Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 78/2015
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 78
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Președinte: G. S.
Judecător: M. I.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă T. C.-M., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 23, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3018 pronunțată la data de 04.09.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. R. M. - Banca Centrală de Celule Stem S.A. (fostă Stem - Health Unirea S.A.), cu sediul procesual ales în municipiul București, sectorul 2, .. 10A, Clădirea C3, etajul 7, înmatriculată la ORC sub nr. J40/_/2008, având CUI_, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: apelanta pârâtă T. C.-M. și reprezentantul intimatei reclamante S.C. R. M. - Banca Centrală de Celule Stem S.A.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, pricina se află la primul termen de judecată, cererea de apel este motivată și legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) teza I din Ordonanța de Urgență privind taxele judiciare de timbru nr. 80/2013 coroborat cu art. 23 alin. (1) lit. b) din același act normativ, respectiv cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 lei, achitată prin chitanța pentru creanțele bugetelor locale . nr._ (52) din 11.12.2014 (atașată la răspunsul la întâmpinare și aflată la fila 15 a dosarului), după care:
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) teza I din Ordonanța de Urgență privind taxele judiciare de timbru nr. 80/2013 coroborat cu art. 23 alin. (1) lit. b) din același act normativ, ia act de timbrarea legală a apelului potrivit dovezii existente la dosar.
De asemenea, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 219 alin. (2) Cod procedură civilă, având în vedere că părțile nu răspund la apel, verifică procedura de citare și constată că este legal îndeplinită cu acestea.
Tribunalul, față de faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă de către intimata reclamantă la finalul întâmpinării (fila 10), din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, pune în discuție competența funcțională de soluționare a cauzei, având în vedere natura litigiului, față de împrejurarea că una dintre părți are calitatea de profesionist comercial, iar contractul încheiat între părți privește prestare de servicii, apelanta pârâtă fiind consumator de servicii, motive pentru care invocă excepția de necompetență funcțională a Secției I Civile în soluționarea cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 Cod procedură civilă, rămâne în deliberare asupra excepției mai sus invocate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 06.05.2014, sub nr._, reclamanta R. M. - BANCA CENTRALĂ DE CELULE STEM S.A. a solicitat obligarea pârâtei T. C. M. la plata sumei de 1.470,16 lei, reprezentând rest rămas de achitat din contravaloarea serviciilor furnizate pârâtei. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între aceasta și pârâtă s-a încheiat contractul pentru furnizarea de servicii medicale aferente recoltării, procesării și stocării celulelor stem din sângele cordonului ombilical, în baza căruia reclamanta și-a asumat obligația de a presta servicii medicale, iar pârâta de a achita contravaloarea acestora, însă suma datorată de pârâtă nu a fost achitată integral.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că pentru conservarea și stocarea celulelor pentru o perioadă de 20 ani, rezultă din contract obligația de plată a sumei de 3360 lei, în 12 rate lunare de câte 280 lei, pe o perioadă de un an. Pârâta a mai învederat că, din acea sumă, a achitat 1889,84 lei, ceea ce, în opinia sa, reprezintă contravaloarea serviciilor medicale de stocare a celulelor stem pentru 11 ani. S-a mai arătat că faptul că reclamanta nu i-a dat posibilitatea de a achita rate anuale pentru servicii medicale care urmează să fie prestate în următorii 20 de ani reprezintă o clauză abuzivă, întrucât există posibilitatea ca locul de depozitare al celulelor să fie afectat ori celulele stem să nu mai fie necesare., iar, în plus, societățile care încheie astfel de contracte, inclusiv reclamanta, în prezent, dau posibilitatea de plată cu rate anuale pentru stocarea celulelor. În final, s-a solicitat ca plata sumei datorate să se facă în rate anuale, iar factura să fie stornată.
Prin sentința civilă nr. 3018/04.09.2014, Judecătoria Târgoviște a admis cererea de valoare redusă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.470,16 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate pârâtei., precum și la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul din data de 25.10.2010 având ca obiect furnizarea de către reclamantă a unor servicii medicale de recoltare, procesare și stocare celulelor stem din sângele cordonului ombilical, cu obligația corelativă a pârâtei de a achita contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă, respectiv suma de 6.260 lei, la mai multe termene, respectiv: 820 lei, la 7 zile de la nașterea copilului, 820 lei, o lună de la emiterea primei facturi, 1.260 lei, în două luni de la emiterea primei facturi și 280 lei/lună, timp de 12 luni, începând cu a treia lună de la emiterea primei facturi, potrivit clauzelor contractuale.
A mai reținut prima instanță că în temeiul contractului reclamanta a emis factura fiscală pentru suma de 6.260 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale furnizate.
Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 969 cod civil din 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acest text de lege reglementând principiul forței obligatorii a contractelor, în virtutea căruia părțile unui act juridic sunt ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate.
De asemenea, instanța de fond a reținut din contractul încheiat între părți și factura emisă de reclamantă la data de 12.11.2010, că până în prezent reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale de a presta servicii medicale în beneficiul pârâtei, iar pârâta și-a asumat obligația de a achita serviciile medicale de stocare a celulelor stem înainte de prestarea efectivă a acestor servicii de către reclamantă.
În conformitate cu regulile sarcinii probei în materia răspunderii civile contractuale, având în vedere faptul că reclamanta a făcut dovada existenței dreptului său împotriva pârâtei, acesteia din urmă îi revenea sarcina de a proba o stare de fapt contrară, respectiv: că acest debit nu există; există, însă în alt cuantum, ori a existat și a fost achitat.
Având în vedere că o asemenea dovadă nu a fost făcută, instanța de fond a constatat că, deși beneficiază de serviciile prestate de reclamantă și și-a asumat obligația de plată anticipată a anumitor servicii, pârâta nu a achitat contravaloarea integrală a acestora.
Astfel, instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, existând o neexecutare a unei obligații contractuale a pârâtei, neexecutare care, în temeiul art. 1082 Cod civil din 1864, se prezumă a fi culpabilă și care a pricinuit reclamantei un prejudiciu de natură materială.
Raportat la susținerea pârâtei în sensul că este abuzivă clauză prin care s-a stabilit în sarcina sa că are obligația de a achita contravaloarea serviciilor de stocare a celulelor stem pentru o perioadă de 20 de ani, în rate de câte 280 lei lunar, pentru o perioadă de un an, începând cu a treia lună de la emiterea primei facturi, instanța de fond a reținut că pârâta are calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, întrucât a acționat în scopuri personale, exterioare oricărei activități comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale, iar reclamanta are calitatea de profesionist/comerciant, întrucât este o persoană juridică autorizată care, în temeiul unor contracte ce intră sub incidența legilor privind protecția consumatorilor, acționează în cadrul activității sale comerciale.
A mai reținut prima instanță că, potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar, potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Din textele de lege mai susmenționate a rezultat că pentru a reține existența unei clauze abuzive instanța trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv clauza contractuală să nu fi fost negociată, prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.
Fără a încălca prevederile legii, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia, toți factorii care au determinat încheierea contractului și de alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
În privința clauzei contestate, instanța de fond a reținut că la momentul încheierii contractului existau în oferta reclamantei mai multe variante de plată, respectiv cea aleasă de către reclamantă, varianta de plată a unei sume totale de 6.740 lei, din care 2.520 lei la diferite termene, ultimul termen fiind cel de 2 luni de la emiterea primei facturi, iar restul în rate lunare de 160 lei, pentru o perioadă de doi ani, și varianta de plată a sumei de 5.450 lei, din care 820 lei la nașterea copilului, iar 4.630 lei, în termen de o lună de la emiterea primei facturi. Prin urmare, instanța reține că reclamanta nu a avut posibilitatea de a negocia clauza, însă a avut posibilitatea de a opta între trei tipuri de variante de plată, iar, în momentul în care și-a exercitat opțiunea, în sensul că a ales prima variantă, aceasta și-a asumat obligația de plată a sumei datorate la termenul stipulat în contract.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că prin raportare la celelalte clauze contractuale nu s-a creat, prin această clauză, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului.
Astfel, reglementarea contractuală este una echitabilă, întrucât clauza 6 din partea a VI-a din contract dă dreptul consumatorilor de a înceta unilateral contractul oricând, printr-o notificare scrisă în acest sens, caz în care se va restitui consumatorului o parte din suma plătită către reclamantă, proporțional cu perioada rămasă de executat din contract până la atingerea celor 20 de ani. În plus, pentru acest caz, se prevede obligația reclamantei de a pune unitatea de celule stem la dispoziția consumatorului și posibilitatea consumatorului de a transfera unitatea la o altă bancă de stocare a celulelor stem.
Ca atare, susținerile pârâtei nu au putut fi primite, întrucât clauza contestată nu are o natură abuzivă, care să creeze un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat apel pârâta T. C.-M., considerând-o nelegală și neîntemeiată, solicitând reglarea contractului încheiat între părți printr-un act adițional care să cuprindă mențiunea ca plata pentru stocare să se facă anual pentru suma restantă și să se emită anual câte o factură.
Intimata reclamantă S.C. R. M. - Banca Centrală de Celule Stem S.A. (fostă Stem - Health Unirea S.A.) a formulat întâmpinare în termen procedural, solicitând respingerea apelului și păstrarea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.
Apelanta pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aceleași susțineri din cuprinsul cererii de apel.
În ședința publică din data de 30 ianuarie 2015, tribunalul, față de faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă de către intimata reclamantă la finalul întâmpinării (fila 10), din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, a pus în discuție competența funcțională de soluționare a cauzei, având în vedere natura litigiului, față de împrejurarea că una dintre părți are calitatea de profesionist comercial, iar contractul încheiat între părți privește prestare de servicii, apelanta pârâtă fiind consumator de servicii, motive pentru care a invocat excepția de necompetență funcțională a Secției I Civile în soluționarea cauzei și, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 Cod procedură civilă, a rămas în deliberare asupra excepției mai sus invocate.
Examinând excepția invocată din oficiu prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul constată că obiectul cererii îl reprezintă un litigiu cu profesioniști, care se soluționează, potrivit organizării interne a Tribunalului Dâmbovița, de către Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
Cum tribunalul are obligația de a-și verifica competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, potrivit art. 131 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, urmează a admite excepția de necompetențã funcțională invocatã din oficiu și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență funcțională invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind apelul civil declarat de apelanta pârâtă T. C.-M., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 23, ., împotriva sentinței civile nr. 3018 pronunțată la data de 04.09.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. R. M. - Banca Centrală de Celule Stem S.A. (fostă Stem - Health Unirea S.A.), cu sediul procesual ales în municipiul București, sectorul 2, .. 10A, Clădirea C3, etajul 7, înmatriculată la ORC sub nr. J40/_/2008, având CUI_, în favoarea Secției a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
Nu este supusă niciunei căi de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. S. M. I.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond I. M.-M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. G.S. / Tehnored. I.M.
4 ex - 09.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 26/2015.... | Reziliere contract. Decizia nr. 203/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
