Cereri. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 484/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 484
Ședința publică din 23.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – S. A.
JUDECĂTOR- S. I.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți I. C. și I. I. domiciliați în Târgoviște, Cartier Priseaca, .(34), județul Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, intimat fiind M. Ș. I., cu domiciliul în Târgoviște, ..20,..4, ., dosarul având ca obiect „alte cereri ”.
Apelul este timbrat cu chitanțele nr._/20.04.2015, nr._/ 17.06.2015 privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de câte 20 lei fiecare .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanții și intimatul .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că apelul este timbrat, după care:
După referatul grefierului de ședință președintele completului a verificat modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, luând act de timbrarea căii de atac, de solicitarea apelanților pentru judecarea cauzei în lipsă, invocă excepția inadmisibilității apelului în considerarea prevederilor art. 200 alin. 4 Cod procedură civilă și rămâne în deliberare pe aceasta .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Pe rolul Judecătoriei Târgoviște, sub numărul_, a fost înregistrată cererea formulată de reclamanții I. C. și I. I., iar în conformitate cu prevederile art. 200 Cod de procedură civilă, instanța le-a solicitat reclamanților să dea mai multe lămuriri.
Aceștia nu au dat nici un răspuns în termenul de 10 zile indicat în adresa instanței.
Potrivit dovezilor de la filele 17,18, actul de a fost înmânat reclmantului/soțului reclamantei la 12.02.2015, astfel încât, în conformitate cu art. 163 alin 6 Cod de procedură civilă, comunicarea actului de procedură s-a făcut în condițiile legii.
Reclamanții au depus mai multe cereri (f.19,20, 22,23) care nu au nici aspectul, nici conținutul unei cereri de chemare în judecată.
Prin încheierea din 25.02.2015, instanța de fond adispus anularea cererii de chemare în judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond areținut că art.194 Cod de procedură civilă prevede care sunt elementele obligatorii ale unei cereri de chemare în judecată iar art. 200 alin 1 Cod de procedură civilă prevede că, în situația în care completul căruia i s-a repartizat cererea constată că respectiva cerere și actele atașate acesteia nu îndeplinesc cerințele art. 194-197 Cod de procedură civilă, atunci îi va cere reclamantului, ca în termen de 10 zile, să facă respectivele completări sau modificări dispuse ca urmare a sesizării lipsurilor.
Art. 200 alin 3 Cod de procedură civilă, prevede că, în situația în care nu se îndeplinesc obligațiile comunicate în aplicarea art. 200 alin 1 Cod de procedură civilă, atunci cererea de chemare în judecată se anulează ca informă.
S-a menționat că prin adresa trimisă reclamanților, aceștia au fost avertizați asupra consecințelor neîndeplinirii obligațiilor.
Astfel, în primul rând, nu se înțelege dacă aceste cereri aflate la filele 19,20, 22,23 sunt cereri prin care se dă un răspuns adresei instanței ori dacă sunt cereri noi.
În al doilea rând, atât în cererile astfel depuse, cât și în cererea introductivă, sunt expuse mai multe idei fără a se putea stabili o legătură logică între ele, fără a se putea înțelege ce se dorește să se transmită de către semnatari; de asemenea, sunt făcute mai multe însemnări cu pixul.
În esență, judecătoria a reținut din lecturarea tuturor cererilor, că nu se poate înțelege dacă instanța este învestită cu o cerere în materie civilă sau cu una în materie penală, nu se înțelege cine sunt pârâții/persoanele în legătură cu care se formulează plângerea, fiind de domeniul evidenței că nu sunt îndeplinite cerințele art. 194-197 Cod de procedură civilă.
S-a subliniat că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, plângerile penale nu se depun la instanța de judecată.
Întrucât înregistrarea cererii de față este făcută la judecătorie iar reclamanții au inserat mențiuni care nu pot conduce la concluzii certe privind natura cererii cu care este învestită instanța, s-a considerat că nu s-ar putea dispune trimiterea acesteia unui complet penal, singura posibilitate fiind aceea de se dispune anularea prin aplicarea regulilor în materie civilă.
Totodată s-a evidențiat că reclamanții ar trebui să expună în mod coerent cererile pe care le formulează, abuzul de drept putând fi sancționat, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezultă din fișa ECRIS de la fila 7, aceștia au mai învestit instanța cu alte cereri, cea de față fiind încadrată în categoria ,,alte cereri”, tocmai datorită lipsurilor acesteia.
Prin adresa instanței, li s-a comunicat reclamanților că au obligația de a indica următoarele: numele/denumirea pârâților (în special dacă toți cei enumerați au/nu au calitatea de pârâți) domiciliul sau reședinta ori sediul acestora; codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de înregistrare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar; obiectul cererii, inclusiv dacă se formulează o cerere în materie civilă ori plângere penală; valoarea obiectului cererii și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare; arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere iar pentru martori, numele, prenumele și adresa de domiciliu/reședință.
Instanța de fond a mai reținut următoarele aspecte:
Art. 194 litera a) Cod de procedură civilă prevede că o cerere de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor și, după caz, CNP-ul reclamantului și CNP-ul pârâtului (dacă este cunoscut) sau, pentru persoane juridice, CUI/C., numărul de înmatriculare în registrul comerțului.
Art. 194 litera c) Cod de procedură civilă prevede că o cerere de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul (adică pretenția concretă) și valoarea lui.
În lipsa indicării acestui element, instanța nu ar cunoaște cu ce este învestită iar pârâtul nu ar avea cum să se apere.
Legea prevede expres (art.194 litera d Cod de procedură civilă) că o cerere de chemare în judecată, trebuie să cuprindă și ,, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea”.
Art. 22 Cod de procedură civilă se referă la rolul judecătorului în aflarea adevărului iar art. 22 alin 2 Cod de procedură civilă, prevede că judecătorul este în drept să le ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Art. 14 alin 2,3 Cod de procedură civilă, obligă părțile să-și facă reciproc și în timp util motivele de fapt și de drept dar și de a expune situația de fapt la care se referă la pretențiile și apărările lor în mod corect și complet.
Faza regularizării are ca scop și scurtarea duratei procesului, astfel încât, în condițiile în care și în această fază se aplică principiile invocate mai sus iar instanța are obligația de a cere explicații atunci când nu a avut loc o prezentare completă, nu există nici un argument pentru a cere explicațiile după fixarea termenului.
Din coroborarea art. 194 litera e cu art. 150 Cod procedură civilă rezultă că:
Este obligatoriu ca în cererea de chemare în judecată să se arate dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Un reclamant trebuie să dedice acestui element o parte din conținutul cererii de chemare în judecată, trebuind să rezulte cu claritate ce probe se propun.
Corelativ, și instanța are obligația de a se asigura că reclamantul a înțeles că trebuie să indice încă din această fază probele, astfel încât să nu se ajungă în situația în care, reclamantul să suporte consecințele decăderii din probă cu toate că nu a cunoscut că avea obligația propunerii complete a probelor.
Ca urmare, este necesar ca reclamantul să dea un răspuns cu privire la întrebarea adresată referitor la probele pe care le propune (inclusiv să arate că nu propune probe/că nu propune alte probe în afara celor despre care a vorbit indirect, fără a dedica o parte a cererii acestui element), astfel încât, și instanța și, mai ales pârâtul, să cunoască mijloacele de probă.
Conform art. 14 alin 2 Cod de procedură civilă, părțile sunt obligate să își facă cunoscute reciproc și în timp util motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare să-și poată organiza apărarea.
Dacă nu s-ar cere în această fază aceste explicații, atunci ar rămâne nesancționată încălcarea obligației de face cunoscute din timp mijloacele de probă.
Procedura regularizării are ca scop și scurtarea duratei procesului pentru că, după cunoașterea mijloacelor de probă concrete (iar nu indicate generic) partea adversă ar fi pusă efectiv în poziția de a-și construi apărarea.
Totodată, potrivit art. 194 litera e cu art.150 Cod de procedură civilă, este obligatorie atașarea înscrisurilor în copie certificată, în exemplare suficiente (dacă se solicită proba cu înscrisuri) și, respectiv, indicarea datelor de identificare a martorilor(nume, prenume, adresă completă); dacă proba cu interogatoriu este propusă în legătură cu o persoană juridică, atunci interogatoriul propus trebuie atașat.
Instanța a stabilit prin rezoluția din 6.02.2015 că, în funcție de răspunsul dat de reclamanți ar urma să mai ia și alte măsuri, cum ar fi cele referitoare la stabilirea taxei de timbru, la acest moment instanța neavând suficiente informații pentru a stabili această taxă.
Împotriva încheierii au declarat apel reclamanții însă din lecturarea declarației de apel nu se poate deduce o concluzie logică, aceasta fiind dactilografiată și presărată cu mențiuni manuscrise. Spre exemplificare, „Formulez prezenta: parte în dosar nr._ ca recurenți pârâți cu obiect înșelați art.215 c.p. penală și toate descrise de mine urmate de toate cele legale, art.221 alin.1 c.p. penală, art.510, art.275 alin.3 c.p. penală, art.204-205, art.209 c.p. penală, art.598 cpp, art.503-508 c.p. civilă, art.317 c.p. penală, art.320-322 c.p. penală. Cu cererea modificatoare, cererea de contestație la executare și contestație în anularea întâmpinării depuse mereu din 2012-2015. L-am chemat în judecată, de fapt pe cel vinovat eu I. C. pe acest R. C. din Târgoviște al agenției imobiliare Tial S.C. Serv . denumiți de mine și cu completări pentru înșelăciune în art.215 c.p. penală și urmat de art.-320,321, 322, 273, 224, 244, 256 c.p. penală, art.44 alin,1,2,3 c.p. penală și art.77 (4), (6) c.p. penală și urmat de toate cele legale.”
La termenul de judecată din 23.07.2015, tribunalul a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac a apelului, apreciată ca fiind fondată prin prisma prevederilor art.200 Cod procedură civilă.
Se reține că în conformitate cu alin.2 și 3 ale textului citat, când cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele art.194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii, iar dacă aceste obligații nu sunt îndeplinite în termenul menționat, prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.
Corespunzător art.200 alin.4 din același act normativ, împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.
În acest context, cale de atac promovată de reclamanți, cu toate că încheierea pronunțată de judecătorie a prevăzut în mod expres în dispozitiv dreptul acestora de a formula reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, se va respinge ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, apelul civil declarat de apelanții reclamanți I. C. și I. I. domiciliați în Târgoviște, Cartier Priseaca, . (34), județul Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, intimat fiind M. Ș. I., cu domiciliul în Târgoviște, ..20, ..4, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.07.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. A. | S. I. | A. Ghiorghița |
Judecător fond T. E. M.
Dosar_
Judecătoria Târgoviște
Red SA / tehnored. A.S./27.07.2015
4 exemplare
| ← Fond funciar. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 256/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
