Obligaţie de a face. Decizia nr. 684/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 684/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 684/2015
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA-SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 684
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR: - L. B.
GREFIER - M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant T. G. I., domiciliat în orașul Răcari, sat Colacu, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 754/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, dosarul având ca obiect „obligație de a face ”, intimați pârâți fiind P. N., D. G. și D. G., toți cu domiciliul în orașul Răcari, ..
Cererea de apel este legal timbrată cu suma de 10 lei conform chitanței nr._/14.08.2015
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: intimatul pârât D. G., asistat de avocat S. I. care a răspuns și pentru intimata pârâtă D. G., lipsă fiind intimatul pârât P. N. și apelantul reclamant T. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că cererea de apel a fost legal timbrată.
După referatul cauzei președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Tribunalul, fiind primul termen de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă coroborat cu art. 131 din Codul de procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială a Tribunalului Dâmbovița, Secția I civilă.
Avocat S. I., având cuvântul pentru intimații pârâți D. G. și D. G., arată că Tribunalul Dâmbovița este competent în soluționarea cauzei.
Tribunalul, verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, în temeiul dispozițiilor art. 131 din codul de procedură civilă raportat la art. 95 pct.2 Cod procedură civilă, constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Tribunalul, fiind primul termen de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă coroborat cu art. 238 Cod procedură civilă, pune în discuția părților estimarea duratei soluționării procesului.
Avocat S. I., având cuvântul pentru intimații pârâți D. G. și D. G., având cuvântul pentru apelanta reclamantă arată că, estimează durata soluționării procesului la o zi întrucât nu mai are alte probe de administrat.
Tribunalul, pune în discuția părților necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice,probă solicitată prin motivele de apel.
Avocat S. I., având cuvântul pentru intimații pârâți D. G. și D. G. arată că nu este de acord cu efectuarea unei noi expertize întrucât expertiza efectuată la dosarul de fond a fost amplă iar părțile nu au făcut obiecțiuni .
Tribunalul, respinge proba cu expertiză tehnică apreciind că nu este utilă soluționării apelului.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei, de susținerile părților prezente și de cererile de probatoriu, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi .
Avocat S. I., având cuvântul pentru intimații pârâți D. G. și D. G. precizează că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în fond .
Tribunalul, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul în condițiile prevăzute de art. 216 Cod de Procedură Civilă.
Avocat S. I., având cuvântul pentru intimații pârâți D. G. și D. G., solicită respingerea apelului declarat de apelantul reclamant, păstrarea în tot a sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.Arată că reclamantul a avut timp suficient să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză,i s-a acordat termen ,i-au fost respectate drepturile. Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de Procedură Civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 13.08.2013, înregistrată sub nr._ reclamantul T. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. N., D. G. și D. G. obligarea acestora la desființarea construcției subterane de colectare a dejecțiilor umane ( fosă septică) edificată în ultima decadă a lunii iulie 2013 fără autorizație de construcție și cu nesocotirea dispozițiilor art 34 din OMS nr. 536/1997.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut în esență că în ultima decadă a lunii iulie 2013 reclamanții au edificat fosa septică fără a deține certificat de urbanism și autorizație de construcție.
Și în trecut pârâții au procedat în același mod, fiind obligați la desființarea unei alte fose septice.
În drept s-au invocat Legea 50/1991 și art 34 din OMS 536/1997.
Probe: înscrisuri, interogatorii, expertiza.
Pârâții P. N., D. G. și D. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii, invocând lipsa de interes în promovarea acțiunii și neîndeplinirea procedurii informative prevăzută de Legea 192/2006, ulterior excepția autorității de lucru judecat .
Prin încheierea din data de 09.10.2014 ( fila 56) respectiv 15.01.2015 ( fila 121) se consemnează că pârâții au renunțat la excepțiile invocate.
La termenul din data de 16.10.2014, pârâții au depus o nouă întâmpinare, urmare a necomunicării, în faza de regularizare a cererilor precizatoare depuse de reclamant ( fila 61).
La termenul din 15.01.2015 au fost încuviințate probele cu înscrisuri și expertiza de specialitate, fiind desemnată dna expert L. E..
La dosar au fost depuse toate actele privitoare la dosarul de autorizație a construcției reprezentate de fosa septică ( filele 130 urm)
La data de 21.05.2015 a fost depus raportul de expertiză întocmit de dna expert L. E. .
Prin sentința civilă nr. 754/25.06.2015 instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantul T. G., în contradictoriu cu pârâții P. N., D. G. și D. G. și a obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 29.05.2013 a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 49 ( fila 64) pe numele pârâtului P. N., cu privire la construirea unei fose septice pe terenul intravilan în suprafață de 1300 mp situat pe raza orașului Răcari, . 74, P 280, 281/1.
La data de 17.07.2013 a fost eliberată autorizația de construire nr. 37 ( fila 66) cu privire la executarea lucrărilor de construire fosă vidanjabilă și WC.
Prin urmare instanța a reținut că înainte de declanșarea lucrărilor de edificare a noii fose septice, pârâții au procedat la obținerea autorizației de construire ( de remarcat faptul că însuși reclamantul afirmă, în cererea de chemare în judecată că edificarea fosei septice a început în a doua decadă a lunii iulie 2013, autorizația fiind eliberată la 17.07.2013).
Potrivit concluziilor raportului de expertiză construcții, întocmit în cauză de dna expert L. E. ( fila 184) rezultă că fosa septică de pe proprietatea pârâților este o construcție îngropată cu radierul și pereții din beton armat, acoperită cu o placă din beton armat, având gura prin care se face vidanjarea acoperită cu un capac din tablă. Construirea fosei septice a avut la bază proiectul de execuție și autorizația de construire nr. 38/17.17.2013. Se mai constată că edificarea fosei septice s-a efectuat conform proiectului, între stratul de pământ și radier ( stratul de beton) s-a interpus un strat de hidroizolație cu carton bituminat, iar pereții anterior tencuirii au fost hidroizolați cu bitum cald ( în vederea opririi infiltrării apelor menajere).
Totodată față de raportul de expertiză și actele care au stat la baza eliberării autorizației de construcție,a rezultat că fosa vidanjabilă este localizată la distanța de 11,00 m de camera de alimente, la 13,83 m de bucătărie, la distanța de 18,83 m de beci și puț, reținându-se că potrivit OMS nr. 119 din februarie 1914 se prevede că fosele septice vidanjabile trebuie edificate la cel puțin 10,00 m față de cea mai apropiată locuință, ceea ce s-a constatat de expertul constructor.
Prin urmare, analizând actele existente la dosar, instanța a constatat că fosa septică a pârâților a fost edificată în baza autorizației de construcție nr. 38/17.07.2013 și a proiectului tehnic, respectând dispozițiile OMS 119/2014 privitor la distanța minimă de locuințe, prin urmare va dispune respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Cum prin promovarea prezentei acțiuni, pârâtul a fost obligat la efectuarea de cheltuieli constând în onorariu de avocat și jumătate din onorariul de expert, în cuantumul lor total de 1000 lei ( 500 lei onorariul avocat și 500 lei onorariul expert achitat de pârâți), instanța a dispus, potrivit art 453 C pr civ obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâți.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul arătând că instanța de fond a omologat raportul de expertiză tehnică judiciară cu încălcarea principiului contradictorialității, cu nesocotirea dispozițiilor art. 336 alin 1 și art. 379 alin 3 Cod procedură civilă, fiind un raport sub aspectul concluziilor, contrar situației din teren, că împotriva dispozițiilor art. 154 alin 1 teza II Cod procedură civilă nu s-a comunicat raportul de expertiză și reclamantului punându-l în situația de a formula obiecțiuni, de a cere lămuriri sau completarea raportului de expertiză.
De asemenea, a mai arătat că expertul, contrar dispozițiilor art. 336 alin 1 Cod procedură civilă nu a depus raportul cu cel puțin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, acesta fiind depus la data de 21.05.2015 iar termenul de judecată a avut loc la data de 28 mai 2015, iar contrar dispozițiilor art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, expertul nu i-a predat cu cel puțin 30 de zile înainte raportul de expertiză.
Totodată apelantul a mai precizat că instanța nu a ținut seama de mențiunea „arhitectură” din memoriul de arhitectură al foii de capăt respectiv „se va amplasa la o distanță de 9,96 m față de proprietatea numitului T. I., adică faptul că fosa septică a fost edificată la o distanță mai mică de 10 m față de cea mai apropiată construcție, că instanța nu a ținut seama de faptul că expertul a executat măsurători eronate în sensul că a măsurat de la fosa septică la camera de alimente respectiv din colțul fosei septice la mijlocul laturii camerei de alimente 11 m. ,iar măsurătoarea trebuia făcută de la colțul fosei septice la colțul camerei de alimente care are perete comun cu grajdul, punctul cel mai apropiat față de fosa septică. Expertul a executat măsurătoarea de la fosa septică la grajd, respectiv de pe linia de cotă a fosei septice, în timp ce măsurătoarea trebuia efectuată de la fosa septică la grajd, acesta a trecut alte măsurători decât cele efectuate în teren, iar schița anexă la raportul de expertiză nu este semnată de expert, fapt ce demonstrează că nu are forță probantă în cauză, nefăcând dovada cuprinsului său.
Prin motivarea apelului a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
La data de 27 august 2015,prin întâmpinarea depusă ,intimații pârâți au solicitat respingerea apelului ,apreciind că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică .
În motivarea întâmpinării au arătat că din conținutul raportului de expertiză rezultă fără echivoc că părțile au fost convocate de expert prin scrisoare, reclamantul fiind prezent la fața locului la data efectuării expertizei, că potrivit art. 336 alin 1 Cod procedură civilă raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 21 mai 2015, iar la termenul din 28 mai 2015, cauza a fost amânată pentru ca părțile să ia cunoștință de raport și să formuleze eventuale obiecțiuni, până la data de 25 iunie 2015, dată până la care nu s-au formulat obiecțiuni de nici una dintre părți.
De asemenea au mai arătat că susținerile apelantului din cererea de apel, prin care invocă dispozițiile art. 154 alin 1 teza II Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța ar trebui să-i comunice raportul de expertiză la domiciliu, sunt aberante și denotă lipsa oricăror cunoștințe minime de ordin juridic, astfel apelantul confundă „actele de procedură” cu „probele”, reglementate de dispozițiile art. 249 raportat la art. 330 Cod procedură civilă, instanța procedând legal, în sensul că a amânat cauza la termenul din 25 iunie 2015, tocmai pentru ca părțile să ia cunoștință de raportul de expertiză, că toate probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că au fost respectate atât certificatul de urbanism cât și proiectul întocmit de primărie .
Totodată au mai arătat că raportul de expertiză stabileste clar că distanța de la colțul fosei septice dinspre proprietatea apelantului este de 11 m față de camera de alimente, de 13,83 m față de colțul bucătăriei acestuia și de 18,83 față de beci și puț, că așa numita cameră de alimente este de fapt o magazie în care sunt depozitate la un loc: cartofi, butoi de varză, saci de plastic, butoaie și găleți din plastic, tuciuri, aragaz vechi nefolosit iar grajdul apelantului face corp comun cu așa zisă „cameră de alimente”.
Pentru considerentele enumerate au solicitat respingerea apelului .
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Unicul motiv de apel, structurat pe mai multe puncte, se referă la raportul de expertiză întocmit la instanța de fond.
Astfel, s-a arătat că prima instanță nu i-a comunicat raportul de expertiză apelantului, conform dispozițiilor art.154 alin.1 lit.a Cod procedură civilă, pentru a putea formula eventuale obiecțiuni, însă tribunalul constată că acest text de lege invocat, se referă la organe competente și modalități de comunicare a citațiilor și a tuturor actelor de procedură.
Nu se poate considera raportul de expertiză ca fiind un act de procedură care trebuia comunicat din oficiu, ci o probă, acest raport de expertiză urmând a fi depus la dosar, conform art.336 alin.1 Noul Cod de procedură civilă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat pentru judecată, iar lămurirea sau completarea raportului se pot face, conform art.337, la primul termen după depunerea acestuia.
Acest raport de expertiză, întocmit de expertul L. E., a fost depus la dosar la 21.05.2015, în condițiile în care termenul de judecată era fixat la 28.05.2015, deci cu mai puțin de 10 zile înaintea termenului (fila 174 dosar fond), dar la termenul din 28.05.2015 instanța a amânat cauza, în condițiile în care reclamantul a lipsit nejustificat la acel termen, tocmai pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de raportul de expertiză, punându-le în vedere părților să îl studieze și să formuleze obiecțiuni, dacă există, aspecte consemnate în încheierea de ședință din 28.05.2015. Ulterior, s-a depus la 29.05.2015 și originalul raportului de expertiză, primul fiind transmis prin fax pentru celeritate, ce poartă semnătura expertului și pe schița anexă.
La termenul acordat, 11.06.2015 din nou a lipsit reclamantul, care nu a formulat și depus la dosar nici obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu a depus concluzii scrise, deși i s-a acordat și această posibilitate.
Prin urmare, nu s-au respectat de către acesta dispozițiile art.337 Noul Cod de procedură civilă care statuează posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză la primul termen după depunerea raportului, astfel că în apel reclamantul nu își poate invoca propria culpă și nu mai poate formula obiecțiuni la acest raport, menționate la literele d, e, f și g din motivele de apel.
Se mai reține de către tribunal că nu sunt întemeiate nici motivele notate cu lit.a și b, prin prisma celor reținute mai înainte, iar motivul de apel de la lit.c este, de asemenea, neîntemeiat, art.379 alin.3 Noul Cod de procedură civilă indicat de apelantul reclamant fiind prevăzut la Secțiunea a 4-a „Administrarea probelor de către avocați sau consilieri juridici” și obligând expertul la predarea raportului de expertiză cu cel puțin 30 zile înainte de termenul fixat de instanță, avocaților părților, însă administrarea probelor s-a efectuat de către instanță, nefiind incidente aceste dispoziții, ci doar cele prevăzute în art.339-340 Noul Cod de procedură civilă, analizate deja de către tribunal.
Față de considerentele expuse, apelul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art.480 Noul Cod de procedură civilă, păstrându-se în tot sentința apelată.
Ca parte care a pierdut procesul, în temeiul dispozițiilor art.453 Noul Cod de procedură civilă, apelantul reclamant va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâții intimați, reprezentând contravaloare onorariu avocat, conform chitanței anexate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant T. G. I., domiciliat în orașul Răcari, sat Colacu, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 754/25.06.2015 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, dosarul având ca obiect „obligație de a face ”, intimați pârâți fiind P. N., D. G. și D. G., toți cu domiciliul în orașul Răcari, ..
Păstrează sentința apelată.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. M. L. B. M. P.
Judecătoria Răcari
Dosar fond._
Judecător fond – D. M.
Red.L.B. /Tehnored.M.P./O.N.
Ex.6/ 30.10.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 256/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 709/2015. Tribunalul... → |
|---|
