Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 26/cc
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.26/cc
Ședința din camera de consiliu din data de 15 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-creditoare C.N.A.D.N.R. S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, OP 76, CP 87, împotriva încheierii de ședință din 12.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor I. C., cu domiciliul în Târgoviște, .. 4, jud. Dâmbovița, având ca obiect – încuviințare executare silită.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform O.P. nr.5915/17.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, în conformitate cu art. 238 din Noul Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil.
În baza art. 244 alin. 1 și 3 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul ia act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă; potrivit art. 392 Noul cod de procedură civilă, nefiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, iar în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de Procedură Civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față :
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /2013 din data 31.10.2014, S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a debitorului I. C., la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 31.01.2012.
În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 665 alin. 1 C.proc.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Cererii i-au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: încheierea din data de 16..10.2014 privind deschiderea dosarului de executare nr. 2533/2014, cererea de executare silită formulată de creditoare, procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 31.01.2012.
P.încheierea de ședință din 12.11.2014Judecătoria Târgoviște a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditoarea S.C. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză, executorul a solicitat instanței să dispună încuviințarea executării silite, înaintând, astfel cum prevede legea, titlul, încheierea prevăzută la art. 664 alin. (1) C.proc.civ. și dovada taxei de timbru.
Instanța a apreciat că cererea formulată este neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare, astfel cum rezultă din dovada atașată.
În acest context, acesta nu are caracter executoriu întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 37 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit articolului menționat, doar procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin. (1) din același act normativ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În cauză, procesul-verbal nu a fost comunicat legal, astfel că nu este executoriu deoarece potrivit art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind soluționarea unui recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Pentru aceste motive, potrivit dispozițiilor art. 665 alin. (5) pct. 2 Cod procedură civilă s-a respins cererea, aceasta fiind neîntemeiată.
Împotriva încheierii a declarat apel, în termen legal, creditoarea C N A D N R, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, învederând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."""
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definită ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca „in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare Ia data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
P. urmare, având in vedere cele sus-rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C. - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul că in speță momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, se susține că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr._ pronunțata de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
P. urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continuă, astfel cum este definită si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si că legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident ca in speța este vorba despre o excepție de la principiul retroactivății legii contravenționale.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr._ privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Se solicită a se constata faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În opinia apelantei, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de Ia data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșita.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, se solicită a se constata faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificată creanța supusa executării silite si ca această creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
S-a menționat totodată că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
P. urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul C. - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Apelanta a evidențiat că în cauză este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 Cod procedură civilă și este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 raportat la art.640 Cod procedură civilă si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond, in baza considerentelor sus menționate, trebuia să constate faptul ca această creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
De asemenea, s-a susținut că potrivit art. 665 alin. 5 Cod procedură civilă, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Se consideră că instanța de fond in temeiul art. 252 Cod procedură civilă privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: „Dispozițiile Codului de procedura civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie.”
Totodată, se arată că potrivit art. 665 alin. 2 Cod procedură civilă, încuviințarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura încuviințării executării silite este o procedura necontenciosă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
P. urmare, in aceasta fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, in procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silita.
De asemenea, se solicită a se constata faptul ca deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
P. urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
P. urmare, se solicită a se constata faptul ca procedura de comunicarea a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
Se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției.
În drept, se invocă dispozițiile art. 665 alin. 6, art. 466 si următoarele Cod procedură civilă.
În temeiul art. 223 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecata in lipsă.
Examinând încheierea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat.
Se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 665 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat, hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, debitorul se bucură de imunitate de executare, titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită sau există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauza pendinte nu se regăsește niciunul dintre impedimentele enumerate de textul de lege menționat care este restrictiv iar procedura de față este în esență necontencioasă, astfel încât instanța nu poate intra în analiza conținutului titlului executoriu și nici nu poate analiza din oficiu dacă s-a făcut comunicarea corectă sau incorectă a procesului verbal.
O astfel de examinare se poate face doar în situația unei contestații la executare când, în cadrul unei proceduri contradictorii, se pot pune în discuția părților aspecte ce țin de modul de calcul al sumelor din titlul executoriu sau de modul de comunicare a procesului verbal.
În acest context, în mod justificat se susține în conținutul motivelor de apel că numai partea interesată, respectiv debitorul, poate formula o contestație la executare și, numai în măsura în care dovedește o vătămare, poate obține o soluție de anulare a formelor de executare silită.
Se mai are în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate iar creanța este certă ( astfel cum rezultă din însuși actul de creanță), lichidă (câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță) și exigibilă (are scadența împlinită).
În procedura de încuviințare a executării silite și de autorizare a creditorului să treacă la executarea procesului verbal de contravenție, procedură prevăzută de dispozițiile art. 665 Cod procedură civilă, judecătorul nu are a verifica împrejurarea dacă procesul verbal adus la cunoștința contravenientului a fost sau nu comunicat în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât este vorba de o procedură necontencioasă iar instanța din oficiu are doar obligația să verifice existența impedimentelor prevăzute limitativ în textul art. 665 alin. 5 cod procedură civilă, text mai sus invocat.
Față de cele ce preced, văzând dispozițiile art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot încheierea apelată în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoarea C N A D N R, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ., nr.401.A, sector 6, OP 76, CP 87, împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor I. C., cu domiciliul în Târgoviște, .. 4, jud. Dâmbovița.
Schimbă, în tot, încheierea atacată și în consecință:
Admite cererea de încuviințare a executării silite formulată de apelantă, împotriva debitorului intimatul-debitor I. C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ..12, nr._/31.01.2012, întocmit de C. SA și autorizează creditorul să treacă la executarea obligației cuprinse în acest titlul executoriu.
Urmează formula executorie prevăzută de art.665 al.7 Noul Cod de procedură civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.01.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. Ș. N. P.
J.F. N. M. A.
Dosar nr._/200/2014
Judecătoria Târgoviște
Red.D.Ș./tehnored.d.ș.
3 ex/21.01.2015
Noi Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu - reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ..12, nr._/31.01.2012, întocmit de C. SA pentru care s-a pronunțat prezenta decizie nr.26/cc/15.01.2015 a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu.
Președinte, Grefier,
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul... → |
|---|
