Partaj judiciar. Decizia nr. 147/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 4797/120/2010
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.147
Sedința publică din data de 13 iunie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. S.
Judecător: A. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul B. M. M., cu domiciliul ales în București (familia G. A.) ..8, ., sector 2 și a cererii de aderare la apel formulată de apelantul-pârât M. S. M., domiciliat în București, ., . și, împotriva sentinței civile nr. 4093/12.07.2010, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr. 3489/2003, în contradictoriu cu intimații M. G., domiciliată în București, ..38, secotr 1, M. I. C., domiciliată în București, ..38, sector 1 și ., nr.22 B, ..l, ., B. C. N., prin avocat N. C. din București, ..120, ..A, ., T. R. P., domiciliată în București, ..120, ..A, ., B. M. G., B. M., domiciliați în București, ., nr.14, ., ap.36, ., B. P. - D., prin moștenitori B. E., domiciliată în București, sector 2, ..13, . domiciliat în București, ., ..A, ., sector 2 și B. F., domiciliat în București, ., ..A, st.9, . având ca obiect „partaj succesoral,,.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 06.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 13.06.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
T R I B U NA L U L
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâților M. S. M., B. C. N., T. R. Pulcheria, M. G. și M. I. C., înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 3849/2003, reclamantul B. M. M., prin mandatar O. G., a solicitat partajarea averii succesorale rămase de pe urma tatălui său, B. N., decedat la 18.05.1943.
Motivând cererea, reclamantul a arătat că în patrimoniul succesoral al ascendentului său au rămas bunurile cuprinse în actul de partaj voluntar autentificat sub nr.1734/1947 și transcris sub nr._/1947 la Tribunalul Dâmbovița, precum și terenurile cu vegetație forestieră cuprinse în titlurile de proprietate nr._/8.10.2002 și_/16.04.2003 eliberate de Comisia Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița, imobilul din punctul Cooperativa Sătească, format din 240 m.p. teren și 196 m.p. construcție, imobilul denumit Spații pentru creșterea animalelor(fostă „Frații B.-Țesătoria Mecanică S.A.) și terenul în suprafață de_ m.p., bunuri situate în ..
S-a menționat că pârâtul B. C. N. vine la moștenire în calitate de nepot, este fiul lui B. D., decedat în 1978, care, la rândul său a fost fiul lui B. N. și al Profirei B. (mama reclamantului). În privința pârâtei T. R. Pulcheria, s-a arătat că este soția fratelui reclamantului, B. D., iar M. S. M. are calitatea de nepot, al autorului, fiind descendentul M. M., fiica lui B. N., rezultată dintr-o căsătorie anterioară. Celelalte pârâte, M. G. și M. I. C. sunt soția supraviețuitoare și fiica lui M. F., fiul M. M..
Reclamantul a subliniat că mama sa, B. P. a continuat activitatea autorului părților, construind imobile și hale noi, dezvoltând fabrica .și după decesul soțului său, până în anul 1948 când le-au fost naționalizate bunurile.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.728 și următoarele cod civil și art.673 și următoarele Cod procedură civilă.
Pârâtul M. S. M. a formulat întâmpinare(filele 51-51), în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, susținând că imobilele ce au aparținut lui B. N. au fost preluate în perioada comunistă în mod abuziv de către stat, iar după apariția legilor reparatorii, reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, nici solicitare de retrocedare în conformitate cu legea nr.112/1995 și nici notificare în temeiul Legii nr.10/2001 în privința bunurilor ce făceau obiectul de reglementare al acestor acte normative, cu toate că moștenitorii erau repuși în dreptul de a cere măsuri reparatorii chiar dacă nu acceptaseră moștenirea. În schimb ceilalți moștenitori au valorificat dispozițiile normative indicate, iar reclamantul, ignorând aceste împrejurări, a început să facă fără drept modificări la clădirea fostei țesătorii mecanice-Frații B., sperând că astfel va avea un motiv pentru acceptarea cererii sale.
Pârâții B. C. N. și T. R. P. au formulat cerere reconvențională(filele 68-69) prin care, confirmând legăturile de rudenie indicate în cererea introductivă, au pretins partajarea acelorași bunuri, cu mențiunea că imobilele reprezentate de ternul în suprafață de 240 m.p. și construcție de 196 m.p. a fost restituit prin dispoziția din 20.08.2001 a Primăiei comunei Doicești, iar fosta Țesătorie Mecanică, prin dispoziția nr.2/12.02.2002 emisă de lichidatorul judiciar al S.C. Mecard S.A. Târgoviște.
În completarea cererii inițiale, reclamantul a pretins(filele 134-135) introducerea în cauză a moștenitorilor lui B. P., respectiv B. M., B. G. M. și B. P. cu motivarea că cei trei au acceptat succesiunea lui B. P. care împreună cu B. N., autorul reclamantului, a deținut în coproprietate bunuri ce fac parte din masa partajabilă, respectiv spațiul pentru creșterea animalelor, restituit în baza Legii nr.10/2001, suprafețele de 2.1 ha și 1,75 ha aferente clădirii pentru creșterea animalelor și restituite conform dispozițiilor Primăriei Doicești din 5.03.2004 și 20.08.2001 și Cooperativa sătească. În privința întâmpinării reclamantul a susținut că în calitate de moștenitor rezervatar și sezinar al tatălui său, a făcut acte de acceptare expresă și tacită a moștenirii, dovadă fiind procesul verbal de impunere a moștenirii din 4.11.1943, cât și notificările adresate după apariția legii nr.10/2001 Primăriei municipiului București și Consiliului Județean Dâmbovița –Primăria Doicești. De asemenea, s-a arătat că dovada acceptării succesiunii reiese și din cele două titluri de proprietate eliberate conform Legii nr.18/1991 ce atestă că figurează alături de ceilalți comoștenitori.
B. G. M. și B. M., în calitate de intervenienți forțati au înaintat la dosar declarația autentificată sub nr.3125/28.04.2004 prin Biroul Notarului Public Asociați M. și M., arătând că nu emit nicio pretenție cu privire la bunurile denumite Spații pentru creșterea animalelor, terenul arabil, zăvoi și iaz din punctul „Moara Frusinei” în suprafață de 17.500 m.p. și Cooperativa Sătească deoarece nu au formulat notificări și aparțin doar moștenitorilor lui B. N..
Prin cererea completatoare ulterioară(filele 167-168) reclamntul a pretins a se partaja și următoarele imobile: terenul și construcția situate în București la adresa A. Pann nr.21, sector 3, ternul și construcția din Târgoviște, ..15, județul Dâmbovița, precum și dreptul de creanță ce va fi acordat în baza dispoziției nr.115/19.04.2002 pentru imobilul Școală-Grădiniță din . precizat totodată că bunul denumit Cooperativa Sătească are teren aferent de 600 m.p. în loc de 240 m.p., cum s-a indicat în cererea introductivă.
Printr-o nouă cerere completatoare, pârâții T. R. P. și B. C. N. au investit judecătoria cu solicitarea de a se partaja și terenurile de 1 ha, reconstituit cu Titlul de proprietate nr._/5.10.2004 și 2,15 ha retrocedat cu Titlul de proprietate nr._/21.10.2002 împreună cu amendamentul nr._.
În probațiune s-au depus certificate de stare civilă și înscrisuri privitoare la bunurile ce fac obiectul litigiului, administrându-se totodată interogatoriile propuse de părți.
Prin încheierea din 14.03.2005, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, a admis cererea reconvențională formulată de B. N. C. și T. R. P., respingând cererea completatoare de la fila 167. S-a constatat că fac obiectul împărțelii următoarele bunuri:
4 ha și 7500 m.p. teren, potrivit Titlului de proprietate nr._/24.05.2004 care a înlocuit Titlul de proprietate nr._/16.04.2003, la care au vocația succesorală reclamantul, cu cota de 1/3, M. G. și M. ileana C. cu cotele de 1/24 și 3/24(ca moștenitoare ale lui M. F., decedat în 1998), M. S. M. cu cota de 1/6, ca fiu al M. M., fiica autorului, decedată în anul 1978, B. C. N. și T. R. P. cu cotele de 1/6 și 1/12, ca succesori ai lui B. dumitru, fiul autorului;
4 ha și 2500 m.p. teren înscris în Titlul de proprietate nr._/24.05.2004 care a înlocuit titlul cu același număr eliberat la data de 8.10.2002, calitate și cotele părților fiind aceleași cu cele indicate pentru titlul anterior;
1 ha teern conform Titlului de proprietate nr._/5.10.2004, cuvenit în cotă de 1/16 pârâtei M. G., de 3/16 pârâtei M. I. C., de 1/4 lui M. S. M., de 3/8 lui B. C. N. și 1/8 pârâtei T. R. P.;
2 ha și 1500 m.p. teren reconstituit cu Titlul de proprietate nr._/21.10.2002 cuvenit în cotă de 1/16 pârâtei M. G., de 3/16 pârâtei M. I. C., de 1/4 lui M. S. M. și de ½ lui B. C. N.;
Spații pentru creșterea animalelor Doicești(fosta Țesătorie Mecanică-Frații B.)-bun cuvenit în cota de ¼ lui M. S. M., de 1/16 pentru pârâta M. G., de 3/16 pârâtei M. I. C., de 3/8 lui B. C. N. și de 1/8 pentru T. R. P.;
2.10 ha teren situat în .” conform dispoziției de restituire nr.318/5.03.2003, la care au vocație succesorală concretă M. S. M. cu cota de ¼, M. G. cu 1/16, pârâta M. I. C. cu 3/16, 3/8 pentru B. C. N. și 1/8 pentru T. R. P.;
600 m.p. teren și construcția aferentă de 196 m.p., situate în punctul „Cooperativa Sătească”, retrocedate în baza dispoziției nr.370/23.04.2004 care înlocuiește dispoziția nr.79/20.08.2001, cuvenite acelorași părți, în aceleași cote ca și pentru terenul de 2,10 ha;
1,75 ha teren la punctul „Moara Frusinii”, potrivit dispoziției nr.319/5.03.2004 cuvenit acelorași părți în cotele indicate la imobilul anterior și
Despăgubirile bănești pentru imobilul Școală-Grădiniță, drept de creanță acordat prin dispoziția 115/19.04.2004 emisă de Pimăria Comunei Doicești, la care au vocație părțile cu cotele evidențiate pentru imobilul anterior.
Totodată, s-a luat act că moștenitorii lui B. P. au renunțat la bunurile autorului lor ce au fost menționate în actele de restituire alături de B. N. și s-a dispus numirea experților în specialitățile topografie, construcții și merceologie pentru evaluarea bunurilor și întocmirea propunerilor de lotizare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului este întemeiată în parte, pe considerentul că el figurează printre moștenitorii lui B. N. cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate privată pentru terenurile menționate în Titlurile de proprietate nr._ și_, însă pentru bunurile ce au făcut obiectul legii nr.10/2001 el nu apare înscris în dispozițiile de restituire deoarece nu a formulat notificare, ceea ce semnifică împrejurarea că nu a acceptat succesiunea, aceste imobile cuvenindu-se doar succesorilor ce au formulat notificări în termenul prevăzut de legea specială.
Argumentând soluția de respingere a cererii completatoare formulată de reclamant la fila 167, judecătoria a constatat că reclamantul nu a probat că imobilul din Târgoviște, ..15, județul Dâmbovița provine de pe urma ascendentului său, înscrisurile depuse la dosar atestând că a aparținut defunctei B. M.. Tot astfel, pentru imobilul din București, .-a avut în vedere că nu poate fi supus împărțelii deoarece a făcut obiectul dosarului nr.3274/1979 finalizat cu sentința civilă nr.2837/1979 dar și al dosarului 7110/1997 al Judecătoriei sectorului 3 București, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.5464/1999.
Calitatea și cotele cuvenite părților din fiecare bun succesoral au fost reținute în baza certificatelor de stare civilă și a înscrisurilor eliberate în baza legilor reparatorii în care acestea figurează în calitate de beneficiari ai imobilelor retrocedate.
În drept, soluția s-a întemeiat pe dispozițiile art.728 Cod civil.
După efectuarea lucrărilor de specialitate, Judecătoria Târgoviște a pronunțat sentința civilă nr.4093/12.07.2010, prin care, pronunțându-se pe fondul cererilor deduse judecății, a dispus partajarea bunurilor, în baza expertizei finale, în varianta I-forma completată(filele 627/632), motivând că aceasta răspunde criteriilor prevăzute de art.6739 Cod procedură civilă, respectiv mărimea cotei părți cuvenite părților, natura bunurilor, dar și faptul că s-au efectuat anumite îmbunătățiri unora dintre imobile.
Împotriva încheierii interlocutorii și a sentinței de fond a declarat apel reclamantul și a formulat cererea de aderare la apel pârâtul M. S. M..
Reclamantul a criticat soluția judecătoriei în raport cu excluderea sa de la împărțirea bunurilor ce au făcut obiectul legii nr.10/2001, cu motivarea că nu s-a ținut seama de dovezile administrate potrivit cărora a acceptat succesiunea tatălui său, dar în urma unor manevre ale celorlalți moștenitori nu a fost cuprins în dispozițiile de restituire a bunurilor respective.
Sub acest aspect, s-a arătat că lipsa evidențierii apelantului în cuprinsul dispozițiilor nu se datorează faptului că n-ar fi avut inițiativă ci inducerii convingerii sale că figurează și el alături de comoștenitori în notificările formulate de M. S. M., așa cum a fost înștiințat de primarul comunei Doicești, în luna iulie 2001, când deplasându-se în localitate pentru verificarea corectitudinii notificărilor, reprezentantul comunei l-a înștiințat că nepotul său a formulat 15 notificări în care figurează și B. M. M.”ca fiind cel mai cunoscut descendent direct al autorului N. B.”.
În continuare s-a subliniat că la insistențele sale, primarul localității l-a asigurat pe reclamant că îl va contacta telefonic de îndată ce notificările aflate „pe traseu” vor reveni la primărie, iar cu 6 zile înainte de expirarea termenului de depunere a notificărilor, acesta l-a anunțat prin telefon că a constatat din verificările efectuate împreună cu M. S. M., omiterea sa din notificări pe care acesta din urmă s-a angajat să le completeze, lucru pe care însă nu l-a făcut.
Apelantul a mai arătat că abia în anul 2003 a avut certitudinea că nepotul său și primarul l-au mințit astfel că a emis notificarea suplimentară nr.2/2003 prin executorul judecătoresc G. G. ce a fost înaintată de Consiliul Județean Dâmbovița Primăriei Doicești cu adresa 1305/11.03.2003, cu dispoziția de a rezolva cererea reclamantului. Se susține că urmare a acestor demersuri, apelantul reclamant a fost pus în posesie cu imobilul Țesătoria Mecanică Frații B. și care avea semnificația rezolvării cererii de restituire a bunului respectiv, fiind încă o dată indus în eroare.
De asemenea, apelantul afirmă că a fost de bună credință în aceste condiții, fapt ce l-a determinat să renoveze construcția cu investiții costisitoare pentru stoparea degradării inevitabile.
În opinia apelantului, prima instanță nu a ținut cont că în materia imobilelor trecute în proprietatea statului fără titlu în perioada martie 1945-decembrie 1989, situația juridică a unor astfel de imobile și a persoanelor afectate de actele de naționalizare(respectiv a moștenitorilor acestor persoane) este așa cum arăta fosta Curte Supremă de Justiție”esențial diferită de cea clasică” și prezintă un caracter complex, astfel încât unul sau mai mulți coproprietari, unul sau mai mulți moștenitori dar nu în mod necesar toți aceștia pot introduce o acțiune prin care să urmărească a demonstra că statul nu deține un titlu de proprietate valabil și în consecință obținerea „confirmării” dreptului lor de proprietate asupra bunului naționalizat ilegal din patrimoniul autorului lor, după care se poate cere partajarea acelui bun(decizia din 29.09.2000).
Sa face trimitere totodată la cenzurarea practicii judiciare române de către Curtea Europeană Drepturilor Omului, într-o cauză în care reclamanții s-au plâns de încălcarea dreptului lor de acces la un tribunal, garantat de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că prin aplicarea principiului unanimității referitoare la revendicarea unor bunuri indivize, instanțele române le-au respins acțiunea. În acest caz s-a constatat că regula unanimității din materia discutată a împiedicat examinarea temeiniciei acțiunii reclamanților dovedindu-se a fi un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare de revendicare a bunurilor indivize(hotărârea din 14.12.2006 în cauza L. și alții contra României).
Se solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate și admiterii în totalitate a acțiunii reclamantului, astfel cum a fost completată.
În cererea de aderare la apelul reclamantului, pârâtul M. S. M. a apreciat netemeinică soluția judecătoriei pe considerentul că a cuprins în masa bunurilor succesorale ale autorului B. N. suma de_ lei reprezentând valoarea despăgubirilor stabilite în temeiul legii nr.10/2001 prin dispoziția primarului comunei Doicești, pentru imobilul Școală-Grădiniță, partajând suma ca drept de creanță împotriva statului român, deși conform dispoziției de restituire nr.845/17.10.2007, imobilul teren și construcție au fost restituite în natură către titularii cererii, respectiv pârâtul apelant, M. I. C. și B. C. N., abrogându-se astfel dispoziția nr.115/19.04.2002 prin care se dispusese acordarea despăgubirilor pentru aceleași bunuri.
Se susține că în această împrejurare se impune efectuarea unei noi expertize în specialitatea construcții care să cuprindă valoare de piață a acestui imobil și să avanseze propuneri de lotizare, urmând a se stabili dacă este sau nu comod partajabil în natură, apelantul agreând ideea de a i se atribui bunul în totalitate cu achitarea corespunzătoare a sultelor cuvenite comoștenitorilor.
O altă critică privește refuzul instanței de fond de a efectua o nouă expertiză construcții pentru actualizarea valorii de circulație a edificiilor, în condițiile în care lucrarea respectivă s-a întocmit în anul 2006, iar cea topografică ce trebuia să aibă în vederea și expertizarea construcțiilor, s-a realizat în anul 2010. În acest fel, nu s-au corelat valorile la data pronunțării sentinței în raport cu evoluția pieței imobiliare, nu s-au apreciat în mod corespunzător sultele cuvenite celor ce nu au primit bunuri în natură, iar pe de altă parte apelantul a formulat expres obiecțiuni privitoare la modul de împărțire a bunurilor.
Apelantul pârât a învederat că în mod nejustificat s-au respins obiecțiunile sale și în privința expertizei topografice, pe motiv că expertul a arătat că nu mai pot fi realizate și late variante de lotizare, câtă vreme expertul Aculov A. a menționat că se mai pot întocmi și late variante dar este necesară suplimentarea onorariului, aspect ce nu ar fi fost negat dacă ar fi fost pus în discuția părților.
Se apreciază că ambele variante ale expertizei topo sunt nedrepte pentru că nu țin seama de deschiderea terenului la stradă și de drepturile egale ale părților, propunând loturi cu formă neregulată și greu de folosit. Astfel, ternul din punctul Mecard are deschidere de 150 m.p., dar apelantului pârât i s-a atribuit varianta cu doar 18.m.p. față de lotul nr.3, iar în varianta a doua deși părțile primesc deschidere la stradă de câte 75 m, lotul apelantului este mult îngustat în partea de mijloc și situat în cea mai mare parte în spatele curții, fără acces la stradă.
Pentru aceste considerente se solicită efectuarea unei noi expertize comune topo-construcții care să avanseze variante unitare de evaluare și lotizare a imobilelor succesorale.
Ultima critică se referă la nesocotirea criteriilor de partaj prevăzute de art.6739 Cod procedură civilă, cu toate că în sentința de fond judecătoria le-a enumerat doar formal, fără a motiva aspectele legate de îmbunătățirile aduse unor bunuri din patrimoniul supus partajului.
Din această perspectivă, se menționează că în speță nu s-a făcut dovada că s-ar fi efectuat îmbunătățiri anterior litigiului și nici că eventualele îmbunătățiri au fost realizate cu acordul celorlalți coproprietari. Se consideră că probele sunt insuficiente în condițiile în care la dosar s-au depus niște chitanțe și facturi pe numele mandatarului pârâților B. C. N. și T. R. P., pretinse a reprezenta îmbunătățiri ale unor imobile de la punctul Mecard, făcute de mandatar în numele celor doi. Or, apelantul pârât a criticat constant modul de atribuire a bunurilor, precum și faptul că pot fi inversate loturile I și II și nu s-a probat că mandatarul a fost împuternicit de mandanții săi spre a aduce îmbunătățiri, astfel că sentința fondului este nemotivată dar și nelegală.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii, în privința imobilului Școală-Grădiniță, în sensul indicat și împărțirea bunurilor în temeiul unor noi rapoarte de expertiză.
Completând motivele de apel(filele 81-82), reclamantul B. M. M. a susținut că în mod greșit s-a reținut la masa partajabilă suprafața de 2, 15 ha teren fâneață, atribuit lui M. S. M. și lui B. C. N..
Se arată că la data pronunțării încheierii interlocutorii, la dosar era depus titlul de proprietate nr._/21.10.2002 pentru această întindere a dreptului de proprietate, dar ulterior titlul s-a modificat, suprafața reconstituită rămânând 1,15 ha așa cum reiese din Titlul de proprietate nr._/28.10.2010. Mai mult, la dosar s-a depus și sentința civilă irevocabilă nr.65/23.01.2002 a Judecătoriei P. care a constatat nulitatea parțială a titlului inițial, însă prima instanță a nesocotit prevederile art.6735 Cod procedură civilă deși s-a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu.
În al doilea rând, se critică refuzul instanței de fond de a include în locul despăgubirilor înseși imobilele teren și clădiri denumite Școala-Grădinița Doicești, ca urmare a abrogării dispoziției inițiale de stabilire a despăgubirilor în cuantum de 48.600 lei prin dispoziția subsecventă nr.845/17.10.2007.
Pârâții B. C. N. și T. R. P. au formulat întâmpinare la apelul și la cererea de aderare la apel, exprimându-și acordul pentru schimbarea în parte a soluției judecătoriei, în sensul reținerii în patrimoniul succesoral a imobilelor Școală-Grădiniță din . despăgubirilor acordate inițial în compensare, precum și al atribuirii în natură a acestora, respectiv un lot către cei doi intimați și un altul către M. S. M., opunându-se culegerii în totalitate de către pârâtul apelant, întrucât bunurile sunt comod partajabile către cele două tulpini ce au vocație succesorală concretă.
În esență intimații au combătut criticile reclamantului referitoare la îndepărtarea sa de la culegere bunurilor ce au făcut obiectul Legii nr.10/2001, cu argumentarea că face confuzie între dreptul comun și legea specială conform căreia nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, apelantul reclamant fiind în această situație de a nu formula notificări, împrejurare în care a pretins să fie repus în termenul de a solicita restituirea proprietăților, terenuri și construcții ale fostei fabrici Frații B., punct Mecard, dar prin sentința civilă nr.880/22.06.2006, Tribunalul Dâmbovița a respins această cerere.
Intimații pârâți se opun efectuării unei noi expertize construcții arătând că a fost de acord cu lucrarea efectuată și nu a formulat obiecțiuni la aceasta, iar pe de altă parte timpul scurs între cele două lucrări de specialitate nu mai prezintă importanță, acționând asupra fiecărei construcții la fel. Mai mult este nereală susținerea conform căreia expertul Aculov A. ar fi spus că poate întocmi și late variante de lotizare.
În plus, la data de 31.10.2006 cei doi pârâți au depus o cerere prin care arătau că au făcut o . lucrări de reparații, amenajări și utilități la edificiile „Cooperativa Sătească” și „Mecard”, cerând ca acestea, readuse din stadiul de ruine în situația de a fi folosite, să le fie atribuite, niciuna dintre părți neopunându-se acestei solicitări, ceea ce echivalează cu acordul apelantului pârât la includerea lor în lotul intimaților pârâți.
În completarea probațiunii, părțile au depus înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în calea de atac și în întâmpinare, precum și planșele foto ale clădirilor din punctul Mecard înainte și după efectuarea reparațiilor și îmbunătățirilor.
La termenul de judecată din 10.03.2011, în conformitate cu dispozițiile art.244 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/120/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Târgoviște având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii comisie județene de fond funciar privitoare la suprafețele de teren supuse partajului.
După repunerea cauzei pe rol, apelantul B. M. M. a solicitat din nou suspendarea judecății în baza aceluiași temei procedural, până la soluționarea cererii de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțată în legătură cu suprafața de 2,15 ha teren pentru care s-a emis titlul de proprietate, modificat ulterior pe cale administrativă, ce face obiectul dosarului nr._ .
Tribunalul apreciază această solicitare ca neîntemeiată, având în vedere că dosarul menționat se află în cursul judecății într-o cale de atac extraordinară, care poate fi primită doar în condițiile strict și limitativ prevăzute de art.322 și următoarele Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, suspendarea în acest caz este facultativă. În ultimul rând, nu se poate pierde din vedere împrejurarea că cererea de sistare a indiviziunii s-a declanșat în anul 2003, iar pe rolul instanței de apel, judecata a mai fost suspendată o perioadă considerabilă, ceea ce ar conduce la trenarea excesivă a judecății.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază ca fondate apelul și cererea de aderare la apel, în limitele și pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Se reține că în materia Legii nr.10/2001, dreptul de proprietate recunoscut pentru retrocedarea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu profită decât acelora dintre moștenitori care au formulat expres notificări și care au fost soluționate irevocabil în mod favorabil.
Această împrejurare rezultă în mod explicit din art.22 al Legii nr.10/2001 și implicit dar indubitabil din prevederile art.4 alin.3 și 4 din actul normativ menționat, potrivit cărora cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurilor a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de cap.III profitând ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
De altfel, apelantul reclamant recunoaște indirect că nu a formulat notificare pentru imobilele ce s-au aflat în proprietatea ascendentului său, B. N., în condițiile în care invocă mandatul tacit asumat de M. S. M., nepotul său, pentru redactarea notificării și în numele său.
Or, apelantul reclamant nu a dovedit pe calea contestației reglementată de art.26(3) că este îndreptățit alături de ceilalți comoștenitori la cota sa de succesor legal din bunurile imobile restituite prin notificările emise de Primăria comunei Doicești și .>
Sub acest aspect, relevante sunt dispozițiile art.25(4) din legea indicată, conform cărora decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
În acest context, în mod justificat instanța de fond a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite a culege cotele succesorale din imobilele retrocedate în baza legii speciale doar părților care figurează în cuprinsul dispozițiilor emise în temeiul ei.
Toate aspectele evidențiate de către reclamant în calea de atac țin de esența contractului de mandat și nu fac obiectul litigiului dar nici nu sunt de natură să producă efecte juridice în privința regimului juridic al bunurilor imobile ce intră sub incidența legii menționate.
După cum au sesizat și intimații pârâți, prin sentința civilă irevocabilă nr.880/22.06.2006 pronunțată în dosarul nr.7539/2005 al Tribunalului Dâmbovița s-a respins cererea reclamantului B. M. M. de repunere în termenul de formulare a notificării, constatându-se pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, datorită faptului că nu a adresat notificări în termenul imperativ, de decădere, reglementat de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Pe de altă parte nu poate fi primită trimiterea la decizia de speță invocată de apelantul reclamant întrucât practica majoritară și constantă contrară este cea care are în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.10/2001, subliniate anterior.
Numai critica reclamantului privitoare la imobilul teren în suprafață de 2,15 ha înscris în T.P. nr._/21.10.2002 se apreciază ca întemeiată.
Se are în vedere că la 21.10.2002 s-a eliberat titlul de proprietate pentru 2,15 ha teren, dar ulterior, pe cale administrativă acesta s-a modificat și s-a emis sub același număr la data de 28.10.2005 titlul pentru 1 ha și 1500 mp(fila 382 dosar fond –volumul II) în beneficiul numiților B. M. M., M. N. F., B. C. N. și M. S. M..
După această dată, s-a pronunțat sentința civilă irevocabilă nr.65/23.01.2006 a Judecătoriei P.(filele 177-178 dosar fond- volum II) prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului menționat din 26.01.2005, în sensul că au calitatea de beneficiari ai suprafeței de 1,15 ha doar B. M. M. și B. C. N. cu excluderea celorlalți comoștenitori, pe considerentul că acest bun provine exclusiv de pe urma autoarei B. P., autoarea celor doi.
Raportat la aceste înscrisuri, încheierea interlocutorie este susceptibilă de schimbare în sensul că la masa de partaj urmează a se reține 1,15 ha teren înscris în T.P._/28.10.2005 la care au vocație succesorală concretă doar apelantul reclamant și B. C. N., cu cote egale, în calitate de fiu și nepot de fiu al proprietarului inițial.
De asemenea, cererea de aderare la apel se privește ca fondată.
Cu toate că inițial pentru imobilele școală și grădiniță cu terenul aferent, situate pe raza comunei Doicești s-a emis dispoziția nr.115/19.04.2002 în baza căreia s-a recunoscut dreptul moștenitorilor lui B. N. la acordarea despăgubirilor bănești, aceasta fost revocată ulterior, prin dispoziția nr.845/17.10.2007(filele 88-89 dosar apel, volumul I) care a recunoscut dreptul acelorași succesori(M. S. M., M. I. C. și B. C. N.) la retrocedarea în natură a imobilelor construcții –C1 Școala nr.2/Grădinița nr.3 în suprafață construită desfășurată de 280 mp și terenul aferent de 522 mp, precum și a terenului în suprafață de 478 mp., pe care ulterior preluării abuzive s-au edificat două construcții - C2 cancelarie în suprafață de 43,05 m.p. și C3-grup sanitar în suprafață construită de 35,85 m.p. care nu mai sunt necesare unității deținătoare(. achitării de către cei ce au formulat notificarea și în beneficiul cărora s-a emis dispoziția a unei despăgubiri de 16.471 lei reprezentând valoarea de piață a construcțiilor C2 și C3.
Prin urmare, în patrimoniul succesoral sunt incluse, ca urmare a noii dispoziții emisă în temeiul Legii nr.10/2001, imobilele construcții și terenuri descrise mai sus, în locul dreptului de creanță privitor la acestea( despăgubirilor bănești) –nr.crt.10 din cuprinsul încheierii interlocutorii(fila 300 dosar fond –volumul I), imobile la care au vocație succesorală concretă numai apelantul M. S. M.(1/4), M. G.(1/16), M. I. C.(3/16), B. N. C.(3/8) și T. R. Pulcheria(1/8), cote necontestate de părți.
Ca urmare a noii configurații a masei succesorale, tribunalul apreciază că se impune efectuarea de noi expertize în specialitățile construcții și terenuri pentru identificarea, evaluarea și lotizarea bunurilor cuprinse în dispoziția nr.845/17.10.2007 dar și pentru a se efectua aceleași operațiuni de evaluare și lotizare cu privire la toate celelalte bunuri reținute prin încheierea interlocutorie din 14.03.2005 a Judecătoriei Târgoviște, așa cum va fi schimbată prin prezenta decizie, pentru a se avansa propuneri de lotizare echitabile astfel încât să se asigure pe cât posibil atribuirea bunurilor în natură, tuturor părților, corespunzător cotelor succesorale, cu evitarea fragmentării excesive a imobilelor dar și a sultelor și cu observarea contractului de vânzare de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 929/12 mai 2006(fila 57 dosar fond-vol. II) intervenit între M. G. și Zlatanovici I. –C. –în calitate de vânzătoare și M. S. M. pentru cotele și terenurile expres prevăzute în această convenție.
În opinia tribunalului, necesitatea efectuării de noi expertize este generată și de timpul îndelungat scurs de la efectuarea lucrărilor de specialitate la judecata fondului(anul 2006 pentru construcții și anul 2010 pentru terenuri) ceea ce semnifică lipsa corespondenței valorii de circulație a bunurilor la data soluționării litigiului, în caz contrar, fluctuațiile valorii de piață a imobilelor antrenând prejudicii implicite dar evidente pentru o parte dintre succesori sau pentru fiecare dintre ei.
Față de cele ce preced, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, se vor admite apelurile declarate împotriva încheierii de partaj ce va fi schimbată în limitele arătate, cu consecința efectuării de expertize noi pentru evaluarea tuturor bunurilor și avansarea propunerilor de lotizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății.
Admite apelul declarat de reclamantul B. M. M. cu domiciliul ales în București (familia G. A.) ..8, ., sector 2 și cererea de aderare la apel, formulată de pârâtul M. S. M., domiciliat în București, ., ., împotriva încheierii interlocutorii din 14.03.2005, intimați fiind M. G., domiciliată în București, ..38, secotr 1, M. I. C., domiciliată în București, ..38, sector 1 și ., nr.22 B, ..l, ., B. C. N., prin avocat N. C. din București, ..120, ..A, ., T. R. P., domiciliată în București, ..120, ..A, ., B. M. G., B. M., domiciliați în București, ., nr.14, ., ap.36, ., B. P. - D., prin moștenitori B. E., domiciliată în București, sector 2, ..13, . domiciliat în București, ., ..A, ., sector 2 și B. F., domiciliat în București, ., ..A, st.9, ..
Schimbă în parte încheierea atacată, în sensul că face parte din masa succesorală imobilul teren în suprafață de 1,15ha în loc de 2,15 ha, înscris în titlul de proprietate nr._/28.10.2005, având vocație succesorală concretă doar B. M. M. și B. C. N., cu cote egale (câte 1/2), cu înlăturarea beneficiarilor M. S. M. și M. N. F. (prin moștenitori), precum și sub aspectul reținerii în patrimoniul succesoral a următoarelor imobile: construcția C.1 - Școala nr.2/Grădinița nr.3, în suprafață construită desfășurată de 280 m.p. și terenul aferent de 522 m.p, suprafața de 478 m.p.teren și edificiile aferente, respectiv construcția C.2 - cancelaria (în suprafață de 43,05 m.p. și C.3 - grup sanitar (în suprafață construită de 35,85 m.p., situate în comuna Doicești, ..186, punctul ,,Dolani” județul Dâmbovița, în locul despăgubirilor bănești acordate pentru aceste bunuri prin dispoziția nr. 115/19.04.2004, emisă de Primăria comunei Doicești.
Păstrează restul dispozițiilor încheierii.
Dispune numirea unor noi experți topograf și constructor pentru identificarea, evaluarea și lotizarea tuturor bunurilor succesorale.
Fixează termen de judecată la: 09.07.2013, cu citarea părților.
Cu drept de recurs, odată cu fondul.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. Ș. A. S. N. P.
Proces-verbal
Pentru doamnele judecător, D. Ș. și grefier, N. P., aflate în concediu de odihnă, prezenta se semnează de către noi, președintele și grefierul șef ai secției I civile,G. S. și S. S..
JF A. F.
Dosar nr.3489/2003
Judecătoria Târgoviște
Tehnored. G.G./A.S.
13 ex/1.07.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 32/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 1122/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
