Revendicare imobiliară. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 218/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 216
Ședința publică din data de 8 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de contestație în anulare a deciziei civile nr. 108 din 7 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, cerere formulată de contestatorii C. D. și C. N. ambii domiciliați în comuna Ulmi,. . în contradictoriu cu intimatul G. S. domiciliat în ., ., județul Dâmbovița.
Cererea de contestație în anulare a fost legal timbrată cu suma de 100 lei conform chitanței nr._ din 25.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat contestatorul C. D. personal și asistat de avocat D. V. în baza împuternicirii avocațiale nr._/_, pentru contestatoarea C. N. lipsă, a fost prezent avocat D. V. în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, iar pentru intimatul G. S. lipsă a fost prezent avocat D. Marilis C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs fiind legal timbrată.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul intimatului G. S. avocat D. Marilis C. având cuvântul depune la dosarul cauzei înscrisuri pentru informare, din care rezultă că executarea s-a finalizat, s-au și achitat cheltuielile de executare. Nu mai solicită alte probe.
Apărătorul contestatorilor avocat D. V. având cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Apărătorul contestatorilor avocat D. V. având cuvântul solicită admiterea cererii de contestație în anulare și anularea în parte a deciziei atacate în ceea ce privește punerea în sarcina contestatorilor a întregii sume reprezentând cheltuielile de judecată deși pe fond acțiunea reclamantului a fost admisă numai în parte. Astfel, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost admisă numai în parte se impunea admiterea proporțială a cheltuielilor de judecată. In această fază procesuală solicită și cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului reclamant G. S. avocat D. Marilis C. solicită respingerea cererii ca fiind nelegală și netemeinică, în mod corect fiind acordate cheltuielile de judecată. Solicită și cheltuieli de judecată.
Tribunalul în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă de la 1865 declară dezbaterile închise, urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 05.06.2015 numiții C. D. și C. N. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.108/7.04.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._ *, în temeiul art.317 al.1 și art.318 Cod procedură civilă de la 1865.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele: în recursul intentat numai în scopul suportării in mod egal de către contestatori și intimat a cheltuielilor de judecata și compensării onorariilor de avocat. Admiterea numai in parte a acțiunii reclamantului doar pentru suprafața de 271 mp de teren, limitrof proprietății lor, respingerea unui capăt de cerere al reclamantului si calificarea acțiunii ca "granituire". Consideră ca tocmai acest argument - respectiv cel al admiterii numai în parte a acțiunii, nu a fost tratat de către instanța de recurs in motivarea deciziei atacate, deși a fost enunțat la modul general în considerente. Din acest punct de vedere, evidențiază faptul că, la momentul introducerii acțiunii, reclamantul a timbrat si a evaluat, în vederea determinării tuturor cheltuielilor, prin raportare la suprafața menționata inițial în acțiune. Totuși, admiterea in parte a acțiunii - respectiv numai pentru 271 mp de teren, impunea cel mult obligarea lor la plata cheltuielilor in mod proporțional cu admiterea acțiunii.
Astfel, admiterea numai in parte a acțiunii, ca urmare a respingerii capătului de cerere privind daunele cominatorii impunea, la rândul sau, diminuarea tuturor cheltuielilor de judecata, inclusiv a onorariului de apărător.
Or, instanța de recurs nu a analizat decât cheltuielile privind taxa de timbru, marginindu-se sa constate ca o astfel de taxa nu a fost achitata pentru acest capăt accesoriu la cerere. Motive bazate pe includerea, in Decizia atacata, a unei greșeli materiale.
Contestatorii au apreciat că reținerea de către instanța de recurs a faptului ca „In cauză sunt incidente dispozițiile ari. 560 cod civil, deoarece aceste dispoziții privesc granițuirea amiabila, făcuta de cei doi vecini si nu situația in care se recurge la calea judiciara, unde cheltuielile sunt guvernate de dispozițiile art. 274 cod procedura civila de la 1865" reprezintă o simplă greșeală materială.
Din acest punct de vedere, contestatorii subliniază faptul ca o prevedere de drept material (respectiv cea din art. 560 cod civil - suportarea in comun de către vecini a cheltuielilor de granituire) nu poate sa fie înlăturata de una de drept procesual (in concret, art. 274 cod procedura civila - culpa procesuala).
Au mai arătat contestatorii că în realitate, caracterul supletiv al normei de drept material cuprinsa în art. 560 cod civil - suportarea in comun de către vecini a cheltuielilor de granituire, in sensul ca suplinește acordul pârtilor, atunci când acesta nu exista, precum în speța de față.
Având caracter supletiv, este evident ca aceasta norma intervine tocmai în lipsa înțelegerii dintre vecini, nicidecum în cazul unei rezolvări de comun acord a spetei, precum în mod greșit a reținut instanța de recurs argumentând „aceste dispoziții privesc granituirea amiabila făcuta de cei doi vecini".
Astfel, limita impusa de art. 560 cod civil nu ar putea, în mod logic, sa privească ipoteza unui acord de voințe - in aceasta situație neexistând limite. Din contra, articolul citat are în vedere tocmai situația în care părțile nu se înțeleg, caz în care cheltuielile de granituire urmează a se suporta in comun de către vecini.
Soluția contrara ar conduce la concluzia inacceptabila ca, in măsura in care nu este de acord, intimatul are posibilitatea de a se sustrage de la plata a jumătate din cheltuielile privind granituirea, cheltuieli făcute în interes comun de către contestatori.
Contestatorii apreciază că, greșeala privind legea aplicabila reprezintă o simpla greșeală materială, nicidecum una de judecata, deoarece opera de judecata este ulterioara determinării legii aplicabile, potrivit unui vechi dicton latin: " da mihi factum, dabo tibi ius ".
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, cu privire la incidența disp. art.317 al.1 Cod procedură civilă de la 1865, reține că cei doi contestatori nu invocă niciuna din situațiile prevăzute la art.317 al.1 pct.1 sau 2 respectiv nelegala citare sau încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență.
Din motivarea contestației reiese că se invocă necercetarea unui motiv de recurs, și anume analiza completă a cheltuielilor de judecată.
Se susține astfel, că nu s-au analizat decât cheltuielile privind taxa judiciară de timbru, nefiind diminuate cheltuielile de judecată ca urmare a admiterii în parte a acțiunii.
Verificând însă decizia contestată se constată că recursul a privit exclusiv modul de soluționare a cererii privind obligarea la cheltuielile de judecată, acestea fiind analizate în cuprinsul deciziei.
Ca atare, tribunalul a analizat motivul de recurs invocat, chiar dacă recurenții nu au fost mulțumiți de soluția dată, nefiind astfel incidente disp. art.318 teza a II a Cod procedură civilă de la 1865.
Mai susțin contestatorii că soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale, afirmând că nu erau incidente disp. art.560 Cod civil.
Nici acest motiv nu se constată a fi fondat cât timp greșeala materială, așa cum este menționată la art.318 teza I Cod procedură civilă de la 1865, se referă la greșeli de ordin procesual, și nu la norme de drept material.
Față de toate aceste considerente, văzând că nu sunt incidente dispozițiile legale invocate, tribunalul va respinge contestația în anulare.
În baza art.274 Cod procedură civilă de la 1865, obligă contestatorii la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimat,reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de contestație în anulare a deciziei civile nr. 108 din 7 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă, în dosarul nr._ *, cerere formulată de contestatorii C. D. și C. N. ambii domiciliați în comuna Ulmi,. . în contradictoriu cu intimatul G. S. domiciliat în ., ., județul Dâmbovița.
Obligă contestatorii la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2015.
Președinte, Judecători,
S. D. Brînzică B. C. M. G.
Grefier,
S. E. S.
red.CMG/AN
2 ex./17.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 217/2015. Tribunalul... | Validare poprire. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
