Partaj judiciar. Decizia nr. 256/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 256/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 256/2015
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 256
Ședința publică din 22.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE-S. G.
JUDECĂTOR- S. A.
JUDECĂTOR- D. S.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă L. M., domiciliată în municipiul București, sectorul 1, .. 3, .. 3, etajul 2, . civile nr. 1251 pronunțată la data de 02.12.2014 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. E., C. M. E. și C. G. F., domiciliați în municipiul București, sectorul 3, ., .. C, etajul 4, . ca obiect partaj succesoral.
Prezența părților, dezbaterile cauzei, au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 15.09.2015, care face parte din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 22.09.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei L. M., înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._ 5.10.2010 reclamanții C. E., C. M. E. și C. G. F. au solicitat ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămase la decesul autorilor C. A., decedat la 29.08.1991, C. Rarița, decedată la 03.07.1996 și C. E., decedat la 18.02.2002 precum și constatarea îmbunătățirilor efectuate de reclamanți la imobilul supus partajului, cu excluderea acestora de la masa de împărțit.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că părțile sunt moștenitoare ale defuncților C. A. și C. Rarița, respectiv pârâta este fiica acestora, iar reclamanții sunt moștenitori ai fiului decedat al acestora, C. E., pârâta C. E. fiind soția supraviețuitoare a acestuia, iar C. M. E. și C. G. F., fiii săi.
S-a menționat că masa succesorală este formată din 2 hectare și 7500 metri pătrați teren situat pe teritoriul comunei Poiana, județul Dâmbovița, conform titlului de proprietate nr._/15.06.2001, 3 hectare și 7900 metri pătrați teren identificat în titlul de proprietate nr._/5.11.1997, o casă compusă din două corpuri, respectiv 4 camere, verandă, edificată în anul 1940, o cameră, o bucătărie, o cămară, un grajd și o magazie, toate situate pe terenul in suprafață de 1030 mp intravilan, curți construcții identificat in Titlul de proprietate nr._/05.11.1997.
S-a solicitat să se constate ca reclamanții au efectuat îmbunătățiri la imobilul supus partajului constând în următoarele lucrări: o sobă de teracotă, 3 ferestre termopan, un grup sanitar situat în afara casei, WC și duș, lucrări de canalizare-apă, vopsit garduri –porți, zugrăveli interioare și exterioare, veranda și cele două camere.
De asemenea, s-a cerut ca instanța să țină cont și de testamentul cu titlul particular lăsat de către defunctul C. A. în care se arată cum să se facă împărțirea în natură asupra casei și dependințelor pentru fiecare moștenitor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 728 si următoarele Cod civil.
Au fost depuse la dosar testamentul și cele două titluri de proprietate. La data de 05.11.2010 se depune la dosarul cauzei, in copie certificata pentru conformitate cu originalul titlul de proprietate nr._/02.11.2010 emis de CJPSDPAT Dambovita pe numele lui C. A..
Pârâta L. M. a formulat întâmpinare prin arătând că este de acord cu împărțirea bunurilor succesorale și cu încheierea unei tranzacții propunând două variante de lotizare. S-a menționat că în prezent modul de folosință a imobilelor este celindicat în testament, iar terenul intravilan este deținut în comun menționând că a făcut următoarele îmbunătățiri ale construcțiilor pe care le deține: renovat complet bucătăria: turnat șapă de ciment, retencuit interior și exterior și vopsit; refăcut în totalitate acoperișul de la bucătăria de mai sus (înlocuit cu carton); la cele două camere s-au executat zugrăveli interior de 2 ori, subzidire de rezistența la un colț al casei, tencuit exterior și vopsit. De asemenea, pârâta a indicat suprafețele de teren pe care le posedă: ½ din 2 hectare și 7500 metri pătrați din Titlul de proprietate_/2001; din Titlul de proprietate nr._/1997, ½ din suprafața de 2580 metri pătrați din Tarlaua 28/5, . suprafața de 3300 metri pătrați din Tarlaua 28/7, . pătrați din Tarlaua 28/5, . pătrați din Tarlaua 28/8, . de 2150 metri pătrați din Tarlaua 28/8, . pătrați din Tarlaua 29/4, . de 520 metri pătrați din Tarlaua 29, . pătrați din Tarlaua 31, . metri pătrați din Tarlaua 29, .> S-au depus la dosar adeverința nr. 5041/20.10.2010 eliberată de Primăria . punere în posesie pe numele C. D.A., schița imobilelor.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.304/02.03.2012 prin admiterea acțiunii, constatarea deschiderii succesiunii defuncților C. A. și C. Rarița, a maselor succesorale, a îmbunătățirilor efectuate de reclamanți și efectuarea lotizării.
În considerentele sentinței atacate s-a reținut că la data de 29.08.1991 a decedat C. A. cu ultimul domiciliu în ., iar la data de 03.07.1996 a decedat C. Rarița, cu ultimul domiciliu în ., fiind aceștia soț și soție.
La primul deces au rămas moștenitori soția supraviețuitoare C. Rarița cu cota parte de ¼ și cei doi copii C. E. și L. M., cotele părți de câte 3/8 din masa succesorală care cuprinde ½ dintr-o casă și anexele gospodărești și terenurile identificate în titlurile de proprietate numerele_/15.06.2001 și_/5.11.1997, bunuri situate pe raza satului Poiana de Jos, ..
La cel de-al doilea deces moștenitori au rămas cei doi descendenți, L. M. și C. E. cu cote părți egale de câte ½, iar masa succesorală cuprinde ½ + 1/4 din construcții și ¼ din terenuri.
Cum în anul 2002 a decedat fiul părților, C. E., s-a reținut că partea cuvenită acestuia va fi preluată de către moștenitorii săi, soția supraviețuitoare C. E. și cei doi fii C. M. E. și C. G. F..
În privința construcțiilor s-au constatat a fi reprezentate de o casă cu patru camere, verandă, edificată în anul 1940 și de o cameră, o bucătărie, o cămară, un grajd și o magazie. Totodată s-au evidențiat îmbunătățirile aduse construcțiilor de către moștenitori, dat fiind că aceștia au folosit, conform unei înțelegeri prin care au dorit să le respecte voința celor doi defuncți, câte o parte din gospodărie. Concret, s-a avut în vedere că reclamanții au edificat o sobă de teracotă, trei ferestre termopan, un grup sanitar în afara casei, lucrări de canalizare pentru apă, au vopsit gardurile și porțile, zugrăveli interioare și exterioare, o verandă și cele două camere, iar pârâta a renovat bucătăria turnând șapă de ciment și retencuind exteriorul și interiorul plus vopsitul acesteia, a refăcut acoperișul bucătăriei, înlocuindu-l cu carton, iar cele două camere pe care le-a folosit le-a zugrăvit interior, a efectuat lucrări de subzidire de susținere la un colț al casei și la tencuit în exterior și vopsit.
Astfel, în conformitate cu această situație de fapt și cu dispozițiile articolelor 651, 654, 659, 664, 669 din Codul civil, alineatul 1 din Legea nr. 319/1944 și 6735 – 6736 din codul de procedură civilă s-a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care s-au constatat cele expuse, s-a dispus efectuarea expertizelor în specialitatea agricultură și construcții iar prin sentința amintită s-a omologat raportul de expertiza centralizatoare II intocmita de expertul M. I. T. dispunându-se iesirea din indiviziune conform variantei I a acesteia, considerand ca aceasta corespunde cerintelor impuse prin dispozitiile art.741 Cod civil, in sensul egalitatii loturilor, data in special de egalitatea impartirii terenurilor cu destinatia intravilan constructii pe care se afla imobilele constructii atribuite partilor, in conditiile in care egalitatea loturilor aferente terenurilor extravilane este recunoscuta de parti iar partajarea constructiilor s-a realizat conform vointei partilor in acord si cu modul de stapanire.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia 1060/16.11.2012 a admis recursul pârâtei, casând hotărârea de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând în esență că prin testamentul lăsat de C. A., acesta a efectuat un partaj de ascendent (art.794-799 Cod Civil) dispunând asupra modului în care după decesul său, bunurile rămase vor fi dobândite de fii săi: C. E. va lua în stăpânire suprafața de 3.300 mp teren loc casă, împreună cu două camere și o verandă situate în partea din față a construcției și L. M. va prelua suprafața de 3300 mp teren loc casă și două camere situate în partea din spate a casei, terenul urmând a fi împărțit între legatari în lungime, începând de la stradă.
Conform completării la raportul de expertiză topo (filele 168 și urm. și schițele de la filele 102 și urm.) și raportul de expertiză tehnică lotizare centralizatoare II (filele 174 – 176 dosar) coroborat cu schițele raportului de expertiză în construcții de la filele 141, 142 recurentei i-au revenit încăperile 4 și 5 din casă și terenuri conform expertizei topo varianta I, adică lot A1-II – 154 mp, lot A1-VI – 175 mp și lot A1-IV-94 mp în indiviziune cu intimații.
S-a subliniat că după cum se poate observa din schițele raportului de expertiză, voința defunctului a fost respectată terenul cu destinația curți construcții fiind partajat în lungime, începând de la stradă, iar expertul topo D. Z. în completarea raportului de expertiză (fila 170 dosar) a arătat că nu există nici un normativ care să impună o anumită lățime a drumului de acces, asemenea norme putându-se regăsi la nivel local, în PUZ și PUG întocmite de primării.
Cu toate acestea, instanța de recurs a evidențiat că art.4.12 din Regulamentul general de urbanism - HG 525/1996 prevede că pentru toate categoriile de construcții și amenajări se vor asigura accese pentru intervenții în caz de incendiu, dimensionate conform normelor pentru trafic greu, iar în cazul construcțiilor ce formează curți interioare, asigurarea accesului vehiculelor de pompieri se va face prin ganguri cu o lățime minimă de 3 m și o înălțime de 3,5 m.
Și art.4.11, pct.4.11.2 conține reguli cu privire la dimensiunile drumului de acces: pentru locuințe semicolective cu acces propriu și lot folosit în comun se vor asigura: accese carosabile pentru locatari; accese de serviciu pentru colectarea deșeurilor menajere și pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor; în cazul unei parcelări pe două rânduri, accesele la parcelele din spate se vor realiza prin alei de deservire locală (fundături) cu o singură bandă de 3,5 m lățime.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a apreciat că în speță este vorba despre formarea unei curți interioare, astfel încât lățimea drumului de acces este cea prevăzută de art. 4.12 din Regulamentul general de urbanism - HG 525/1996, respectiv 3 metri și întrucât lățimea totală a întregii suprafețe de teren este de aproximativ 16 m, asigurarea unui drum de trecere 3 m, este suficientă, hotărând că în mod eronat la efectuarea loturilor nu au fost avute în vedere aceste dispoziții legale, așa încât s-a considerat necesară întocmirea unei noi expertize în cadrul căreia să se aibă în vedere lățimea minimă legală a drumului de acces la loturi.
Dosarul a fost înregistrat spre rejudecare sub nr._ la 9.01.2013 și s-a dispus efectuarea unei noi expertize topografice potrivit deciziei de casare, lucrarea fiind efectuată de expertul C. C. care a propus variantele de lotizare, cărora li s-au adus obiecțiuni de către părți și după punerea lor în discuție au fost încuviințate în sensul ca expertul tehnic să propună variante de lotizare pentru toate suprafețele de teren în litigiu.
A fost completată lucrarea de expertiză tehnică și din nou părțile au formulat obiecțiuni pe care instanța le-a admis în parte și cărora li s-a răspuns de către expert cu propunerile de lotizare însoțite de schițe.
A fost apoi întocmită lucrarea centralizatoare de către expertul tehnic M. I. T., lucrare care a satisfăcut toate părțile în litigiu.
În acest context, prin sentința civilă nr.1251/2.12.2014 s-a admis acțiunea de partaj și s-a dispus partajarea bunurilor imobile potrivit expertizei centralizatoare întocmită de către expertul M. I. T., subliniindu-se că astfel se respectă dispozițiile articolelor 728 din Codul Civil și 6739 din Codul de Procedură Civilă, inclusiv voința părților.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o cu motivarea că în mod eronat judecătoria a reținut că suprafața de 2,75 ha teren este atestată de Titlul de proprietate nr._/15.06.2001câtă vreme acest titlu a fost anulat, emițându-se un altul sub același număr, în data de 2.11.2010, în care se menționează că imobilul este situat pe raza localității T. și nu Poiana cum greșit se consemnase în titlul inițial. Se consideră că se impune rectificarea cuvenită deoarece vor apărea dificultăți la punerea în posesie și la eventualele înstrăinări de terenuri.
A doua critică se referă la faptul că deși recurenta a cerut efectuarea unei variante de lotizare în care lotul A1-V să-i fie atribuit deoarece astfel se respectă dispozițiile testamentare ale autorului C. A., după cum a reținut și instanța de recurs, niciuna dintre variantele întocmite nu respectă această dorință, așa încât se impune trimiterea spre rejudecare în acest sens.
În al treilea rând, recurenta susține că deși în partea scrisă a expertizei, specialistul topograf a identificat 520 mp teren arabil în T29, P1533 și 1030 mp curți-construcții în T29, P1532, în partea desenată a lucrării terenul de 529 mp devine 800 mp, iar cea de 1030 mp devine867 mp, această eroare atrăgând modificarea nelegală a suprafețelor, cu prejudicierea recurentei.
În critica finală se susține că și dacă s-ar admite că terenul curți-construcții ar fi de numai 867 mp, diminuând această suprafață cu cei 143 mp reprezentând drumul de servitute ce rămâne în indiviziune, rezultă o suprafață de 724 mp cu această destinație, or în temeiul prevederilor art.6739 Cod procedură civilă de la 1865 conform cărora la formarea loturilor se ține seama ca fiecare parte să primească bunuri de aceeași calitate și cantitate, recurenta era îndreptățită la 362 mp curți-construcții, iar în realitate i s-au atribuit numai 296 mp, cu 66 mp mai puțin.
Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare în sensul respingerii recursului ca nefondat, arătând în esență că primul motiv de nemulțumire nu constituie un veritabil motiv de recurs deoarece greșeala semnalată poate fi remediată pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială adresată instanței de fond, mai ales că și în calea de atac se recunoaște că este vorba despre o eroare.
Relativ la a doua critică, se menționează că prima instanță de recurs a tranșat problema ridicată atunci când a reținut cu autoritate de lucru judecat că este corectă sentința instanței de fond în ceea ce privește poziționarea terenurilor intravilane atribuite părților, respectându-se voința autorului lor.
În continuare, s-a evidențiat că expertul topograf a explicat motivul pentru care unele suprafețe de teren, cum este cazul celor două evidențiate prin criticile de față, nu corespund mențiunilor din titlul de proprietate, respectiv constatarea în fapt a unor suprafețe mai mici decât întinderea înscrisă în titlu, însă recurenta nu a precizat că nu mai este nemulțumită de împrejurarea că pentru o altă suprafață de teren, cea de 980 mp din T31, P1643, s-a identificat în realitate o suprafață mai mare, respectiv 998 mp ce i s-a atribuit.
S-a mai precizat că lotizarea terenurilor s-a efectuat avându-se în vedere și construcțiile ce au fost incluse în loturile părților.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 2812 a Cod procedură civilă astfel cum a fost completat prin Legea nr.2012/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționări proceselor, îndreptarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-281 2 Cod procedură civilă.
Așadar menționarea greșită a datelor de identificare ale titlului de proprietate emis în condițiile legislației funciare este susceptibilă de îndreptare printr-o simplă cerere adresată instanței de fond, fiind inadmisibilă remedierea erorii în calea extraordinară de atac a recursului.
Cea de-a doua critică relativă la modul de partajare a imobilului de teren contravine deciziei de casare după cum bine au evidențiat intimații reclamanți prin întâmpinare.
Astfel, prin decizia irevocabilă nr. 1060 /16.11.2012 a Tribunalului Dâmbovița s-a constatat că potrivit schițelor raportului de expertiză, voința defunctului a fost respectată, terenul cu destinația curți construcții fiind partajat în lungime, începând de la stradă, singurul motiv pentru care hotărârea inițială a fondului a fost casată, fiind acela de a se asigura respectarea prevederilor HG nr. 525/1996privitoare la crearea unui drum de trecere cu lățime minimă de 3 m, pentru intervenții în caz de incendiu, în curțile interioare formate prin modalitatea în care s-a realizat împărțirea terenului intravilan.
Câtă vreme instanța de control judiciar a constatat, contrar susținerilor din prezentul recurs, că în varianta de partaj omologată de judecătorie se respectă voința autorilor părților, această împrejurare având rol determinant în limitele pentru care s-a dispus casarea cu trimitere, tribunalul nu poate da curs criticii în această privință pentru că altfel ar însemna să nesocotească propria decizie, precum și prevederile imperative înscrise în art. 315 (1)Cod procedură civilă de la 1865, conform cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate (cum este și aspectul criticat), precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speță nu se verifică nici critica relativă la inadvertențele referitoare la întinderea suprafețelor de teren atribuite recurentei, raportat la modul în care acestea sunt reflectate în titlul de proprietate .
Potrivit completării raportului de expertiză topografică, (filele 104-107 dosar fond ) comparativ cu unele dintre suprafețele de teren ce fac obiect al partajului, astfel cum au fost înscrise în titlurile de proprietate, în fapt au fost măsurate efectiv (suprafața reală ) întinderi mai mari sau mai mici ale unor categorii de folosință.
Concret, aceste diferențieri s-au evidențiat pentru terenul din TP 28/7, P 7, unde s-a identificat un minus de 89 mp față de suprafața înscrisă în T.P. nr._/05.11.1997, pentru imobilul din T 29, P 1532 pentru care s-a constatat un minus de 163 m.p. față de suprafața menționată în același titlu de proprietate, precum și pentru terenul din T 29, P 1533, unde s-a identificat un plus de suprafață de 383 m.p..
Tribunalul subliniază să este de notorietate generală faptul că titlurile de proprietate emise corespunzător legislației funciare nu se remarcă prin exactitatea și rigurozitatea datelor pe care le reflectă scriptic și în contextul în care suprafața reală reieșită din măsurătorile efectuate de către expertul topograf, diferă de mențiunile din titlul/ titlurile de proprietate, este evident că scopul partajului este acela de a se asigura ieșirea din indiviziune cu privire la imobilele terenuri în întinderea reală a acestora și nu după datele parțial eronate înscrise în aceste acte de reconstituire a dreptului de proprietate.
Prin urmare împărțeala dispusă prin sentința de fond nu comportă o eroare așa cum sugerează recurenta ci reflectă cu rigurozitate componența efectivă a patrimoniului succesoral.
În opinia tribunalului și ultima critică se privește ca fondată.
Principiul împărțirii pe cât posibil în natură, cu respectarea egalității copartajanților, înscris în art. 741 cod civil de la 1864 sub incidența cărui se situează litigiul pendinte, este viabil atâta timp cât bunurile sunt comod partajabile, aliniatul 2 al textului evocat prevăzând expres că „se va evita însă, cât va sta în putință îmbucătățirea peste măsură a imobilelor…”
Chiar dacă nu se poate asigura cu exactitate matematică crearea unor loturi egale pentru coindivizarii având cote egale de moștenire, criteriile legale ale partajului judiciar sunt satisfăcute dacă celor interesați li se asigură pe cât posibil atribuirea bunurilor de o anumită natură sau valoare, întrucât nu se poate face abstracție de configurația terenurilor și nici de construcțiile situate pe acestea.
Așa se explică faptul că recurentei i s-au atribuit din terenul curți construcții exclusiv suprafețele de 155 mp și 141 mp și în indiviziune cu intimații suprafața de 143 mp, pentru a se asigura accesul tuturor către loturile cuvenite, corelativ cu modul în care s-au împărțit și edificiile respectiv locuința și anexele gospodărești.
Având în vedere că până la închiderea dezbaterilor fondului, recurenta nu a indicat problema modului în care reclamanții au timbrat cererea de partaj la instanța de fond, nu se va da curs solicitării lor de repunere a cauzei pe rol, formulată prin concluziile scrise, în vederea suplimentării taxelor de timbru.
Față de cele ce preced, reținând legalitatea și temeinicia sentinței de fond, în considerarea dispozițiilor art. 312 (1) Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 274 din același act normativ,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta pârâtă L. M., domiciliată în municipiul București, sectorul 1, .. 3, ., . civile nr. 1251 pronunțată la data de 02.12.2014 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. E., C. M. E. și C. G. F., domiciliați în municipiul București, sectorul 3, ., .. C, etajul 4, .> Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.09.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
S. G. | S. A. | D. S. |
GREFIER
A. Ghiorghița
J.f. A. V.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red. A.S./Tehnored. A.S./A.Gh.
19.10.2015/2 exemplare
| ← Cereri. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 684/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
