Contestaţie la executare. Decizia nr. 169/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 169/2015
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 169
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul contestator S. A., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4167 pronunțată la data de 12.11.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. București, cu sediul ales în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova, având ca obiect contestație la executare.
Prezența părților și susținerile acestora au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 12 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 19 mai 2015 la cererea recurentului contestator prin apărător pentru a depune note scrise, iar apoi a amânat pronunțarea la 21 mai 2015 pentru imposibilitatea reunirii completului de judecată, magistratul S. G. aflându-se în concediu de odihnă, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr.1675/315 din data de 13.02.2013, contestatorul S. A., în contradictoriu cu intimata . SRL, a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite de B. A. D. și împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._ din data de 14.03.2006.
În motivarea contestației, contestatorul a susținut că în data de 31.01.2013 a primit o somație din partea B. A. D. pentru a achita creditoarei suma de 4.004,55 lei și a sumei de 778,06 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatorul a apreciat că sumele pentru care a fost somat sunt total nejustificate, că a încheiat la data de 14.03.2006 un contract de credit pentru achiziționarea unor bunuri de uz casnic, în valoare totală de 2304 lei, însă a achitat integral suma ce a făcut obiectul contractului de credit.
Mai mult, a primit de la creditoare un card de fidelitate, CETELEM, cu o linie de credit de 700 lei, însă facturile emise în baza acestei nori creditări s-au dovedit mult prea oneroase.
A solicitat, contestatorul și suspendarea executării silite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.399 și următoarele din Codul civil.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În acest sens, intimata a menționat că între cedenta CETELEM IFN SA (fostă Credisson International SRL) și contestator a existat un contract de credit de consum încheiat la data de 14.03.2006, având ca obiect finanțarea de către Credisson International a achiziției unor bunuri de uz casnic. În temeiul aceluiași contract de credit, Credisson a pus la dispoziția contestatorului o linie de credit având atașat un card de credit, însă simpla emitere a acestui card nu a dat naștere la nicio obligație în sarcina contestatorului.
După activarea liniei de credit, cardul a putut fi folosit de împrumutat, în limita sumelor puse la dispoziție, iar această limită de creditare nu era neapărat cea inițială.
Cetelem IFN a pornit executarea împotriva contestatorului pentru recuperarea sumei de 4004,55 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.399 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2119/18.04.2013 a fost admisă excepția tardivității, invocată de intimată și a fost respinsă contestația la executare.
În urma recursului declarat de contestator împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Târgoviște, Tribunalul Dâmbovița, prin decizia nr.684/22.07.2013 a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin decizia de casare, Tribunalul Dâmbovița a indicat instanței de fond să pună în discuție cererea de suspendare a executării silite, să se analizeze susținerile contestatorului cu privire la inexistența titlului executoriu, situație în care se va solicita și contractul de cesiune, să se analizeze cuantumul debitului datorat de către contestator prin administrarea de probe pertinente, inclusiv administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate și să pună în discuție excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de către contestator.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ la data de 26.07.2013.
La dosarul cauzei a fost anexat contractul de cesiune de creanțe nr.46/26.02.2010 (f.24-34).
La termenul de judecată din data de 14.11.2013, instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării silite și a unit cu fondul excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
La termenul de judecată din data de 12.12.2013 instanța de fond a dispus efectuarea expertizei tehnice judiciare în specialitatea contabilitate, desemnând în acest sens pe expertul A. G..
Prin sentința civilă nr.4167/12.11.2014, Judecătoria Târgoviște a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, precum și contestația formulată de contestatorul S. A., în contradictoriu cu intimata . SRL.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, privind executarea silită prin raportare la dispozițiile art. 3 alin.1 din Legea nr.76/2â4.05.2012, conform cărora „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
În acest sens, instanța a reținut că cererea de executare silită a fost formulată la data de 27.12.2012 și a fost încuviințată prin încheierea din data de 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._ .
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune instanța o a respins-o.
Conform dispozițiilor art.405 alin.1 Cod procedură civilă „Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel (…)”, iar conform art.405 alin.1 lit.a „Cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unii act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod a datoriei”.
Contestatorul a contractat în data de 14.03.2006 un credit de consum de la societatea Credisson Internațional, credit ce urma să fie achitat în 36 de rate lunare, ultima rată urmând a fi achitată la data de 14.03.2009, așa cum a reieșit din contractul și din tabelul de rambursare depuse la dosarul cauzei. La acest credit s-a atașat ulterior un card de credit prin contractul nr._ din data de 01.09.2006.
Așa cum a reieșit și din expertiza dispusă în cauză (f.171-172), contestatorul a achitat din sumele retrase aferente, cardul de credit atașat inclusiv în luna ianuarie 2010. Or, cererea de executare silită a fost formulată la data de 27.12.2012, astfel că între ultima plată efectuată de către contestator, așa cum a rezultat din raportul de expertiză și data începerii executării silite nu au trecut 3 ani pentru a se putea reține prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 14.03.2006 contestatorul a încheiat cu . un contract de credit de consum, având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 1499,97 lei ce urma a fi achitat în 36 de rate lunare.
Conform art.3 din contract („Condiții generale”) la solicitarea deținătorului, Credisson acorda o limită de credit pentru operațiunile de carduri, iar dobânda urma să fie evidențiată în extrasul de cont eliberat lunar (art.3.2 din contract).
Contestatorul a solicitat de altfel, în anul 2008 o majorare a limitei de creditare așa cum a rezultat din transcriptul convorbirii dintre acesta și un reprezentant al intimatei.
La data de 26.02.2010 între Cetelem IFN S.A. ( fostă .) și E. K. SRL s-a încheiat contractul de cesiune de creanțe nr.46 (f.24), fiind cedată și creanța contestatorului rezultând din contractul nr._/14.03.2006, card atașat înregistrat cu nr._/29.09.2006.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, debitul rămas de achitat este în cuantum de 2914,20 lei, iar în urma actualizării, contestatorul datorează 4205,24 lei.
Din cererea de executare silită a reieșit faptul că intimata a solicitat executarea contestatorului pentru suma de 4004,55 lei.
Conform dispozițiilor art.399 alin.1 Cod procedură civilă „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, iar conform alin.3 al aceluiași articol „În cazul în are executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat recurs, în termen legal, contestatorul arătând că instanța nu a dat eficiență înscrisurilor depuse de recurent, în mod greșit respingând contestația la executare, apreciind că există un debit de 4205,24 lei în favoarea intimatei; că solicită reanalizarea actelor dosarului și să se constate diferențierea între operațiunile concrete efectuate de recurent șl debitul solicitat de intimata . SRL; că în principiu, intimata poate asigura două tipuri de tranzacții: primul este de obținere a unor achiziții cu plata integrală sau în rate de la comercianți acceptanți (acesta e cazul recurentului contestator care a cumpărat produse electrocasnice pentru care a achitat integral debitul în 36 rate) și al doilea tip se referă la retrageri de numerar de la ATM -uri aparținând BCR sau Bancpost; că urmare a plății la termen a ratelor contractate, intimata a acordat un bonus recurentului sub forma unui card de credit, card ce a fost remis către S. A. în luna septembrie 2006, având o linie de credit de 700 lei; că nu recurentul a solicitat expres un card de credit, acesta i-a fost predat ca urmare a plății la termen a celor 36 rate; că și contractul de credit nr._/14.03.2006, a fost încheiat prin plata eșalonată în rate a câte 64 lei/lunar pentru o perioadă de 36 luni, valoarea creditului fiind de 2304 lei, ratele fiind achitate integral conform actelor de la dosar (filele 12-20, 21-30); că plata acestor rate s-a încheiat în luna aprilie 2009; că în luna septembrie 2006 contestatorul a primit un card CETELEM cu valoarea de 700 lei, urmând ca pentru returnarea sumelor folosite din card să primească facturi separate de facturile aferente ratelor de credit lunare; că pentru cardul de credit contestatorul a plătit până la 16.01.2010 suma de 2985 lei, conform dovezilor de la dosar; că primirea cârdului având numărul_/29.09.2006 s-a făcut prin intermediul poștei, fără să existe un nou contract efectiv semnat de recurent prin care acesta să cunoască condițiile de credit, respectiv de dobânzi, date scadente sau comisioane; că din înregistrările convorbirilor telefonice, depuse de intimată, se poate reține doar înmânarea cardului și a sumei pe care recurentul o poate folosi, fără să i se explice nimic în plus (dobânzi de peste 80%, cuantumul comisioanelor lunare, modalitatea de plată pentru a nu i se percepe penalități etc); că acesta este și motivul pentru care nu a existat și nu există un înscris efectiv pe care intimata să-l poată folosi ca și contract (act asumat de recurent) în cadrul executării; că în expertiza contabilă - prima variantă - se precizează un aspect extrem de important (menținut și în varianta doi a expertizei) referitor la faptul că al doilea contract, pentru cardul cu nr. de înregistrare_/29.09.2006 nu a fost găsit, ca și înscris, de expertă; că în mod greșit, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; că având în vedere că, din chitanțele depuse, se poate aprecia că debitul inițial, acordat în baza contractului de credit nr._/14.03.2006 este finalizat, creditoarea . SRL București nu mai are temei legal pentru a solicita recuperarea creanței de 4004,55 lei; că, față de data încheierii contractului, martie 2006 și ultima plată din aprilie 2009, apreciază că cererea de executare silită depusă în luna decembrie 2012, încalcă termenul de prescripție, art. 1 și 3 din decretul 167/1958; că se impunea admiterea excepției și respingerea cererii de executare formulate de intimata . SRL, ca tardivă; că instanța a înlăturat expertiza contabilă în varianta I, fără să arate motivele pentru care nu s-a luat în considerare lucrarea; că fără să existe o argumentare legală și suficientă, instanța de fond a dat eficiență expertizei în varianta în care sunt calculate penalități și majorări de debit, deși experta a precizat de fiecare data că nu a găsit la dosar contractul nr._/29.09.2006 pentru care s-a solicitat penalitățile și majorările, menționând clar că cererea de executare silită a . SRL se referă doar la contractul_/14.03.2006. pentru care plata este achitată integral; că instanța de fond a acordat cu ușurință sporită o credibilitate nepermisă apărărilor nedovedite ale intimate, nemotivând solid soluția de respingere a contestației; că instanța nu a ținut cont de buna - credință a recurentului în derularea relațiilor contractuale dintre părți, a faptului că s-a profitat de situația economică dificilă a familiei sale, ajungându-se la situația ridicolă (permisă de instanță) de a plăți pentru un debit de 700 lei (ulterior 1499,97 lei) suma totală de 4205,24 lei în condițiile de "cămătărie" legală practicată de intimata . SRL, fostă . București, fostă . SA București; că se solicită analizarea lucrărilor de expertiză contabilă, din care rezultă un cuantum FOARTE M. al debitului (aproximativ 500 lei), care eventual al fi de achitat de către recurent, în niciun caz suma de 4205,24 lei, care se va executa în condițiile respingerii contestației.
Se solicită admiterea recursului iar pe fond admiterea contestației la executare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata . SRL București solicită respingerea recursului, cu consecința menținerii ca temeinica si legala hotărârea instanței de fond.
In motivare, se invocă excepția tardivității formulării recursului, arătând că hotărârea împotriva căreia s-a declarat calea de atac, a fost comunicata in jurul datei de 6 februarie 2015 (cel puțin subscrisa a primit aceasta comunicare in data de 06.02.2015, presupunem ca si pentru contestator, comunicarea s-a realizat similar).
Prezentul recurs a fost înregistrat la Judecătoria Targoviste in data de 26.02.2015, astfel încât, termenul pentru formularea recursului a fost depășit - acest termen s-a împlinit in data de 23.02.2015, ziua de luni imediat următoare datei la care s-a împlinit termenul de 15 zile calculat pe zile libere, motive pentru care se solicită admiterea excepției si respingerea recursului ca tardiv formulat.
In privința fondului apărărilor recurentului, intimata arată că recurentul susține ca in mod greșit Judecătoria a respins contestația, nedând eficienta înscrisurilor depuse de contestator, ca nu exista un contract pentru linia de credit cu card atașat (pe care a utilizat-o), ca din convorbirile telefonice depuse rezulta doar înmânarea cârdului si comunicarea sumei ce se poate folosi, fără a se explica "nimic in plus" - printre altele "dobânzi de 80% etc.; că se insistă pe inexistenta unui înscris pe care subscrisa sa-l poată folosi ca si contract (act asumat de recurent); că apărările formulate sunt neîntemeiate întrucât dl. S. a încheiat un contract cu Cetelem IFN SA (fosta Credisson International SRL), iar acest contract este semnat de dl. S. pe fiecare pagina - este așadar de presupus ca si-a însușit conținutul contractului; că respectivul contract a avut ca obiect principal acordarea unui împrumut de consum, iar ca obiect secundar acordarea unui împrumut sub forma unei linii de credit cu card de credit atașat; că privitor la obiectul secundar, părțile au amânat executarea contractului - acordarea împrumutului - până la momentul in care împrumutatul a primit cardul, respectiv a folosit pentru prima data respectivul card; că potrivit dispozițiilor art. 8.7. din secțiunea IV a contractului, cardul se livrează împrumutatului in termen de 12 luni de la semnarea contractului, sub rezerva îndeplinirii unor anumite condiții, având dreptul de a refuza activarea acestuia, fără vreo obligație (art. 8.6.); că dl. S. a primit cardul, l-a activat si a utilizat acest card, restituind o parte din sumele folosite; că privitor la dobânzile aplicabile sumelor folosite de către împrumutat, potrivit disp. art. 3.2. din Secțiunea IV a contractului: „la creditul utilizat [...] se percepe dobândă. Rata dobânzii [...] este comunicata prin afișare [...] fiind evidențiata si in extrasul de cont eliberat lunar" - a se vedea extrasele de cont lunare aflate la dosar; că recurentul a cunoscut in permanență la ce rată a dobânzii se împrumută - iar aceste rate sunt situate intre 26% si 32% pe an si nu la 80% pe an, cum in mod insidios susține recurentul; că Credisson International și-a schimbat denumirea in Cetelem IFN - pentru identitatea de persoana intre cele doua se poate observa C.-ul si numărul de înregistrare in Registrul Comerțului, trecute pe contractul de credit, extrase de cont, respectiv in „Avizare debit; că este cesionara creanței rezultând din linia de credit cu card de credit atașat înregistrata sub. nr._/_, accesorie contractului de credit principal mai sus menționat ( în acest sens a se vedea înscrisul denumit „Avizare debit" (fila 3 dosar executare)); că recurentul nu a formulat obiecțiuni față de expertiza contabila - completare fiind de presupus că și-a însușit conținutul acesteia, inclusiv cu privire la valoarea datoriei; că deoarece recurentul insistă să susțină ca nu există un înscris care să constituie titlu executoriu pentru linia de credit, în contractul încheiat sunt prevăzute "negru pe alb” regulile si condițiile pentru emiterea, activarea si utilizarea cardului atașat liniei de credit; că dl. S. a utilizat din linia de credit o suma de circa 3700 de lei (deși inițial, în cadrul contestației a susținut ca avea o limita de credit de numai 700 de lei); că se solicită instanței a se pune in vedere recurentului sa indice textul de lege din legislația româneasca in care se prevede ca pentru fiecare obiect al contractului trebuie încheiat un înscris separat, sau ca părțile nu pot amâna începerea executării obligațiilor, sau alt temei de drept pentru afirmațiile sale vizând lipsa unui înscris - titlu executoriu; că recurentul mai susține si ca în mod greșit s-a respins apărarea sa vizând prescripția dreptului la acțiune; c din chitanțele depuse rezulta ca ultima plata a fost realizata in aprilie 2009, astfel încât termenul de prescripție se împlinise la data formulării cererii de executare, apărare neîntemeiata, întrucât în mod evident recurentul nu are interesul de a depune la dosar acte care sa fie potrivnice poziției sale procesuale; că, în mod corect Judecătoria a reținut ca din înscrisurile depuse (denumit „Avizare debit", emis de Cetelem IFN si desfășurător al operațiunilor pe cont), precum si din expertiza realizata in cauza, rezulta ca ultima plata efectuata este în ianuarie 2010 si nu in aprilie 2009, așa cum susține contestatorul.
In drept, se invocă dispozițiile art. 401 alin. 1 lit C. pr. civ., art. 91, alin. 3, 4 C. pr. civ..
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs referitor la faptul că nu există un nou contract semnat de recurentul contestator din care să rezulte condițiile de credit, dobânzi, date scadente sau comisioane, tribunalul constată că acesta nu este fondat având în vedere că recurentul contestator a încheiat cu Cetelem IFN SA (fosta Credisson International SRL) contractul de credit de consum nr._/14.03.2006, contract aflat la filele 4 - 5 din dosarul de executare; că respectivul contract a avut ca obiect principal acordarea unui împrumut de consum, iar ca obiect secundar acordarea unui împrumut sub forma unei linii de credit cu card de credit atașat, fapt ce rezultă din dispozițiile art. 11.5 din contract ce prevăd că împrumutatul își dă acordul de a primi un card de credit însoțit de condițiile de utilizare, activarea cardului de credit urmând a fi făcută exclusiv la dorința expresă a împrumutatului; că în cuprinsul contractului mai sus arătat erau precizate în Secțiunea IV a contractului, art. 2 și 3, și condițiile generale de creditare card inclusiv condițiile de plată, ratele dobânzilor și cuantumul comisioanelor; că privitor la obiectul secundar, părțile au amânat executarea contractului - acordarea împrumutului - până la momentul in care împrumutatul a primit cardul, respectiv a folosit pentru prima data respectivul card; că, potrivit dispozițiilor art. 8.7. din secțiunea IV a contractului, cardul se livrează împrumutatului in termen de 12 luni de la semnarea contractului, sub rezerva îndeplinirii unor anumite condiții, având dreptul de a refuza activarea acestuia, fără vreo obligație (art. 8.6.); că recurentul contestator a primit cardul, l-a activat si a utilizat acest card, restituind o parte din sumele folosite și că, privitor la dobânzile aplicabile sumelor folosite de către împrumutat, acestea au fost stabilite și calculate potrivit dispozițiilor art. 3.2. din Secțiunea IV a contractului: „la creditul utilizat [...] se percepe dobândă. Rata dobânzii [...] este comunicata prin afișare [...] fiind evidențiata si in extrasul de cont eliberat lunar”.
Susținerea recurentului în sensul că nu mai datorează nicio sumă de bani și că nu se impunea calcularea de majorări și penalități nu poate fi primită ținând seama că în raportul de expertiză astfel cum a fost completat s-a menționat că a existat o linie de credit cu card atașat acordat recurentului în luna septembrie 2006, cu o limită inițială de 700 lei, ulterior limita fiind majorată la 2212 lei; că pentru tranzacțiile efectuate, creditorul Cetelem IFN SA a emis lunar extras card credit în care se regăsesc dobânda calculată lunar, comisioanele, penalitățile și alte cheltuieli și că deși primul credit de consum acordat în baza contractului de credit de consum nr._/14.03.2006 a fost achitat în totalitate, în baza celui de-al doilea contract de credit având ca obiect acordarea de împrumuturi sub forma unei linii de credit cu card de credit atașat, recurentul contestator mai are un debit de achitat de 2914, 20 lei și că în urma actualizării, suma datorată este de 4004,55 lei.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, tribunalul constată că acesta nu este fondat având în vedere că din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul contabil A. G. rezultă că ultima chitanță de plată a creditului acordat datează din ianuarie 2010; că cererea de executare silită a fost formulată la data de 27.12.2012 și că între ultima plată efectuată de către contestator, plată care constituie un act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu care întrerupe cursul prescripției și data începerii executării silite nu au trecut 3 ani pentru a se putea reține prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, va respinge ca nefondat recursul formulat și va menține sentința instanței de fond.
Față de soluția dată recursului declarat de contestator și dispozițiile art. 274 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, tribunalul va respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul contestator S. A., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4167 pronunțată la data de 12.11.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. București, cu sediul ales în municipiul Ploiești, ., ., județul Prahova.
Menține hotărârea atacată.
Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. D. Ș. G. S.
Pentru doamnele judecătoare D. Ș. și G. S., aflate în concediu medical, prezenta se semnează de
LOCȚIITOR PREȘEDINTE DE SECȚIE
A. S.
GREFIER,
I. M.
Pentru doamna grefier I. M., aflată în concediu medical, prezenta se semnează de
GREFIER ȘEF
S. S.
j.f. M. C. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. SD
Tehnored. NP
2 ex./19.06.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
