Contestaţie la executare. Decizia nr. 709/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 709/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 709
Ședința publică din data de 12 octombrie 2015
Președinte – R. M.
Judecător – N. C.
Grefier - A. G.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de contestatorii A. L. S., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, A. R., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița și ., cu sediul în comuna Ulmi, ., reprezentată legal de A. R. – administrator, împotriva sentinței civile nr. 187/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. B. SA, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat C. I. pentru apelanți și consilier juridic L. C. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Apărătorul ales al apelanților depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 25 lei, respectiv chitanța nr._/12.10.2015 emisă de Primăria Târgoviște.
Tribunalul ia act de timbrarea apelului.
Consilier juridic L. C. pentru intimată depune la dosar împuternicire de reprezentare.
Tribunalul ia act de timbrarea legală a cererii de apel, după care, fiind primul termen de judecată în conformitate cu Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială a Tribunalului Dâmbovița, Secția I civila.
Apărătorul ales al apelanților apreciază că Tribunalul Dâmbovița este competent în soluționarea cauzei.
Consilier juridic L. C. apreciază că Tribunalul Dâmbovița este competent în soluționarea cauzei.
Tribunalul, verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, în temeiul dispozițiilor art. 131 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 95 pct.2 Cod procedură civilă, constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 237 Cod procedură civilă, constatând că dosarul se află în etapa de cercetare a procesului, pune în discuție probele, în vederea estimării duratei cercetării procesului, conform art.238 din Noul cod de procedură civilă.
Apărătorul ales al apelanților depune la dosar extras Ecris cu soluția pronunțată într-o cauză identică. Precizează că nu are alt exemplar pentru comunicat părții adverse.
Reprezentantul intimatei arată că are cunoștință de actele depuse.
Ambele părți, având cuvântul pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, cu excepția actelor de la dosarul cauzei, și că dosarul se poate soluționa astăzi.
Tribunalul, în conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În baza cu art. 482 din Codul de procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul procedură civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților prezente în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de procedură civilă, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelanților solicită admiterea apelului, anularea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probatoriului. Susține că au existat 3 dosare de executare silită și că au fost formulate 3 contestații la executare, dovadă fiind factura și confirmările de primire. Arată că la momentul înregistrării dosarelor, Judecătoria Moreni a considerat că este vorba de o singură acțiune și a atașat împreună cele 3 contestații la executare, acestea fiind ulterior disjunse. A mai susținut că prima instanță a invocat din oficiu tardivitatea formulării contestației la executare, însă în mod nelegal, deoarece o excepție relativă nu poate fi invocată decât de partea interesată, ori instanța nu avea calitatea să o invoce, și, de asemenea, nu mai era în termen să o invoce, întrucât această excepție se putea invoca de instanță numai până la primul termen de judecată. Astfel, contestația la executare de față este depusă în termenul de 15 zile, prevăzut de lege, conform confirmării de primire. Arată că a depus contestația la data de 28.05.2014 și că pe plic este ștampila poștei din data de 29.05.2015 întrucât a depus plicul cu contestația la sfârșitul programului de lucru al oficiului poștal și că probabil oficiul poștal a aplicat ștampila cu data zilei următoare din acest motiv, dar că are factură și confirmare de primire din 28.05.2014.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului. Arată că apelanții încearcă să inducă în eroare instanța, că plicul poartă ștampila din 29.05.2014, astfel că cererea este tardivă, potrivit disp. art. 714 Cod procedură civilă. Arată că la fila 29 se află o factură poștală cu un număr iar pe plic figurează alt AR decât cel din factură. De asemenea, mai arată că instanța are rol activ, astfel că poate invoca excepția tardivității oricând, iar apărările apelanților sunt speculații.
În replică, apărătorul apelanților arată că potrivit art. 183 alin. 3 Cod procedură civilă recipisa face dovadă pentru depunerea actului și nu ștampila de pe plic.
Reprezentantul intimatei arată că recipisa nu este echivalentă cu confirmarea de primire.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni sub nr._ /30.05.2014, contestatorii A. L. S., A. R. și L. P. S.R.L au solicitat, în contradictoriu cu intimata R. B. S.A., ca prin sentința ce se va pronunța, să se lămurească titlurile executorii cu privire la sumele restante și care mai pot face obiectul executării silite, precum și cu privire la constatarea nulității clauzelor cuprinse în acestea, respectiv art. 2, pct. 2.6, lit. b, c, art. 3 pct. 3.1, 3.2, 3.3, 3.4, 3.5, art. 4, pct. 4.1, 4.2, 4.3, 4.4, 4.5, art. 5, pct. 5.3, art. 7 pct. 7.1, 7.2, art. 11, pct. 11.1 din contract, anularea somației și a actelor de executare emise de B.E.J. D. F. L. în dosarul de executare nr. 53/2014 și suspendarea în temeiul art. 708 Cod procedură civilă.
Reclamanții au arătat că au fost somați să plătească suma de 1._,31 lei, conform somației emisă și comunicată la data de 12.05.2014 de către B.E.J. D. F. L., că executarea s-a făcut cu încălcarea art. 666 Cod de procedură civilă și a art. 692 Cod de procedură civilă.
Au fost somați să plătească debitorului garant ipotecar S.C. L. P. S.A., deși aceștia nu a nicio datorie față de persoana juridică indicată, motiv pentru care actele de executare sunt nule, întrucât lipsește un element esențial, respectiv indicarea creditorului.
Titlul executoriu cuprinde clauze lovite de nulitate dar și clauze abuzive, în sensul că sunt stipulate dobânzi variabile, ce sunt lăsate la libera apreciere a creditoarei, mai mult dobânda anuală efectivă a creditelor este una ascunsă, ea fiind formată numai din dobânzi, dar și din o multitudine de comisioane nejustificate și împovărătoare care au condus la o îmbogățire fără justă cauză a creditoarei.
Conform art. 966 Cod civil, cauza trebuie să fie licită și morală conținutul acestei cerințe fiind precizat de art. 968 Cod civil, potrivit căruia, cauza nelicită când este prohibită de legi, este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. În ceea ce privește perceperea comisioanelor scopul este neclar, terminologia folosită nefiind descrisă în contractul încheiat de pârâtă, pentru ca împrumutații să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision.
Ilicitatea clauzelor indicate în petitul acțiunii rezidă și din faptul că un contract cu titlu oneros va fi nul dacă nu există o proporționalitate între contraprestații, cum este cazul contractelor în speță, cauza fiind obiectivul urmărit la încheierea acestuia, fiind o condiție de fond, esențială și de validitate a actului juridic, iar sancțiunea care intervine este nulitatea absolută care poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau pe cale de excepție, aceasta fiind imprescriptibilă, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958
În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri, expertiza tehnică contabilă, martori, precum și orice altă probă necesară și utilă cauzei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5, art. 948 pct. 4, art. 966, art. 969, art. 992, art. 1086, art. 1073 și urm., art. 1075, art. 1143, art. 1145, art. 1864 din vechiul Cod civil, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, art. 633, art. 666, art. 691, art. 692, art. 701, art. 702 alin. 2, art. 704 alin. 1 pct. 1 și 3 Cod de procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității cererii de suspendare, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei S.C. L. P. S.R.L., admiterea excepției inadmisibilității cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, formulată în cadrul contestației la executare și respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii formelor de executare întocmite ca legale și temeinice.
Prin încheierea de ședință din data de 13.11.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității contestației la executare și a excepției lipsei calității procesuale active a S.C. L. P. S.R.L., ca neîntemeiate.
B.E.J. D. F. L. a depus actele din dosarul de executare nr. 53/2014, iar la data de 05.03.2015 contestatorii au depus precizări la acțiune, în sensul de a indica pentru fiecare articol din contractul de credit și din anexele sale, inclusiv acte adiționale, motivele ce atrag caracterul abuziv al clauzelor.
Prin încheierea de ședință din data de 05.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestație la executare, iar prin sentința civilă nr.187/2.04.2015, Judecătoria Moreni a admis excepția tardivității formulării contestației invocată din oficiu și a respins contestația la executare ca tardiv formulată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că somația de plată a fost primită de contestatori pe data de 12.05.2014, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu susținerile contestatorilor ,care arată că, într-adevăr, la acea dată au primit somația.
Conform art. 714 Cod procedură civilă, termenul în care poate fi promovată contestația este de 15 zile de la data comunicării actului de executare pe care îl contestă, termenul limită în speță, calculat pe zile libere, fiind 28.05.2014.
Ori pe plicul cu care a fost expediată contestația împreună cu contestațiile ce fac obiectul altor două dosare,apare data de 29.05.2014 ca dată de expediere. Într-adevăr, s-au depus la dosar confirmările de primire,din care rezultă că ,contestațiile au fost depuse la poștă la data de 28.05.2015,însă conform art.183 Cod procedură civilă, dovada depunerii în termen la oficiul poștal se face cu recipisa eliberată pentru scrisoare recomandată, fapt ce rezultă din coroborarea alin.1 și alin.3 ale respectivului articol.
Cum în cauză depunerea nu s-a făcut prin scrisoare recomandată, iar confirmările de primire ce poartă data 28.05.2014 nu reprezintă recipise eliberate ca urmare a unei astfel de depuneri, instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada depunerii în termen legal a contestației.
Pentru a răspunde la susținerile contestatorilor, conform cărora excepția tardivității este o excepție relativă, instanța de fond a menționat că această excepție este una absolută, de ordine publică, care vizează însăși securitatea raporturilor juridice,astfel încât poate fi invocată oricând și de către instanță din oficiu.
Impotriva sentinței instanței de fond au declarat apel contestatorii, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând anularea în tot a acesteia și trimiterea cauzei spre judecarea fondului, având în vedere următoarele motive:
Prin sentința apelată, instanța de fond, în mod nelegal a admis excepția tardivității formulării contestației invocată din oficiu, respingând contestația la executare ca tardiv formulată, fără a avea această posibilitatea conferită de legiuitor, cu încălcarea dispozițiilor art. 247 alin. 2 Cod procedură civilă, invocând excepția tardivității contestației la executare.
Instanța de fond a trecut peste dispozițiile legale care prevăd că singura persoană care ar putea invoca o excepție relativă, este strict partea interesată, iar invocarea excepției relative nu poate fi făcută decât până la primul termen de judecată, după săvârșirea neregularității procedurale: „Excepțiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârșirea neregularității procedurale, în etapa cercetării procesului și înainte de a se pune concluzii în fond"".
Potrivit dispozițiilor art. 247 alin, 1 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, nu poate invoca decât excepții absolute. In orice stare a procesului însă, cum excepția tardivității este o veritabilă excepție relativă, vizând încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților, reiese fără dubiu că singura persoană care ar fi avut posibilitatea, conform art. 247 alin. 2 Cod procedură civilă să invoce excepția tardivității, ar fi fost doar intimata, iar termenul până la care ar fi putut invoca această excepție, este primul termen de judecată.
D. urmare, nu pot fi primite de către instanța de apel nici considerentele pentru care instanța de fond a catalogat excepția tardivității formulării contestației la executare, drept o excepție de ordine publică, atâta timp cât, aceasta protejează strict interesul unei dintre părți, în speță al intimatei, care era și singura parte care ar fi putut să o invoce, însă doar pe calea întâmpinării.
Cum niciuna dintre aceste condiții prevăzute de legiuitor pentru invocarea unei excepții relative nu sunt îndeplinite în prezenta speță, iar instanța de fond a invocat excepția tardivității fără a avea conferită de către legiuitor această posibilitate, apelanții au solicitat admiterea apelului, anularea în tot a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre judecarea fondului, cu administrarea probatoriului propus în cererea de chemare în judecată: înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea contabilitate.
Un al doilea motiv pentru care admiterea apelului se referă la împrejurarea potrivit căreia, conform datei poștei de pe plicul în care ne-au fost comunicate actele de executare contestate, reiese că data primirii acestora de către apelanți este 12.05.2014. în conformitate cu dispozițiile art. 714 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, termenul în care poate fi promovată contestația la executare împotriva actelor de executare este de 15 zile de la data comunicării.
Or, termenul limită de depunere a contestației la executare, după calculul celor 15 zile, începând cu data primirii - 12.05.2014, este: 28.05.2014.
Lecturând confirmările de primire prin poștă a celor trei contestații la executare, data depunerii la poștă a contestației a fost 28.05.2014.
Lecturând și dispozițiile art. 183 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, se observă că data la care instanța de fond trebuia să se raporteze la calculul termenului este cea indicată în recipisa oficiului poștal: alin. 1 „Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen" . (...) alin. 3: „In cazurile prevăzute la alin. 1 și 2, recipisa oficiului precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii ac/ului de către partea interesată".
Ca atare, având în vedere că data înscrisă de către agentul poștal, pe recipisa oficiului poștal, ca fiind data depunerii contestației la executare, este 28.05.2014, reiese fără putință de tăgadă că promovarea acesteia a fost făcută înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de legiuitor, ultima zi fiind 28.05.2014.
In cuprinsul nici unuia dintre cele două alineate ale art. 183 Cod procedură civilă, anterior citate, și pe care chiar și instanța de fond își argumentează soluția, nu se prevede o altă modalitate de depunere a documentelor prin poștă, decât cea de care au uzat contestatorii și anume: recomandat, cu confirmare de primire.
Instanța face o gravă confuzie între modalitatea de transmitere recomandat, cu confirmare de primire, de care contestatorii au și uzat și cea de transmitere a documentelor recomandat, cu conținut declarat.
Dacă legiuitorul ar fi avut în intenție ca justițiabilii să procedeze de o asemenea manieră la transmiterea cererilor către instanța de judecată, ar fi prevăzut-o în mod expres, însă acesta s-a limitat conform art. 183 Cod procedură civilă la condiționarea depunerii cererilor, recomandat, cu confirmare de primire.
Contestatorii au respectat întocmai această modalitate de transmitere prevăzută de către legiuitor, dovada făcând-o cu recipisa poștei, pe care se și află înscrisă mențiunea „confirmare de primire”.
Pentru aceste considerente, apelanții au solicitat admiterea apelului, anularea în tot a sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul administrării probatoriului propus în cererea de chemare în judecată: înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea contabilitate și judecarea fondului pricinii.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele considerente:
In fapt, in data de 07.01.2015 B.E.J. D. F. L. a depus actele din dosarul de executare nr.53/2014 iar, prin încheierea din 05.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării contestației la executare.
Instanța a acordat un termen reclamanților pentru a formula apărări față de excepția invocata, iar in urma dezbaterilor ce au avut loc in ședința publica din 02.04.2015, prin hotărârea apelată s-a reținut, in mod corect, ca nu au fost respectate prevederile art.714 Cod procedura civila, ce instituie termenul de 15 zile de la data comunicării actului de executare, in care poate fi promovata contestația la executare, întrucât somația de plata a fost primita de contestatori la 12.05.2014 iar termenul calculat pe zile libere pana la care trebuia exercitat dreptul îl constituia ziua de 28.05.2014.
In analiza excepției invocate, instanța a reținut ca acțiunea, având ca obiect contestație la executare, a fost depusa la posta (conform înscrisurilor doveditoare si apreciate in raport de art.183 Cod procedura civila) in ziua de 29.05.2015.
Apelanții reclamanți au arătat, atât in fata instanței de fond cât si in apelul declarat, ca excepția tardivității trebuie respinsa, din doua motive: excepția invocata este relativa, iar aceasta categorie de excepții se poate invoca de partea care justifica un interes, cel mai târziu la primul termen de judecata iar, potrivit confirmărilor de primire depuse de reclamanți, data depunerii la posta a contestației este 28.05.2014.
Cu privire la primul motiv, prin care reclamanții arătau ca excepția tardivității trebuie respinsa întrucât este o excepție relativa si poate fi invocata de partea interesata la primul termen, instanța de fond a reținut in mod corect ca aceasta este o excepție de ordine publica, absoluta, care vizează însăși securitatea raporturilor juridice, astfel încât poate fi invocata si de către instanță, din oficiu.
Conform dispozitiilor art.714 alin.l Cod procedura civila, „Daca prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silita propriu zisa se poate face in termen de 15 zile de la data de când contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care contestă.
De asemenea, conform art.185 alin.l Cod procedura civila „Când un drept procesual trebuie exercitat ., nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedura făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Pentru a opera sancțiunea decăderii este necesara întrunirea cumulativa a condițiilor conținute de acest text legal si anume existenta unui termen imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat un drept procesual, în cauza de față termenul fiind prescris de art.714 alin.l Cod proc. civilă, termenul imperativ sa nu fi fost respectat de către parte, prin neexercitarea dreptului procesual (înăuntrul acestuia), aspect reținut de instanța de fond pe baza ștampilei aplicate pe plicul depus la postă, precum si constatând lipsa recipisei oficiului poștal (recipisa ce nu se confundă cu confirmările de primire invocate de reclamanți, iar legea să nu deroge de la sancțiunea decăderii. Instanța poate fi limitată în dreptul său de invocarea decăderii în anumite cazuri expres prevăzute de lege (art.485 alin.2 NCPC – dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul (apelul) a fost depus peste termen el va fi socotit în termen, ori în cauză nu sunt aplicabile atare norme de exceptare.
Apelanții arata ca excepția relativa vizează norme care ocrotesc cu precădere interesele părților; afirmația are caracter abstract față de care excepția de tardivitate invocata de instanța in prezenta cauza, ocrotește un interes general, întrucât vizează necesitatea respectării termenelor legale, imperative.
De altfel, pentru nerespectarea termenelor de procedura este prevăzuta sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului (art.185 alin.l Cod proc. civ.) iar dreptul instanței de invocare a sancțiunii decăderii, din oficiu (precum si de părți) decurge din faptul ca ar fi inutila instituirea decăderii pentru nerespectarea unui termen, daca instanța nu ar fi in măsura sa invoce aceasta sancțiune.
Tot art.185 alin.l Cod procedura civila, instituie (prin teza a doua) sancțiunea nulității, sancțiune ce intervine in cazul in care partea, decăzuta din dreptul sau, își exercita dreptul nesocotind exigentele legale imperative statuate pentru existenta valabila a unui act juridic (concret); in cauza de fata, instanța a sancționat nerespectarea termenului înăuntrul căruia trebuia exercitat dreptul, cu decăderea, invocând in mod corect, excepția de tardivitate.
Tot in mod corect a mai reținut instanța, cu privire la cel de-al doilea argument al reclamanților, că pe plicul cu care a fost expediata contestația se vede înscrisa data de 29.05.2014, că s-au depus confirmări de primire având trecuta data de 28.05.2014, însa ca, potrivit art.183 Cod procedura civila, dovada depunerii in termen la oficiul poștal se face cu recipisa eliberata pentru scrisoare recomandata.
Pretenția reclamanților cu privire la faptul respectării termenului dedus din datele trecute pe confirmările de primire este nefondata.
Art.183 Cod procedura civila limitează mijloacele de proba atunci când se apreciază respectarea termenelor procedurale: „(3) (...) recipisa oficiului poștal, precum si înregistrarea ori atestarea făcuta, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus servesc ca dovada a datei depunerii actului de către partea interesata".
Intrucât trimiterea plicului s-a realizat prin oficiul poștal, instanța a făcut aplicarea normei citate, în sensul că dovada se face cu recipisa oficiului poștal, care lipsește, confirmările de primire depuse de reclamanți nu pot fi apreciate ca având legătura cu comunicarea contestației si ca mai mult, aceste confirmări de primire sunt in contradicție dată înscrisa pe plicul prin care s-a transmis la instanța contestația. Plicul a fost depus la oficiul postai in ziua de 29.05.2015.
Apelanții-reclamanți fac confuzie între recipisa oficiului poștal si confirmările de primire, întrucât atribuie confirmărilor de primire titulatura de „recipise".
Se afirma de către apelanți ca instanța a făcut confuzie între modalitatea de transmitere recomandată cu confirmare de primire si transmitere recomandată cu conținut declarat, fără sa arate cum s-a concretizat confuzia la care se refera. Daca au în vedere împrejurarea ca prin confirmările de primire nu se atesta conținutul trimiterii, așa cum este cazul la trimiterea cu caracter declarat, realitatea este ca instanța este chemata sa se pronunțe asupra unui probatoriu cu caracter concludent.
S-a solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea hotărârii atacate ca legala si temeinica.
In drept, au fost invocate prevederile art.205 - 208 Cod procedura civila, precum si celelalte dispoziții legale menționate in cuprinsul întâmpinării.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au reiterat motivele de apel și au solicitat admiterea apelului, anularea în tot a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului propus în cererea de chemare în judecată, respectiv înscrisuri și expertiză tehnică în specialitatea contabilitate pentru soluționarea pe fond a cauzei.
S-a atașat copia chitanței nr._/28.05.2014 și factura fiscală nr._/28.05.2014.
Analizând sentinta apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
La dosarul de fond se afla depuse 3 plicuri continand contestatii la executare promovate pe rolul Judecatoriei Moreni de catre apelantii contestatori A. L. S., A. R. și . prin intermediul SCA S. si Asociatii.
Toate aceste plicuri poarta data postei 29.05.2014, asa cum a retinut si Judecatoria Moreni. Cu toate acestea, fiecare dintre plicuri poarta un „AR”, ce are corespondent in confirmarile de primire depuse la fond – filele 309, ce prevede ca aceste plicuri cu AR-ul corespunzator au fost depuse la posta in data de 28.05.2014. Confirmarea de primire pentru AR_- plic depus la dosar, se coroboreaza cu factura si chitanta de depunere a acestuia aflata la fila 29 a dosarului de apel, din care reiese ca plicul a fost predat la posta in data de 28.05.2014.
Conform art. 183 alin. 3 NCPC „recipisa oficiului postal … serveste ca dovada a datei depunerii actului de catre partea interesata”, iar potrivit alin. 1 actul de procedura depus inauntrul termenului prevazut de lege prin scrisoare recomandata la oficiul postal este socotit a fi facut in termen.”
In cauza, tribunalul observa ca cererea de contestatie la executare a fost depusa la Oficiul Postal 1 Targoviste in data de 28.05.2014, coform confirmarii de primire si facturii, data de 29.05.2014 aplicata pe plic fiind efectuata la momentul executarii serviciului de catre unitatea postala.
Contestatorii au primit somația de executare și încheierea de încuviințare a executării silite la data de 12.05.2014, conform dovezii de comunicare depuse în dosarul de executare silită, atașat în copie la dosarul cauzei, iar în cursul termenului de 15 zile prevăzut de art. 714 din Codul de procedură civilă, respectiv la data de 28.05.2014, contestația la executare a fost depusă la Oficiul Poștal Târgoviște. În aceste condiții, în temeiul prevederilor art. 183 din Codul de procedură civilă, contestația la executare se consideră formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 714 din Codul de procedură civilă, situatie in care solutia pronuntata de Judecatoria Moreni se priveste ca fiind eronata.
Nu in ultimul rand, Tribunalul constata ca actiunea promovata pe rolul Judecatoriei Moreni cuprinde atat un capat de cerere ce vizeaza anularea unor forme de executare pentru care se aplica termenul de 15 zile de la art. 714 alin. 1 NCPC, dar vizeaza si o contestatie la titlu, privind lamurirea titlurilor executorii, pentru care art. 714 alin. 3 NCPC prevede un alt termen, ce nu a fost avut in vedere de catre prima instanta, respectiv „oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita”.
Prin urmare, acestui ultim capat de cerere nu i se poate aplica termenul de 15 zile, asa cum in mod eronat a procedat Judecatoria Moreni.
F. de cele ce preced, constatand nelegalitatea sentintei pronuntate de Judecatoria Moreni, in temeiul art. 480 alin. 2 si 3 NCPC, tribunalul va anula sentinta si va trimite cauza spre rejudecare, urmand ca Judecatoria Moreni sa analizeze fondul contestatiei la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de contestatorii A. L. S., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, A. R., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița și ., cu sediul în ., reprezentată legal de A. R. – administrator, împotriva sentinței civile nr. 187/02.04.2015 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. B. SA, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr. 246 C, sector 1.
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.10.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
R. M. | N. C. |
GREFIER
A. G.
Jud. fond C. R.
Judecătoria Moreni
Dosar nr._
Red. MR/tehnored. DN
6 ex./3.11.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 684/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 711/2015. Tribunalul... → |
|---|
