Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 594/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 594/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.594
Sedința publică din data de 25 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. S.
Judecător: M. I.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-reclamantă reclamanta U. A. TERITORIALĂ Braniștea, cu sediul în .>., împotriva sentinței civile nr.298/05.03.2015, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâții N. M. și N. A. M., ambii domiciliați în comuna Braniștea, ., având ca obiect acțiune răspundere delictuală.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 56 LEI, conform chitanței nr.2467/19.06.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-pârât N. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7), coroborat cu 219 (2) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 219 alin.1 Cod procedură civilă, instanța verifică identitatea intimatului-pârât N. M., prin prezentarea de către acesta a actului de identitate, în original.
Intimatul-pârât N. M. precizează că nu dorește să-și angajeze apărător, nu are cereri de formulat sau probe de administrat.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile intimatului-pârât, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente.
Intimatul-pârât N. M. arată că nu are cereri de formulat și nici incidente de soluționat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente în condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de Procedură Civilă, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Intimatul-pârât N. M. având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică; cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, de asemenea solicită respingerea acestei cereri, nefiind depuse la dosar înscrisuri doveditoare.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._, reclamanta UAT Braniștea a solicitat în contradictoriu cu pârâții N. M. și N. A. M. obligarea acestora la plata sumei de 1520 lei fiecare și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi s-au constatat o . prejudicii și au fost recomandate măsuri spre a fi luate în vederea recuperării acestora.
În speță au fost constatate acordarea unor prime și stimulente în mod nelegal, stabilindu-se că angajații primăriei au primit nelegal suma totală de 1520 lei reprezentând norma de hrană aferentă anilor 2011-2012, precum și stimulente de Paști aferente anului 2012.
S-a constatat că aceste prime și stimulente au fost angajate, lichidate și ordonate de fostul primar N. M., prin menționarea acestor stimulente în Contractul Colectiv de Muncă. În ceea ce privește stimulentele de hrană s-a constatat că acestea au fost acordate sub formă de tichete de masă, deși la data acordării acestora era în vigoare Legea 283/2011, care interzicea instituțiilor publice acordarea tichetelor de masă.
S-a conchis că fostul primar nu a respectat atribuțiile ce-i reveneau în domeniul asigurării legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței utilizării fondurilor publice, în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 298/05.03.2015, Judecătoria Răcari a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta UITATEA A. TERITORIALĂ Braniștea în contradictoriu cu pârâții N. M. și N. A. M., a obligat pârâtul N. M. la plata sumei de 1520 lei, a respins solicitarea privind obligarea pârâtei N. A. M. la plata sumei de 1520 lei și a respins solicitarea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2013 Curtea de Conturi a efectuat un control cu privire la modul de cheltuire a banilor publici în cadrul UAT Braniștea la nivelul anilor 2012, când postul de primar era ocupat de pârâtul N. M..
S-a reținut în sarcina acestuia, printre altele, că în calitatea sa de ordonator principal de credit a angajat, lichidat și ordonat cu nerespectarea prevederilor legale cheltuieli cu bunuri și servicii în sumă totală de 40.129 lei fără documente justificative care să susțină natura acestor cheltuieli, reprezentate de drepturi salariale suplimentare acordate demnitarilor, funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al primăriei, sub titulatura de „ măsuri de protecție socială”( stimulent hrană de sărbători).
În fapt s-a reținut, în urma controlului Curții de Conturi că în cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă nr. 174/04.12.2007 au fost inserate clauze privitoare la acordarea de stimulente și fonduri deși pentru salariații instituțiilor publice nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantumuri sunt stabilite prin dispoziții legale. Cu toate acestea în cuprinsul Contractului colectiv de Muncă au fost cuprinse acordarea de stimulent zilnic de hrană în cuantum de 13 lei /zi/ salariat și stimulente de sărbători ( C. și Paști) echivalent cu un salariu mediu brut pe economie pentru fiecare sărbătoare.
Plata stimulentelor s-a făcut în baza unor tabele intitulate Stat de plată.
S-a mai reținut că angajarea la plată a acestor drepturi bănești suplimentare nu s-a realizat cu respectarea naturii reale a cheltuielilor, respectiv cheltuieli de natură salarială, ele fiind suportate din buget și raportate la situațiile financiare la Titlul II „Bunuri și servicii”, „ alte cheltuieli”.
Acordarea acestor stimulente s-a angajat deși Contractul Colectiv de muncă expirare în data de 04.12.2011, făcându-se în continuare aplicarea acestuia și la nivelul anului 2012, pe motiv că nicio parte nu a denunțat contractul în termen de 30 de zile, acesta prelungindu-se automat cu 30 zile.
În ceea ce privește stimulentul de hrană s-a reținut că potrivit legii 283/2011 în vigoare în anul 2012 instituțiilor publice le era interzis acordarea tichetelor de masă.
Din cuprinsul raportului întocmit de Curtea de Conturi rezultă că valoarea estimată a drepturilor bănești suplimentare acordate funcționarilor publici în anul 2012 este de 40.219, iar persoanele care pot fi trase la răspundere cu privire la recuperarea prejudiciului creat sunt N. M., primar în perioada 24.06.2012 și Tichianu M., primar în perioada 25.06.2012 prezent, B. V. – referent cu atribuții financiar contabile până la data de 31.08.2012, A. A. – referent în compartimentul impozite și taxe locale.
Reclamanta a înțeles să formuleze o acțiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală în vederea recuperării prejudiciului, acțiune îndreptată împotriva fostului primar N. M. și a pârâtei N. A. M., angajată a Primăriei.
Pentru a aprecia cu privire la acțiunea reclamantului instanța reține că pentru a se putea angaja răspunderea civilă pentru fapta proprie în baza art 1357 și urm C civ, se impune verificarea existenței unei fapte ilicite, comisă cu vinovăție de către pârâți, faptă care a produs un prejudiciu, iar între fapta ilicită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate.
Sarcina probei cu privire la existența tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii delictuale revine reclamantului, care este victima prejudiciului.
Instanța reține că din probele administrate la dosar acțiunea reclamantei este parțial întemeiată.
Din actele existente la dosar rezultă că pârâtul N. M. a deținut funcția de primar și ordonator principal de credite în cadrul UAT Braniștea până în data de 24.06.2012. În exercitarea atribuțiilor sale pârâtul efectua operațiuni specifice angajării, lichidării și ordonării cheltuielilor conform Normelor Metodologice din 24.12.2002 precum și operațiuni privind organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare legale aprobate prin OMFP nr. 1759/2002.
Totodată pârâtul răspunde de angajarea și utilizarea creditelor bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției publice și cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin urmare este evident că pârâtul N. M. avea atribuții în ceea ce privește stabilirea și acordarea stimulentelor în cauză.
De asemenea din cuprinsul raportului Curții de Conturi reiese în mod cert că prin nerespectarea dispozițiilor legale (art 12 al 1 din legea 130/1996, art 14 al 2, 3, art 22 al 3, art 23 al 1, art 51 al 3, art 54 al 5, 6 din legea 273/2006, art 1 al 2, art 9, art 23 din legea 284/2010, legea 283/2011,art 57 al 5 din legea 215/2001, art 76 al 1, 2 din legea 161/2003) s-a cauzat un prejudiciu total în valoare de 40.219 lei. Respectarea acestor dispoziții legale revenea primarului, printre alte persoane, astfel că fapta ilicită constă tocmai în nerespectarea dispozițiilor legale și neexercitarea unui control financiar preventiv.
Totuși, constatăm că pârâtul N. M. nu este singura persoană responsabilă pentru cauzarea întregului prejudiciu, în cuprinsul raportului mai fiind indicate alte trei persoane, cu toate acestea acțiunea este îndreptată doar împotriva acestui pârât cu privire la care se solicită a fi obligat la restituirea sumei pe care a primit-o personal, respectiv 1520 lei.
În acest context, instanță reține că fapta ilicită a pârâtului N. M. constă în aceea că a primit stimulentele acordate la nivelul anilor 2011-2012, deși cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că acestea nu erau acordate în mod legal, prin această faptă ilicită, pârâtul a cauzat un prejudiciu bugetului local de 1520 lei.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită ( încasarea de beneficii salariale cunoscând că acestea au fost acordate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare) și prejudiciul cauzat în cuantum de 1520 lei este evidentă.
Prin urmare în ceea ce-l privește pe pârâtul N. M., constatând că în calitatea sa de primar deși avea obligația de a cunoaște și respecta dispozițiile legale privitoare la gestionarea fondurilor publice și la drepturilor salariale ale funcționarilor publice, a acceptat să primească beneficii salariale acordate în mod nelegat, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului local în sumă de 1520 lei, se constată îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, urmând a dispune obligarea acestuia la plata sumei de 1520 lei.
Cu privire la pârâta N. A. M., se observă, din actele existente la dosar că aceasta a încasat în perioada 2011-2012 suma de 1520 lei, la fel ca și ceilalți angajați ai primăriei, înscriși la rândul lor în statele de plată depuse la dosar.
Totuși, reținem că temeiul prezentei acțiuni îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, motiv pentru care se impune de asemenea analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege cu privire la această pârâtă. Reținem așadar că din actele dosarului nu rezultă că această persoană ar fi avut atribuții în ceea ce privește acordarea, plata beneficiilor salariale. În același timp reținem că ceea ce i se impută pârâtei N. A. M. este faptul că a încasat aceste beneficii salariale ilegale, însă nu se face dovada culpei acesteia în încasarea acestora.
Prin urmare, nefiind dovezi privitoare la existența unei culpe a pârâtei în încasarea stimulentelor acordate în mod nelegal, instanța constată că nu sunt întrunite condițiile în vederea angajării răspunderii civile delictuale față de pârâtă.
În consecință, instanța va dispune admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtului N. M. la plata sumei de 1520 lei, și a respingerii solicitării privind obligarea pârâtei N. A. M. la plata sumei de 1520 lei.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a fi obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că deși potrivit art. 247 C pr civ această cerere ar putea fi admisibilă, în privința pârâtului N. M., fată de împrejurarea că nu s-a făcut dovada cheltuielilor, efectuate de reclamant, instanța va respinge acest capăt de cerere. Reținem bunăoară că în justificarea cheltuielilor făcute cu avocatul de către reclamantă se depune o chitanță nr. 331/28.04.2014, în vreme ce acțiunea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 30.07.2014.
Pârâtul poate fi obligat la plata cheltuielilor efectuate de partea adversă urmare a declanșării procesului, or, câtă vreme plata avocatului a fost făcută cu trei luni anterior declanșării procesului nu se poate susține că atitudinea pârâtului a generat această cheltuială efectuată de reclamant cu avocatul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel UAT Braniștea, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, a arătat apelanta, a formulat cerere de chemare în judecată având în vedere faptul că în anul 2013 Curtea de Conturi a desfășurat un control de specialitate la UAT Braniștea, control în urma căruia au fost reținute în sarcina pârâtului N. M. neîndeplinirea culpabilă a execuției bugetare pentru mai multe sume de bani ce constau în aceea că a efectuat plăți nelegale către sine și către angajați ai UAT Braniștea având la bază un contract colectiv de muncă a cărui valabilitate expirase, precum și primirea de sume de bani încasate ilegal de către numita N. A. M. în perioada în care aceasta avea calitatea de angajată a UAT Braniștea.
Culpa primului consta în plata unor sume de bani chiar către sine, sume de bani plătite fără a avea la bază un document justificativ din punct de vedere legal, rezultând astfel fapta ilicită în ceea ce-l privește pe acest pârât N. M., iar sentința pronunțată de către instanța de fond este criticată sub aspectul reținerilor din motivare în ceea ce o privește pe pârâta N. A. M.: faptul de a fi încasat o sumă de bani necuvenită, precum și refuzul de a o returna la momentul la care s-a comunicat că aceste sume au fost ilegal plătite și urmează a fi returnate reprezintă - din punct de vedere juridic - o îmbogățire fără justă cauză care, reprezintă o faptă ilicită care a generat un prejudiciu reclamantei și între cele două atitudini: încasare și evaluarea prejudiciului există legătura de cauzalitate cerută de lege.
În ceea ce privește respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat motivat de faptul că s-a depus factura fiscală ce poartă o dată anterioară înregistrării cauzei pe rolul instanței, arată că din conținutul facturii fiscale emise și depuse la dosar rezultă că acolo exista mențiunea că plata urmează a fi făcută cu OP la 90 zile.
A solicitat instanței de apel admiterea apelului, rejudecarea cauzei raportat
la proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, schimbarea în parte a
sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în totalitate, obligând pârâta N.
A. M. la plata sumei de 1520 lei, precum și admiterea cererii de obligare a
pârâților la cheltuielile de judecată raportat la înscrisurile depuse deja la dosar.
În drept, art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata N. M. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului, atât față de suma imputată, cât și față de cheltuielile de judecată, arătând că nu este singura care a primit drepturile respective, iar aceste stimulente au fost cuprinse în Contractul Colectiv de Muncă.
Și intimatul N. M. a depus întâmpinare, arătând că sumele imputate au fost prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, iar contabila a întocmit ștatele de plată, ea fiind cea care punea viza de control preventiv.
Apelanta a depus și răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate și neîntemeiate a apărărilor formulate, întrucât nu se ridică excepții, nu sunt indicate mijloace de probă, ci doar se rezumă intimații la a prelua motivarea instanței.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă apelată a fost admisă în parte cererea reclamantei și s-a dispus obligarea pârâtului N. M. la restituirea sumei de 1520 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în exercitarea atribuțiilor pe care le avea de primar și ordonator principal de credite și au fost respinse pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâta N. A. M., apreciind că în raport de această pârâtă reclamanta nu a făcut dovada culpei, condiție esențială în reținerea răspunderii civile delictuale
În motivarea apelului reclamanta-apelantă critică soluția instanței de fond în ceea ce o privește pe pârâta N. A. M., arătând că în mod greșit a reținut instanța inexistența culpei acestei pârâte, în condițiile în care a încasat o sumă de bani cu privire la care, prin raportul de control al Camerei de Conturi, s-a constat că a fost nedatorată, sumă pe care refuză să o restituie.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă a examinare a probatoriului cauzei și, cu respectarea principiului disponibilității, a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se reține răspunderea delictuală a pârâtei-intimate în raport de pretențiile reclamantei.
Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată se reține că reclamanta a înțeles să invoce răspunderea civilă delictuală ca fundament al pretențiilor față de ambii pârâți, menționând dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 și 1357 C.civ.
Pe situația de fapt, probele dovedesc faptul că pârâta N. A. M., ca salariat al UAT Braniștea, alături de restul personalului, a beneficiat de anumite sume de bani, reprezentând normă de hrană, sume considerate ca fiind nelegal plătite în raportul de audit al Curții de Conturi, pe care pârât însă refuză să le restituie.
Este de reținut că, în afară de refuzul de restituire a acestor sume, reclamanta nu dovedește un alt fapt culpabil ce poate fi imputat pârâtei (cum se reține în cazul pârâtului N. M. căruia i se opune îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor pe care le avea în raport de funcțiile deținute – primar, ordonator de credite).
Or, față de această situație, nu putem reține că ne aflăm în ipoteza unei răspunderi delictuale ci al unei îmbogățiri fără just temei (după cum chiar apelanta reclamantă arată în cererea de apel), instituție reglementată de art. 1345-1348 C.civ. și guvernată de alte reguli decât cele privind răspunderea civilă delictuală.
În raport de considerentele mai sus expuse, având în vedere limitele procesului astfel cum au fost stabilite de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, tribunalul apreciază ca fiind corectă soluția instanței de fond referitoare la respingerea acțiunii față de pârâta N. A. M., reținându-se că față de aceasta nu se constată ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a atrage răspunderea civilă delictuală.
Referitor la critica apelantei privind respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, tribunalul, de asemenea, apreciază corectă soluția instanței de fond, din înscrisul depus cauzei nerezultând date prin care să se stabilească în mod cert că suma respectivă a fost plătită cu titlul de onorariu de avocat în prezenta cauză.
Pentru aceste motive, tribunalul apreciază neîntemeiat apelul formulat și urmează ca în baza art. 480 C.pr.civ. să dispună respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă reclamanta U. A. TERITORIALĂ Braniștea, cu sediul în .>., împotriva sentinței civile nr.298/05.03.2015, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâții N. M. și N. A. M., ambii domiciliați în comuna Braniștea, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.09.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
G. S. M. I. N. P.
Jud.fond. M. D.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red.IM/tehnored.O.N.
5 ex/26.10.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 260/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 604/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
