Rectificare carte funciară. Sentința nr. 618/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 618/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 618/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 618
Sedința publică din data de 29.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. C.
Judecător: A. S.
Grefier: E. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanții-reclamanți N. Ș. S. și N. A., ambii domiciliați în ., ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3450/29.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. F., domiciliată în ., ., S. E., domiciliată în ., .. 167, județ Dâmbovița, S. M. L., domiciliată în ., .. 167, județ Dâmbovița, S. N., domiciliat în ., .. 167, județ Dâmbovița, S. G., domiciliat în ., .. 167, județ Dâmbovița și S. I., domiciliat în ., .. 167, județ Dâmbovița, având ca obiect – constatare nulitate act.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 355 lei, conform chitanței nr.2167/15.06.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat: avocat A. P. (împuternicire avocațială nr._/2015) reprezentând pe apelanții-reclamanți N. Ș. S., intimata pârâtă G. F. și avocat S. M. în calitate de apărător ales al intimatului pârât S. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Avocat M. S. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială de reprezentare a intimatului pârât S. G. însoțită de chitanța . nr. 24 din 29.09.2015 în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu apărător.
Avocat S. M. având cuvântul pentru intimatul pârât, solicită instanței amânarea cauzei pentru a-și pregăti apărarea, deoarece a fost angajat în această dimineață de parte. De asemenea, precizează instanței că se încearcă o înțelegere amiabilă între părți.
Avocat P. A. având cuvântul pentru intimații reclamanți arată că se opune cererii de amânare a cauzei, deoarece până la acest termen intimații pârâți au avut posibilitatea de a-și angaja apărător și a-și pregăti apărarea, instanța urmând a aprecia asupra cererii de amânare a cauzei. Cu privire la cererea de soluționare a cauzei pe cale amiabilă, trebuiau să se facă propuneri în acest sens.
Având în vedere momentul la care s-a comunicat sentința instanței de fond către intimați și dat fiind faptul că dosarul este la al doi-lea termen de judecată, perioadă destul de mare în care intimații pârâți aveau posibilitatea de a-și pregăti apărarea, tribunalul va respinge cererea de amânare a cauzei.
În conformitate cu dispozițiile art. 482 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 238 Noul Cod de procedură civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile apărătorilor părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
Socotindu-se lămurit, tribunalul, în baza art. 244 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședința publică din aceeași zi, față de acordul părților prezente.
Apărătorii părților având cuvântul, fac cunoscut instanței că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Față de susținerile apărătorilor părților, tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 Noul Cod de procedură civilă, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Avocat P. A. având cuvântul pentru apelanții reclamanți, solicită instanței admiterea apelului, motivat de faptul că părțile ale căror interese le reprezintă au făcut dovada achitării terenului. Instanța de fond a admis capătul de cerere și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare, motivând sentința pe faptul că părțile s-au înțeles să tranzacționeze terenul în suprafață de 1900 mp, fiind în eroare cu privire la suprafața consemnată în contract, iar în final a respins capătul de cerere privind conversiunea contractului de vânzare – cumpărare în antecontract de vânzare – cumpărare, datorită faptului că acest posibil act desființat nu conține obiectul contractului. Solicită admiterea apelului, modificarea în parte a acțiunii, întrucât este singura modalitate de a remedia confuzia făcută la încheierea actului de vânzare, care afectează dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenurilor și asupra imobilelor construite pe terenuri. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat S. M. având cuvântul pentru intimatul pârât S. G., solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, apreciindu-se contractul de vânzare - cumpărare ca fiind nul absolut. Pe suprafața de 2000 mp intimata G. F. este proprietar exclusiv, pentru suprafața de teren de 1900 mp sunt proprietari exclusivi G. F. și S. G. prin moștenitorii acestuia. Mai mult, actul nou considerat valabil ar urma să aibă mai multe părți, iar pentru a se putea vorbi despre o conversiune a actului juridic trebuie să existe consimțământul tuturor părților. În atare situație, apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat condițiile impuse cu privire la actul juridic ca nefiind îndeplinite. Solicită obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă G. F., având cuvântul, învederează instanței că s-a făcut o eroare cu privire la vânzarea cumpărarea terenului, dând spre vânzare titlul greșit.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din 17.12.2013, reclamanții N. Ș. S. și N. A. i-au chemat în judecată pe pârâții G. F., S. E., S. M. L., S. N., S. G. și S. I., pentru a se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 532/13.08.2009 de B.N.P. D. E. D., încheiat între reclamanții N. Ș.-S. și N. P. A. și pârâta G. T. F., precum și pentru a se constata valabilitatea vânzării suprafeței de 1900 mp teren intravilan, situate în tarlaua 17, ./1, din localitatea Văcărești, conform titlului de proprietate nr._/27.12.1993, rectificat în 10.01.2013 și să dispună rectificarea cărții funciare nr. 1493 a localității Văcărești.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au încheiat cu G. F. contractul autentificat sub nr. 532/13.08.2009 de B.N.P. D. E. D., prin care au cumpărat un teren în vederea construirii unei locuințe. S-a învederat că la momentul încheierii contractului, au avut reprezentarea că au cumpărat suprafața de 1900 mp teren intravilan, situată în tarlaua 17, ./1, din localitatea Văcărești, în proprietatea pârâtei conform titlului de proprietate nr._/27.12.1993, rectificat în 10.01.2013, teren în posesia căruia au intrat de la data încheierii contractului, însă la momentul la care au solicitat autorizația de construcție, Primăria Văcărești le-a comunicat că, potrivit contractului, reclamanții au dobândit proprietatea asupra unui teren alăturat, care se afla în proprietatea exclusivă a pârâtei în baza titlului de proprietate nr._/21.11.1994. S-a mai arătat că titlul de proprietate nr._/27.12.1993 a fost rectificat în 10.01.2013, în sensul că a fost exclusă din titlul de proprietate D. M., înscrisă ca moștenitor al defunctului S. T., rămânând ca titulari ai dreptului G. F. și S. G., cel din urmă în prezent decedat. S-a mai arătat că atât D. M., cât și S. G., au dat declarații autentificate prin care au arătat că sunt de acord cu rectificarea cărții funciare prin intabularea dreptului de proprietate al reclamanților, întrucât pârâta G. F. a înmânat acestora câte 5.000 lei din prețul vânzării.
În drept, s-au mai invocat dispozițiile art. 953 și 954 C.civ. din 1864 și art. 33 din Legea nr. 7/1996.
Cererii i-au fost anexate, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 532/13.08.2009, titlul de proprietate nr._/27.12.1993, rectificat în 10.01.2013, încheiere de înscriere a titlului de proprietate nr._/31.10.2008, emisă de O.C.P.I. Dâmbovița, extras de carte funciară nr._/02.12.2008, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, declarație pe propria răspundere a numitei D. M., încheiere de respingere a cererii de actualizare informații cadastrale nr. 5929/08.02.2011, plan de amplasament și delimitare a imobilului, declarații pe propria răspundere a numiților G. F., D. M. și S. T. G., procură de vânzare, sentința nr. 4321/13.12.2011, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.105 lei.
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei la data de 20.01.2014 (f. 35-37), reclamanții au arătat că motivul de nulitate a actului contestat este reprezentat de eroarea obstacol, distructivă de voință, asupra identității fizice a obiectului actului, conform art. 953 cod civil din 1864. Cu privire la capătul al doilea al cererii, de a se constata valabilă vânzarea, a fost invocată conversiunea actului juridic, în considerarea faptului că actul juridic anulabil se poate considera ca o promisiune de vânzare, având în vedere că și ceilalți moștenitori au primit o parte din prețul vânzării și au fost de acord cu rectificare cărții funciare. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare, au fost invocate dispozițiile art. 907 Cod civil.
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei la data de 12.02.2014 (f. 43-44), reclamanții au arătat că înțeleg să modifice cererea, în sensul că solicită constatarea nulității întregului act juridic și conversiunea contractului de vânzare-cumpărare în un antecontract de vânzare-cumpărare. Cu privire la capătul al doilea al cererii, de a se constata valabilă vânzarea-cumpărarea terenului vândut în realitate, s-a arătat că se insistă în soluționarea acestuia. Au fost invocate dispozițiile art. 978 Cod civil în ceea ce privește conversiunea actului juridic. Cu privire la condițiile conversiunii, s-a susținut că elementul de diferență între cele două acte, rezidă în natura lor, actul juridic nul fiind un contract, iar cel care urmează a fi considerat valabil fiind considerat un antecontract. S-a mai arătat că actul juridic pentru care a fost emisă manifestarea de voință va fi anulat efectiv și total, ca urmare a admiterii primului capăt de cerere, precum și că actul juridic încheiat între părți îndeplinește condițiile de formă și fond necesare pentru valabilitatea sa, aspect ce rezultă din manifestarea de voință expresă a vânzătoarei G. F. și din declarațiile autentificate ce atestă consimțământul autorului pârâților S., respectiv S. G.. În plus, s-a susținut că nu există o manifestare de voință a părților în sens defavorabil conversiunii. Pentru aceste motive, s-a solicitat să se constate valabilitatea contractului încheiat ca antecontract de vânzare-cumpărare.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare, iar pârâta G. F. s-a prezentat la judecată la termenul din data de 22.09.2014, când a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii formulate de reclamanți.
În dovedire, a fost administrată, la solicitarea reclamanților, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în cadrul căreia a mai fost depus de către aceștia certificat de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local.
Prin sentința civilă nr.3450/29.09.2014 s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții N. Ș. S. și N. A., în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 532/13.08.2009 de B.N.P. D. E. D., încheiat între reclamanții N. Ș.-S. și N. P. A. și pârâta G. T. F., s-a respins capătul de cerere având ca obiect conversiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 532/13.08.2009 de B.N.P. D. E. D., încheiat între reclamanții N. Ș.-S. și N. P. A. și pârâta G. T. F. în un antecontract de vânzare-cumpărare ca neîntemeiat. De asemenea, s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea valabilității vânzării suprafeței de 1900 mp teren intravilan, situate în tarlaua 17, ./1, din localitatea Văcărești, conform titlului de proprietate nr._/27.12.1993, rectificat în 10.01.2013, ca neîntemeiat, a fost respins și capătul de cerere având ca obiect constatarea valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare, ca inadmisibil și s-a dispus rectificarea cărții funciare nr._ a localității Văcărești (provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 1493 a localității Văcărești), ca urmare a faptului că actul în temeiul căruia a fost efectuată intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților N. Ș. S. și N. A. asupra imobilului având numărul cadastral 2135 a fost desființat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, potrivit art. 35 Cod procedură civilă că „Cel care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege”.
Din analiza dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că în funcție de scopul material urmărit de reclamant, respectiv executarea obligației sau recunoașterea unui drept, acțiunile civile sunt împărțite expres, chiar de către legiuitor în două mari categorii, respectiv acțiuni în realizarea dreptului și acțiuni în constatarea existenței sau neexistenței dreptului.
Față de acțiunile în realizarea dreptului, acțiunile în constatare prezintă o . particularități în sensul că nu pot fi folosite pentru constatarea existenței sau inexistenței unei situații de fapt, hotărârile pronunțate în cazul acestor acțiuni nu constituie titluri executorii și nu pot fi puse în executare silită și au un caracter subsidiar, în sensul că nu sunt deschise reclamantului, atâta timp cât acesta poate cere realizarea dreptului.
Reclamanții au solicitat să se constate valabilitatea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Or, o astfel de convenție, dacă este probată, dă naștere unor obligații de a face, prin asumarea de către părțile antecontractului a îndatoririi de a încheia în viitor, la un preț stabilit, contractul de vânzare-cumpărare. În cazul neexecutării de către promitentul vânzător a obligației asumate, promitentul cumpărător are mai multe drepturi ce decurg din această convenție, drepturi ce pot fi valorificate, în plan procesual, printr-o acțiune în rezoluțiunea antecontractului cu posibilitatea obținerii unor daune interese sau printr-o acțiune având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, aceasta din urmă având drept fundament juridic dispozițiile art. 5 alin. (6) din Titlul X al Legii nr. 275/2005.
Față de considerentele de drept și teoretice anterior expuse și văzând situația de fapt reținută pe baza înscrisurilor anexate la dosar, instanța de fond a apreciat că excepția invocată din oficiu este întemeiată, întrucât cererea reclamanților are ca obiect constatarea existenței unui drept, deși aceștia au posibilitatea valorificării drepturilor ce decurg din o asemenea convenție prin acțiuni în realizare. Pentru aceste motive, excepția inadmisibilității formulării capătului de cerere având ca obiect constatarea valabilității unui antecontract de vânzare-cumpărare va fi admisă, cu consecința respingerii capătului de cerere respectiv ca inadmisibil.
Sub aspectul fondului litigiului, s-au constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 532/13.08.2009 de B.N.P. D. E. D., încheiat între reclamanții N. Ș.-S. și N. P. A. și pârâta G. T. F. (f. 11-12), reclamanții au cumpărat de la pârâta G. T. F. suprafața de 2.000 mp teren intravilan, situată în tarlaua 17, parcelele 549, 549/1, 549/2, 549/3, din localitatea Văcărești, împreună cu construcția C1 – casă de locuit, cu număr cadastral provizoriu 2135, înscris în cartea funciară nr. 1493 a localității Văcărești, în schimbul prețului de 20.000 lei.
Potrivit susținerilor reclamanților, care au fost confirmate de pârâta G. F., voința reclamanților a fost de a cumpăra suprafața de 1.900 mp teren intravilan, situate în tarlaua 17, ./1, din localitatea Văcărești.
Conform art. 953 Cod civil din 1864, aplicabil în cauză prin prisma prevederilor art. 102 din Legea nr. 71/2011, „consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol”, prin eroare înțelegându-se falsa reprezentare a realității la încheierea unui act juridic. Eroarea asupra identității fizice a obiectului actului constituie una dintre cele mai grave forme ale erorii, astfel că se apreciază că existența erorii împiedică, pe fond, formarea actului juridic, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind nulitatea absolută a actului juridic.
În cauză, întrucât reclamanții au intenționat să cumpere un alt teren decât cel care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat de notar, instanța constată că motivul de nulitate invocat de aceștia, constând în eroarea ca viciu de consimțământ, este întemeiat.
Cum această împrejurare constituie o cauză de nulitate absolută a actului juridic, instanța constată că solicitarea reclamanților de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta este întemeiată.
Totodată, prima instanță a dispus, în temeiul art. 908 alin. 1 pct. 1 Cod civil, rectificarea cărții funciare nr._ a localității Văcărești (provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 1493 a localității Văcărești), ca urmare a faptului că actul în temeiul căruia a fost efectuată intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților N. Ș. S. și N. A. asupra imobilului având numărul cadastral 2135 a fost desființat.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect conversiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 532/13.08.2009 de B.N.P. D. E. D., încheiat între reclamanții N. Ș.-S. și N. P. A. și pârâta G. T. F. într- un antecontract de vânzare-cumpărare, judecătoria a reținut că principiul conversiunii actelor juridice este dedus din prevederile art. 978 Cod civil și presupune ca o manifestare de voință să fie calificată ca echivalentă unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabil ca un alt act juridic. De asemenea,s-a subliniat că pentru a opera conversiunea, se cere întrunirea mai multor condiții, respectiv: să existe un element de diferență între actul nul și actul valabil, actul nul să fie desființat efectiv și total, actul socotit valabil să îndeplinească toate condițiile de validitate, iar acestea să se regăsească în chiar actul desființat și manifestarea de voință a părților să fie favorabilă conversiunii.
În cauză, s-a apreciat că nu se poate da eficiență conversiunii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți în un antecontract, întrucât nu toate elemente de validitate necesare antecontractului având ca obiect vânzarea-cumpărarea suprafeței de 1900 mp teren intravilan, situate în tarlaua 17, ./1, din localitatea Văcărești, conform titlului de proprietate nr._/27.12.1993, rectificat în 10.01.2013 se regăsesc în actul desființat. În concret, în actul desființat nu se regăsește obiectul contractului, respectiv bunul promis a fi vândut, întrucât contractul de vânzare-cumpărare autentificat are ca obiect suprafața de 2.000 mp teren intravilan, situată în tarlaua 17, parcelele 549, 549/1, 549/2, 549/3, din localitatea Văcărești, împreună cu construcția C1 – casă de locuit, cu număr cadastral provizoriu 2135, înscris în cartea funciară nr. 1493 a localității Văcărești.
S-a considerat puțin probabil ca la momentul încheierii convenției din anul 2009, pârâta G. F. să nu fi avut reprezentarea împrejurării că înstrăinează terenul în suprafață de 2.000 mp teren intravilan, situată în tarlaua 17, parcelele 549, 549/1, 549/2, 549/3, din localitatea Văcărești împreună cu construcția C1 – casă de locuit, cu număr cadastral provizoriu 2135, înscris în cartea funciară nr. 1493 a localității Văcărești. O astfel de concluzie rezultă din împrejurarea că pârâta avea cunoștință că nu este unic proprietar al terenului suprafața de 1.900 mp teren intravilan, situat în tarlaua 17, ./1, așa cum rezulta din titlul de proprietate nr._/27.12.1993, pe care susține ca intenționat să îl înstrăineze, și în plus, la scurt timp după încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 13.08.2009, respectiv la data de 25.08.2009, a fost însărcinată, prin procură de vânzare autentică, să fie mandatar pentru vânzarea respectivului teren al coproprietarilor S. G. și D. M.. Mai mult, s-a apreciat că efectuarea lucrărilor de cadastru, inclusiv a măsurătorilor efectuate în teren, nici nu ar fi putut fi realizate în absența pârâtei, care, prin urmare, a cunoscut că înscrierea în cartea funciară și extrasul de carte funciară eliberat nu pot privi decât terenul indicat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat. Astfel, între manifestările de voință ale părților a existat, la data încheierii contractului, o diferență în ceea ce privește obiectul vânzării, ceea ce reprezintă un alt considerent pentru care s-a considerat că nu se poate constata că a existat o manifestare de voință comună a părților, cu privire la care să poată interveni conversiunea în un antecontract de vânzare-cumpărare.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea valabilității vânzării suprafeței de 1.900 mp teren intravilan, situate în tarlaua 17, ./1, din localitatea Văcărești, conform titlului de proprietate nr._/27.12.1993, rectificat în 10.01.2013, s-a menționat că și dacă s-ar reține că atât reclamanții, cât și pârâta G. F. și-au exprimat verbal voința de a cumpăra, și, respectiv, vinde, 1.900 mp teren intravilan, situate în tarlaua 17, ./1, din localitatea Văcărești, conform titlului de proprietate nr._/27.12.1993, rectificat în 10.01.2013, o astfel de manifestare de voință este nulă absolut ca vânzare, întrucât prin derogare de la principiul consensualismului instituit de art. 971 și de art. 1295 alin.1 Cod civil, prevederile art. 2 din Titlul X „Circulația juridică a terenurilor” din Legea nr. 247/2005 stabilesc că „Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute”. În aceste condiții, pretinsa vânzare verbală este nulă absolut.
S-a argumentat că în schimb, părțile au posibilitatea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața de 1.900 mp teren intravilan, situate în tarlaua 17, ./1, din localitatea Văcărești, conform titlului de proprietate nr._/27.12.1993, rectificat în 10.01.2013,cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, adresându-se în vederea autentificării acestui act notarului public.
Împotriva sentinței a u declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că sentința cuprinde în considerente aspecte contradictorii ce nu concordă capătului de cerere principal admis.
Astfel, deși s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pe considerentul că într-adevăr părțile s-au înțeles să tranzacționeze terenul în suprafață de 1900 mp, fiind în eroare cu privire la suprafața consemnată în contract, în final respinge capătul de cerere privind conversiunea contractului de vânzare-cumpărare în antecontract de vânzare-cumpărare deoarece acest posibil act desființat nu conține obiectul contractului.
În opinia apelanților, aceasta denotă fie o lipsă de înțelegere a sensului acțiunii, fie o lipsă de logică juridică ce trebuie să însoțească orice hotărâre pronunțată.
Se consideră că s-au ignorat dovezile administrate care conduceau la rezolvarea situației critice în care părțile se află de 6 ani și în al doilea rând a facilitat crearea altor litigii între părți, în condițiile în care s-a indicat în acțiunea principală și în precizări toate elementele care ar fi putut restabili ordinea juridică și de drept.
În continuare se arată că este imposibilă încheierea unui contract în forma autentică, în condițiile în care fratele pârâtei G. F. a decedat, iar moștenitorii, așa cum se poate constata, nu s-au prezentat nici la ședința de informare și nici în fața instanței, nu au formulat întâmpinare, fiind conștienți probabil de faptul că nu mai pot emite alte pretenții decât autorul lor.
S-a concluzionat că judecătoria avea toate pârghiile legale să rezolve o situație fără ieșire, altfel decât prin intermediul instanței, fiind îndeplinite toate condițiile pentru conversiunea actului anulat în antecontract de vânzare-cumpărare ce s-ar fi putut aprecia valabilă, existând toate elementele obligatorii ale vânzării.
Se solicită admiterea apelului și modificarea în parte a „acțiunii” în sensul celor expuse deoarece este singura modalitate de a remedia confuzia făcută la încheierea actului de vânzare, care afectează dreptul de proprietate al apelanților, dar mai ales asupra imobilelor construite pe terenurile acum inversate.
În drept se invocă art.953-954 din vechiul Cod civil, art.33 din legea nr.7/1996.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Se reține că în mod justificat instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru a opera conversiunea contractului de vânzare cumpărare în antecontract de vânzare-cumpărare, pentru lipsa obiectului.
În condițiile în care contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 532/13.08.2009 este lovit de nulitate absolută întrucât cumpărătorii s-au aflat în eroare cu privire la identitatea imobilului, a cărui achiziționare o urmăriseră („eror in corpore”) este evident că prin efectul constatării nulității actului juridic, bunul a cărui cumpărare o urmăreau de fapt nu se regăsește printre elementele contractului retroactiv desființat.
În lipsa unui element esențial al convenției vânzării - cumpărării, aceasta nu poate fi considerată ca având valențele unui antecontract de vânzare cumpărare deoarece lipsa obiectului contractului – inițial este translatată și în antecontractul de vânzare cumpărare.
După cum bine a evidențiat instanța de fond în speță nu este întrunită, de asemenea, o altă condiție pentru constatarea conversiunii contractului de vânzare cumpărare în antecontract de vânzare-cumpărare, respectiv manifestarea de voință, concordantă a părților sub acest aspect.
Imobilul asupra căruia poartă intenția de înstrăinare dintre G. I F. pe de o parte și N. Ș. S. și N. A. pe de altă parte, nu se află în proprietatea exclusivă a celei dintâi, ci în indiviziune cu S. G. ai cărui succesori au fost introduși în cauză și nu au achiesat la înstrăinarea bunului imobil, intimatul S. G. exprimându-și, prin apărător, în calea de atac, opoziția fermă sub acest aspect.
În cauza dedusă judecății, operând aceste impedimente pentru suplinirea consimțământului la transmiterea bunului imobil, în condițiile art. 1669 Cod civil, nu se verifică motivele de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței de fond, care nu cuprinde motive contradictorii, considerent pentru care în temeiul art. 480 (1) Cod procedură civilă, se va respinge apelul cu consecința păstrării hotărârii atacate .
Văzând și dispozițiile art. 453 (1) Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți N. Ș. S. și N. A., ambii domiciliați în ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3450/29.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. F., domiciliată în ., ., S. E., domiciliată în ., .. 167, județ Dâmbovița, S. M. L., domiciliată în ., .. 167, județ Dâmbovița, S. N., domiciliat în ., .. 167, județ Dâmbovița, S. G., domiciliat în ., .. 167, județ Dâmbovița și S. I., domiciliat în ., .. 167, județ Dâmbovița.
Obligă apelanții reclamanți la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.09.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
G. C. A. S. E. B.
J.f. M.-M. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. A.S./Tehnored. A.S./A.Gh.
23.10.2015/10 exemplare
| ← Pretenţii. Decizia nr. 604/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
