Validare poprire. Decizia nr. 223/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 223/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 223/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 223
Ședința publică din data de 8 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta creditoare T. C. IFN SA cu sediul în București, ., nr. 8-12, . împotriva încheierii pronunțată la data de 15 mai 2015 de către Judecătoria M. în dosarul nr. 1_, intimată debitoare fiind P. E. domiciliată în M., ., nr. 12, ., intimat terț poprit fiind P. M. cu sediul în M., ., nr. 15, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs validare poprire.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 100 lei conform ordinului de plată din 14.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că cererea de recurs fiind legal timbrată, pentru acest termen procedura de citare fiind legal îndeplinită.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și a rămas în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 15 mai 2015 de către Judecătoria M. în dosarul nr. 1_ s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect validare poprire, formulată de creditoarea T. C. I.F.N. S.A., în contradictoriu cu debitoarea P. E. și cu terțul poprit P. M..
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit pentru nevoi personale nr. 17120N din 27.06.2007, s-a început executarea silită împotriva debitorului P. E., în dosarul de executare silită nr. 1654/2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Trifina, T. și G., la cererea creditorului T. C. I.F.N. S.A.
Prin Dispoziția de poprire din 07.10.2013 emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare silită nr. 1654/2012 și comunicată terțului poprit la data de 16.10.2013 s-a procedat la înființarea popririi asupra veniturilor pe care debitoarea le încasa cu titlu de venituri salariale de la terțul poprit P. M., pentru suma de 9.126,94 de lei, reprezentând debit datorat conform titlului executoriu și 1.201,04 de lei cu titlu de cheltuieli de executare. Ulterior, la data de 01.10.2014, executorul judecătoresc a emis o a doua dispoziție de poprire către terțul poprit, comunicată acestuia la data de 09.10.2014 conform înscrisurilor depuse la filele 17 și urm.
Prin adresa din 09.04.2015 emisă de terțul poprit P. mun. M., aceasta a învederat că în contul popririi înființate în dosarul de executare silită nr. 1654/2012 a efectuat popriri în sumă de câte 150 de lei în lunile februarie – aprilie 2015, iar din înscrisurile anexate întâmpinării (fluturașe de salariu pentru lunile octombrie și decembrie 2014) rezultă că veniturile salariale ale debitoarei, în cuantum net de 1497 de lei, au fost grevate de o poprire în valoare de 810 lei și rețineri CAR în valoare de 500 de lei, care s-au reținut inclusiv din salariul aferent lunii decembrie 2014, rămânând un rest de plată de 166 de lei.
În acest context, se poate aprecia că neîndeplinirea de către terțul poprit a obligațiilor referitoare la poprire nu este rezultatul unei culpe majore, în condițiile în care nu s-a dovedit că creditoarea ar fi beneficiat de prioritate față de alți creditori cu prilejul distribuirii sumelor poprite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoare T. C. IFN SA, care a arătat că, Instanța de fond a apreciat in mod eronat ca deși terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile (primul virament fiind efectuat începând cu luna februarie 2015, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art.456 Codul de procedura civila de la 1865 fata de comunicarea adresei de înființare a popririi din 09.10.2014), neîndeplinirea obligației nu este rezultatul unei culpe majore; că însăși prima instanța retine ca adresa de înființare a popririi a fost comunicata terțului poprit in data de 09.10.2014, iar terțul a virat sume de bani in contul popririi abia începând cu luna februarie 2015.
Conform disp. art.456 Codul de procedura civila de Ia 1865, termenul legal în care terțul poprit trebuie sa dea curs popririi este de 15 zile socotit fie de la data comunicării, fie de la data scadentei obligației sale de plata către debitorul urmărit silit.
Mai mult prima instanța admite ca motiv al neîndeplinirii obligației de către terțul poprit tocmai greșita interpretare a legii in ceea ce privește concursul de executări, considerând întemeiat faptul că existau popriri anterior înființate ai căror cuantum depășea 2/3 din venitul debitoarei urmărite silit, astfel ca terțul nu aveam cum sa dea curs unei popriri suplimentare.
Mai arată recurenta faptul ca in cazul unui concurs de executări, nu terțul poprit isi aroga dreptul de a face distribuirea de sume, terțul fiind obligat sa procedeze confrom, art.459 Codul de procedura civila de la 1865 iar distribuirea se va face conform art.562-571 Codul de procedura civila de la 1865. A primi teza contrara înseamnă încredințarea administrării popririi terțului poprit, astfel ca organul de executare ar fi lipsit de exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, cu consecințe dezastruoase cum au fost cele produse in cauza Întrucât debitorul urmărit silit a fost prejudiciat prin poprirea unei cote din venitul salarial care a depășit Vi prevăzut de art409 alin.(l) Codul de procedura civila de la 1865 in cazul existentei concursului de executări iar, pe de alta aparte, si creditorul urmăritor T. C. IFN SA a fost prejudiciat întrucât nu a participat la distribuirea de sume conform principiului proportionalității și al rangului creanțelor in concurs. Îndeplinirea obligației de plata cu patru luni întârziere de la data comunicării adresei de înființare a popririi nu echivalează cu îndeplinirea obligațiilor de către terț, ci vine doar in susținerea cererii de validare formulata de subscrisa, cu atât mai mult cu cât instanța de fond a reținut calitatea de angajator al debitorului urmărit silit pentru terțul poprit P. M. atât la data sesizării instanței cu validarea popririi, cat si la data pronunțării instanței de fond.
În drept recursul este întemeiat pe disp. art.3041 Cod procedură civilă de la 1865.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit disp. art.3041 Cod procedură civilă de la 1865, reține că recurenta susține că instanța de fond a interpretat greșit legea când a admis că terțul poprit nu avea cum să dea curs unei popriri care depășea cota de ½ din venitul intimatei.
Susținerea recurentei în sensul că, prin respingerea cererii de validare a popririi s-ar încredința administrarea popririi terțului poprit, se constată însă a fi nefondat, cât timp terțul poprit este un participant la executarea silită, obligat la respectarea dispozițiilor legale privitoare la această fază procesuală, inclusiv a dispozițiilor art.409 Cod procedură civilă de la 1865.
Astfel,conform art.409 al.2 Cod procedură civilă de la 1865, dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși ½ in venitul net lunar al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.
Având în vedere că numai terțul poprit la care s-a înființat poprirea, are cunoștință de sumele de bani urmărite, este evident că doar acesta poate proceda la eliberarea sumei urmărite în cota prevăzută de lege.
De altfel, chiar alin.6 al art.409 Cod procedură civilă de la 1865 precizează că sumele reținute potrivit alin.1-4 se eliberează sau se distribuie potrivit art.562 și următoarele.
Se constată așadar, că urmărirea nu este lăsată la aprecierea terțului poprit, acesta fiind obligat la respectarea dispozițiilor art.409 Cod procedură civilă de la 1865.
Cum terțul poprit a făcut dovada concurenței mai multor urmăriri asupra venitului net lunar al debitorului ce depășește ½ din acest venit, în mod corect nu a procedat la eliberarea sumelor ce depășeau această cotă.
Față de aceste considerente, văzând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre deopotrivă legală și temeinică, în baza art.312 Cod procedură civilă de la 1865, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta creditoare T. C. IFN SA cu sediul în București, ., nr. 8-12, . împotriva încheierii pronunțată la data de 15 mai 2015 de către Judecătoria M. în dosarul nr. 1_, intimată debitoare fiind P. E. domiciliată în M., ., nr. 12, ., ., intimat terț poprit fiind P. M. cu sediul în M., ., nr. 15, județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2015.
Președinte,Judecători,
S. D. Brînzică B. C. M. G.
Grefier,
S. E. S.
J .f. D. C. D.
Judecătoria M.
dosar nr._
red. CMG/AN
2 ex./30.09.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 492/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
