Contestaţie la executare. Decizia nr. 217/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 217/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 217
Ședința publică din data de 8 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta creditoare . SA cu sediul în București, .. 90-92, Sector 1 și recurenta terț poprit DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIESTI -TREZORERIA PLOIEȘTI prin AJFP Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 97 din 16 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimată contestatoare fiind . cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură T. M. cu sediul profesional ales în Târgoviște, .. 11, ., județul Dâmbovița, și intimații terți popriți B. T. Cluj N. cu sediul în Cluj N., .. 8, județul Cluj, B. București, cu sediul în București, str. ., nr.5, Sector 3, B. G. SOCIETE GENERALE cu sediul în București, str. ., nr. 1-7, Sector 1, I. SANPAULO B. ROMÂNIA SA cu sediul în București, .-15, .. 5, Sector 1, și R. B. cu sediul București, .. 246C, Sector 1, dosarul având ca obiect recurs contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru intimata contestatoare . avocat T. M. în baza împuternicii avocațiale nr._/2015, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită, cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că cererile de recurs au fost legal timbrate, pentru acest termen procedura de citare fiind legal îndeplinită.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul intimatei contestatoare . avocat T. M. având cuvântul depune la dosarul cauzei întâmpinare. Nu mai solicită alte probe.
Tribunalul din oficiu constată că pentru instanța de fond intimata contestatoare . trebuia să completeze taxa de timbru cu suma de 846 lei. Totodată nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererilor de recurs.
Apărătorul intimatei contestatoare . avocat T. M. având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de recurenta . SA ca fiind nefondat întrucât sentința instanței de fond este legală și temeinică. Critica din motivele de recurs că au fost încălcate prevederile art. 401 alin 1 Cod procedură civilă, nu poate fi primită întrucât acest text de lege nu își găsește aplicabilitate în speță, acest text de lege nu reglementează situația juridică din prezentul dosar. Se mai susține prin motivele de recurs că prima instanță a reținut în mod greșit că în cauză a avut loc o desființare pe calea amiabilă a celor două contracte de leasing. Se poate observa că prima instanță a analizat în mod corect aceste contracte de leasing, stabilind că acestea sunt reziliate de drept, neputând avea valoare juridică pentru cauza dedusă judecății. Critica referitoare la raportul de expertiză efectuat în cauză de prima instanță nu poate fi primită întrucât instanța de fond a argumentat corespunzător soluția de omologare a raportului de expertiză, explicând în același timp de ce nu poate fi primită susținerea intimate, în sensul că penalitățile de întârziere au fost calculate până la data rezilierii contractului și nu până la data achitării debitului.
Referitor la recursul promovat de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice solicită respingerea recursului întrucât motivele invocate nu au nici o legătură cu soluția pronunțată de instanța de fond, motivele făcând trimitere la texte de lege ce vizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în condițiile în care atât contestatoarea cât și intimata sunt societăți comerciale, fără nici o legătură cu instituțiile publice.
Totodată precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă de la 1865, declară dezbaterile închise, urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . SA (fosta EGNATIA L. ROMÂNIA IFN SA), terți popriți fiind B. T., B., B. G. SOCIETE GENERALE, terț poprit I. S. B. ROMANIA, R. B. și TREZORERIA TÂRGOVIȘTE, a solicitat prin intermediul contestației la executare, anularea formelor de executare silită pornite de Biroul Executorului Judecătoresc Trifină T. și G., dosar 1457 / 2011, respectiv dispoziția de poprire din 20.06.2013 către fiecare terț poprit, procesul verbal de cheltuieli întocmit la 27.09.2012 .
In conformitate cu prevederile art. 403 alin 1 Cod procedura civila, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cea în cauză, în speță contestatoarea înțelegând să formuleze apărări de fond împotriva titlului executoriu în conformitate cu disp. art. 399 alin. 3 cod procedură civilă.
In fapt, se arată de către contestatoare că, între ea și intimată au intervenit contractele de leasing financiar_/T/01 din 30.11.2006 având ca obiect al leasingului bunul Volvo FM_ T pe o perioadă de 49 luni, contractul_/T/02 din 30 11 2006 având ca obiect bunul semiremorcă basculabilă pe o perioadă de 49 luni și contractul de leasing financiar_T/03 din 25 01 2007 pentru bunul Daff Fad CF85430S, pe o perioadă de 48 de luni.
Datorită unor dificultăți intervenite pe parcursul derulării contractelor, s-a ajuns înainte de termen la desființarea contractelor pe cale amiabilă, procedându-se la restituirea bunurilor, întocmindu-se proces – verbal de predare primire.
Declarația de reziliere emisă de societatea de leasing la data de 16.07.2009, în sensul că, respectivele contracte de leasing sunt reziliate de drept, nu poate avea valoare juridică pentru cauza dedusă judecății, în condițiile în care, s-au purtat discuții și ambele părții au căzut de acord cu privire la desființarea acestora pe cale amiabilă, dovadă fiind acceptul dat de societatea de leasing pentru achiziționarea de către ea contestatoarea, a unui bun recuperat, anume, semiremorca basculabilă, KASSBOHRER-ZASZLAW 24 mc.
Printr-o adresă expresă se arată de către societatea de leasing că, semiremorca respectivă va fi vândută către contestatoare la prețul de 31.500 euro, iar în baza acestei înțelegeri, a achitat societății suma de 74.048,0 lei, dovadă în acest sens, fiind chiar extrasul de cont în 18.03.2011.
Ulterior al acestei situații, fără a preda bunul la care s-a obligat a-l vinde către ea, și fără a avea în vedere că a achitat în avans suma de_,70 lei, societatea de leasing a formulat la data de 9.12.2011 cerere de executare silită pentru recuperarea debitelor în temeiul contractelor de leasing.
După formularea cererii de executare silită societatea de leasing a emis către ea contestatoarea, facturile_,_ și_, cu titlu de daune interese, facturi pe care nu le-a însușit având în vedere condițiile în care s-a ajuns la încetarea contractelor înainte de termen, iar în cazul desființării contractului prin acordul părților nu se plătesc daune interese și datorită plății în avans pe care o efectuase .
In dosarul de executare 1457/2011 a fost emisă somație pentru plata sumei de 168.567,10 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, iar la data de 20.06.2013 a fost emisă dispoziția de poprire împotriva căreia a formulat contestație la executare.
Titlul executoriu nu provine de la o instanță judecătorească, motiv pentru care în conformitate cu disp.art. 399 alin 3 Cod Procedura Civila, înțelege să invoce apărări de fond cu privire la întinderea creanței, solicitând să se constate caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 4 pct. 2 din contract condiții specifice și art. 8 pct. 2 din contract condiții generale.
Reintrarea bunului în posesia finanțatorului, potrivit art. 4 pct. 2 din contract condiții specifice nu îl exonerează pe utilizator de obligația achitării sumelor la care s-a angajat, inclusiv penalități de întârziere, daune interese, iar potrivit art. 2 pct. 2 din contract - condiții generale, în cazul desființării de drept al contractului, utilizatorul are obligația să plătească finanțatorului ratele de leasing, scadente și neachitate, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere.
Aceste clauze contractuale nu s-au negociat individual contractul este standard preformulat și din acest motiv nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, clauză care creează un echilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentrul consumatorului.
Prin valorificarea acestor clauze și prin neluarea în calcul a sumei plătite în avans, societatea de leasing a ajuns la stabilirea unei creanțe fără corespondent în realitate.
În drept au fost invocate disp.art. 399 – 404 Cod procedura civila, și s-a depus la dosar, contractele de leasing financiar, declarația de reziliere_/2009 dispoziția de poprire, procesul verbal al cheltuielilor de executare, somația emisă la 27.09.2012 și adresele 31/2013 și_/2010 emise de . SA, facturile fiscale ce au fost emise de intimată, adresa_/2012 emisă de contestatoare, extrasul de cont din 18.03.2011, și adresele 1658/2011, și 1665/2011 emise de contestatoare.
Prin încheierea din 30 09 2013 instanța a dispus suspendarea executării silite în dosarul 1457/2011 al Biroul Executorului Judecătoresc Trifină, T. și G. până la soluționarea contestației la executare pentru motivele arătate în conținutul încheierii.
Trezoreria Targoviste terț poprit a formulat întâmpinare, iar conținutul acesteia se află la fila 48 – 50 din dosar, această instituție a conformat înființarea popririi pentru suma de 168.567,10 lei, înscris existent la fila 51.
După ce Biroul Executorului Judecătoresc Trifină, T. și G. au depus actele care au stat la baza emiterii dispoziției de poprire împotriva căruia s-a formulat contestație la executare, instanța în ședința din 3.02.2014, s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către intimată și anume excepția inadmisibilității invocării în cadrul contestației la executare a unor clauze abuzive în condițiile în care contestatoarea, conform precizărilor sale nu a solicitat a se constata existența unor clauze abuzive întemeiate pe dispozițiile Legii 193/2000 și a Directivei 95 /13/CEE ci, cea în cauză a solicitat să se constate lipsa de eficiență juridică a clauzei prevăzute de art. 4 pct. 2 din contract.
De asemenea, pentru motivele invocate în încheierea din 3.02.2014 instanța a respins și excepția prescrierii dreptului în privința anulării unor clauze abuzive și excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva dispoziției de poprire din 20.06.2013.
Având în vedere motivele invocate de contestatoare în privința întinderii creanței, instanța a admis proba cu expertiză de specialitate în conformitate cu disp.art. 167 Cod Procedura Civila stabilind obiectivele și a desemnat expertul.
Raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei a avut în vedere contractele de leasing ce au intervenit între contestatoare și intimată, iar în anexele raportului s-a menționat soldul capital, soldul dobândă, sold TVA, soldul penalități și suma de plată totală, iar pentru fiecare contract de leasing sau făcut explicațiile necesare la ratele restante, data scadenței ,soldul capital, rata capital Euribor 3 M, dobânda și TVA-ul aferent și total rată, tabelele de calcul aflându-se la fila 256- 25.
La fila 258 din raport se află situația obligațiilor scadente de plată ale contestatoarei, rezultând un total al fiecărui contract de 106.078 ,37 euro care cuprinde soldul capital, soldul dobândă, soldul TVA, sold penalitate dar și indemnizația de reziliere .
La aceeași filă se află tabelul cuprinzând plățile efectuate pentru stingerea obligațiilor contractuale având în vedere plățile efectuate de contestatoare după rezilierea contractelor de leasing, conform situației transmise de către intimată rezultând plăți în lei de_,28 lei echivalent în euro de_,28 euro.
Expertul reține în conținutul raportului că, intimata, în conformitate cu adresa_ /23.04.2010 se obliga ca în urma plății sumei de 262.951,30 lei de către contestatoare să treacă pe pierdere 50% din penalitățile acumulate până la 1.04.2010, însumând 109.471,78 lei și să vândă către contestatoare semiremorca basculabilă la prețul de 31.500 Euro în trei tranșe, 28.04.2010 – 10.05.2010 – 10.06.2010.
La data de 23.04.2010 contestatoarea a efectuat o plată în sumă de 313.000,00 lei ( 262.951,30 lei, pentru datoria aferentă contractelor de leasing, iar diferența avans pentru achiziția bunului specificat în contul intimatei, din care au fost stinse de aceasta din urmă, obligații numai la nivelul sumei de 244.952,74 lei., iar la data de 26.04.2010 a mai fost efectuată o plată în sumă de 24.000 lei în contul achiziției mijlocului fix.
În dosarul de executare silită executorii judecătorești au procedat la recuperarea creanțelor intimatei din conturile contestatoarei prin poprire suma de 32.136,70 lei echivalent în euro de 7227,92 euro la datele de 9 iulie 2013, 15 iulie 2013, 18 iul.2013, 23 iul. 2013, 24 iulie și 26 iulie 2013.
La data rezilierii contractelor a mai specificat expertul, suma totală datorată este de 17.792,46 euro, îndemnizația de reziliere pentru toate contractele era de 88.285,91 euro ,iar capitalul penalitățile și comisioanele la momentul efectuării plății în sumă de 262.951,30 lei, sunt de 114.353,20 euro.
Datoria totală rămasă de plată după viramentele din anul 2010 și stingerea penalităților, conform adresei 11.346/2010, a fost stabilită de expert la suma de 25.038,69 euro, penalitățile până la 9.07.2013 sunt în sumă de 35.554,50 euro, iar după acoperirea datoriilor înregistrate la datele la care au fost efectuate popririle, penalitățile de plată actualizate ce revin contestatoarei la data de 27.07.2014 au fost stabilite la suma totală de 54.810,08 euro.
Întinderea creanței până la 27.07.2014 este în sumă totală de 64.913,66 euro reprezentând capital datorat 10.103,58 euro și penalități aferente de_,08 euro.
Expertul a răspuns și la obiectivul privind contravaloarea ratelor rămase neachitate, valoarea penalităților până la desființarea contractului și suma plătită în avans pentru achiziționarea altui utilaj, fapt nerealizat, sumă ce a rămas în contul de leasing, suma fiind de_ lei.
Intimata a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză conform înscrisului existent la fila 275 – 276, obiecțiuni formulând și contestatoarea conform înscrisului existent la filele 279-283, obiecțiuni ce au fost puse în discuția părților ,la termenul din 27 10 2014, pe care le-a admis și a dispus ca expertul să răspundă la aceste obiecțiuni.
Expertul prin răspunsul la obiecțiuni, a arătat situația datoriei, care se prezintă, conform calcului realizat în anexele 1 – 3 la raportul de expertiză contabilă până la data rezilierii contractelor de 13.397,26 euro la cursul de schimb leu / euro de 4,2254 situația prezentându-se conform tabelului existent la fila 318, iar calculul daunelor interese pentru contractele de leasing a fost stabilită la_,91 euro echivalent în lei de 373.043, 27 lei.
După total intermediar 1 în sumă de 56.608,79 lei + totalul intermediar 2 în sumă de 373.043,27 lei - indemnizație de reziliere - rezultă suma totală de 429.652,06 lei.
Expertul a avut în vedere și vânzările aferente valorificării bunurilor reposedate ce au făcut obiectul contractelor de leasing și a stabilit că toate cele 3 bunuri au fost vândute cu suma de 71.500,00 euro echivalent în lei de 305.464,30 lei, rezultând un total intermediar 3 de 124.187,76 lei sumă ce rezultă din total intermediar 2 în valoare de 429.652,06 lei - 305.464,30 lei din total intermediar 3.
In conformitate cu adresa 11.346 din 23.04.2010 emisă d e intimată și din extrasul de cont emis de B. T. a rezultat că, cea în cauză, în speță contestatoarea a efectuat două plăți avans mijloc fix la datele de 23.04 . 2010 și 26 04.2010, în sumă totală de 74.048,70 lei sumă ce expertul a scăzut-o din totalul intermediar 3 în sumă de 124.187,76 lei rezultând suma de 50.139,06 lei .
In conformitate cu adresa_/23.04.2010 emisă de intimată și extrasul de cont emis de B. T. în data de 26.04.2010 suma plătită de contestatoare în data de 23.04.2010 în vederea stingerii datoriei către intimată a fost de 262.951,30 lei astfel că, totalul intermediar 5 de 50.139,06 lei - 262.951,30 lei rezultă - 212.812,24 lei.
Și în dosarul de executare silită s-au făcut recuperări în favoarea intimatei, la datele arătate în completarea la raport, fila 319, în sumă de 32.136,70 lei, astfel că, suma plătită de către contestatoare în contul intimatei este de 244.948,94 lei, sumă compusă din - 212.812,24 lei + 32.136,70 lei, concluzionându-se de către expert că, contestatoarea a achitat datora ce reiese din contractele de leasing și în plus față de aceasta a plătit suma de 244.948,94 lei.
Intimata a solicitat prin înscrisul existent la fila 324-326 efectuarea unei alte expertize contabile, arătând aspecte neconcordante cu dispozițiile contractelor de leasing financiar, în privința calculului dobânzii de leasing arătând că, expertul a determinat valoarea dobânzii aferent primei rate de leasing la data de 1 03.2007 de 3,725% față de 7,7%, conform scadențarului agreat de contestatoare, astfel că valoarea dobânzii primei rate de leasing pentru contractul_/01. este de 210 euro față de 430 euro.
La un calcul simplu, plecând de la anexa 1,2, și 3 și însumând coloana numită total rată pentru fiecare contract se determină în raportul de expertiză o valoare totală a ratelor de leasing ( 1 până la 29 ) în sumă de 111.894 euro față de 142.197 euro, conform scadențarelor, rezultând o diferență de 30.303 euro în favoarea sa.
Intimata face referire și la art.1 pct. 4 din contractul de leasing care se referă la obligația utilizatorului de a plăti penalități de întârziere pentru sumele restante neachitate la împlinirea scadenței până la stingerea acestor sume, iar plata penalităților nu poate fi limitată până la o anumită dată așa cum a procedat expertul, expertul nu poate modifica voința părților, fiind exclusă în întregime suma de 54.810,08 euro, intimata făcând referire și la calculul TVA-ului conform art. 8 pct. 2 din contract de leasing, deși ca parte componentă a indemnizației de reziliere este și TVA-ul, TVA ce era datorat de contestatoare dar pe care expertul l-a eliminat.
În ședința din 9.02.2015 instanța a admis obiecțiunea intimatei și a solicitat expertului să precizeze cum a ajuns să stabilească un cuantum al dobânzii de referință Euribor 3 M de 3,725% în loc de 7,7 %, iar expertul a răspuns la această obiecțiune în sensul că, nivelul dobânzii a fost realizat pe baza prevederilor contractuale din contractele de leasing, iar ratele de dobândă Euribor 3 M au fost preluate din sit-ul www Euribor rates .eu, iar nivelul dobânzii Euribor 3 M de 7,7 % indicat de intimată nu avea nicio justificare documentară din care să rezulte acesta.
Și la termenul din 16 03 2015 instanța a solicitat intimatei o documentare în privința nivelul dobânzii Euribor 3 M de 7,7 % și reprezentantul intimatei nu a fost în măsură să facă vreo justificare, mulțumindu-se doar să precizeze că acest nivel al dobânzii nu este corect.
Prin sentința civilă nr.97/16.03.2015, Judecătoria Târgoviște a admis contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . SA (fosta EGNATIA L. ROMÂNIA IFN SA), terți popriți fiind B. T., B. G. SOCIETE GENERALE, Turn B., SECTOR 1, terț poprit I. S. B. ROMANIA, R. B. și TREZORERIA TÂRGOVIȘTE; a anulat formele de executare silite în dosarul 1457/2011 al Biroul Executorului Judecătoresc Trifină, T. și G., respectiv dispoziția de poprire din 20.06.2013 și procesul verbal de cheltuieli de executare din 27.09.2012; a dispus restituirea de către intimată în contul contestatoarei a sumei de 32.136,70 lei sumă încasată prin poprire conform celor solicitate de apărătorul contestatoarei și respinge cererea de restituire a cauțiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, a fost investită cu contestație la executare solicitându-se anularea formelor de executare silită prin poprire, poprire din data de 20.06.2013 emisă în dosarul de executare 1457/2011 către fiecare terț poprit, în dispoziția de poprire menționându-se o datorie a contestatoarei debitoare până la concurența sumei de 168.567,10 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Din rapoartele de expertiză întocmite în cauză a reieșit că, executorii judecătorești Trifină, T. și G. au încasat prin poprire de la contestatoare suma de 32.136,70 lei, conform raportului de expertiză completare, astfel că instanța în conformitate cu disp.art. 399 și urm.- Cod procedura civila, a admis contestația la executare și va anula formele de executare prin poprire în sumă de 32.136,70 lei în condițiile în care expertul a concluzionat că, cea în cauză, în speță contestatoarea a achitat datoria ce rezultă din contractele de leasing și a plătit în plus suma de 244.948,94 lei.
Susținerile intimatei cu privire la faptul că, expertul a luat în calcul un nivel al dobânzii altul decât cel agreat de contestatoare și anume un procent de 3,725% față de 7,7 % nu poate fi reținut de instanță în condițiile în care expertul a indicat modul de calcul al dobânzii și intimata nu a depus o documentare în privința procentului de 7,7 %.
O altă susținere a intimatei a fost aceea referitoare la faptul că, expertul a calculat penalități de întârziere până la data rezilierii contractului și nu a ținut seamă de prevederea contractuală referitoare la plata penalităților până la achitarea debitului.
Această apărare a intimatei nu poate fi luată în seamă, penalitatea este de esența contractului, plata penalităților se efectuează numai în baza unei clauze penale referitoare la răspunderea sub forma penalităților și atâta timp cât contractele de leasing au fost reziliate de comun acord, penalitățile de întârziere au fost corect calculate până la data când a intervenit acordul de voință al părților cu privire la rezilierea contractelor.
În aceste condiții se impune admiterea contestației la executare, anularea formelor de executare silită în dosarul 1457/2011 respectiv dispoziția de poprire din 20.06.2013 și procesul verbal de cheltuieli de executare din 27.09.2012, cu dispunerea de către instanță, să se restituie de către intimată în contul contestatoarei a sumei de 32.136,70 lei sumă încasată prin poprire.
Contestatoarea prin apărătorul său nu a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat sau onorariu expert, solicitând doar restituirea cauțiunii, cerere ce va fi respinsă ca prematură având în vedere disp.art. 723 alin 3 din vechiul Cod procedura civila.
Acest text de lege se referă la condițiile în care se eliberează cauțiunea celui care a depus-o numai în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs, creditoarea . SA și terțul – poprit Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște.
Prin motivele de recurs, recurenta – creditoare .>NG IFN SA, a arătat că, instanța de fond era obligată, din oficiu, să verifice dacă intimata - contestatoare mai era în termenul de prescripție pentru a formula contestația la titlu; că sunt aplicabile disp. art.162 Cod procedură civilă; că instanța de fond a ignorat pactul comisoriu de la art.8 pct.2 din condițiile generale ale contractului de leasing; că pe verso-ul declarației de reziliere nr._/16.07.2009 este detaliat soldul restant al societății C. I. SRL și se poate observa cu ușurință că această societate avea un număr de 226 zile întârziere de la neachitarea la scadența ratei de leasing nr.21 a contractului de leasing nr._T/03 din 25.01.2007, prin raportare la prevederea contractului de la art., rezultă că societatea C. I. SRL se află în culpa de neachitare a unei rate de leasing, devenind aplicabil pactul comisoriu de gradul IV înserat la art.8. Notificarea rezilierii nu reprezintă o condiție de valabilitate a rezilierii, ci doar un criteriu de stabilire a momentului exigibilității obligației de restituire a bunului. Faptul că intimata - contestatoare a predat bunurile la data de 17.07.2009 nu semnifică o desființare de comun acord a contractelor de leasing, ci doar îndeplinirea obligației de restituire a bunurilor prev. la art.8 din Condițiile Generale ale contractelor de leasing, în caz de reziliere a contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată.
A mai arătat recurenta . SA, că a încheiat cu societatea C. I. SRL un act adițional la contractele de leasing, în care să se stipuleze în mod expres modalitatea de încetare amiabilă a acestora, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față; că însăși intimata - contestatoare recunoaște că a intervenit rezilierea contractuală, în contestația nr.55/15.01.2010, formulată în dosarul nr._ pe rolul Tribunalului Dâmbovița, în care menționează că nu este de acord să suporte anumite sume solicitate, după data rezilierii contractuale; că instanța de fond trebuia să ia act de faptul că a intervenit rezilierea de plin a contractelor de leasing financiar la data de 16.07.2009, cu toate consecințele juridice menționate la art.8 pct.2 din contract, astfel s-au încălcat prevederile art.969 alin.1 Cod civil. Atât expertul contabil cât și instanța de fond au încălcat prevederile contractuale; că în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză a susținut că expertul contabil a modificat scadențarele inițiale la cele trei contracte de leasing financiar, în baza cărora C. I. SRL a achitat ratele de leasing până la momentul rezilierii contractuale; că C. I. SRL a agreat dobânda, semnând scadențarele inițiale în care dobânda este determinată în suma absolută. În condițiile în care intimata – contestatoare a fost de acord cu conținutul clauzei 2.2 semnând contractele de leasing și scadențarele, neinvocând niciodată nulitatea acesteia, nu poate fi obligată, în raport de principiul forței obligatorii a contractului, prev. la art.969 Cod civil, să procedeze la recalcularea dobânzii, câtă vreme părțile au convenit ca modificarea dobânzii să fie lăsată la aprecierea finanțatorului. Chiar și în aceste condiții, s-ar pune problema intervenirii prescripției extinctive, întrucât contractele de leasing au fost încheiate în anul 2007, rezilierea a intervenit în anul 2009. astfel încât, în prezent, nu mai poate fi obligat la restituirea vreunei sume e a fost achitată de fostul utilizator. Aprecierea instanței de fond, care a decis, în baza expertizei, ca dobânda să fie egală cu indicele EURIBOR 3 luni, este eronată, ratele de leasing sin scadențarele contractelor de leasing trebuind să nu sufere nicio modificare, prin recalcularea dobânzii de leasing.
Recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, prin motivele de recurs, arată că, în mod eronat, instanța de fond a admis contestația la executare. Consideră că, soluția instanței de fond nelegala pentru următoarele considerente:
A procedat în conformitate cu dispozițiile art. 142 alin,3 din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala cu modificările si completările ulterioare, astfel „ in cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalitățile de executare silită prevăzute de prezentul cod", in acest fel legiuitorul da posibilitatea organului fiscal sa emită concomitent modalități de executare. Conform prevederilor art. 149 alin. 5 și 6 C.pr.fiscală: Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor.
Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane
juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi
comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului
administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înștiințat
și debitorul despre înființarea popririi. Poprirea nu este supusă validării
Pentru neplata sumelor restante, in detrimentul faptului ca debitorul avea cunoștința de obligațiile de plata, organul fiscal a demarat procedura de executare silita prin emiterea si transmiterea adresei de Înființare a popririi către Trezoreria Târgoviște.
Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora, conform prevederilor art. 1(1) din Ordonanța Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cu modificările aduse de Legea nr. 92/2011.
De asemenea, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate, conform prevederilor art.1 (2) din Ordonanța Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii cu modificările aduse de Legea nr. 92/2011.
Executarea silita se face cu respectarea stricta a prevederilor OMFP nr. 2336/19.07.2011 prin care a fost aprobata "procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita Înființarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice".
Astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 lit. a din actul normativ menționat anterior, instituțiile publice finanțate integrai de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, bugetul de asigurări de sănătate si bugetele locale vor completa sumele care se indisponibilizează pe capitole de cheltuieli bugetare si pe titluri de cheltuieli bugetare la care exista disponibilități de credite bugetare deschise si neutilizate.
Mai mult OMFP nr. 2336/2011 prevede modul de instrumentare pentru aprobarea procedurii de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita înființarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice deschise la nivelul unităților trezoreriei statului. Astfel potrivit disp. art l din OG nr. 22/2002 creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice se achita din sumele aprobate cu acesta destinație prin bugetele acestora sau dupa caz de la titlurile de cheltuieli la care se Încadrează obligația de plata respectiva, textul legal statuând fara echivoc faptul ca aceste creanțe nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielior de organizarea si funcționare inclusiv a celor de personal in scopul indeplinirii atributiiilor si obiectivelor legale pentru care au fost Înființate. Totodată facem mențiunea ca practica constanta a CURȚII CONSTITUȚIONALE a respins excepțiile de neconstitutionalitate astfel ca instituirea unor limite ale executării creanțelor stabilite in sarcina instituțiilor publice nu este neconstitutionala. Astfel, Decizia CC nr. 444/20.11.2002 a statuat ca desi ordonanța instituie anumite limite ale executării in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget in acest scop.
Având in vedere susținerile de mai sus si prevederile legale in materie, solicitam admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței atacate cu recurs iar, pe fond respingerea contestației la executare si menținerea formelor de executare ca temeinice si legale.
In drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, pe dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, precum si pe dispozițiile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Prin întâmpinare, intimata . a solicitat respingerea recursului formulat de creditoare . SA, ca nefondat, apreciind că sentința instanța de fond este legală și temeinică, fiind rezultatul unei aplicări corecte a textelor de lege incidente în materie și respectiv unei interpretări corespunzătoare a probelor administrate în cauză.
Mai arată intimata . că a formulat contestație la executare, raportându-se la actul de executare reprezentat de dispoziția de poprire din data de 20.06.2013, susținând că nu datorează suma pentru care s-a început executarea silită, respectiv s-a emis dispoziția de poprire, astfel excepția tardivității formulării contestației la executare a fost discutată în fața instanței de fond, care, prin încheierea de ședință din 31.03.2014, a respins excepția tardivității. Textele de lege, respectiv articolele din contractele de leasing, invocate de recurenta . SA,nu-și găsesc aplicabilitate în situația de față, atâta timp cât în cauză probele dovedesc, că între părți a existat un acord pentru încetarea contractelor de leasing înainte de termen. Însăși poziția adoptată de societatea de leasing, care și –a exprimat în mod expres acceptul pentru achiziționarea de către contestatoare a unui bun recuperat, încasând în acest sens suma de 74.048,70 lei, reprezentând cea mai puternică dovadă a desființării contractelor de leasing pe cale amiabilă.
Intimata . mai precizează că pentru justa soluționare a cauzei, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească întinderea creanței pe care utilizatorul o datorează societății de leasing, având în vedere contravaloarea ratelor rămase neachitate, valoarea penalităților de întârziere până la desființarea contractului, precum și suma de_,70 lei plătită în avans pentru achiziționarea utilajului recuperat, fapt nerealizat, sumă ce a rămas în contul societății de leasing. Expertul desemnat a realizat un raport de expertiză complex, puternic argumentat, de natură a conduce la pronunțarea unei soluții legale și temeinice. În considerentele hotărârii, instanța de fond a argumentat corespunzător soluția de omologare a raportului de expertiză, explicând în același timp de ce nu poate fi primită susținerea intimatei, în sensul că penalitățile de întârziere au fost calculate până la data rezilierii contactului și nu până la data achitării debitului.
Prin întâmpinarea formulată de intimata ., la motivele de recurs formulate de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că recursul nu are nicio legătură cu soluția pronunțată de instanța de fond; că prin motivele de recurs, recurenta face trimitere la textele de lege ce vizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în condițiile în care, atât contestatoare, cât și intimata sunt două societăți comerciale fără nicio legătură cu instituțiile publice.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenta terț poprit DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIESTI -TREZORERIA PLOIEȘTI referitoare la faptul că s-au încălcat dispozițiile OUG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, tribunalul constată că acestea nu sunt fondate având în vedere că prin contestația la executare formulată de debitoarea . s-a contestat suma pentru care s-a început executarea silită în baza unor contracte de leasing și că recurenta terț poprit nu a formulat la rândul ei contestație la executare prin care să invoce faptul că s-au încălcat dispozițiile OUG nr. 22/2002, astfel că încălcarea dispozițiilor legale invocate nu au făcut obiectul judecății și, ca atare, nu pot fi analizate pentru prima dată în recurs de către tribunal.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenta creditoare . SA referitor la faptul că s-a respins în mod greșit excepția tardivității formulării contestației la titlu, tribunalul reține că acesta nu este fondat având în vedere că, în speță, intimata contestatoare nu a formulat o contestație la titlu ci o contestație la executare invocând faptul că suma pentru care s-a început executarea silită este mai mare decât suma datorată potrivit contractelor de leasing și a cerut să se constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în art. 4 pct. 2 și art. 8 pct. 2 din contract și că cererea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale este imprescriptibilă întrucât finalitatea constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora.
Criticile recurentei creditoare . SA în sensul că în mod greșit instanța de fond a reținut că a avut loc o desființare amiabilă a celor 2 contracte de leasing, ignorând art. 8 pct. 2 din contractele de leasing nu este fondată având în vedere că prima instanță a reținut în mod corect că declarația de reziliere emisă de societatea de leasing la 16.07.2009 (fila 15 din dosar) privind contractele de leasing din 30.11.2006 și 25.01.2007 nu poate avea valoare juridică în condițiile în care, din recunoașterea făcută de societatea de leasing prin corespondența purtată cu contestatoarea debitoare, reiese că ambele părți au căzut de acord cu privire la desființarea acestora pe cale amiabilă; că faptul că, așa cum recunoaște și recurenta, contestatoarea a predat bunurile în data de 17.07.2009 semnifică o desființare de comun acord a contractelor de leasing și nu îndeplinirea de către intimata contestatoare a obligației prevăzute la art. 8 pct. 2 din contract, tocmai pentru că, la data predării bunurilor, finanțatorul nu notificase rezilierea contractului utilizatorului și că, întrucât în speță a intervenit desființarea contractelor de comun acord, prima instanță nu putea face aplicarea art. 8 pct. 2 din contracte.
Referitor la motivele de recurs privind modul de calcul al dobânzii și penalităților prin raportul de expertiză, tribunalul reține că și acestea sunt nefondate având în vedere că, prin raportul de expertiză s-a calculat cuantumul acestor dobânzi, iar prin răspunsul la obiecțiuni întocmit la data de 23.02.2015, expertul tehnic judiciar desemnat a precizat că, în raportul de expertiză, calculul dobânzii s-a făcut ținând seama de prevederile contractuale din contractele de leasing, iar nivelul dobânzii EURIBOR 3M indicat de recurenta intimată creditoare nu are justificare și că susținerea recurentei în sensul că expertul a calculat penalități de întârziere până la data rezilierii contractului și nu a ținut seama de prevederea contractuală referitoare la plata penalităților până la achitarea debitului nu poate fi luată în seamă, câtă vreme plata penalităților se efectuează numai în baza unei clauze penale referitoare la răspunderea sub forma penalităților, contractele de leasing au fost reziliate de comun acord, iar penalitățile de întârziere au fost corect calculate până la data când a intervenit acordul de voință al părților cu privire la rezilierea contractelor.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, va respinge ca nefondat recursul formulat și va menține sentința instanței de fond.
Față de dispozițiile art. 38 din OUG nr. 80/2013 conform cărora „În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.”, constatând că, la prima instanță, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, contestatoarea având de completat taxa judiciară de timbru cu suma de 846 lei, tribunalul va dispune obligarea intimatei contestatoare . la plata sumei de 846 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile promovate de recurenta creditoare . SA cu sediul în București, .. 90-92, Sector 1 și recurenta terț poprit DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIESTI -TREZORERIA PLOIEȘTI prin AJFP Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 97 din 16 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimată contestatoare fiind . cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură T. M. cu sediul profesional ales în Târgoviște, .. 11, ., județul Dâmbovița, și intimații terți popriți B. T. Cluj N. cu sediul în Cluj N., .. 8, județul Cluj, B. București, cu sediul în București, str. ., nr.5, Sector 3, B. G. SOCIETE GENERALE cu sediul în București, str. ., nr. 1-7, Sector 1, I. SANPAULO B. ROMÂNIA SA cu sediul în București, .-15, .. 5, Sector 1, și R. B. cu sediul București, .. 246C, Sector 1.
Menține hotărârea atacată.
Obligă intimata contestatoare . la plata către stat a sumei de 846 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, dispozitivul prezentei hotărâri constituind titlu executoriu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2015.
Președinte Judecători
S. D. Brînzică B. C. M. G.
Grefier
S. E. S.
j.f. F. A.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. SD
Tehnored. AN+SD
3 ex./25.09.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 984/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul... → |
|---|
