitatea industrie alimentară, tribunalul constată că reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru utilajele din vechea fabrică de spirt care au fost înlocuite.
Față de cele ce preced, în temeiul art.10 alin.1 teza a II-a din Legea nr.10/2001 se va admite în parte cererea, potrivit celor expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 1188 mp., cerere formulată de reclamanții P. B. și P. S., cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură avocat C. și T., cu sediul în București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții P. Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Piața tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, P. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița și ., cu sediul în București, ..50-52 și punct de lucru în Târgoviște, Calea Ialomiței, nr.13, județul Dâmbovița, S. I. SRL, cu ultimul sediu cunoscut în București, .. 50-52, ., ..
Admite cererea reclamanților de acordare despăgubiri pentru terenul de 1188 mp. și utilajele din vechea fabrică de spirt în parte și constată că reclamanții sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor pentru terenul de 1188 mp. identificat prin raportul de expertiză G. V. nu și pentru instalațiile din vechea fabrică de spirt identificate prin anexele 61 și 16 la procesul verbal de predare primire din 1948.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.11.2013.
PREȘEDINTE
S. D.
Grefier
Acxinia N.
Red. SD
Tehnored. SD
8 ex./29.11.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 332/2013. Tribunalul... → |
|---|
