Pretenţii. Decizia nr. 328/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 328/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 328
Ședința publică din data de 03.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. B.
Judecător: M. M.
Judecător: M. I.
Grefier: Grațiela G.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat recurenții-pârâți V. D. și V. L., ambii cu domiciliul în . Cabinetul de avocatură D. A., cu sediul în Răcari, ..88, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.481/29.04.2015 și a încheierii de ședință din data de 14.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I. B., domiciliat în Târgoviște, ., ., ., dosarul având ca obiect recurs –pretenții.
Recurs pentru care s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma reducerii la jumătate a taxei de timbru, respectiv cu suma de 375 lei și care a fost timbrat cu 375 lei conform chitanțelor nr. 6326/03.11.2015 (fila 41), nr. 6301/30.10.2015 (fila 42) și nr. 6680/25.11.2015 (fila 44).
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții pârâți V. D. și V. L., personal și asistați de avocat D. A. și pentru intimatul reclamant S. I., avocat P. S., lipsă fiind intimatul reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu indicarea motivului amânării, după care:
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Avocat D. A. depune la dosarul cauzei dovada achitării completării taxei judiciare de timbru în sumă de 175 lei și învederează că în debutul acțiunii nu s-a depus nici un act care să dovedească depunerea vreunei chitanțe cu privire la despăgubirile solicitate. Precizează că la fila 95-99 din dosarul de fond există un contract de vânzare cumpărare care lămurește situația.
Avocat P. S. N., pentru intimatul reclamant, arată că la dosarul cauzei există contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului în original care atestă dobândirea bunului, procesul verbal nu atestă calitatea procesuală activă a reclamantului.
Avocat D. A., apărătorul recurenților pârâți învederează, referitor la cheltuielile solicitate, că acestea nu sunt cheltuieli de spitalizare ci cheltuieli cu medicamente, vizita la spital, transport și nu cheltuieli achitate spitalului. Precizează că nu s-au achitat cheltuieli de spitalizare.
Părțile, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat D. A., apărătorul recurenților pârâți, învederează că recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 pct.7 și 9, art.3041 din codul de procedură civilă de la 1865 și arată că judecata cauzei înseamnă valorizare de probe, că la fila 147-149 din dosarul de fond există planșe foto care atestă cum s-au petrecut lucrurile, iar la fila 149 există urme de fânare care nu au putut fi evitate. Susține că din materialul probator rezultă că nu s-a respectat marcajul, expertiza R. indicând că reclamantul intimat avea o viteză de 97 km/h și nu de 69 km/h cum în mod eronat s-a stabilit de către expertul Marmalichi, instanța de fond stabilind o culpă comună, principala cauză a accidentului fiind neatenția conducătorului auto și condițiile de trafic.
Se mai arată că expertul Marmalichi nu a avut în vedere actele depuse la dosar ulterior, ci doar un deviz estimativ, reclamantul nu are calitatea de proprietar. Se invocă de către apărătorul recurenților pârâți disp.art.1357 cod civil care stabilesc condițiile răspunderii delictuale și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și admiterea în tot a cererii reconvenționale
Avocat P. N. S., apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului, având în vedere că la dosarul cauzei a fost efectuată o expertiză care nu a fost contestată, din probele administrate reieșind cauzele provocării accidentului și faptul că nu s-a putut evita accidentul.
Referitor la lipsa calității procesuale active învederează că la dosar există un act care atestă dobândirea bunului de către reclamant, act ce a fost semnat și însușit de părți. Se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Avocat D. A., apărătorul recurenților pârâți, în replică, arată că în mod evident a invocat pct.7 după 9 și că organele de cercetare penală nu se puteau întemeia pe vinovăția uneia sau alteia dintre părți, ci pe culpă comună, dauna fiind firesc să se reducă la jumătate.
Tribunalul, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 12.02.2013 sub nr._ reclamantul S. I. B. a chemat în judecată pârâții V. D. și V. L. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâții la plata sumei de 23.107,86 lei reprezentând contravaloare reparație autoturism și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 12.09.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Citroen Xsara cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, pe DN 7, în interiorul localității Tărtășești, județul Dâmbovița, pe direcția București- Târgoviște, a intrat în coliziune cu un atelaj hipo condus de numita V. L., atejaj care a trecut fără să se asigure și prin loc nepermis printre parapetul despărțitor al celor două sensuri de mers. În urma impactului a rezultat avarierea autoturismului într-o proporție însemnată și vătămarea corporală ușoară a numitei V. L..
În urma cercetărilor a rezultat că vinovați de producerea accidentului se fac pârâții, fapta lor fiind prevăzută de art. 54 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 iar cu ocazia audierilor în faza de urmărire penală, aceștia au și recunoscut împrejurarea că accidentul s-a produs din vina lor, soluția fiind de neîncepere a urmăririi penale față de reclamant.
A mai precizat reclamantul că a convocat la conciliere pârâții însă aceștia nu au dat curs invitației, neavând nici un răspuns din partea lor în ce privește poziția față de solicitările reclamantului ( fila 8).
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1349 Cod civil.
În fața instanței de fond s-a acordat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1498 lei.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar: calcul reparații făcut de către S.C. B. IMPEX SRL, rezoluția din data de 17.12.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari dată în dosarul 1527/P/ 2012, referat cu propunere de a nu începe urmărirea penală întocmit în același dosar de urmărire penală( f. 9-17).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională la data de 04.06.2013 prin care au solicitat respingerea acțiunii introductive întrucât nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale și obligarea reclamantului la plata către ei a sumei de 15.000 lei reprezentând daune materiale si morale.
În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale, pârâții au arătat că solicită respingerea acțiunii introductive de instanță, urmând a se constata că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale și au în vedere în primul rând inexistența culpei lor exclusive în producerea accidentului din data de 12.09.2012, contestând totodată certitudinea prejudiciului atât sub aspectul existenței cât și a întinderii acestuia. Au arătat că reclamantul încearcă să inducă instanța în eroare precizând că în urma cercetărilor a rezultat că vinovați de producerea accidentului se fac aceștia, însă cu ocazia cercetărilor penale nu s-a stabilit vinovăția neefectuându-se nici o expertiză auto, neînceperea urmăririi penale despre care face vorbire reclamantul referindu-se la infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 184 Cod penal. Învederează pârâții că împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale(măsura dispusă pe art.10 alin 1 lit. f) au făcut plângere pe art. 278 Cod procedură penală, plângere ce a fost admisă,
Pârâții, prin cererea reconvențională, solicită obligarea reclamantului la plata către ei a sumei de_ lei reprezentând: suma de 5000 lei - pagubele suferite prin avarierea atelajului hipo și prin vătămarea animalului de tracțiune (calul); - 5000 lei - cheltuielile efectuate de pârâta V. L. cu spitalizarea, tratamentul medicamentos și transportul la spital; -5000 lei daune morale în ceea ce o privește pe V. L., constând în suferința pricinuită urmare a accidentului auto. Pârâții arată că vor depune acte din care să rezulte că V. L. a avut 5 coaste fracturate, politraumatism pelvian, fiind internată și mergând periodic la control, starea acesteia de sănătate nefiind stabilizată nici la acest moment, (f. 25).
S-a anexat în copie: rezoluția din 15.02.2013 nr. 53/II/2/2013 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari în dosarul nr. 1527/P/2012. S-a achitat jumătate din taxa de timbru, respectiv suma de 503 lei, pentru cealaltă jumătate fiind acordat ajutor public judiciar.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1349 Cod civil.
Instanța de fond a încuviințat, în ședința din 08.01.2014, probe pentru ambele părți, respectiv înscrisuri, interogatorii, expertiză tehnică auto și 2 martori pe cererea reconvențională. Au fost audiați martorii V. S. și S. V. iar în ședința din 14.05.2014 s-a administrat proba cu interogatorii.
Prin încheierea pronunțată în ședința din data de 14.05.2014 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocata de apărătorul pârâților și s-au stabilit obiectivele expertizei de specialitate. Prin încheierea din 02.07.2014 s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 1527/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză în specialitatea auto de către expertul Marmalichi M., pus in discuția părților în ședința din 19.11.2014, fiind încuviințate obiecțiunile formulate de pârâții prin apărător iar la data de 06.02.2015 și 25.02.2015 a fost depus răspunsul la obiecțiuni întocmit de expert Marmalichi M..
Prin sentința civilă nr.481/29.04,2015 pronunțată de către Judecătoria Răcari a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul S. I. B. în contradictoriu cu pârâții V. D. și V. L., au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 21.803 lei reprezentând contravaloare dezdăunare autoturism, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâți, a fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 400 lei reprezentând contravaloare dezdăunare căruță, a fost obligat reclamantul la plata către pârâta V. L. a sumei de 500 lei reprezentând contravaloare dezdăunare cheltuieli cu spitalizarea și tratament medicamentos și la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale. În baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a fost obligat reclamantul la restituirea către Ministerul Justiției a sumei de 1498 lei pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din 10.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ /a2., s-a dispus comunicarea sentinței Primăriei Târgoviște pentru punerea în executare a dispoziției anterior menționată, în baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a fost obligată pârâta V. L. la restituirea către Ministerul Justiției a sumei de 505 lei pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din 11.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 și s-au compensat restul cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 12.09.2012, în jurul orei 08.00, pe DN 7, în interiorul localității Tărtășești, județul Dâmbovița, pe sensul de deplasare București către Pitești, la Km 26 + 870 m, s-a produs un eveniment rutier – accident de circulație în care au fost implicate autoturismul marca Citroen Xsara cu număr de înmatriculare_ condus de reclamantul S. I. B. și atelajul hipo aparținând pârâților, rezultând vătămarea corporală a pârâtei V. L. și avarierea vehiculelor implicate în eveniment (conform constatărilor din procesul – verbal de cercetare la fața locului întocmit în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 1527/P/2012 (f. 35-36), susținerilor părților, depozițiilor martorilor și concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză).
A mai reținut instanța de fond că din lucrările dosarului de urmărire penală și din cele ale prezentului dosar, rezultă că autoturismul marca Citroen Xsara cu număr de înmatriculare_ condus de reclamantul S. I. B. circula pe DN 7 în interiorul localității Tărtășești, județul Dâmbovița, pe sensul de deplasare București către Târgoviște, pe banda a II-a a sensului de deplasare, timp în care atelajul hipo, condus de pârâții V. L. și V. D. ( conform răspunsurilor la întrebările nr. 1 și 2 din interogatoriile aflate la f. 110, 111 dosar) a fost angajat în traversarea carosabilului prin spațiul din parapetul axial, pe trecerea de pietoni, intrând pe sensul de mers și traiectoria conducătorului auto (conform concluziilor expertului – răspuns la întrebarea nr. 1 – fila 21 raport de expertiză).
Față de această situație de fapt, a reținut instanța de fond, având în vedere că între părți nu există o convenție în baza căreia să se pretindă executarea unor obligații, în cauză sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, fiind cadrul general al răspunderii civile, iar raportat la momentul producerii faptului prejudiciabil, 12.09.2012, sunt aplicabile dispozițiile art. 1349 si art. 1357 și urm. din Codul civil.
Condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, ce se cer a fi întrunite cumulativ sunt: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Instanța de fond a analizat, raportat la situația de fapt, dacă în sarcina fiecărei părți se poate reține întrunirea cumulativă a acestor condiții, fiind formulată și cerere reconvențională în cauză. Din lucrările dosarului de urmărire penală și din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, reține instanța de fond că faptele trebuie analizate prin raportare la respectarea sau nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice.
Reține instanța de fond că fiecare dintre părțile implicate în evenimentul rutier putea evita producerea acestuia dacă respecta dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, astfel: Dispozițiile art. 54 (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: ” (1) Conducătorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.”
Dispozițiile art. 125 din HG nr. 1391/2006: „Pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare înainte și înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze și să se asigure că din față, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment niciun vehicul”.
Dispozițiile art. 48 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță”.
Conform concluziilor raportului de expertiza – pag. 22-23, cauze ale producerii accidentului au fost: pentru atelajul hipo nerespectarea marcajului „ trecere de pietoni”, pătrunderea intempestivă pe sensul de deplasare al autoturismului, fără asigurare prealabilă, traversarea carosabilului prin loc nepermis și neatenția și aprecierea eronată în conducere iar pentru conducătorul auto, se reține o viteză de deplasare, anterior impactului, de 69,8 hm/h pe un tronson de drum cu viteza maximă admisă de 70 km/h. Deși nu a depășit viteza legală, a apreciat instanța de fond, față de dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care îi sunt pe deplin aplicabile, având și el propria culpa prin nerespectarea acestora în sensul că nu a fost suficient de diligent pentru a adapta viteza în funcție de condițiile ivite în trafic, expertul stabilind că reclamantul putea evita accidentul dacă circula cu o viteza mai mica de 43 km/h ( fila 23 raport).
Din textele legale enunțate și din situația de fapt, instanța de fond a reținut că părțile au încălcat dispozițiile legale în domeniul circulației rutiere, astfel că există fapta ilicită săvârșită de fiecare dintre acestea, dar și vinovăția lor sub forma culpei, fiind suficientă pentru angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 1357 alin. 2 Cod civil. Urmările directe ale faptelor reținute au constat în vătămarea corporală a pârâtei V. L. și avarierea vehiculelor implicate în eveniment (conform constatărilor din procesul – verbal de cercetare la fața locului întocmit în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 1527/P/2012 (f. 35-36), susținerilor părților, depozițiilor martorilor și concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză).
A reținut instanța de fond că valoarea dezdăunării pentru avariile autoturismului a fost calculată de expertul desemnat Marmalichi M. pe baza înscrisurilor existente în dosarul de urmărire penală și în cel al instanței, rezultând suma de 21.803 lei. Pârâții – reclamanți au solicitat despăgubiri materiale pentru atelajul hipo și cal, spitalizare și tratament V. L., dar s-au solicitat și daune morale pentru aceeași pârâtă.
În privința atelajului hipo, lucrările dosarului de urmărire penală, martorii audiați și susținerile expertului confirmă avarierea pe partea lateral dreapta. Instanța de fond a reținut suma de 400 lei cu acest titlu în baza aprecierii făcute de expertul auto în concluziile raportului – fila 23. În privința calului, depozițiile martorilor sunt concordante în sensul lovirii acestuia la picior, însă nu s-a dovedit cuantumul cheltuielilor efectuate cu îngrijirea lui, astfel ca nu vor fi acordate. Aprecierea făcută de martorul V. S. ( f. 78 dosar – „ aproximez 1000-1500 lei”) este una pur subiectivă, fără nici un element concret de analiză.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 104/21.03.2013 ( f. 42 dosar) coroborat cu înscrisurile medicale anexate, a reținu instanța de fond că pârâta V. L. a fost internată la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște în perioada 12.09.-19.09.2012 și a suferit leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale. Din probele administrate în cauza, a reținut instanța că aceasta a cheltuit pentru recuperarea sănătății suma de 500 lei –chitanțe aflate la fila 53 dosar; plata unei femei care a îngrijit-o pe pârâtă două nopți în spital – ambii martori afirmă în acest sens, însă nu se coroborează în privința perioadei, astfel că instanța a acordat suma de 100 lei/zi avansată de un martor pentru perioada minimă afirmată de ei, respectiv două nopți, rezultând 200 lei; instanța a acordat și suma de 100 lei reprezentând plata medicului care a venit la domiciliul pârâtei să o îngrijească, ambii martori susținând acest fapt; martorii nu au putut preciza cât s-a cheltuit cu drumurile făcute la spital, iar suma de 2.500 lei menționată de martorul V. S. ( f. 78) cum că ar fi fost cheltuită la spital a fost auzită de la familia pârâtei ( „ de la familie știu că la spital au cheltuit peste 2500 lei”) și nu a fost coroborată cu alte probe.
În privința daunelor morale, cu toate că nu pot exista criterii obiective de cuantificare în bani a suferinței cauzate de un asemenea accident, suferință confirmată de declarațiile martorilor audiați, cuantumul daunelor morale trebuie stabilit în așa fel încât să nu conducă la îmbogățirea fără justă cauză a părții care le-a solicitat. Instanța de fond a apreciat că suma de 5.000 lei solicitată prin cererea reconvențională reprezintă, în măsură suficientă, o compensare a suferinței pârâtei prin raportare la vârsta acesteia, limitarea activității sale sociale și în gospodărie, perioada dificilă pentru întreaga sa familie. Suma acordată se încadrează și în media generală națională raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale ( 35-40 zile conform raportului de expertiză medico-legală nr. 104/21.03.2013 ( f. 42 dosar).
Reținând culpa concurentă a părților în producerea accidentului, instanța de fond a admis în parte atât cererea principală cât și pe cea reconvențională, a acordat despăgubiri conform sumelor menționate în considerente, urmând ca în privința plății acestora, să opereze dispozițiile art. 1616 si art. 1617 alin. 1 Cod civil, respectiv compensația de plin drept la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a obligat reclamantul la restituirea către Ministerul Justiției a sumei de 1498 lei pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din 10.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ /a2 și a obligat pârâta V. L. la restituirea către Ministerul Justiției a sumei de 505 lei pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din 11.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1.
Împotriva sentinței civile cât și a încheierii de ședință din data de 14 mai 2014 pronunțată de instanța de fond au declarat recurs pârâții reclamanți V. D. și V. L., solicitând în temeiul art. 312 din vechiul Cod de procedură civilă admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și admiterea în tot a cererii reconvenționale
În motivarea recursului s-a arătat că printr-o motivare succintă instanța de fond a apreciat, contrar materialului probator că una din cauzele producerii accidentului a fost faptul că aceștia nu au respectat marcajul „trecere de pietoni”, pătrunderea intempestivă pe sensul de deplasare al autoturismului fără asigurare prealabila, traversarea prin loc nepermis si aprecierea eronata in conducere întrucât din materialul probator nu rezultă un astfel de comportament din partea acestora, ci din contră din raportul de expertiză întocmit de expert R. reiese că pătrunderea atelajului hipo pe carosabil constituie o condiție, însă nu o cauză a accidentului .
De asemenea au mai arătat recurenții că instanța s-a raportat numai la concluziile expertizei Marmalichi, ignorând cu desăvârșire răspunsurile date la interogatoriu care atestă o altă situație de fapt decât cea reținută de instanță, că neargumentată este soluția instanței cu privire la valoarea dezdăunărilor acordate, făcând trimitere generică la înscrisurile din dosarul de urmărire penală și la expertiza Marmalichi, expertiză efectuată în condițiile în care la dosarul cauzei nu existau toate actele justificative ale reparației. Instanța reține o culpă comună a părților implicate în accident, dar nu stabilește care era proporția culpei fiecăruia, acest aspect având impact deosebit și asupra despăgubirilor.
O altă critică a sentinței se referă la cuantumul despăgubirilor acordate recurenților pârâți în sensul că în ceea ce privește daunele materiale instanța apreciază că depozițiile martorilor în privința cheltuielilor efectuate nu s-au coroborat cu alte mijloace de probă, dar este de notorietate că toate controalele la spital implică cheltuieli efectuate cu transportul, că și cuantumul daunelor morale este nejustificat de mic având în vedere numărul mare de îngrijiri medicale, suferințele atât fizice cât și psihice produse ca urmare a accidentului .
De asemenea a mai arătat că instanța în mod nelegal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în sensul că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra autoturismului pentru a putea promova acțiunea, apreciind că contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat ulterior pro cauza, după ce pârâții au invocat că nu este proprietarul, că prin soluția pronunțată instanța de fond a încălcat prevederile art. 1182 din vechiul Cod de procedură civilă.
Un alt motiv de nelegalitate constă în interpretarea greșită pe care instanța o dă textului de lege corespunzător situației de fapt referindu-se la reținerea în fapt a incidenței dispozițiilor art. 1357 Cod civil.
În apel recurenții pârâți au beneficiat de ajutor public judiciar în cuantum de 375 lei reprezentând jumătate din taxa de timbru datorată în recurs.
La data de 24 septembrie 2015, intimatul reclamant a depus întâmpinare. Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond. S-a arătat că în fața instanței de fond a fost dovedită culpa exclusivă a recurenților pârâți care au trecut cu un atelaj hipo pe trecerea de pietoni, prin loc nepermis. Cu toate că probele administrate în fața instanței de fond au relevat o culpă exclusivă, intimatul a luat cunoștință târziu de sol
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin sentința civilă nr.481/29.04,2015 pronunțată de către Judecătoria Răcari a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul S. I. B. în contradictoriu cu pârâții V. D. și V. L., au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 21.803 lei reprezentând contravaloare dezdăunare autoturism, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâți, a fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 400 lei reprezentând contravaloare dezdăunare căruță, a fost obligat reclamantul la plata către pârâta V. L. a sumei de 500 lei reprezentând contravaloare dezdăunare cheltuieli cu spitalizarea și tratament medicamentos și la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale. Prin aceeași sentință, în baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a fost obligat reclamantul la restituirea către Ministerul Justiției a sumei de 1498 lei pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din 10.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ /a2., s-a dispus comunicarea sentinței Primăriei Târgoviște pentru punerea în executare a dispoziției anterior menționată, în baza art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 a fost obligată pârâta V. L. la restituirea către Ministerul Justiției a sumei de 505 lei pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din 11.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ /a1 și s-au compensat restul cheltuielilor de judecată.
Cu privire la situația de fapt ce a generat litigiul de față tribunalul reține, ca și instanța de fond, că la data de 12.09.2012, în jurul orei 08.00, pe DN 7, în interiorul localității Tărtășești, județul Dâmbovița, pe sensul de deplasare București către Pitești, la Km 26 + 870 m, s-a produs un eveniment rutier – accident de circulație în care au fost implicate autoturismul marca Citroen Xsara cu număr de înmatriculare_ condus de reclamantul intimat S. I. B. și atelajul hipo aparținând apelanților pârâți, rezultând vătămarea corporală a apelantei pârâte V. L. și avarierea vehiculelor implicate în eveniment, conform constatărilor din procesul – verbal de cercetare la fața locului întocmit în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 1527/P/2012 (f. 35-36 dosar fond), susținerilor părților, depozițiilor martorilor și concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.
Cu privire la normele de drept aplicabile în cauză tribunalul reține, de asemenea, că acestea au fost corect indicate de instanța de fond, motiv pentru care nu le va mai relua conținutul în propria motivare.
Cu privire la motivele de recurs, tribunalul constată că acestea sunt întemeiate doar în privința faptului că instanța de fond nu a stabilit proporția culpei părților și nu a procedat în consecință.
Tribunalul apreciază că în mod corect a stabilit instanța de fond că ambele părți se fac vinovate de producerea evenimentului rutier deoarece au încălcat, fiecare dintre ele, regulile de circulație pe drumurile publice. Reține și tribunalul că atelajul hipo a traversat printr-un loc nepermis, dar pe trecerea de pietoni iar conducătorul auto a observat târziu ce se întâmplă pe trecerea de pietoni, motiv pentru care nu a încetinit la timp, astfel încât să evite evenimentul rutier.
Reanalizând situația de fapt tribunalul constată că părțile au avut o culpă aproximativ egală în producerea evenimentului rutier deoarece fiind vorba de o trecere de pietoni, chiar dacă apelanții pârâți au trecut pe acolo cu căruța, locul era totuși unul destinat trecerii persoanelor, era marcat corespunzător iar conducătorul auto avea obligația ca, într-o astfel de zonă să fie în măsură să acorde în orice moment prioritate de trecere. Procedând la stabilirea unei culpe comune, de 50% cu 50% tribunalul urmează a constata că instanța de fond, deși vorbește de culpă comună, nu reduce proporțional sumele pentru fiecare dintre cei implicați în eveniment ci procedează la acordarea daunelor totale ale părților.
Se apreciază că în caz de culpă daunele se datorează proporțional cu aceasta, astfel încât tribunalul, stabilind culpa de 50% pentru fiecare parte, urmează a reduce cu 50% cheltuielile datorate reciproc. Astfel, pârâții apelanți urmează a fi obligați la jumătate din contravaloarea daunelor aduse autoturismului, iar intimatul reclamant la plata a jumătate din daunele aduse pârâților apelanți.
Cu privire la motivul de recurs ce privește soluția dată prin încheierea de ședință din data de 14.05.2014, anume respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului intimat, tribunalul apreciază că aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond. Astfel, în mod corect reține instanța de fond că, fiind vorba de un bun mobil, lipsa formalităților privind operațiunea de înmatriculare a autovehiculului nu afectează valabilitatea acordului de voință al părților cuprins în contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 1178-1179 Cod civil.
Cu privire la motivul de recurs ce se referă la lipsa culpei apelanților pârâți în producerea accidentului tribunalul reține că acesta este total neîntemeiat deoarece trecerea căruțelor nu este permisă pe trecerea de pietoni. Referirile la expertiza extrajudiciară R. nu sunt concludente cu privire la dinamica producerii accidentului deoarece această expertiză a fost făcută la solicitarea pârâților apelanți iar concluziile ei, cu privire la viteza autoturismului, nu se coroborează cu concluziile expertizei judiciare Marmalichi M., având un vădit caracter părtinitor.
Motivele de recurs ce vizează modul de stabilire a sumei reprezentând contravaloarea reparațiilor sunt, de asemenea, neîntemeiate deoarece această sumă a fost stabilită pe baza tuturor înscrisurilor de la dosar, respectiv cele din dosarul de urmărire penală și cele din dosarul cauzei, în baza raportului de expertiză Marmalichi M..
Motivul de recurs ce privește neacordarea de către instanța de fond a tuturor despăgubirilor solicitate de către apelanții pârâți este neîntemeiat. Instanța de fond a făcut o analiză detaliată a tuturor probelor și a stabilit exact care au fost sumele dovedite de apelanții pârâți. Daunele morale au fost acordate într-un cuantum suficient de mare astfel încât ele să reprezinte o acoperire rezonabilă a suferinței și disconfortului create prin accident.
Având în vedere aceste considerente și faptul că tribunalul a stabilit proporția culpei părților, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă de la 1865, urmează a fi admis recursul și a fi modificată în parte sentința prin reducerea la jumătate a tuturor sumelor acordate astfel încât, pentru culpa proprie, fiecare parte să suporte propria jumătate din dauna produsă.
În baza art. art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, tribunalul urmează a pune în sarcina intimatului suma reprezentând taxa de timbru în apel pentru care s-a acordat ajutorul public judiciar, respectiv suma de 375 lei.
De asemenea intimatul urmează a fi obligat și la plata sumei de 1000 lei onorariu de avocat către apelanți și 375 lei taxă de timbru plătită eșalonat în apel, în baza dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă de la 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți V. D. și V. L., ambii cu domiciliul în ., reprezentați de Cabinetul de Avocatură D. A., cu sediul în Răcari, ..88, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.481/29.04.2015 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I. B., domiciliat în Târgoviște, ., ., ..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 10.901,5 lei reprezentând ½ din contravaloarea dezdăunării pentru autoturism.
Obligă reclamantul la plata către pârâți a sumei de 200 lei reprezentând contravaloare dezdăunare căruță.
Obligă reclamantul la plata către pârâta V. L. a sumei de 250 lei reprezentând ½ contravaloare dezdăunare cheltuieli cu spitalizarea și tratamentul medicamentos și a sumei de 2500 lei reprezentând daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței și încheierea de ședință din data de 14 mai 2015.
Obligă intimatul reclamant la 1375 lei cheltuieli de judecată către recurenții pârâți și la 375 lei către stat cu titlu de ajutor public acordat recurenților pârâți conform art.18 din O.U.G. 5/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 03.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
L. B. M. M. M. I. Grațiela G.
Judecătoria Răcari
Judecător fond N. M. M.
Dosar fond_
Red. M.M./Tehnored.M.P/MM
Ex.3/29.12.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 657/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 984/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
