Contestaţie la executare. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 37/2015
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 37
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2015
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, având CUI_, împotriva sentinței civile nr. 3048 pronunțată la data de 04.09.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Anișoara N., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocatură „D. Ș. A. E.” din municipiul Târgoviște, . 8, ., județul Dâmbovița, și cu B. E. Judecătoresc „C. Z.” din municipiul Târgoviște, . B, nr. 3 B, .. 1, etajul 1, ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: reprezentantul apelantei contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, intimata C. Anișoara N. reprezentată de avocat D. Ș. A. E., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 (atașată la întâmpinare și aflată la fila 16 a dosarului de apel), precum și reprezentantul intimatului B. E. Judecătoresc „C. Z.”.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, pricina se află la primul termen de judecată, cererea de apel este motivată și scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Ordonanța de urgență privind taxele judiciare de timbru nr. 80/2013, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 717 alin. (1) Cod procedură civilă.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat, incidente de soluționat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra apelului dedus judecății, acordând cuvântul părții prezente prin reprezentant convențional.
Pentru intimata C. Anișoara N., avocat D. Ș. A. E., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și păstrarea sentinței civile a instanței de fond ca legală și temeinică, precizând că sumele de bani sunt calculate în mod corect și că executorul judecătoresc nu a depășit suma respectivă, sens în care depune copia cererii adresată de intimată contestatoarei la data de 25.03.2013. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța nr. 923/16.01.2015 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 500 lei.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /26.03.2014, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații C. Anișoara N. și B. C. Z., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea dispoziției de înființare a popririi din data de 20.03.2014, a încheierii 105/2013 și a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 105/2013 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că, potrivit art. XV alin 4 din OUG 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, prin adresa de înființare a popririi din 20.03.3014, s-a solicitat poprirea până la încasarea sumei de 1112,44 lei, din care 271,56 lei reprezintă dobânda legală și 840,88 lei cheltuieli de executare, instituției nu i s-a comunicat un titlu executoriu referitor la cheltuielile de executare, așa cum prevăd dispozițiile art. 669 alin 4 și 6 cod proc civilă, executorul judecătoresc a stabilit un termen de 5 zile și nu s-a dat posibilitatea debitorului de a întreprinde măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligațiile de, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație, conform OG 22/2002, au fost invocate decizia 213/04.03.2010 a Curții Constituționale, cauza Moroko contra Rusiei, cauza Burdov contra Rusiei, creditorul nu s-a adresat instituției apelând la serviciile executorului judecătoresc, pentru a putea efectua plata acestei sume se întocmește în mod obligatoriu o documentație, în conformitate cu dispozițiile OMFP 2033/2013.
În privința sumei datorate cu titlu de dobânda legală, au fost invocate și reproduse prevederile art. 117din OG 92/2003 și s-a solicitat ca intimatul să facă dovada titlului executoriu.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite s-a arătat că se impune admiterea acesteia pentru a nu prejudicia bugetul de stat.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 711-719 cod proc. civilă, OG 22/2002.
Au fost anexate cererii, în copie, următoarele înscrisuri: adresa din 20.03.2014, somație din 20.03.2014, încheierea din 20.03.2014 dispoziție de poprire din 20.03.2014, adresa din 19.09.2013, somație din 19.09.2013, sentința 4201/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar_, încheierea din 19.09.2013.
Prin întâmpinarea formulată B. C. Z. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, așa cum reține și Curtea Constituțională în motivarea deciziei 162/22.04.2003 și a comunicat, în copie certificată, actele execuționale în dosar 105/2013.
Pentru intimata C. Anișoara N. s-au depus la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, prin care s-a arătat că prin cererea de apel au fost invocate dispozițiile art. XV alin 4 din OUG 8/2014, după data rămânerii definitive a sentinței 4202/23.11.2012 s-a adresat intimatei cu cerere, la data de 24.03.2013, nu suntem în situația aplicării OUG 8/2014, aceasta se aplică titlurilor executorii pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, de la momentul emiterii somației din 19.09.2013 au trecut mai mult de 8 luni, debitoarea având timp suficient pentru îndeplinirea obligației taxa de poluare și cheltuielile de judecată au fost achitate în baza cererii depuse la intimată, dobânda se calculează potrivit art. 120 și 124 cod fiscal, texte de lege în neconcordanță cu dreptul Uniunii Europene.
La termenul de judecată din 04.09.2014 a fost pusă în discuție și respinsă cererea de suspendare a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art. 718 cod proc. civilă, având în vedere că nu s-a făcut dovada unor motive temeinice, motivarea acestui capăt de cerere este generală, pentru a nu prejudicia bugetul de stat, dar nu au fost arătate în concret urgența acestei măsuri, prejudiciul ce ar pute fi greu de recuperat în situația unei eventuale întoarceri a executării silite.
La același termen de judecată a fost pusă în discuție și admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. Z. C., instanța constatând că nu există identitate între persoana acestui intimat și persoana față de care se poate pretinde realizarea dreptului, potrivit art. 1, 2, 7, 57 și 58 din Legea 188/2000, conform cărora executorul judecătoresc îndeplinește un serviciu de interes public, actele îndeplinite de acesta sunt supuse, în condițiile legii, controlului judecătoresc, iar atribuțiile sale sunt acelea de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii, context în care executorul nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesuală activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmi în cadrul unui dosar execuțional
Contestatoarea și intimatul nu au solicitat alte probe, în afara înscrisurilor depuse la dosar .
Intimata C. Anișoara a mai depus la dosar chitanța DB SAB 873 și decizia 244/27.06.2014.
Prin sentința civilă nr. 3048/04.09.2014 s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc C. Z., și C. Anișoara N.. A fost obligată contestatoarea să plătească intimatei C. Anișoara N. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, prin sentința nr. 4201/23.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar_, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a fost obligată să restituie intimatei C. Anișoara N. suma de 2190 lei, actualizată cu dobânda legală, reprezentând taxă de poluare și suma de 1039 lei cheltuieli de judecată.
Sentința a rămas irevocabilă la data de 18.02.2013.
Intimata C. Anișoara N., la data de 25.03.2013, s-a adresat contestatoarei în vederea executării voluntare a obligației stabilită prin titlul executoriu, dar i s-a restituit doar suma de 2190 lei taxa de poluare și suma de 1039 lei cheltuieli de judecată, astfel că a formulat cerere de executare silită, la data de 28.08.2013, fiind format dosarul de executare nr. 105/2013 al B. Z. C..
Prin încheierea din 02.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar_ a fost încuviințată executarea silită.
Prin încheierea din 19.09..2013, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită, respectiv 456,05 lei și a emis somația din 19.09.2013, prin care a somat contestatoarea ca în termen de o zi să achite suma de 271,56 lei reprezentând dobânda legală și 456,05 lei cheltuieli de executare silită.
Aceste acte de executare silită au fost contestate în dosarul_, însă contestația la executare a fost respinsă prin sentința civilă 876/03.03.2014, rămasă definitivă prin decizia 244/27.06.2014.
Prin încheierea din 20.03.2014 executorul judecătoresc a majorat cheltuielile de executare la suma de 840,88 lei și a emis dispoziția de poprire din 20.03.2014, pentru suma de 1112,44 lei.
Împotriva încheierii și dispoziției de poprire din 20.03.2014 a fost promovată prezenta cerere întemeiată pe prevederile art. 711 cod proc. civilă, potrivit cărora contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În conformitate cu art. 1, 2, 3 din OG 22/2002 „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autoritãților publice se achitã din sumele aprobate cu aceastã destinație prin bugetele acestora sau, dupã caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadreazã obligația de platã respectivã. Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autoritãților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate. Dacã executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de platã în termenul prevãzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executãrii silite potrivit Codului de procedurã civilã și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Potrivit art. 124 din OG 92/2003 „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.”
În conformitate cu art. 117 din OG 92/2003 „Se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii și potrivit art. 70 din OG 92/2003 „ Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.”
Dispozițiile art. 662 cod proc. civilă arată că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În speță, deși se contestă acte de executare diferite, se invocă aceleași motive de nelegalitate, asupra cărora instanțele de fond și de apel s-au pronunțat prin sentința civilă 876/03.03.2014 și decizia 244/27.06.2014, în dosarul_, în sensul că, după executarea incompletă a obligației stabilită în titlul executoriu, în mod corect intimata a apelat la serviciile unui executor judecătoresc, la dosar a fost depusă cererea adresată intimatei la data de 25.03.2013, s-a făcut dovada că s-a refuzat restituirea dobânzii legale, dobânda legală a fost calculată la nivelul de 0,04%, în conformitate cu art. 124 cod proc. civilă, iar suspendarea executării silite și plata eșalonată se aplică titlurilor executorii emise până la . OUG 8/2014 și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită și, în speță, procedura de executare silită a fost demarată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel că nu se aplică OUG 8/2014.
A constatat instanța de fond că motivele de nelegalitate invocate au primit dezlegarea instanței, nu au fost invocate alte motive de nelegalitate ale dispoziției de înființare a popririi din 20.09.2013 și aceasta a fost întocmită cu respectarea art. 782 cod proc civilă.
A mai constatat instanța de fond că la dosar se regăsește încheierea de majorare a cheltuielilor de executare, fiind respectate dispozițiile art. 669 alin. 6 cod proc. civilă, suma de 840,88 lei respectă prevederile art. 39 din Legea 188/2000, OMJ 2550/C/2006 și încheierea a fost comunicată contestatoarei la data de 21.03.2014, potrivit dovezii de înmânare aflată la fila 60 din dosar.
În temeiul art. 453 cod proc. civilă a obligat contestatoarea la plata către intimata C. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dambovita, cu sediul în Târgoviște apreciind-o nelegală și netemeinică si solicitand desființarea acesteia, iar pe fond, respingerea cererii .
Prin motivarea în fapt, s-a criticat sentința sub aspectul faptului ca instanța de fond face o eroare cand respinge contestația la executare formulata de instituția apelantă.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. f si alin. 9 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor, aprobandu-se prin ordin al ministrului finanțelor publice. Prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, publicat in Monitorul Oficial nr. 13 din 5 ianuarie 2005, s-a reglementat o procedura legala de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Aceasta procedura prevede ca restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, in termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării acesteia la organul fiscal căruia ii revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, cererea de restituire trebuind sa fie depusa in cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, sa cuprindă codul de înregistrare fiscala a contribuabilului, suma si natura creanței solicitate a fi restituita, precum si documentele necesare din care sa rezulte ca aceasta nu este datorata la buget.
Se mai arata ca cererea de restituire trebuie sa fie insotita de copii de pe documentele din care rezulta ca suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fara existenta unui titlu de creanța, precum si de copii legalizate de pe hotărârile definitive si irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdictionale sau administrative, dupa caz, pentru sumele stabilite prin acestea.
Ori, in raport de aceste dispoziții legale ale OG nr. 92/2003 si Ordinului nr. 2033 /2013 se constata ca legiuitorul si-a manifestat voința in sensul instituirii unei proceduri obligatorii de urmat in situația in care prin hotărâri judecătorești s-a dispus restituirea unor sume achitate la buget.
Astfel, in raport cu prevederile legale prezentate, se impune concluzia ca beneficiarul unui astfel de titlu executoriu nu are un drept de opțiune intre a apela la procedura de restituire mai sus descrise sau la cea a executării silite, acesta având obligația de a se conforma acestor dispoziții legale si de a depune o cerere de restituire, obligație pe care nu si-a indeplinit-o in cauza astfel nu se poate retine ca, prin instituirea acestei proceduri speciale de restituire, legiuitorul a avut intenția de a se sustrage de la executarea de buna-voie a titlurilor executorii emise ca urmare a derulării unor proceduri judiciare.
Este de natura evidentei ca, prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite si al punerii in executare de buna-voie, cu celeritate si fara costuri suplimentare a hotarararifor judecătorești prin care se stabilesc drepturi de creanța ce trebuie restituite de la bugetul de stat.
Mai mult nu se poate retine ca simpla formalitate a depuneri unei astfel de cereri la organul fiscal competent este de natura sa aducă atingere dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cu atat mai mult cu cat nu presupune niciun cost suplimentar celor efectuate in procedura judiciara din partea intimatului. Astfel, potrivit jurisprudentei Curții Europene a Drepturilor Omului in materie, executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integranta a procesului civil, in accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40). Statului ii revine o obligație pozitiva de a organiza un sistem de punere in executare a hotărârilor judecătorești care sa fie eficient din punct de vedere normativ si jurisprudential, sistem care trebuie pus in aplicare fara întârziere (Fuklev v. Ukraine, no._/01, § 84, 7 iunie 2005). In prezenta obligației pozitive a autorităților statului de a acționa pentru punerea in executare a unei hotărâri judecătorești, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, in temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenție .
In cauza Scollo v. Italy, 28 Septebrie 1995, § 44) s-a statuat ca Statului ii revine obligația de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte si suficiente pentru asigurarea indeplinirii obligațiilor pozitive care ii revin.
Ori, in cauza de fata se constata ca, creditorul nu s-a adresat cu cerere debitorului pentru a apela la respectarea actelor normative invocate statul roman prin organul fiscal si-a îndeplinit obligația de a organiza un sistem de punere in executare a hotărârilor judecătorești prin instituirea unei proceduri legale de restituire a creanțelor menționate in aceste hotărâri, procedura care nu a fost respectata insa de către intimat.
Pe cale de consecința s-a solicitat desființarea sentinței apelate iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, anularea somației si a actelor de executare subsecvente întocmite in dosarul de executare nr. 105/2013.
In drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 466 si următoarele Noul Cod Procedura Civila, art.172 alin.3 din OG 92/2003 Cod Procedura Fiscala .
Prin întâmpinarea formulată intimata C. A. a solicitat sa se respingă apelul formulat, ca neintemeiat urmând sa se mențină ca temeinica si legala sentința civila nr. 3048 din 04-09-2014 pronunțat de Judecătoria Targoviste in dosarul nr._ .
Prin motivare s-a arătat că prin cererea de apel se invoca dispozițiile art XV alin 4 din OUG nr.8/2014 in sensul ca in cursul termenului de 5 ani calendaristici, orice procedura de executare se suspenda. Textul de lege se refera la taxa de poluare, dobânda si cheltuieli de judecata.
Dupa data rămânerii definitive a sentinței nr. 876/03-03-2014, s-a adresat cu cerere de executare voluntara către A.F.P.Targoviste in vederea achitării sumei reprezentând taxa de poluare si cheltuielile de judecata ,aceasta fiindu-mi achitata, dar fara a se calcula dobânda. In situația data se pare ca AFP recunoaște ca are sa-i achite intimatei suma de bani reprezentând dobânda calculate de la data plații pana la data restituiri efective pe o perioada de cinci ani situație in care ar fi trebuit sa depună graficul de rambursare.
Este de reținut faptul ca deșii in cererea de apel, se menționează de catre contestatoare, conf. dispoz.art. 2 din OG nr. 22/2002,, daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe din lipsa de fonduri, instituția debitoare este obligate ca in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a -si indeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului,,.
Urmând sa se constate ca intimata s-a adresat cu cerere de executare voluntara către contestatoare in data de 25-03-2013, deci acum 1 an si 3 luni, urmând ca 5 luni mai târziu in august 2013 sa se adreseze cu cerere către executorul judecătoresc in vederea recuperării sumei cu titlu de dobânda.
Astfel incat intimata apreciază ca perioada de 1 an si 3 luni era suficienta pentru ca instituția debitoare sa faca demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata, asa incat apreciază prezenta contestație la executare ca fiind total nefondata, raportat la prevederile legale, invocate chiar de către debitoare.
Astfel chiar guvernul prin aceasta ordonanța accepta faptul ca aceasta dobânda trebuie achitata stabilind modalitatea de restituire cate 20% in fiecare an.
1. Apreciază intimata ca nu suntem in situația aplicării acestei ordonanțe intrucat potrivit art XV pct 7 din OUG 8/2014 dispozițiile alin 1-6,respectiv suspendarea executărilor silite si plata eșalonată a acestor sume de bani se aplica ridurilor executorii emise pana la . acestei ordonanțe si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita . Situația in speța dedusa judecații este diferita in sensul ca intimata a demarat executarea silita anterior intrării in vigoare a OUG 8/2014, respectiv la data de 08.07.2013, cand a formulat cererea de executare adresata executorului judecătoresc.
In ce privește invocarea din nou a dispozițiilor OG 22/2002, apreciază ca acestea sunt nefondate mai ales ca de la momentul emiterii somației si pana in prezent, debitoarea avea timp suficient pentru a-si indeplini obligația.
Se susține ca nu s-a adresat intimata cu cerere de executare voluntara, lucru contrazis de actele dosarului, intrucat intimata a formulat aceasta cerere si in baza ei i-a fost restituita taxa de poluare si cheltuielile de judecata, necalculandu-se si dobânda. Debitoarea refuzând calculul acestei dobânzi nu i-a rămas la dispoziție decât calea executării silite.
De altfel debitoarea accepta faptul ca dobânda se calculează potrivit art 120 alin 7 din Codul fiscal, si art. 124 Cod fiscal (text de lege ce este in neconcordata cu dreptul Uniunii Europene) de la data plații pana la restituirea efectiva.
Având in vedere aceste aspecte si lecturand cu atenție cererea introductiva se pare de debitoarea se contrazice in cele susținute, pe de o parte accepta ca trebuie sa acorde dobânda, iar pe de alta parte nu.
Intimata a solicitat respingerea apelul formulat, ca neintemeiat urmând a se menține ca temeinica si legala sentința pronunțata de instanța de fond ; cu cheltuieli de judecată.
Examinând apelul în raport de criticile invocate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Astfel cum rezultă din actele dosarului, prin sentința comercială 4201/23.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul_, contestatoarea a fost obligară să restituie intimatei C. Anișoara N. suma de 2190 lei plătită cu titlul de taxă de poluare, sumă actualizată cu dobânda legală, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 1039 lei.
Întrucât contestatoarea-debitoare a executat de bunăvoie numai în parte hotărârea judecătorească mai sus menționată, și anume numai în ceea ce privește restituirea taxei de poluare și a cheltuielilor de judecată, intimata-creditoare s-a adresat executorului judecătoresc pentru executarea dispozițiilor referitoare la dobânda legală la care era îndreptățită conform acestui titlul executoriu, în acest sens fiind pornită executarea silită în cadrul dosarului de executare 105/2013 al executorului judecătoresc C. Z..
Este de reținut că în ceea ce privește legalitatea actelor de executare din dosarul mai sus menționat, aceasta a fost supusă analizei în cadrul contestației la executare ce a format obiectul dosarului_, prin care criticile invocate de către contestatoare – vizând actele de executare întocmite până la acel moment - au fost respinse.
Prezenta contestație vizează, astfel cum se arată și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, acte ulterioare celor ce au făcut obiectul analizei hotărârilor pronunțate în dosarul_, respectiv dispoziția de înființare a popririi din 20.03.2013, procesul verbal de majorare a cheltuielilor de executare emis la aceiași dată.
Cu toate acestea, astfel cum corect reține instanța de fond, în motivarea prezentei acțiuni contestatoarea invocă aceleași critici ca și în contestația anterior formulată și cu privire la care instanța s-a pronunțat prin hotărâre definitivă.
Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea formulată nu se invocă motive noi de nelegalitate și care să privească actele de executare ce fac obiectul prezentei contestații ci se reiau aspecte cu privire la care instanța a dispus deja, că din datele cauzei nu rezultă că cele două acte ce fac obiectul prezentei contestații (dispoziția de înființare a popririi și procesul verbal de majorare a cheltuielilor de executare) au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale, tribunalul apreciază ca fiind temeinică și legală soluția instanței de fond.
De altfel și în motivarea apelului apelanta-contestatoare reia aceleași susțineri referitoare la nelegalitatea executării silite pentru nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. 1 și 9 din C.pr.fiscală privind procedura de restituire a sumelor de la bugetul de stat, la obligativitatea respectării termenului de 45 de zile și inadmisibilitatea executării silite cu nerespectarea acestui termen, susțineri pe care, astfel cum s-a arătat anterior, instanța, prin hotărâre definitivă, le-a găsit neîntemeite.
Pentru considerentele ce preced, apreciind neîntemeiat apelul formulat, tribunalul urmează ca în baza art. 480 C.pr.civ. să dispună respingerea acestuia.
În baza art. 453 C.pr.cvi. apelanta-contestatoare va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, .. 22, județul Prahova, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, având CUI_, împotriva sentinței civile nr. 3048 pronunțată la data de 04.09.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Anișoara N., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul Cabinetului de avocatură „D. Ș. A. E.” din municipiul Târgoviște, . 8, ., județul Dâmbovița, și cu B. E. Judecătoresc „C. Z.” din municipiul Târgoviște, . B, nr. 3 B, .. 1, etajul 1, ..
Păstrează sentința apelată.
Obligă apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
GREFIER,
I. M.
Red IM/ tehnored A.Gh
5 ex /03.02.2015
Judecător fond S. C. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
