Validare poprire. Decizia nr. 587/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie,

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 23.10.2014 sub nr._ petenta B. E. judecătoresc M. D., în contradictoriu cu creditoarea S.C. I. T. S.R.L. prin lichidator EUROINSOL CONSULTING SPRL, debitoarea . poprit T. Târgoviște a solicitat instanței validarea popririi în dosarul de executare nr. 117/2011 aflat pe rolul B. M. D..

În motivare s-a arătat că prin sentința nr. 77 din 11.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul_ debitoarea . obligat să plătească creditoarei suma de_,33 lei reprezentând contravaloare facturi.

Debitoarea nu și-a îndeplinit de bunăvoie obligația stabilită în titlu, iar creditoarea la data de 25 martie 2011 a formulat cerere de executare silită, încuviințată prin încheierea din data de 05.05.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ . debitoarea a fost somată la data de 27.05.2011 să își îndeplinească obligațiile însă aceasta nu le-a achitat.

La data de 04.01.2012 s-a solicitat terțului poprit T. Târgoviște înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, iar acesta a răspuns prin adresa nr. 207 din 19.01.2012 că debitoarea a depus situația sumelor care se indisponibilizează în conturi la data de 09.01.2012 ca fiind 0 conformându-se astfel prevederilor OMFP 2336/2011.

Ulterior, în datele de 09.05.2012, 31.05.2012, 26.10.2012, 30.01.2013, 15.05.2013, 18.03.2013, 18.09.2014 au fost solicitate din nou terțului poprit relații privind sumele rulate în conturile debitoarei, de fiecare dată aceasta răspunzând că situația sumelor pentru indisponibilizare este 0, că OG 22/2002 stabilește norme derogatorii de la executarea silită iar sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice conform OMFP 2336/2011.

La data de 04.04.2014 debitoarea a achitat suma de 30.000 lei, sumă eliberată cu citarea părților la data de 29.04.2014.

În argumentarea cererii, petenta a arătat că debitoarea Primăria C. refuză în mod clar să se conformeze unei obligații de plată recunoscută printr-o hotărâre judecătorească, obligație ce îi revine din data de 11.01.2011 data pronunțării. Titlul executoriu este reprezentat de o tranzacție a părților, debitoarea recunoscându-și datoria și beneficiind de termene de plată eșalonată care nu au fost respectate.

Deși i s-a solicitat de către terțul poprit să indisponibilizeze sume pentru poprire, debitoarea nu a fost de acord în acest sens, ceea ce echivalează cu o transmitere nelegală a situației prevăzute în anexa 2, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 4 din OMFP nr. 2336/2011.

O altfel de interpretare ar duce la concluzia că ori de câte ori există o executare silită împotriva unei instituții sau autorității publice, creanța creditorului nu s-ar putea realiza niciodată întrucât ar fi invocate prevederile ordinului și ale OG 22/2002, iar instituția validării popririi ar fi inaplicabilă într-o astfel de cauză.

Această interpretare este în neconcordanță cu art. 6 CEDO, cauza T. contra României, Cauza Ș. c. României, cauza S. P. Contra României, cauza Ruianu c. României, F. C. României, R. și H. c. României, S. C.României, Burdov c. Rusiei.

În drept, s-a invocat art. 460 c. proc. civ și art. 6, art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru, societatea creditoare este în insolvență.

Legal citată, T. Ploiești a depus întâmpinare la data de 14.01.2015 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată, cu motivarea că executarea silită se face cu respectarea strictă a prevederilor OMFP 2336/19.07.2011 prin care a fost aprobată procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice, prevederi legale ce au fost aplicate în cauză de față.

În drept, s-au invocat dispozițiile OG 22/2002, OMFP 236/2011 și C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 857/24.02.2015, Judecătoria Târgoviște a admis cererea de chemare în judecată, a validat poprirea înființată prin adresa de înființare a popririi din data de 18.09.2014 în dosarul de executare nr. 1171/2011 al Biroului E. Judecătoresc M. D., a obligat terțul poprit să plătească creditorului, sumele datorate debitorului . creanței acestuia de 56.912,55 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 409 Cod procedură civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 77 din 11.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul_ debitoarea . obligat să plătească creditoarei suma de 78.143,33 lei reprezentând contravaloare facturi emise în baza contractului de închiriere autovehicul nr. 483/ 17.05.2006.

În baza acestui titlu executoriu, creditoarea la data de 25 martie 2011 a formulat cerere de executare silită, încuviințată prin încheierea din data de 05.05.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, iar debitoarea a fost somată la data de 27.05.2011 să își îndeplinească obligațiile, însă aceasta nu a achitat creanța.

La data de 04.01.2012 B. D. M. a solicitat terțului poprit T. Târgoviște înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, iar aceasta a răspuns prin adresa nr. 207 din 19.01.2012 că debitoarea a depus situația sumelor care se indisponibilizează în conturi la data de 09.01.2012 ca fiind 0 conformându-se astfel prevederilor OMFP 2336/2011.

În datele de 09.05.2012, 31.05.2012, 26.10.2012, 30.01.2013, 15.05.2013, 18.03.2013, 18.09.2014 B. a solicitat din nou terțului poprit relații privind sumele rulate în conturile debitoarei, de fiecare dată aceasta răspunzând că situația sumelor pentru indisponibilizare este 0, că OG 22/2002 stabilește norme derogatorii de la executarea silită iar sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice conform OMFP 2336/2011.

La data de 04.04.2014 debitoarea a achitat suma de 30.000 lei, sumă eliberată cu citarea părților la data de 29.04.2014.

Instanța a reținut că este sesizată cu o cerere de validare a popririi și în acest sens trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții: valabilitatea și caracterul executoriu al titlului invocat de creditorul-urmăritor, existența creanței debitorului urmărit fața de terțul poprit. Instanța reține ca îndeplinite în cauza cerințele de mai sus, titlul executoriu invocat de creditoare fiind reprezentat de sentința civilă sentința nr. 77 din 11.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul_ debitoarea . obligat să plătească creditoarei suma de 78.143,33 lei reprezentând contravaloare facturi emise în baza contractului de închiriere autovehicul nr. 483/ 17.05.2006, iar existenta creanței debitorului urmărit fața de terțul poprit se deduce din conținutul adreselor emise de Trezorerie, din care reiese că sunt conturi deschise la această instituție.

În drept, potrivit art. 460 alin. 1 C. proc.civ. 1865 aplicabil în cauză prevede că dacă terțul poprit nu își mai îndeplinește obligațiile că îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

O.G 22/2002 reglementează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii. Art. I din OG 22/2002 prevede următoarele: creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectivă. Potrivit art. 2 din același act normativ, daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca in termen de 6 luni sa facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului.

Având în vedere că terțul poprit este T. Municipiului Târgoviște, în cauză se aplică prevederile Ordinului nr. 2.336 din 19 iulie 2011 pentru aprobarea Procedurii de punere in aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului care prevede în art. 3 alin.(1) Cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înștiințare însoțită de situația prevăzută în anexa nr. 1, instituția sau autoritatea publică are obligația de a comunica în scris unității teritoriale a Trezoreriei Statului informații în legătură cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizează, completând în acest scop formularul prevăzut în anexa nr. 2, iar în art. alin. (1) În situația în care instituția publică sau autoritatea publică nu transmite situația prevăzută în anexa nr. 2 în termenul stabilit la art. 3 alin. (1), unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autorității publice până la nivelul sumei totale înscrise în titlul executoriu, precum și în alin. (4) În cazul în care instituția publică sau autoritatea publică nu transmite situația prevăzută în anexa nr. 2 în cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile calendaristice de la data primirii la T. Statului a adresei de înființare a popririi, unitatea Trezoreriei Statului va vira în conturile indicate de executorul judecătoresc sau de organul fiscal competent în executarea silită sumele care au fost indisponibilizate potrivit alin. (1).

S-a constatat în cauza încălcarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului prin poziția manifestată de terțul poprit și debitor. Astfel art. I paragraful I din CEDO protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală, drept ce ar rămâne iluzoriu daca nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de buna voie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din convenție fiind aplicabil și în faza executării silite. Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabila autorităților care nu furnizează o justificare valabila în acest sens, aduce atingere și drepturilor creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. I protocolul I al convenției.

În cauza Ș. contra României, CEDO a statuat ca administrația constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției, prin urmare, daca administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Este excesiv si prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil să se pretindă unui creditor al statului sa recurgă la o procedură de executare silită pentru a-și realiza dreptul de creanța stabilit într-o procedura judiciară. În consecință statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.

Prin analogie, dispozițiile Ordinului nr. 2.336 din 19 iulie 2011 pentru aprobarea Procedurii de punere in aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului favorizează statul în raporturi de drept privat acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplina egalitate cu orice alta persoana fizica sau juridica.

În consecință, ori de câte ori se invocă prevederile OG 22/2002, modificată și completată privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii pentru a se bloca sau amâna executarea silita, acest impediment nu va fi luat în considerare. Pentru a decide în acest sens instanța a avut in vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza T. contra Romaniei, Ruianu contra Romaniei, Burdov c. Rusia, R. si H. contra Romania.

„Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prev. de art. 6 fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea, in acest sens, cauza Ruianu c. Romaniei, cauza Pini s.a. contra Romaniei, S. c. Romaniei, V. I. c. Romaniei, S. P. c. Romaniei).

Având în vedere că dispoziția de înființare a popririi este din data de 04.01.2012, iar până în prezent T. Municipiului Târgoviște nu a virat nicio sumă ca urmare a popririi în executarea sentinței civile, instanța a apreciat că termenul rezonabil pentru executarea unei hotărâri judecătorești a fost depășit, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu datează cu mențiunea irevocabil din anul 2011, iar prin adrese repetate T. a răspuns că suma pentru indisponibilizări este 0.

Conduita terțului poprit de a refuza o dispoziție a unui organ de executare silită, respectiv adresa de înființare a popririi emisă în speța, prin motivarea că în conturile pentru indisponibilizare, suma este 0, se apreciază ca fiind una care încalcă drepturile creditorului la recuperarea creanței sale stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, iar prin invocarea dispozițiilor OMFP 2336/2011, creditorul se află în imposibilitatea reală de a-și recupera creanța, întrucât în mod abuziv debitoarea refuză să indisponibilizeze sume pentru executare.

Impotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:

Se arată că validarea popririi nu este posibila în condițiile în care T. Targoviste nu a primit dispoziție de la ordonatorul de credite, implicit fonduri cu aceasta destinație, iar trezoreria statului poate efectua numai operațiunile în limita creditelor bugetare si a destinației, astfel ca nu pot fi reținute de către instanța ca un argument pentru admiterea cererii din următoarele considerente:

O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie o procedura speciala pentru executarea silita a obligațiilor de plata ale instituțiilor bugetare, unitățile teritoriale de trezorerie si contabilitate publica, putând efectua numai operațiuni privind plați dispuse de către ordonatorii de credite, în limitele creditelor bugetare si a destinațiilor potrivit legii.

Se consideră ca voința legiuitorului constă în instituirea unei proceduri speciale de executare silita împotriva instituțiilor bugetare, din motive care țin de aplicativitatea normelor de drept administrativ, în vederea asigurării unui supracontrol a gestiunii banilor din bugetul de stat si, nu în ultimul rând, în ideea de a minimaliza șansele interferenței actelor de corupție în gestionarea bugetului public.

Se apreciază ca, prin raportare la normele speciale indicate mai sus, terțul poprit a luat toate acele masuri la care era obligat, conform legii, înseamna ca nu avea îndrituirea de a indisponibiliza si apoi vira in conturile indicate de executor suma la care făcea referire adresa de poprire.

Mai precizează că, OG nr. 22/2002 instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget in acest scop.

Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, ci o norma de protecție in interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlu executoriu.

Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate cu apel iar, pe fond respingerea cererii de validare a popririi ca neîntemeiata.

In drept, se invocă disp. art. 486, 488 si următoarele din Codul de procedura civila, pe dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si pe dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.

S-a solicitat judecarea cauzei si in eventuala lipsă, în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 din Codul de procedura civilă.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului deoarece în ipoteza în care ordonatorii de credite refuză să aloce/să ia măsurile necesare pentru asigurarea creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii deținute de un creditor împotriva unui debitor deși executarea silită este pornită, remediul juridic este atragerea răspunderii și obligarea ordonatorilor de credite la executarea obligației prevăzute de art.4 din OG 22/2002.

Conform art.3 din OG 22/2002 în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art.2 creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit codul de procedura civilă.

În drept, art.205, alin.2 codul de procedura civilă.

În dovedire solicită proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator, tribunalul constată că:

Prin sent. civ. nr.77/11.01.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a constatat creanța reclamantei intimate față de debitoarea Primăria C.. Executarea silită a titlului executoriu a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 05.05.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, dispunându-se înființarea popririi pentru recuperarea sumelor datorate, așa cum reiese din adresa nr.207/19.01.2012 a ANAF- AFP Târgoviște de la fila 14 dosar executare silită. Anexat acestei adrese se arată situația sumelor indisponibilizate la data de 09.01.2012, aceasta fiind 0. De altfel, prin repetate adrese s-a constatat că sumele indisponibilizate sunt 0 (adresa nr.5064/07.06.2012 – fila 27, adresă nr.5480/15.11.2012 – fila 28, adresă nr.4368/20.05.2013 – fila 36, nr.2962/25.03.2014 – fila 44 dosar executare silită).

Într-adevăr Ordinul MFP nr.2336/2011 prevede procedura de punere în executare a titlurilor executorii în baza căreia se solicită înființarea popririi stabilind în sarcina debitorului obligația de a comunica Trezoreriei informații în legãturã cu sumele existente în conturi la data primirii adresei de înființare a popririi care se indisponibilizeazã, completând în acest scop formularul prevãzut în anexa nr. 2.

Art.4, alin.1 din ordinul MFP 2336/2011 prevede că în situația în care instituția publicã sau autoritatea publicã nu transmite situația prevãzutã în anexa nr. 2 în termenul stabilit la art. 3 alin. 1, unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului va proceda la indisponibilizarea sumelor din conturile instituției sau autoritãții publice pânã la nivelul sumei totale înscrise în titlul executoriu.

Art.10¹ din același ordin dispune în sensul că în situațiile în care instanțele au validat mãsura popririi, executarea va avea ca obiect numai sumele deținute sau datorate debitorului de terțul poprit din care pot fi achitate creanțele stabilite în sarcina instituțiilor și autoritãților publice, cu limitãrile instituite prevãzute de dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, articol ce prevede că creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autoritãților publice se achitã din sumele aprobate cu aceastã destinație prin bugetele acestora sau, dupã caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadreazã obligația de platã respectivã. Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autoritãților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.

Obligația de comunicare a datelor din anexa 2 este o obligație legală, ce nu afectează măsura popririi decât strict din punct de vedere al contului asupra căruia se execută această măsură, fără ca această comunicare sau omisiune a comunicării să afecteze poprirea ca modalitate de executare silită. Această concluzie rezultă din disp. art.2 din Ordinul MFP 2336/2011 ce arată expres că „unitatea teritorială a Trezoreriei Statului va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea”, ceea ce înseamnă că măsura popririi este în ființă, ordinul respectiv reglementând doar procedura de punere în executare a acestei măsuri.

Potrivit art. 780 alin. 1 C pr civ, „sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.” A.. 2 al aceluiași articol prevede că „în cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul urmăririi silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 728, dacă este cazul.”

Pentru aceste considerente, tribunalul potrivit art.480 codul de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul in Ploiești, .. 22, CUI_, cont RO78TREZ__, T. Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita, cu sediul in Targoviste, . 166, CUI_, cont RO78TREZ__ - T. Ploiești, reprezentata prin Sef administrație, economist R. E., împotriva sentinței civile nr. 857/24.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc M. D., cu sediul în Ploiești, Piața Victoriei, nr. 5, .. G., ., jud. Prahova, S.C. I. T. S.R.L. prin lichidator EUROINSOL CONSULTING SPRL, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, . sediul în C., județul Dâmbovița și T. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. Dâmbovița.