Pretenţii. Decizia nr. 604/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 604/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 604/2015
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.604
Ședința publică din data de 28.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. C.
Judecător :R. M.
Grefier:M. S.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul –reclamant G. I. V., cu domiciliul în Târgoviște, .. O 2, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1196/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat pârât fiind S.C. I. M. S.R.L. cu sediul social în Târgoviște, .. 34 A, ., ., cauza având ca obiect pretenții – daune morale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul apelantului reclamant, avocat M. D., cu împuternicire avocațială la dosar fila 32 și a lipsit reprezentantul intimatului pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul este timbrat cu suma de 20 lei achitată cu chitanța nr._/27.05.2015 depusă la dosar fila 22, motivat, la prim termen de judecată, după care:
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, cauza fiind în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat declară deschise dezbaterile asupra apelului și acordă cuvântul.
Apărătorul apelantului - reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii pentru toate capetele de cerere. Arată că hotărârea atacată este rezultatul unei intrepretări eronate, deformate din partea instanței de fond a dreptului intern și a jurisprudenței CEDO, și reiterează susținerile din răspunsul la întâmpinare, în sensul că jurisprudența CEDO nu reclamă de la cei ce fac obiectul tratărilor de presă o atitudine de toleranță față de agresivitatea presei, că prin utilizarea dreptului la replică nu se realizează o reparare corespunzătoare a imaginii celor prejudiciați prin presă, iar neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a acestui drept nu echivalează, astfel cum consideră unii dintre ziariști, cu o cauză de impunitate, și că prin relozuțiile nr. 1003/01.07.1993 ți nr. 1215/01.07.1993 ale Consiliului Europei, însușite de Parlamentul României, se trasează platforma codului deontologic al ziaristului stabilindu-se regulile pe care un ziarist trebuie să le observe și să le respecte pentru a evita calomnia veritabilă. Concluzionând, solicită admiterea apelului în sensul celor arătate.
Tribunalul, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul disp. art. 394 coroborate cu disp. art. 482 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul G. I. V. a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată societatea pârâtă la plata de daune morale în cuantum de 1 leu și să fie obligată pârâta să publice pe internet și 3 cotidiane locale scuze publice cu retractarea afirmațiilor calomnioase.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta, având declarată activitatea de editare a ziarelor, este deținătoarea unei pagini electronice de internet, pe adresa link http:// incomod-media.ro/ziar/dâmbovița-șpaga-la-garda-de-mediu-agenții-economici-rup-tăcerea/ a editat, găzduit și postat un articol editorial, prin care a adus reclamantului o . acuzații injuste, nedovedite cu scop defăimător, vădit calomnioase, ce-i aduc atingere onoarei și integrității morale, producând grave prejudicii de imagine.
A fost reprodus conținutul articolului și reclamantul a precizat că a urmat cursurile facultății de drept, este licențiat al universității din C. – Facultatea de D., promoția 2003, în prezent urmează cursuri postuniversitare, a efectuat stagiul militar, fiind ofițer în rezervă, și-a început activitatea prin exercitarea profesiei de consilier juridic, a exercitat calitatea de administrator statutar la mai multe entități comerciale, a susținut și promovat concursul pentru funcția de șef birou Control Obiective Speciale din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, în luna decembrie 2013 a fost mutat temporar în funcția de comisar șef al Gărzii de Mediu Dâmbovița, a îndeplinit acest mandat până în luna iulie 2014, pe toată perioada exercitării acestei funcții și-a îndeplinit exemplar sarcinile de serviciu, nu a avut incidente sau abateri disciplinare, s-a aplicat un număr dublu de sancțiuni, la data prezentei îndeplinește funcția de șef birou Control Obiective Speciale din cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu.
A mai arătat reclamantul că are o familie, o soție, doi copii, rude, foarte mulți prieteni și cunoștințe și, cu o răutate ieșită din comun, persoane ce activează ca reprezentanți legali ai pârâtei, l-au denigrat, calomniat, acuzat, în mai multe ediții, de toate relele și infracțiunile posibile, corupție, trafic de influență, primire foloase necuvenite, șpagă, prietenii, familia și toți cei care îl cunosc n-au crezut în asemenea grozăvii, spre deosebire de persoanele străine, astfel că i-au fost afectate imaginea, cariera profesională, articolul citat, precum și altele de acest gen publicate în aceeași ediție electronică, fac parte dintr-o campanie pe care pârâta o gestionează în mod direct și exclusiv pentru a-i afecta imaginea civică și cariera profesională, numai din titlurile articolelor rezultă că ar fi unul dintre cei mai imorali cetățeni, pârâta a proferat calomnii în mod deliberat, toate exprimările preventiv-evazive, titlurile, subtitlurile, redactate cu caracter informativ excepțional și rezumatele articolelor incriminate sunt afirmații categorice și tendențioase, astfel că textul propriu-zis al articolelor nu putea atenua efectul acelor titluri, în articolul calomnios nu se indică autorul sau semnatarul textului, nu se regăsește un nume, prenume sau o indicație utilă asupra personajelor raportate ca prezumtive surse denunțătoare, toate afirmațiile pârâtei sunt nedovedite, având un caracter ofensator.
Au fost reproduse prevederile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 30 alin. 1 și 6 din Constituție, art. 54 din decretul 31/1954, s-a invocat jurisprudența Curții europene, s-a precizat că exercițiul libertății de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități, putând fi supus unor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege.
A apreciat reclamantul că intensitatea, frecvența, persistența în timp și conținutul dezbaterilor cauzate de campania de defăimare, au produso vătămare a dreptului său la onoare și reputație, această atingere nu este justificată și nu a fost cauzată prin exercitarea libertății de exprimare.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că articolul „Dâmbovița: Șpagă la Garda de Mediu! Agenții economici rup tăcerea”, la care face referire reclamantul, constituie un demers onest, de bună-credință, al jurnaliștilor de la ., un semnal de alarmă pe care l-au tras cu privire la situația cu care s-a confruntat un agent economic din județ, nicidecum un atac la imaginea reclamantului, ca instituție de presă a ascultat păsurile unui cetățean care s-a considerat lezat în drepturile sale, atunci când Garda de Mediu, prin conducătorul său de la acea vreme, nu a făcut acest lucru, subiectul abordat în articol este unul de interes public, referindu-se la o instituție publică și la prestația lucrătorilor acesteia, jurnaliștii pârâtei au acționat cu bună-credință și în limitele acceptabile ale discursului mediatic, tonul articolului nu lezează reputația reclamantului, articolului nu i-a fost asociată și o fotografie, intenția a fost de a trage un semnal de alarmă cu privire la o situație, nicidecum să lezeze imaginea unei persoane, reclamantul avea drept la replică și nu a înțeles să recurgă la această măsură, a ales să nu discute cu presa, așa cum a făcut toată perioada cât s-a aflat la conducerea Gărzii de Mediu, când nu a organizat nicio conferință de presă, chiar dacă Legea 544/2001 îl obliga să inițieze astfel de întâlniri periodice, astfel că susținerile din finalul articolului sunt cât se poate de pertinente.
A mai arătat pârâta că a publicat un singur articol cu privire la reclamant, cel supus analizei instanței de judecată, articol care are legătură cu activitatea reclamantului în calitate de șef al unei instituții publice, fără a face referiri la viața intimată și privată a acestuia sau la alte activități care n-ar avea legătură cu funcția pe care a îndeplinit-o și pe portalul www.incomod-media.ro numele reclamantului mai apare doar în alte două articole, însă numai tangențial, nu a fost declanșată nicio campanie de presă denigratoare, jurnaliștii nu au făcut nici un fel de aprecieri, nu au utilizat cuvinte precum șpagă, corupție, trafic de influență, pretindere și primire de foloase necuvenite în asociere cu numele reclamantului, nu s-a scris că reclamantul este cel care ar fi cerut șpagă, în articol s-a vorbit despre un fenomen care s-ar fi petrecut într-o perioadă de timp, demersul jurnalistic a fost de bună credință și a vizat încetarea acestuia, reclamantul ar fi trebuit să declanșeze o anchetă internă și să ia măsuri ca agenții economici să nu mai fie nemulțumiți.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a arătat că pârâta își asumă în tot conținutul articolelor citate, apărările acesteia sunt simple încercări de verificare a vigilenței instanței, afirmațiile rămân jignitoare, in textul articolului se indică în mod expres numele G. I. și calitatea de comisar șef, nu suntem în prezența unei erori de redactare, titlu articolului rămâne sugestiv și de o gravitate deosebită, sub titlu este poziționată o fotografie de notorietate în mediul virtual, dreptul la replică nu s-ar fi putut produce în condițiile în care pârâta nu l-a dorit, instituția pe care o reprezenta nu a fost solicitată să emită vreo informare publică, autorul articolului a manifestat rea-credință și lipsă de profesionalism postând o știre falsă apreciată drept fenomen, fără să solicite opinia tuturor persoanelor sau entităților vizate în mod direct și nedrept, conduita calomnioasă a pârâtei nu a fost una singulară, așa cum rezultă din întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1196/19.03.2015 Judecătoria Târgoviște a respins acțiunea reținând că în perioada decembrie 2013 – iulie 2014, reclamantul G. I. V. a ocupat funcția de comisar șef al Gărzii de Mediu Dâmbovița, că pârâta ., având declarată activitatea de editare a ziarelor, este deținătoarea unei pagini electronice de internet, pe adresa http://incomod-media.ro/ziar, în care pe adresa link http://incomod-media.ro/ziar/dâmbovița-șpaga-la-garda-de-mediu-agenții-economici-rup-tăcerea/ a editat și postat un articol intitulat „Dâmbovița: Șpagă la Garda de Mediu ! Agenții economici rup tăcerea”, prin care arată că „ …la București au ajuns câteva zeci de reclamații din partea unor agenți economici din județ, care susțin că li s-a cerut șpagă pentru a scăpa de amenzi …. echipa www. incomod – media. ro a reușit astăzi să stea de vorbă cu unul dintre administratorii de firmă cărora li s-au cerut sume fabuloase pentru a fi iertați de amendă! Interlocutorul …. ne-a povestit cu lux de amănunte cum a ajuns să fie sancționat cu 300 milioane lei amendă fiindcă nu a percutat la propunerea de a da șpagă 100 milioane lei!. la sediul firmei sale a descins chiar comisarul șef G., însoțit de un subaltern ….”, că în articol, sunt redate afirmațiile agentului economic „ Mi-am recunoscut vina. Le-am spus că, pur și simplu, nu mi-am dat seama că a expirat și că voi merge să o vizez. Mi-au cerut să-i las cinci minute să se consulte, după care mi-au spus că am două posibilități. Să le dau 100 de milioane de lei și să mă aleg cu un avertisment sau să primesc amenda, între 300 și 600 de milioane de lei …. În final a fost amendat cu 300 milioane de lei …. Dacă n-a venit cu cei_ lei, este bun de plată către stat o sumă mult mai mare!”, că în finalul articolului se arată că „De doi ani, activitatea Gărzii de Mediu Dâmbovița este ținută la top secret! Nu am avut în această perioadă de timp nici măcar o conferință de presă sau dacă s-a ținut nu au fost invitați toți reprezentanții mass-media, fiindcă pe adresa publicației noastre spre exemplu nu a venit în acest timp nicio invitație. Nu putem să spunem decât că este o decădere substanțială în ceea ce privește comunicarea …” și că pârâta a mai publicat două articole, „Dâmbovița: Schimbare la Garda de Mediu. Pleacă G., vine Borondel !” și „Dâmbovița: Prefectul S. l-a chemat pe G. la raport. Pe G. de la Garda de Mediu!”, din care rezultă schimbarea comisarului șef și absența unor șefi de instituții de la ședința Colegiului Prefectural din 28 februarie 2014.
Instanța de fond a mai reținut că, raportat la starea de fapt stabilită prin probatoriul administrat în cauză, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1349 cod civil, ale art. art. 1357 cod civil,, ale art. 72 Cod civil, precum și ale art. 75 Cod civil, precum și faptul că prevederile art. 30 din Constituția României consacră libertatea de exprimare, precum și limitele acesteia, stabilind că nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revenind editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, delictele de presă fiind stabilite prin lege.
În conformitate cu art. 30 din decizia CNA 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual „Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, viața privată, onoarea și reputația, precum și dreptul la propria imagine”.
Codul deontologic al ziariștilor prevede în art. 3 „Ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte. Știrea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă și să nu conțină păreri personale”.
Dreptul la libertatea de exprimare este recunoscut și prin art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora …”.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește existența unor principii de echitate care trebuie să echilibreze exercitarea libertății de exprimare cu limitele legale impuse acesteia prin paragraful 2 al articolului 10 al Convenției.
Astfel, în cazul Lingens c. Austriei Curtea a clarificat aria de acoperire a unor astfel de principii în legătură cu presa: în timp ce presa nu trebuie să depășească limitele impuse, între altele pentru protecția reputației celorlalți, este totuși obligatoriu pentru aceasta să comunice informații și idei dezbătute în arena politică, la fel ca și cele privind alte domenii de interes public.
Conform Curții, libertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a cunoaște și a-și forma o părere referitoare la ideile și atitudinile liderilor politici și persoanelor publice. În acest context, limitele criticii acceptabile sunt mai largi în ceea ce privește o persoană publică decât în ceea ce privește o persoană privată.
S-a subliniat că este importantă, în analiza articolelor de presă, distincția între fapte și judecăți de valoare, în sensul în care existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit, ele având și un grad de subiectivism inerent.
S-a afirmat în jurisprudența Curții că libertatea presei acoperă recurgerea la o anumită doză de exagerare sau chiar de provocare, în cazul De Haes și Gijsels contra Belgiei.
Totuși, pentru a se bucura de protecția oferită de Convenție, judecățile de valoare nu trebuie să se bazeze pe fapte inexacte, însă, în ceea ce privește afirmațiile verificabile, Curtea nu i-a în considerare numai adevărul obiectiv, ci și atitudinea subiectivă, buna – credință a autorului afirmațiilor care afectează reputația părții vătămate.
Instanța de fond a mai reținut că, raportat la art. 1357 C.civ. coroborat cu textele de lege pre citate, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile generale pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Astfel, reclamantul este o persoana publică, asumarea statutului de persoană publică implică și asumarea riscului de a fi expus unor aprecieri critice mai cu seamă din partea presei, conduita oamenilor publici impunându-se a fi evaluată, de asemenea, prin prisma jurisprudenței Curții Europene, în sensul că aceștia trebuie să manifeste toleranță în fața demersurilor jurnalistice ocazionate de problemele de interes general în care sunt implicați și trebuie sa dea dovada de reținere în a recurge la calea judiciară, mai ales când exista alte mijloace spre a răspunde atacurilor și criticilor ce le sunt aduse.
Limitele libertății de exprimare si criticile admisibile sunt mult mai largi, in cazul unei persoane publice decât în privința unui particular, cel dintâi expunându-se în mod inevitabil și conștient, unui atent control al faptelor, gesturilor și prestației sale profesionale, atât din partea presei ,cat si din partea marelui public.
Un alt aspect avut în vedere de judecătorul fondului este faptul că știrea difuzata în articolul intitulat „Dâmbovița: Șpagă la Garda de Mediu ! Agenții economici rup tăcerea” nu a vizat judecăți de valoare și nici opinii proprii, ci a redat doar afirmațiile unui agent economic, încadrându-se în limitele dreptului la libera exprimare a jurnalistului, drept care, în speță, a fost exercitat conform scopului pentru care a fost constituit, și anume spre a servi realizării unui alt drept fundamental – dreptul publicului la informare, putându-se observa că nu există comentarii asupra faptelor relatate, care să denote propriile convingeri ale pârâtei despre informațiile furnizate, aceasta nu a încercat să inducă ideea că opiniile exprimate ar fi faptele înseși ,fiind satisfăcute exigențele art. 3 din Rezoluția nr. 1003 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei dar și art. 3 din Codul deontologic al ziaristului.
Instanța de fond a apreciat că această manieră de prezentare este inaptă în sine să constituie o sursă de vătămare a imaginii reclamantului, că toate cele trei articole sunt produsul unor demersuri jurnalistice animate de intenția de informare a publicului, nerezultând din piesele dosarului faptul că rațiunea publicării a fost aceea de a defăima reclamantul și că limitele libertății de exprimare prin presa nu trebuie interpretate în sens restrictiv, astfel încât să se răsfrângă negativ asupra dreptului la informare al cetățeanului or, în cauză, nu s-a dovedit că pârâta a acționat cu rea - credință.
În aprecierea instanței de fond demersul jurnalistic analizat nu constituie un delict civil în sensul art. 1349 C.civ., imputabil pârâtei, ci o dimensiune a profesiunii de jurnalist care presupune dreptul de a atrage atenția asupra unor probleme considerate esențiale pentru opinia publică, inclusiv prin folosirea unui limbaj de natură să contrarieze, să ofenseze si sa suscite interesul asupra problemei respective.
Concluzionând instanța de fond a reținut că articolele publicate se circumscriu exercițiului firesc al dreptului la liberă exprimare, ridicat la rangul de drept fundamental în cadrul reglementărilor interne și internaționale, fără să constituie o faptă ilicită, chiar dacă prin conținutul lor sunt susceptibile să genereze și o percepție nefavorabilă a imaginii unei persoane publice, în chestiuni de interes public, în măsura în care acest demers apare ca legitim, justificându-se prin prisma scopului primordial al presei, acela de a satisface dreptul fundamental al cetățeanului, și anume dreptul la informare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata către apelant a sumei de 1 leu cu titlu de „daune morale" pentru prejudiciul moral cauzat, la publicarea pe internet si 3 cotidiane locale de scuze publice cu retractarea afirmațiilor calomnioase făcute la adresa apelantului și la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că prin cererea introductiva de instanța de fond am arătat faptul ca parata este deținătoarea unei pagini electronice de internet rezervata sub domeniul " http://incomod-media.ro/ziar/ in care pe adresa link http://incomod-media.ro/ziar/dambovita-spaga-la-garda-de-mediu-agentii-economici-rup-tăcerea/,, a editat, găzduit si postat un articol editorial calomnios, că prin întâmpinarea formulata parata își asuma în tot conținutul articolelor citate, atât prin evocarea acestora in cuprinsul apărărilor sale cat si prin faptul certificării procedurale a tipăriturilor cu mențiunea „conform cu originalul” și că în ce privește conținutul articolului citat, acesta a fost dovedit ca aparținând paratei, caracterul calomnios al acestuia fiind evident si rezultând din . injuste, nedovedite cu scop defăimător, ce aduc atingere demnității, onoarei și integrității morale a apelantului, producând grave prejudicii de imagine in rândul cititorilor si al persoanelor care îl cunosc.
A mai susținut apelantul că intimata - parata a proferat în mod deliberat calomnii de natură să-i compromită iremediabil cariera profesionala, că această conduită a fost cu caracter repetitiv, existând încă doua postări similare ce au fost intitulate „ Schimbare la Garda de Mediu. Pleacă G., vine Borondel!” si „Prefectul S. l-a chemat pe G. la raport. Pe G. de la Garda de Mediu”, ambele articole citate având un conținut neadevarat, tendențios și fiind o continuare a dezinformării si denigrării imaginii apelantului.
A mai arătat apelantul că în ce privește concluziile exprimate in cuprinsul hotărârii apelate, acestea nu vin decât sa sfideze normele elementare ale bunului simt si ale orânduirii statului de drept, că el și-a exercit dreptul legal la petiție în scopul obținerii unei reparații morale a imaginii personale lezata printr-o acuzație injusta de corupție, iar instanța de fond nu a fost preocupata de soluționarea petiției raportate la constatarea afirmațiilor calomnioase ale paratei, recunoscute de altfel si fara rezerve, pentru care nu s-a solicitat proba verității, ci s-a preocupat fara drept si specializarea necesara sa examineze calitatea ori deficienta textului editorial din prisma unui veritabil analist.
Apelantul a criticat ca fiind obtuza, rudimentara si neavenita motivarea instanței de fond conform căreia „In aprecierea instanței demersul jurnalistic analizat nu constituie un delict civil in sensul art 1349 C,Civ, imputabil paratei, ci o dimensiune a profesiunii de jurnalist care presupune dreptul de a atrage atenția asupra unor probleme considerate esențiale pentru opinia publica, inclusiv prin folosirea unui limbaj de natura sa contrarieze, sa ofenseze si sa suscite interesul asupra problemei respective”, și prin care se reține că articolele publicate se circumscriu exercițiului firesc al dreptului la libera exprimare.
Se apreciază de către apelant că apelul este fondat iar sentința de fond se impune a fi desființată in tot având in vedere ca instanța exprima prin considerentele ce motivează soluția o poziția confuza, contradictorie, un raționament rudimentar, obtuz, de neînțeles, ce deseori oscilează intre principiul respectării demnității umane si cei al libertății de exprimare (primul enunțat cu titlu declarativ pentru aparenta imparțialitate, cel secund pilon de baza al întregii motivări ).
Apelantul a arătat că, daca la pag. 7 alin 4 s.u din sentința instanța de judecata retine posibilitatea de vătămare a acestuia emițând teza „dimensiunii profesiei de jurnalist" cu ignorarea cuprinsului textului editorial, spre partea finala a motivării aceasta revine si declara ca orice efect produs ar fi complet anihilat prin exercițiul dreptului la informare, exonerând astfel răspunderea civila a autorului.
Mai susține apelantul că, adoptând raționamentul deficitar expus in sentința de fond se înțelege ca o acuzație nedovedita nu poate fi apreciata drept calomnioasa cat timp aceasta urmează sa substituie necondiționat dreptului la libera exprimare publica intermediat prin „dimensiunea profesiei de jurnalist” chiar daca prin aceasta s-ar genera o practica periculoasa pentru ordinea statului de drept.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile 466 și următoarele Cod procedură civilă
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de apel ca neîntemeiată și menținerea Sentinței Civile nr. 1196/19 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Intimata a arătat că fost chemată în judecată de către reclamantul G. lonuț V. pentru ca instanța să dispună repararea prejudiciului moral cauzat prin publicarea pe portalul de știri www.incomod-media.ro a unui articol de presă și obligarea la publicarea pe internet și în 3 cotidiane locale de scuze publice cu retractarea afirmațiilor calomnioase făcute la adresa reclamantului și la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi fi ocazionate, că prin sentința civilă atacată, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantul G. I. V., reținând în mod corect că demersul jurnalistic a fost animat de intenția de informare a publicului, iar rațiunea publicării nu a fost aceea de a defăima reclamantul și că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, este în același sens, în cazul Lingens contra Austriei, Curtea clarificând aria de acoperire a principiilor de echitate care trebuie să echilibreze exercitarea libertății de exprimare cu limitele impuse între altele pentru protecția reputației celorlalți în legătură cu presa, apreciindu-se că libertatea presei furnizează publicului unul dintre cele mai bune mijloace de a cunoaște și a-și forma o părere referitoare la ideile și atitudinile liderilor politici și persoanelor publice, iar în cazul De Haes și Gijsels contra Belgiei s-a afirmat în jurisprudența Curții că libertatea presei acoperă recurgerea la o anumită doză de exagerare sau chiar provocare.
A mai arătat intimata că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că reclamantul, odată cu asumarea statutului de persoană publică și-a asumat și riscul de a fi expus unor aprecieri critice mai cu seamă din partea presei, și că ar trebui să manifeste toleranță în fața demersurilor jurnalistice ocazionate de problemele de interes general, sens în care s-a exprimat și jurisprudența Curții Europene.
Or, subiectul abordat în articolul incriminat de reclamant este unul de interes public, referindu-se la o instituție publică și la prestația lucrătorilor acesteia, iar jurnaliștii . Târgoviște au acționat cu bună credință și în limitele acceptabile ale discursului mediatic, tonul articolului nefiind unul care să lezeze reputația reclamantului.
A mai susținut intimata că în conformitate cu practica judiciară la care face referire însuși reclamantul, acesta, în calitatea sa de persoană fizică lezată prin afirmații făcute în presă, pe care le consideră neadevărate, avea dreptul la replică, putând cere organului de presă să publice un răspuns sub formă de replică, rectificare sau declarație. Replica sau rectificarea constituie un mod simplificat de apărare a intereselor și drepturilor unei persoane, implică mai puține eforturi, cheltuieli și, prin efectul lor, sunt preferabile unui proces judiciar.
Reclamantul nu a înțeles însă să recurgă la această măsură în vederea reparării pretinsei atingeri aduse imaginii sale, ci a inițiat litigiul dedus judecății, solicitând instanței de judecată să oblige . Târgoviște să publice, pe internet și în 3 cotidiane locale, scuze publice cu retractarea afirmațiilor pe care reclamantul le consideră calomnioase.
A mai arătat intimata că nu pot fi primite nici susținerile apelatului conform cărora s-ar fi inițiat o campanie de presă defăimătoare la adresa sa deoarece a publicat un singur articol cu privire la apelantul - reclamant, cel supus analizei instanței de judecată, articol care are legătură cu activitatea reclamantului în calitate de șef al unei instituții publice, fără a face referiri la viața intimă și privată a acestuia sau la alte activități care n-ar avea legătură cu funcția pe care a îndeplinit-o, de șef al Comisariatului de Mediu Dâmbovița și că pe portalul
www.incomod-media.ro numele reclamantului mai apare doar tangențial în alte două articole, fapt absolut firesc din moment ce era șef al unei instituții publice, astfel încât . nu a declanșat o campanie de presă denigratoare la adresa reclamantului, așa cum voit și eronat susține acesta.
Concluzionând, intimata a arătat că în articolul supus analizei instanței de judecată, s-a vorbit despre un fenomen care s-ar fi petrecut într-o perioadă de timp la nivelul Gărzii de Mediu Dâmbovița, iar demersul jurnalistic al . a fost de bună credință și a vizat încetarea acestui fenomen, nicidecum afectarea imaginii unei persoane și că intimata, ca instituție media, nu și-a dorit decât ca reclamantul, în calitate de șef al unei instituții publice a cărei activitate este vizată într-un articol de presă, să declanșeze o anchetă internă și să ia măsuri astfel încât agenții economici - adică plătitorii de taxe, cei care susțin financiar activitatea instituțiilor publice, cum este și Comisariatul de Mediu - să nu mai fie nemulțumiți, să nu mai aibă motive să meargă în fața presei pentru a povesti situații care, într-o societate democratică, nici nu ar trebui să se întâmple.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 alin. (1) din Codul de Procedură Civilă; ale art. 70 și art. 75 din Codul Civil; ale art. 30, alin. (1), (2), (3), (4) și ale art. 31, alin. (1) și (4) din Constituția României; ale att. 10, alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 22.06.2015 apelantul a arătat că apărările făcute de către intimatul-pârât sunt de o generalitate menită să evite evocarea faptului brut al calomniei și al atacului la imaginea sa, pe care intimatul-pârât le-a practicat pentru a mobiliza atenția consumatorului de presă și a opiniei publice asupra producțiilor sale mediatice, că jurisprudența CEDO nu reclamă de la cei care fac obiectul tratărilor de presă o atitudine de toleranță, de non-combat față de calomnii și atacuri la propria imagine, că a fi persoană publică nu presupune asumarea unei poziții de destinatar calificat al unor atacuri de presă, că o asemenea condiție, ca risc asumat, poate privi doar interesul deosebit al mediei pentru modul în care este exercitată funcția publică respectivă și că cel atacat prin producții de presă nu este obligat să își găsească satisfacția refacerii imaginii sale, prin utilizarea dreptului la replică, precum și că nu există o reglementare a acestui drept, el nereprezentând decât o simplă facultate a producătorului sau instituției de presă. Mai mult, atunci când persoana publică este acuzată în mod inechivoc de săvârșirea unei fapte de corupție, dreptul la replică nu mai aduce nici o reparație, persoana în cauză având să se pregătească pentru o cercetare penală.
Apelantul a mai arătat că întâmpinarea formulată de intimată pune în evidență neasumarea de către aceasta a unor reguli elementare având de obiect etica ziaristică, astfel cum acestea sunt trasate prin rezoluția nr. 1003 din 01.07.1993 cu privire la etica ziaristică a Consiliului Europei însușită de Camera Deputaților prin Hotărârea nr. 25 din 12.09.1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 265 din 20.09.1994 și de Senat prin Hotărârea nr. 32 din 06.10.1994 (publicată în Monitorul Oficial nr. 292 din 14.10.1994), precum și prin Rezoluției nr. 1215 din 01 iulie 1993 cu privire la etica ziaristică a Consiliului Europei (publicată în Monitorul Oficial nr. 265 din 20.09.1994).
Concluzionând, apelantul a solicitat instanței să constate că apărările din întâmpinare nu pot salva greșelile de judecată ale sentinței apelate.
Analizând sentinta apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
In sustinerea cererii de chemare in judecata si a apelului promovat, reclamantul apelant a invocat dreptul la libera exprimare garantat atat constitutional, cat si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului in art.10, cu referire la buna credinta a ziaristului, cat si la doza de exagerare si chiar de provocare permisa in raport de judecatile de valoare pe care le formuleaza, apreciind ca demersul jurnalistic a fost unul abuziv si excedand limitelor libertatii de exprimare, de natura sa ii aduca atingere demnitatii si imaginii si reputatiei profesionale.
Pentru a califica daca afirmatiile facute de parata . in cuprinsul articolelor publicate pe internet cu referire la reclamant, constituie judecati de valoare sau declaratii de natura factuala, instanta de fond a retinut ca insasi Curtea Europeana a admis ca, in anumite situatii, se poate dovedi dificil sa se realizeze o delimitare precisa intre cele doua notiuni, afirmand ca „existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul judecatilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit”.
In raport de jurisprudenta consacrata a Curtii, prima instanta a considerat pe drept cuvant ca stirea difuzata in articolul intitulat „Dâmbovița: Șpagă la Garda de Mediu ! Agenții economici rup tăcerea” nu a vizat judecăți de valoare și nici opinii proprii, ci a redat doar afirmațiile unui agent economic controlat si amendat contraventional, inscriindu-se in limitele liberatii de informare, parte a dreptului la libertatea de exprimare.
Sustine apelantul ca titlul articolului este cel de natura a-i aduce atingere reputatiei profesionale, insa se constata ca nu exista alaturare a numelui său sau profesiei sale cu maniera de prezentare din titlul articolului.
Nu in ultimul rand nu se poate contesta calitatea de om politic ce-i revine reclamantului, sens in care Curtea europeana a statuat ca „limitele criticii admisibile sunt mai largi, caci, spre deosebire de un individ obisnuit, omul politic se expune in mod inevitabil si constient unui control strict si constient al faptelor si afirmatiilor sale atat din partea ziaristilor cat si a masei cetatenilor; el trebuie, prin urmare, sa dea dovada de o mai mare toleranta”, asa cum corect a retinut si prima instanta.
Totodata, hotararile Curtii de la Strasbourg indica clar principiul conform caruia adevarul obiectiv al afirmatiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu de luat in considerare de instante, elementul determinant trebuind sa fie buna credinta a autorului afirmatiilor care afecteaza reputatia partii incriminate. In cauză, Judecatoria a retinut ca demersul jurnalistic a fost animat de ideea de informare a publicului, fara ca intentia autorului sa fie aceea de a defăima pe reclamant.
De altfel, urmatoarele doua articole la care face referire apelantul reclamant nu conțin decât informații referitoare la desemnarea unui nou comisar șef la Garda de Mediu si nu se circumscriu unor afirmatii tentențioase sau vătămătoare pentru apelantul reclamant.
În contextul reținut, cum criticile sunt neîntemeiate, tribunalul apreciază că instanța de fond a retinut in mod corect situatia de fapt, prin prisma probatoriului administrat, la care a aplicat dispozitiile legale incidente, sens în care în temeiul prevederilor art. 480 NCPC se va respinge apelul, ca nefondat, urmând a fi păstrată sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelantul –reclamant G. I. V., cu domiciliul în Târgoviște, .. O 2, ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1196/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat pârât fiind S.C. I. M. S.R.L. cu sediul social în Târgoviște, .. 34 A, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.09.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | R. M. |
GREFIER
M. S.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Judecător fond P. S. C.
Red. M.R./Tehnored. S.M.
4 ex/16.10.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 594/2015.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 618/2015. Tribunalul... → |
|---|
