Pretenţii. Decizia nr. 770/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 770/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 6719/315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 770
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: B. Brânzică
Judecător: L. B.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenta-reclamantă Asociația de proprietari nr. 35 Târgoviște, cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocatură D.-Ș. A.-E. din Târgoviște, ..21, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 1404/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat-pârât fiind M. D., cu domiciliu în Târgoviște, ..11, ., având ca obiect ”pretenții”.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă avocat D.-Ș. A.-E., lipsă fiind intimatul-pârât M. D..
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat D.-Ș. A. având cuvântul pentru recurenta-reclamantă precizează că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat D.-Ș. A. având cuvântul pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul obligării pârâtului și la plata sumei de 1905,09 lei reprezentând penalități aferente nechitării debitului dar și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei așa cum s-a solicitat; Nu solicită cheltuieli de judecată în faza de recurs, depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 35 a chemat în judecată pe pârâtul M. D., solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 4693,24 lei din care: suma de 1461,20 lei reprezentând contravaloare întreținere ( 809,22 lei cotă parte cheltuieli de întreținere și 651,98 lei majorări) aferentă perioadei noiembrie 2008-aprilie 2012 și suma de 3232,94 lei reprezentând contravaloarea consumului de apă rece (1978,93 lei debit și 1253,11 lei majorări) aferentă perioadei iulie 2010-aprilie 2012.
Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului situat în municipiul Târgoviște, .. 11, ., județul Dâmbovița, a beneficiat de serviciile contractate de către asociație, respectiv întreținere și apa rece, că s-a sustras de la plata acestor obligații, prejudiciind asociația cu sume importante reprezentând sumele percepute ca majorări de întârziere de către furnizorii asociației.
De asemenea, la cotele de întreținere lunare, au fost calculate penalități de 0,2% pe zi de întârziere, după trecerea termenului prevăzut de lege, de la data scadentă pentru plată.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Prin sentința civilă nr. 1404/13.03.2013 Judecătoria Târgoviște a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârât la 809,22 lei cotă parte cheltuieli de întreținere (aferente perioadei noiembrie 2008-aprilie 2012) și la 1978,93 lei contravaloare apă rece (aferente perioadei iulie 2010-aprilie 2012), a respins solicitarea de obligare a pârâtului la plata penalităților și a obligat pârâtul la 400 lei cheltuieli judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că dacă un proprietar nu este de acord ca asociația să administreze și să gestioneze proprietatea comună, acesta este obligat să plătească serviciile prin care se realizează această administrare și gestionare de către asociație, bineînțeles dacă se dovedește că aceste cheltuieli s-au stabilit în mod corect și legal.
Stabilirea cheltuielilor va avea acest caracter fie dacă proprietarul nu le contestă ( în termen de 30 de zile de la afișare ori în instanță, când este chemat pentru plata lor), fie dacă, fiind contestate, se dovedește ( de regulă printr-o expertiză ) corectitudinea cuantumului și realitatea serviciilor prestate și pe baza cărora s-a întocmit lista de plată .
Referitor la obligarea proprietarilor la plata penalităților de întârziere, instanța de fond a reținut că potrivit art. 49 din Legea 230/2007: ,,(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizãri pentru orice sumã cu titlu de restanțã, afișatã pe lista de platã. Penalizãrile nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai dupã o perioadã de 30 de zile care depãșește termenul stabilit pentru platã, fãrã ca suma penalizãrilor sã poatã depãși suma la care s-au aplicat.(2) Termenul de platã a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunarã de platã, este de maximum 20 de zile calendaristice.(3) Sumele rezultate din aplicarea penalitãților de întârziere vor face obiectul fondului de penalitãți al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizãrilor impuse asociației de proprietari de cãtre terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietãții comune sau alte cheltuieli de naturã administrativã.”
Potrivit art. 25 din HG 1588/2007: ,,(1) Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, dupã caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișãrii listei de platã, datã care trebuie sã fie înscrisã în lista de platã respectivã. În vederea respectãrii termenelor legale de platã a facturilor cãtre furnizorii de utilitãți, administratorii au obligația de a afișa lista de platã în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștã, certificatã prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmãrii de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizãri de întârziere pentru suma neachitatã, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 . Suma acestora nu poate depãși suma cotei restante la care s-a aplicat. (2) Sumele rezultate din aplicarea penalitãților de întârziere vor face obiectul fondului de penalitãți al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizãrilor impuse asociației de proprietari de cãtre terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietãții comune sau pentru alte cheltuieli de naturã administrativã. (3) Dacã terții impun penalitãți asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la: a) restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor; b) persoana împuternicitã sã achite facturile, dacã a întârziat plata facturilor la termen.”
Conform art. 17 alin 1 litera j din HG 1588/2007, comitetul executiv al asociației de proprietari are următoarea atribuție: ,, stabilește sistemul propriu de penalizãri al asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de platã ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale”.
Conform art. 17 alin 2,3 din același act normativ: ,, (2) Ședințele comitetului executiv se desfãșoarã lunar și sunt legal întrunite dacã jumãtate plus unu din numãrul membrilor sãi sunt prezenți. Ședințele comitetului executiv pot fi convocate de președintele asociației de proprietari sau de jumãtate plus unu din numãrul membrilor sãi. (3) Deciziile comitetului executiv se consemneazã în registrul de decizii al comitetului executiv și se afișeazã la avizier.”.
Din cele de mai sus, a rezultat că legea nu prevede obligația asociației de a stabili un sistem propriu de penalități și că existența unei asemenea obligații a proprietarilor există numai dacă s-a luat o asemenea decizie de către comitetul executiv.
Pentru a lua o asemenea decizie, trebuie să fie îndeplinite cerințele de cvorum reglementate de art. 17 alin 2 citat mai sus iar, apoi, deciziile (inclusiv decizia cu privire la atribuția prevăzută de art. 17 alin1 litera j) trebuie să fie consemnate în registrul de decizii al comitetului executiv și trebuie afișate.
Ca urmare, pentru a se da eficiență unui înscris în care se consemnează obligația de plată a penalităților, este necesar a se depune dovezi cu privire la îndeplinirea condițiilor arătate mai sus.
Instanța de fond a apreciat că în mod evident, o obligare a unor proprietari în a lua anume măsuri în legătură cu exercitarea dreptului lor de proprietate asupra respectivelor bunuri, reprezintă o ingerință în dreptul lor aflat în stare naturală, ingerință care (așa cu se arată în mod constant în practica judiciară a Curții EDO), de principiu, poate fi permisă dacă este prevăzută de lege, dacă urmărește un scop legitim, dacă nu afectează substanța însăși a dreptului și dacă se asigură un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
Instanța de fond a apreciat că în realitate, pe lângă scopul de a răspunde unui interes general, Legea numărul 230/2007 reprezintă un caz particular de reglementare a proprietății comune.
Tot din interpretarea logică a acestor acte normative, a rezultat că desfășurarea activității asociației trebuie să se desfășoară în strict acord cu legea.
Instanța a apreciat că din toate cele prezentate mai sus, a rezultat că asociațiile de proprietari nu reprezintă un scop în sine și că, printre altele, atunci când se stabilește că trebuie plătite penalități, atunci trebuie respectate întocmai dispozițiile legale.
Referitor la debitele principale prima instanță a reținut că reclamanta a depus la dosar atât liste de plată, cât și centralizatoare (care se referă numai la pârât, nu și la ceilalți proprietari, cum este cazul listelor de plată) semnate de președinte, de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și care astfel și-au asumat corectitudinea calculului ( așa cum legea permite, dar în aceeași timp îi și obligă pe semnatari).
Totodată, instanța a constatat că pârâtul nu a contestat aceste centralizatoare, care i-au fost comunicate.
Coroborând toate cele de mai sus cu art. 225 Cod de procedură civilă ( care prevede că lipsa nejustificată la interogatoriu poate fi socotită de instanță ca o recunoaștere deplină a pretențiilor părții adverse sau ca un început de dovadă în favoarea părții adverse) și cu lipsa nejustificată a pârâților la interogatoriu, instanța a apreciat că s-a făcut, conform art. 1169 și următoarele Cod civil, dovada pretențiilor reclamantei .
Referitor la plata penalităților s-a reținut că s-a depus la dosar copia unui proces verbal încheiat la 30.04.2009 fără număr de înregistrare, din care rezultă că acesta s-a încheiat cu ocazia unei ședințe care ,,are următorul scop: alegerea noului președinte, situația asociației numărul 35 și problemele locatarilor.”.
Întrucât instanța nu a fost sesizată cu o cerere de anulare a hotărârii adunării generale (dacă, într-adevăr, a fost o adunare generală de alegere a președintelui), nu a intrat în analiza legalității/nelegalității acestei hotărâri de alegere a președintelui.
În finalul aceluiași proces verbal (după mențiunea privind considerarea ca încheiată a ședinței la care se referă acest proces verbal) se arată: ,,Coeficientul de penalizare pentru costurile de întreținere neachitate în termen de 30 zile de la afișare este de 0,2%”.
Pe lângă faptul că mențiunea este făcută după terminarea ședinței, nu rezultă cine a luat această hotărâre și nici în urma cărei proceduri a fost adoptată aceasta.
Pe acest proces verbal se face mențiunea ,,încheiat M. L.” și este aplicată ștampila asociației; există o singură semnătură. M. L. este cel indicat ca fiind președinte al asociației.
Prima instanță a apreciat că, chiar dacă ar fi adevărat că ,,vechea conducere” nu a predat ,,Registrele”, acest lucru nu împiedica ,,actuala conducere”, care a semnat procesul verbal din 30.04.2009, să respecte legea și, pe de o parte, să întocmească un proces verbal din care să rezulte procedura în urma căreia a fost adoptată decizia/hotărârea de stabilire a sistemului de penalități, iar pe de altă parte (paralel cu acțiunea de obținere a registrelor rămase la ,,vechea conducere”) să consemneze decizia într-un registru (art. 17 alin 3 HG 1588/2007) pe care să-l instituie de la momentul în care și-a început activitatea. Ca urmare, instanța nu a dat eficiență unui asemenea proces verbal din care nu rezultă nici dacă decizia a fost adoptată de comitetul executiv și nici dacă aceasta a fost înregistrată și afișată la avizier.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul respingerii penalităților de întârziere și micșorării cheltuielilor de judecată.
Referitor la primul motiv de recurs, privind capătul de cerere al penalităților de întârziere, recurenta a arătat că solicitările făcute au fost susținute de înscrisuri din care reieșeau sumele datorate de debitor, cum ar fi listele de plată, documentul cumulativ privind penalitățile de întârziere, tabelul centralizator privitor la debit și penalitate, acordul de asociere și procesul verbal cu privire la penalități.
A mai susținut recurenta că procentul aplicat, de 0,2% pe zi de întârziere, conform procesului verbal depus la dosar respectă limitele impuse de Legea nr. 230/2007, stabilind în termen de 20 zile calendaristice de la data afișării listelor, data de la care se calculează penalitățile ca fiind prima zi după trecerea unui termen de 30 de zile calendaristice de la data scadenței listei de plată.
S-a mai arătat că s-au respectat și Normele metodologice de organizare și funcționare a asociațiilor de proprietari, conform cărora acestea pot stabili prin hotărârea adunării generale un sistem de penalități de maxim 2% pe zi de întârziere, ce nu poate depăși cuantumul debitului principal (art. 49 din Legea nr. 230/2007), iar pârâtul, deși citat cu mențiunea prezenței la interogatoriu nu s-a prezentat și nu a contestat sumele solicitate, ba mai mult a încheiat și un angajament de plată, cu nr. 530/11.06.2009, prin care a recunoscut debitul și a început plata parțială a acestuia.
Privitor la penalitățile aferente cheltuielilor de apă rece, recurenta a arătat că din cauza faptului că pârâtul nu a achitat în termen cheltuielile amintite, Asociația s-a aflat în imposibilitatea de a achita factura emisă de Compania de A., furnizorul calculând penalități.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanta a susținut că în mod incorect prima instanță a redus cheltuielile de judecată, acordând doar 400 lei în loc de 800 lei, atâta timp cât acestea au fost dovedite și nu pot fi apreciate ca disproporționat de mari raportat la natura pricinii și la perioada judecării cauzei, respectându-se la stabilirea onorariului atât dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă cât și ale art. 132 din Statutul profesiei de avocat.
În drept s-au invocat disp. art. 301, 3021 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a depus la dosar și concluzii scrise.
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs se referă la greșita neacordare, în opinia recurentei, a penalităților de întârziere aplicate la debitul datorat de pârât și stabilite conform Legii nr. 230/2007 și ale Normele metodologice de organizare și funcționare a asociațiilor de proprietari.
Tribunalul reține în privința acestui motiv de recurs că acesta este întemeiat, întrucât debitul solicitat de reclamantă se compune din suma de 809,22 lei cotă parte cheltuieli de întreținere (aferente perioadei noiembrie 2008 – aprilie 2012) și 1978, 93 lei contravaloare apă rece (aferentă perioadei iulie 2010 – aprilie 2012), dar și din penalități de întârziere în sumă de 651,98 lei pentru prima perioadă și 1253, 11 lei pentru cea de-a doua perioadă.
Instanța de fond a acordat doar cheltuielile de întreținere și cele cu apa rece, respingând capătul de cerere privind plata penalităților, pe motiv că în dovedirea acestora din urmă s-a depus la dosar un proces verbal încheiat la 30.04.2009, fără număr de înregistrare, înscris pe care instanța l-a apreciat ca nefiind legal, nereieșind dacă a avut loc o ședință a adunării proprietarilor și cine a fost prezent, iar mențiunea cu privire la penalități pentru neachitarea în termen de 30 de zile de la afișare a costurilor de întreținere fiind făcută după terminarea ședinței, înscris căruia nu i s-a acordat eficiență juridică.
Analizând acest proces verbal, tribunalul apreciază că acesta este un act doveditor, câtă vreme poartă ștampila și semnătura președintelui ales al asociației, M. L., nu a fost declarat fals de nici un organ abilitat în acest sens și nici nu a fost contestat de către pârât, acesta coroborând-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv centralizatoarele cu calculul penalităților de întârziere și al cotelor de întreținere, comunicate de asemenea pârâtului și necontestate de acesta, precum și cu neprezentarea pârâtului la interogatoriul solicitat de către reclamantă și depus în scris la dosar (fila 93), socotit ca fiind un început de dovadă în folosul reclamantei, conform art. 225 Cod procedură civilă.
Referitor la procentul de 0,2% penalități pe zi de întârziere, calculat începând cu termenul de 30 de zile de la afișarea listelor privind cotele de întreținere, stabilit prin acest proces verbal, instanța reține că acesta respectă dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/ 2007, citate chiar de Judecătoria Târgoviște, conform cărora asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată, care nu pot fi mai mari de 0,2 % pe zi de întârziere și se pot aplica după 30 de zile de la depășirea termenului de plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au afișat, aceste penalizări înscriindu-se într-un fond separat care se va utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți.
Prin urmare, penalizările stabilite de reclamantă respectă întocmai aceste dispoziții legale și în mod evident reprezintă un prejudiciu cauzat reclamantei prin neplata la timp a cheltuielilor de întreținere de către pârât, aceasta fiind obligată la rândul său la plata unor penalizări către terții cărora nu le-a putut achita la timp serviciile prestate.
Este întemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs referitor la cheltuielile de judecată, fiind evident faptul că din eroare instanța de fond nu a obligat pârâtul la plata în întregime a onorariului de avocat plătit de reclamantă, care era în cuantum de 800 lei, conform chitanței de la fila 94 din dosarul de fond și nu de 400 lei.
Astfel, nu s-a motivat o eventuală reducere a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, respectiv faptul că aceasta ar fi disproporționat de mari față de obiectul cauzei, ci, invocându-se dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, s-a menționat că pârâtul va fi obligat la plata onorariului de avocat către reclamantă, însă în dispozitiv s-a preluat eronat această sumă ca fiind 400 lei în loc de 800 lei.
Față de considerentele expuse, tribunalul apreciază că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că recursul va fi admis potrivit dispozițiilor art. 3012 Cod procedură civilă, urmând a fi modificată în parte sentința recurată în sensul admiterii în tot a acțiunii și a obligării pârâtului și la plata penalităților de întârziere în cuantum total de 1905,9 lei și a sumei de 400 lei reprezentând diferență onorariu de avocat, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Se va lua act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta-reclamantă Asociația de proprietari nr. 35 Târgoviște, cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocatură D.-Ș. A.-E. din Târgoviște, ..21, . împotriva sentinței civile nr. 1404/13.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat-pârât fiind M. D., cu domiciliu în Târgoviște, ..11, ., Județul Dâmbovița.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în tot acțiunea și obligă pârâtul și la plata penalităților în cuantum total de 1905,9 lei.
Obligă pârâtul și la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând diferență onorariu de avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.09.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
M. M. | B. Brânzică | L. B. |
Proces verbal
Pentru doamna judecător Brînzică B.
Aflată în concediu legal de odihnă
Prezenta se semnează de către noi
PREȘEDINTE SECȚIA I CIVILĂ
G. S.
GREFIER
A. P.
Jud. fond T. E. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. B.L.
Tehnored. A.G-
3 ex./15.10.2013
← Fond funciar. Decizia nr. 1103/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 768/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
---|