Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 140/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.140
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. Ș.
Judecător: A. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-reclamanta O. V. Insurance Group SA, cu sediul ales la SCA „I. și O.”, cu sediul în București, .. 3, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3019/04.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. A., domiciliat în comuna Bucșani, ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Apel scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanta-reclamanta O. V. Insurance Group SA șiintimatul-pârât V. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții și luând act că prin motivele de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu disp.art.411 alin.2 NCPC
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ /06.05.2014, reclamanta O. V. Insurance Group SA l-a chemat în judecată pa pârâtul V. A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 8580 lei, reprezentând debit principal, și 1159,90 lei dobândă legală.
În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 16.07.2011, ora 16, pârâtul, conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității Bucșani, a provocat, din culpa sa exclusivă, un accident de circulație din care a rezultat avarierea autovehiculului marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitei C. E. S., fapt ce a rezultat din procesul verbal . nr._ încheiat la 16.07.2011 de Postul de Ploliție Bucșani din cadrul IPJ Dâmbovița. Deoarece autoturismul condus de pârât nu avea încheiată poliță RCA valabilă la data accidentului, contravenientul și-a asumat, prin semnătură, obligația de a plăti despăgubirile provocate, așa cum a rezultat din procesul verbal de contravenție.
Autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitei C. E. S. beneficia de polița privind asigurarea facultativă . nr._, emisă de BCR Asigurări V. Insurance Group SA, astfel încât reclamanta a deschis dosarul de daună AVA/DB/_/2011 și a plătit indemnizația de asigurare în valoare de 8580 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Sunt invocate dispozițiile art. 2210 din codul civil, în baza cărora reclamanta, în calitate de asigurator, s-a subrogat în toate drepturile asiguratului, în limita indemnizației plătite, împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, în timp ce răspunderea pârâtului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 cod civil.
S-a mai arătat că, potrivit dispozițiilOR art. 1523 alin 2 lit. e coroborat cu dispozițiile OG 13/2011, pârâtul datorează dobânda legală în cuantum de 1159,93 lei, calculată de la data subrogării reclamantei în drepturile asiguratului, respectiv 14.09.2011.
Se mai arată că, prin încheierea nr. 108/27.04.2012, pronunțată în dosarul_/3/2012 al Tribunalului București, s-a dispus schimbarea denumirii reclamantei din . Insurance Group SA în . Group SA.
S-au depus la dosar, în copii certificate pentru conformitate, proces verbal nr. 182/19.03.2014 privind ședința de informare cu privire la avantajele medierii, modul de calcul al dobânzii legale, dosarul de daună.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
A mai reținut instanța că reclamanta a ales să-și valorifice pretențiile în procedura specială a cererilor cu valoare redusă, reglementată de dispozițiile art. 1025-1032 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.3019/04.09.2014, Judecătoria Târgoviște a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta O. V. Insurance Group SA, în contradictoriu cu pârâtul V. A., a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 8580 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului și a sumei de 1159,93 lei reprezentând dobânda legală, calculată începând cu 14.09.2011, a obliga pârâtul la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, din care 200 lei taxă de timbru și 1000 lei onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut următoarele:
Potrivit procesului-verbal . nr._ încheiat la 16.07.2011 de Postul de Poliție Bucșani din cadrul IPJ Dâmbovița, conducătorul auto V. A., în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe raza localității Bucșani, din cauza nereducerii vitezei pe drum cu denivelări a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_ și autoturismul Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare_, staționate regulamentar.
Pentru săvârșirea faptei contravenționale, pârâtului i s-a aplicat sancțiunea avertismentului, iar pentru acoperirea pagubelor, s-a consemnat în procesul verbal că acesta nu avea poliță de asigurare valabilă, motiv pentru care la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat faptul că este de acord cu plata despăgubirilor pentru avarierea celor 3 autoturisme.
Avariile suferite de autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_, deținător C. E. S., beneficiară a unei polițe de asigurare facultativă . nr._, emisă de BCR Asigurări V. Insurance Group SA, rezultă din autorizația de reparații (fila 51), iar contravaloarea reparațiilor rezultă din înscrisurile din dosarul de daună AVA/DB/_/2011 (filele 40-44).
Plata prejudiciului de către societatea de asigurări a rezultat din înscrisul de la fila 54, respectiv 8580 lei, precum și data la care s-a făcut plata, respectiv 14.09.2011.
Deoarece fapta cauzatoare de prejudiciu a avut loc la 16.07.2011, în speță sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864, respectiv dispozițiile art. 998 cod civil, ce reglementează răspunderea pentru fapta proprie.
Astfel, din situația de fapt expusă mai sus, a rezultat că în cauză sunt dovedite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului.
Prin plata sumei reprezentând contravaloarea reparațiilor necesitate de autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_, societatea de asigurări se subrogă în drepturile persoanei asigurate de a solicita celor răspunzători de producerea pagubei acoperirea prejudiciului, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea 135/1996.
Prin prezenta cerere s-a solicitat obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale datorată de la data plății și până la data formulării cereri ce face obiectul cauzei de față.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 cod civil de a 1864, debitorul este obligat la plata daunelor interese pentru neexecutarea obligației, iar art. 1084 arată că daunele interese cuprind pierderea suferită de creditor și beneficiul de care a fost lipsit.
Coroborând aceste dispoziții cu cele din OG 13/2011, instanța a apreciat că este întemeiată cererea privind obligarea pârâtului și la dobânda legală, așa cum a fost calculată potrivit înscrisului de la fila 18.
S-au mai solicitat cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În privința onorariului de avocat solicitat, respectiv suma de 1555 lei, instanța, având în vedere dispozițiile art. 451 alin 2 cod procedură civilă, a redus acest onorariu, deoarece a apreciat că este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, fiind vorba de procedura specială a cererilor cu valoare redusă, ce nu a necesitat dezbateri orale, dispunându-se chiar soluționarea ei fără citarea părților.
Față de toate aceste considerente, s-a admis în parte cererea și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8580 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului și a sumei de 1159,93 lei reprezentând dobânda legală, calculată începând cu 14.09.2011, precum și la 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, din care 200 lei taxă de timbru și 1000 lei onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, reclamanta S.C. OWINIASIG V. INSURANCE GROUP S.A pentru netemeinicie și nelegalitate, pe considerentul că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea art. 451 alin. 2 și a diminuat cuantumul onorariului de avocat solicitat de la suma de 1550 lei la 1000 lei, apreciind ,,că este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei si activitatea desfășurată de avocat, fiind vorba de procedura specială a cererilor cu valoare redusă, ce nu a necesitat dezbateri orale, dispunându-se chiar soluționarea ei fără citarea părților", întrucât criteriile ce trebuiesc avute în vedere de către instanță în privința acordării cheltuielilor de judecată în cazul soluționării cauzei prin procedura cu privire la cererile cu valoarea redusă sunt cele prevăzute de art. 1031 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu VALOAREA CERERII."
În argumentarea criticii, se susține că în fapt, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 8580,00 lei, reprezentând contravaloarea indemnizației de despăgubire acordate de apelantă asiguratului sau CASCO în dosarul de daună AVA/DB/_/2011 și dobânda legală de la data plății despăgubirilor, respectiv de la data de 14.09.2011 (valoarea acesteia fiind de 1159.93 lei), ca urmare a accidentului rutier produs din culpa exclusivă a pârâtului V. A. la data de 16.07.2011 din care a rezultat avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ .
În opinia apelantei, prima instanță a făcut o apreciere incorectă considerând vădit disproporționata suma de 1550 lei reprezentând onorariul de avocat, întrucât:
- raportat la valoarea întregului litigiu, onorariul de avocat reprezintă un procent de numai 15% din suma solicitată ;
- instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că suma acordată de 1000 lei este supusă fiscalizării si că au existat cheltuieli cu materiale, corespondență, transport, în final, scăzându-se toate acestea onorariul avocatului care devine derizoriu;
- instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că munca desfășurată de avocat a presupus si reprezentarea clientului la ședința de informare privind medierea anterioară formulării cererii de chemare în judecată și nici nu a observat faptul că pârâtul poartă întreaga responsabilitate în ceea ce privește inițierea acestui litigiu, acesta manifestând o atitudine pasivă în ceea ce privește soluționarea pe cale amiabilă, neprezentându-se la ședința de Informare privind medierea și neexprimând niciun punct de vedere cu privire la aceasta;
- instanța nu a avut în vedere atunci când a apreciat asupra complexității litigiului faptul că această cauză a presupus aceeași pregătire a avocatului si același număr de ore acordate studiului dosarului, pregătirii cauzei, ca și în situația în care acesta ar fi fost promovată pe calea dreptului comun, neexistând absolut nicio diferență între acestea, cauza putându-se transforma într-una de drept comun sau dacă s-ar fi solicitat, în temeiul art. 1.029 din Codul de procedură civilă, ar fi putut exista chiar și dezbateri orale ce ar fi presupus prezența avocatului în instanță și chiar formularea unor note scrise, aspecte care nu puteau fi prevăzute de subscrisa;
- formularea unei cereri cu valoarea redusă reprezintă o facultate aflată la îndemâna reclamantului si nu poate să îmbrace forma unei sancțiuni pentru acesta, cu atât mai mult cu cât formularea unei astfel de cereri nu poate să garanteze și soluționarea cauzei prin această procedură, existând posibilitatea ca aceasta să fie soluționată potrivit dreptului comun (art. 1.026 alin. (3) din Codul de procedură civilă „Atunci când cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor prevăzute de prezentul titlu, instanța judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu își retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun."), prin urmare reclamanta nu putea previziona cursul procesului (se menționează că onorariul de avocat a fost fixat si plătit anterior sesizării instanței de judecată.)
Se solicită admiterea apelului și modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului la plata integrală a cheltuielilor de judecată, respectiv onorariul de avocat în cuantum de 1550 lei și taxă de timbru în valoare de 200 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1032 din Codul de procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar în conformitate cu art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat, potrivit următoarelor considerente:
Se reține că apelanta reclamantă O. V. Insurance Group SA critică sentința de la fond doar sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată în sumă de 1550 lei, reprezentând onorariul de apărător, instanța de fond obligându-l pe pârât doar la suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, micșorând astfel cuantumul sumei solicitate de reclamantă.
Contrar susținerilor apelantei, prima instanță, deși, a menționat temeiul de drept general care i-a permis să reducă onorariul apărătorului, a indicat în mod concret și argumentat, criteriile în funcție de care a redus cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâtul.
Tribunalul reține că 1031 alin. (1) din Codul de procedură civilă dispune că partea care cade în pretenții va fi obligată la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată”, alin.2 Al aceluiași articol adăugând „Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii."
Se observă că textul menționat consacră aceleași principii ca art.451 din Codul de procedură civilă, iar existența art.1031 din Codul de procedură civilă reprezintă o preluare a dispozițiilor Regulamentului nr.861/2007 al cărui art.16 are un conținut identic cu cel al textului menționat din Codul de procedură civilă.
Fără a interveni în relația dintre client și avocat, instanța este în măsură să reducă cuantumul onorariului apărătorului, atunci când este evident exagerat.
Singurele criterii ce trebuie avute în vedere atunci când instanța apreciază asupra cuantumului onorariului apărătorului sunt, contrar susținerilor recurentei cele prevăzute de art.1031 din Codul de procedură civilă, neputând fi ignorate nici cele reglementate de art.451 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, Tribunalul, examinând cheltuielile de judecată pretinse de reclamantă cu titlul de onorariu de avocat în fața instanței de fond, în cuantum, de 1550 lei, constată că sunt nepotrivit de mari.
Așa cum a justificat și instanța de fond cauza a fost de o complexitate redusă, nu a necesitat dezbateri orale, fiind soluționată fără citarea părților, or astfel cum a reținut și prima instanță onorariul de 1550 lei solicitat este disproporționat în raport de obiectul pricinii și de munca depusă de avocat.
Față de cele ce precede, nu subzistă criticile recurentei, soluția instanței de fond în ceea ce privește cererea accesorie de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată, fiind legală și temeinică, împrejurare în care, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge apelul și se va păstra sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamanta O. V. Insurance Group SA, cu sediul ales la SCA „I. și O.”, cu sediul în București, .. 3, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 3019/04.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. A., domiciliat în comuna Bucșani, ..
Păstrează hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.02.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
D. Ș. A. S. N. P.
J.F. A. I. N.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.D.Ș./tehnored.D.Ș.
4 ex/20.03.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 177/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul... → |
|---|
