Fond funciar. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 210/2015
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 210
Ședința publică din data de 14 iulie 2015
Președinte: G. S.
Judecător: A. S.
Judecător: C. M. G.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții reclamanți S. C. și S. M., domiciliați în municipiul Moreni, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 605 pronunțată la data de 25.11.2014 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. N., domiciliat în municipiul Moreni, ., nr. 33, județul Dâmbovița, B. S., domiciliată în municipiul Moreni, .. 25, județul Dâmbovița, M. G., domiciliată în municipiul Moreni, ., nr. 23, județul Dâmbovița, B. C. N., prin curator special B. I., cu domiciliul în municipiul Moreni, ., ., județul Dâmbovița, C. L. Moreni de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în municipiul Moreni, ., nr. 15, județul Dâmbovița, C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, și Instituția P. Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere în baza Legii fondului funciar.
Prezența pãrților și susținerile acestora au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 26 mai 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 02 iunie 2015 pentru a da posibilitate pãrților sã depunã la dosarul cauzei note scrise, iar apoi a amânat pronunțarea la 09 iunie 2015 în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru studiul actelor dosarului, apoi a amânat pronunțarea la 16 iunie 2015 pentru imposibilitatea reunirii completului de judecată, magistratul S. G. fiind în concediu medical, iar pentru același motiv a amânat pronunțarea la 23 iunie 2015 și la 01 iulie 2015, apoi a amânat pronunțarea la 08 iulie 2015 și la 14 iulie 2015 pentru imposibilitatea reunirii completului de judecată, magistratul S. G. fiind în concediu medical, iar magistratul G. C. M. fiind în concediu legal de odihnă, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub nr._ 09.11.2011 (modificată ulterior prin precizările depuse la termenul din 25.11.2011) reclamanții S. C. și S. M. au chemat în judecată pe pârâții B. N., B. S., M. G., C. locală de aplicare a Legii Fondului Funciar Moreni, C. județeană de aplicare a Legii Fondului Funciar Dâmbovița și Instituția P. Dâmbovița, solicitând: să se constate nulitatea absolută parțială a Ordinului P. nr. 7004/10.02.2006 cu privire la imobilul teren în suprafață de 120 metri pătrați, situat în Moreni, . nr. 25A, jud. Dâmbovița, pentru care pârâților B. S., B. N. și M. G. li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza art. 41 din Legea 18/1991, în sensul radierii suprafeței ce excede terenului de sub construcție și să se dispună obligarea pârâților să demoleze extinderea pe care au edificat-o la clădirea în suprafață de 46 de metri pătrați restituită în baza Legii nr.10/2001.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 4034 mp, situată în Moreni, pct. Țuicani-Brânzari, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1705/24.03.2000 de către BNP F. și C., teren care se învecinează la Vest cu suprafața de 120 mp teren al pârâților, că . se face prin ., o derivație a străzii principale, stradă care se întrerupe la . și a numitei A. M..
Toți locatarii de pe această derivație a străzii principale au acte de proprietate și acte de stare civilă pe ., stradă atestată documentar din anul 1907 și care a avut dintotdeauna o lățime de 5-6 m, până când pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 120 mp, teren ce ar face parte din domeniul public. Mai arată reclamanții că imobilul clădire de 46 mp situat pe terenul de 120 mp și care a fost restituit în natură pârâților prin dispoziția Primarului nr. 1/05.01.2006, în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost construit în anul 1924 de fosta societate petroliferă Muntenia, din anul 1948, funcționând ca baie pentru muncitori până în 1956, că după naționalizare a trecut în posesia Primăriei care a transformat-o în 1956 în locuință și a închiriat-o unei familii, această clădire neavând teren, nefiind delimitată, astfel că cei ce o dețineau cu chirie s-au folosit de spațiul din spatele ei pentru a-și construi o toaletă, casa fiind atribuită ulterior pârâților în baza Legii 10/2001, reconstituindu-li-se și dreptul de proprietate nu doar pentru terenul de sub casă, ci și pentru 120 metri pătrați teren care ar face parte din domeniul public.
În concluzie reclamanții susțin că pârâților persoane fizice, li s-a reconstituit dreptul de proprietate în mod greșit, pe o suprafață de teren de uz public, . îngustat cu aproximativ 1,7 m, nemaifiind o lățime corespunzătoare traficului cu orice tip de utilaj spre terenul lor.
Pârâtul B. N. a formulat întâmpinare susținând că în ceea ce privește temeiul juridic invocat de reclamanți, și anume art. III pct. a din Legea 18/1991 nu precizează în care din alineate se încadrează motivul de nelegalitate al actului a cărei constatare a nulității absolute se solicită. Totodată, în întâmpinare a fost invocată excepția lipsei de interes, interesul fiind o condiție esențială a promovării unei acțiuni în justiție, atâta timp cât prin emiterea ordinului prefectului nr. 7004 prin care se atribuie în proprietate în baza art. 41 al Legii 18/1991, pârâților, a suprafeței de 120 mp, nu se încalcă dreptul de proprietate al reclamanților, asupra terenului în suprafață de 4043 mp și având în vedere că, așa cum rezultă din schița cadastrală, drumul de acces la proprietatea reclamanților are o deschidere de peste 3,5 m, ceea ce nu afectează în nici un mod accesul pe proprietatea acestora, inclusiv cu autovehicule.
Pentru termenul din 25.11.2011, reclamanții au formulat precizări la acțiune, arătând că temeiul de drept al cererii îl reprezintă art. III alin. 1 lit. b) din Legea 169/1997, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005, art. 1073 din Codul civil, privind al doilea petit al cererii, și art. 132 alin. 2 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 957 din 09.11.2012 pronunțată de Judecătoria Moreni, a fost respinsă excepția lipsei de interes a cererii principale, invocată de pârâtul-reclamant B. N., fiind respinsă ca nefondată și cererea de chemare în judecată.
Prin decizia nr. 236 din 12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admis recursul declarat în cauză și s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței pronunțate în fond, reținându-se necesitatea întocmirii unei noi expertize topografice prin care să se lămurească dacă terenul în litigiu se identifică cu cel pentru care reclamanții au invocat dreptul de proprietate și constituie vechiul amplasament, respectiv regimul juridic al terenului în litigiu ce a făcut obiectul atribuirii, urmând ca expertul să verifice această împrejurare prin raportare și la evidențele Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară sau orice alte evidențe în măsură să ajute la clarificarea regimului juridic al terenului.
Rejudecând cauza prin sentința civilă nr. 605/25.11.2014 Judecătoria Moreni a respins acțiunea reținând că în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1891 și a Legii nr. 10/2001, prin Ordinul P. județului Dâmbovița nr. 7004 din 10.02.2003 și prin Dispoziția de restituire nr. 1 din 05.01.2006, emisă de Primarul municipiului Moreni, s-a atribuit în proprietate/restituit în natură pârâților B. N., B. S., M. G. suprafața de 120 de metri pătrați de teren situat în intravilanul localității Moreni, în tarlaua 29, . și o clădire în suprafață de 46 de metri pătrați de teren situată în municipiului Moreni, ., nr. 27, situată pe terenul în suprafață de 120 m.p., că ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3125 din 26.11.2012, pârâții B. N., B. S., M. G. au înstrăinat imobilele pârâtului B. C. N..
Potrivit dispozițiilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 167/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, că potrivit dispozițiilor art. 136 din Constituție, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, precum și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, bunurile ce fac parte din proprietatea publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, putând face doar obiectul dreptului de administrare, iar conform art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 actele juridice prin care se înstrăinează dreptul de proprietate publică sunt lovite de nulitate absolută și că doar în situația în care un bun proprietate publică este dezafectat și trecut, în condițiile legii, în domeniul privat al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, va putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
S-a mai reținut că reclamanții susțin că, la data emiterii Ordinul P. județului Dâmbovița nr. 7004 din 10.02.2003, terenul de 120 de metri pătrați atribuit pârâților prin acest act administrativ era inclus în domeniul public al unității administrativ-teritoriale Moreni, că probele administrate nu confirmă însă această susținere, că din raportul de expertiză tehnică, întocmit în cauză de expertul tehnic Mortoiu E., rezultă că terenul de 120 de metri pătrați atribuit pârâților face parte din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale Moreni, că din adresa nr. 688/1897/04.03.2013 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița la solicitarea reclamantului S. C., prin care se atestă faptul că . din Moreni, situată în tarlaua 29, . până în clădirea de 46 de metri pătrați restituită pârâților așa cum a rezultat din examinarea planurilor cadastrale an 1971 și an 1986 și a situației existente în teren, că tot din aceeași adresă, mai exact din planul cadastral atașat acesteia, care poate fi comparat cu planurile cadastrale, rezultă faptul că atât terenul de 120 de metri pătrați atribuit pârâților cât și calea de acces învecinată, care face legătura între . și proprietatea reclamanților sunt incluse în tarlaua 29, . mod evident este distinctă față de tarlaua 1377 din care face parte ., că nu se poate susține cu temei faptul că fiind o componentă a străzii A. I. C., calea de acces către terenul reclamanților ar fi cuprinsă în inventarul bunurilor care aparțin domeniul public al unității administrativ-teritoriale, că pentru a susține nulitatea absolută a Ordinului P. nr. 7004/10.02.2006 în baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, trebuie aduse alte probe din care să rezulte că terenul de 120 de metri pătrați și calea de acces către proprietatea reclamanților au fost incluse în condițiile legii în inventarul bunurilor care aparțin domeniul public al statului sau al unității administrativ-teritoriale Moreni, că în speță, asemenea probe nu a fost administrate, iar din fila 22 din registrul cadastral al posesorilor din anul 1987, depusă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară cu adresa nr. 5812/11.06.2014, rezultă că întreaga parcelă 1382 (în care este încadrat terenul de 120 de metri pătrați atribuit pârâților avea categoria de folosință „Curți-construcții”, iar nu „Drumuri”, așa cum erau încadrate alte parcele, în condițiile în care în anul 1987 . 29 figura în administrarea operativă a posesorului IGO, EGCL Moreni, fapt atestat prin adresa nr. 6940/13.08.2014 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița și că în consecință, cererea principală este neîntemeiată în condițiile în care nu s-a dovedit că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 213/1998 pentru a opera nulitatea absolută a Ordinului P. județului Dâmbovița nr. 7004 din 10.02.2003 și nici cererile accesorii cererii principale nu pot fi admise.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții susținând că pentru a ajunge la soluția de respingere a acțiunii, instanța de fond a reținut că susținerea reclamanților referitoare la faptul că terenul ce face obiectul Ordinului P. este parte din domeniul public nu a fost dovedită, deoarece reclamanții nu au făcut dovada că acel teren a fost inclus în inventarul bunurilor U.A.T. Moreni și că, de asemeni, din relațiile de la O.C.P.L, rezultă că terenul în cauză se află în parcela 1382, iar ., ce pretind că ar trece pe acel teren (cu drumul de acces spre proprietatea reclamanților) se află în . de mai sus este total greșită și se datorează aprecierilor greșite date probatoriului, că instanța de fond nu a analizat și probele făcute în primul ciclu procesual, care puteau și acestea să dea indicii importante dezlegării cauzei, ca de exemplu expertiza G. C., întocmită în acest stadiu, că s-a apreciat de plano, fără argumentații pro și contra, că expertiza întocmită de expertul cauzei ar reflecta fără putință de tăgadă realitatea din teren, cu toate că această expertiză nu conține concluzii, ci numai constatări, care nu au o deducție logică, că expertiza întocmită de un expert al cauzei nu înlătură concluziile lucrării întocmite de un expert-parte ca o regină a probei, căci altfel nu-și mai are sensul întocmirea unei astfel de lucrări, ci dimpotrivă, cele 2 lucrări trebuie interpretate și puse față în față, spre a se stabili adevărul judiciar cu privire la cauză, că din considerentele sentinței nici nu rezultă o aplecare asupra expertizei întocmită de expertul consilier, neexistând nici critici care să înlăture concluziile acestuia, dar nici considerente de orice natură, pozitive sau negative, cu privire la lucrarea sa, că scopul expertului-cauză este nu numai acela de colaborare, dar și acela de aducere a unui alt unghi de vedere asupra litigiului în sine.
Au susținut recurenții că este de-a dreptul ridicolă concluzia instanței cum că nu avem de-a face cu domeniul public, pentru motivul că . se află în altă parcelă decât terenul în litigiu, ca și cum o stradă (iar, cum este cazul de față, destul de lungă) s-ar naște și ar parcurge până la sfârșitul său obligatoriu numai o singură . privește nedovedirea de către reclamanți a faptului că un anume bun a intrat în inventarul domeniului public, aceștia nu pot face această dovadă, o dată ce actul ce conduce la un asemenea rezultat respectiv trecerea de la un domeniu la altul, este de autoritatea pârâtului Instituția P., respectiv U.A.T. Moreni.
Au motivat recurenții că al doilea petit (demolarea extinderii construcției), nici măcar nu este luat în discuție de către instanța de fond, pentru simplul motiv că ar fi o cerere accesorie cererii principale; ori, nu este vorba de o cerere accesorie, neavând legătură directă cu primul petit, decât că se află pe același teren, dar motivația în fapt a fost aceea că extinderea s-a făcut fără autorizație, că privitor la acest petit, pârâții nici nu au încercat să facă probe.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 7-9 Cod.proc. civ.
În termen legal a formulat întâmpinare intimatul B. N. prin care a solicitat respingerea recursului arătând, în ceea ce privește primul motiv de recurs, că instanța de fond s-a conformat deciziei de casare și a făcut o corectă apreciere a probelor. Intimatul a apreciat că și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat, arătând că solicitarea privind obligarea pârâților la demolarea extinderii făcute la construcția retrocedată este un capăt de cerere accesoriu celui principal iar competența de a decide asupra legalității în construcții aparține organelor autorității publice locale, conform Legii nr. 50/1991 și nu instanței de judecată.
Examinând sentința civilă în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, ca și de dispozițiile legale incidente în cauză tribunalul va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Raportul de expertiză este o probă ca oricare alta în procesul civil, în ceea ce privește forța sa probantă.
Instanța nu este ținută de concluziile expertului ci de constatările sale de fapt și de susținerile părților, făcute în fața expertului.
Aprecierea probei cu expertiză se face în coroborare cu celelalte probe administrate .
Este adevărat că există și posibilitatea ca instanța să țină cont de constatările efectuate de către expertul consilier, fiind înlăturate concluziile expertului numit de instanță însă în cauză constatările raportului de expertiză se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză astfel că în mod corect prima instanță a avut în vedere constatările expertului tehnic numit de instanță .
Pe de altă parte, expertiza efectuată de către expertul consilier nu răspunde obiectivelor ce au fost stabilite, ci se referă la modalitatea de extindere a construcției, precum și la modul de întocmire a documentației privind retrocedarea construcției și a terenului în suprafață de 120 m.p., nefăcând nicio referire cu privire la regimul juridic al terenului în litigiu.
Reținerea de către instanța de fond a faptului că terenul în suprafață de 120 m.p. face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale Moreni s-a efectuat pe baza înscrisurilor emise de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița și a planului cadastral atașat acestora ca și pe baza expertizei tehnice efectuate în cauză.
Cât privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond nu ar fi luat în discuție al doilea petit, respectiv demolarea extinderii construcției și acesta este nefondat.
De vreme ce nu există nici un motiv de nulitate absolută parțială a Ordinului P. nr.7004/10.02.2006, așa cum în mod corect a reținut prima instanță și întrucât solicitarea a fost respinsă ca neîntemeiată, implicit a fost respinsă și cererea privind demolarea extinderii la construcție așa cum rezultă din considerentele sentinței civile.
Susținerea recurenților în sensul că au solicitat demolarea extinderii făcută la construcție întrucât s-ar fi efectuat fără autorizație nu poate fi reținută având în vedere că din petitul acțiunii nu rezultă o astfel de motivație iar temeiul de drept invocat este art.1073 Cod civil, așa cum rezultă din precizările formulate pentru termenul din data de 25.11.2011.
Prin urmare, față de considerentele de mai sus, tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți S. C. și S. M., domiciliați în municipiul Moreni, ., ., împotriva sentinței civile nr. 605 pronunțată la data de 25.11.2014 de către Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. N., domiciliat în municipiul Moreni, ., nr. 33, județul Dâmbovița, B. S., domiciliată în municipiul Moreni, .. 25, județul Dâmbovița, M. G., domiciliată în municipiul Moreni, ., nr. 23, județul Dâmbovița, B. C. N., prin curator special B. I., cu domiciliul în municipiul Moreni, ., ., județul Dâmbovița, C. L. Moreni de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în municipiul Moreni, ., nr. 15, județul Dâmbovița, C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, și Instituția P. Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul B. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. S. A. S. C. M. G.
GREFIER,
I. M.
Judecătoria Moreni
Dosar fond_
Judecător fond D. C. D.
Red SG/ tehnored A.Gh/NP
2 ex./03.08.2015
PROCES-VERBAL
Pentru doamna judecător
C. M. G. aflată în imposibilitate de a semna,
întrucât se află în concediu de odihnă, prezenta se semnează de noi,
PREȘEDINTE - SECȚIA I CIVILĂ
G. S.
PROCES-VERBAL
pentru doamna grefier I. M. aflată în imposibilitate de a semna,
întrucât se află în concediu de odihnă, prezenta se semnează de noi,
GREFIER - ȘEF SECȚIA I CIVILĂ
S. S.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 09-07-2015, Tribunalul DÂMBOVIŢA | Cereri. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
