Contestaţie la executare. Decizia nr. 426/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 426/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 426
Ședința publică din 12.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – S. I.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D-ța., împotriva sentinței civile nr.4051/05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare ., cu sediul în D., ., jud. D-ța, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat V. I. M., cu sediul în com. Aninoasa, .. 127, jud. D-ța, intimat fiind B. T. M., cu sediul în Târgoviște, .. 32, ., .-ța, dosarul având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, au lipsit reprezentantul apelantei contestatoare, intimații, avocatul intimatei . .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, și întrucât s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
La Judecătoria Târgoviște a fost înregistrată, sub numărul_, contestația la executare astfel cum a fost lămurită, formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești citată la sediul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații . și B. T. M..
S-a arătat în contestația introductivă că: prezenta contestație la executare este formulată împotriva somației din data de 10.07.2013 și a încheierii din data de 10.07.2013, emise în dosarul de executare nr. 511/2013 de către Biroul Executorului Judecătoresc T. M. T.; se solicită suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În urma lămuririlor date prin cererea de la fila 22, contestatoarea a arătat că se solicită anularea somației și a încheierii, ambele emise la data de 10.07.2013 în dosarul numărul 521/2013 instrumentat de B. T. M. T..
Motivând cererea de contestația la executare, în esență, contestatoarea a afirmat următoarele: la data de 11.07.2013 au fost comunicate Administrația Finanțelor Publice Târgoviște somația nr. 511 din 10.07.2013 precum și încheierea din 10.07.2013 în dosarul de executare nr. 511/2013 de către Biroul Executorului Judecătoresc T. T..
Față de acțiunea inițiată de către Biroul Executorului Judecătoresc T. pentru creditorul . în baza sentinței civile nr. 2941/7.11.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, solicită anularea formelor de executare precum și suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În ceea ce privește dobânda legală solicitată în temeiul art. 124 din O. G. nr. 92/2003, rep. privind codul de pr. fiscală cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 120 alin. 7 din același act normativ rap. la prevederile art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz, din actul normativ precitat menționează următoarele:
Art. 124 „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzii se face la cererea contribuabililor”;
Nivelul dobânzii este cel prevăzut de art. 120 alin. 7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează după caz, sumele solicitate de plătitori,
Art. 120 alin. 7 „nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale”.
Art. 177 alin. 2 prin excepție de la prevederile alin. 1 sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere”.
Art. 70 termenul de soluționare a cererilor contribuabililor: ,,Cererile depuse de către contribuabili potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. În situațiile în care pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luare deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate”.
Solicită ca instanța să observe că în sentința nr. 2941/7.11.2012 data de Tribunalul Dâmbovița se stipulează că, pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții vor fi obligați să achite și dobânda legală calculată conform art. 124 din O. G. nr. 92/2003, căci potrivit textului legal precitat, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
În cuprinsul art. 117 alin. 1 sunt prevăzute sumele ce pot fi restituite debitorului la cerere iar la alin. 2 este prevăzută o situație de excepție, adică, acest alineat face referire strict la sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
Față de aceste considerente, rezultă că sunt aplicabile în speța dedusă judecății prevederile art. 70 adică suntem în situația unei cereri de restituire ori „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.” Legiuitorul a folosit sintagma ,,după caz”, tocmai pentru ca la art. 117 alin. 2 este prevăzută o situație de excepție și nu regula, și în acest caz, restituirea se face din oficiu și nu la cererea contribuabilului.
Întrucât cererea de restituire a intimatului a fost soluționată cu celeritate, în acest caz fiind înlăuntrul termenului de soluționare de 45 de zile prevăzut de art. 70 motiv pentru care nu s-a calculat dobânda legală.
Astfel organul fiscal nu a făcut altceva decât să respecte legislația în vigoare atât în ceea ce privește termenul de soluționare cât și calculul dobânzii legale.
Având în vedere motivele expuse mai sus solicită instanței, să admită contestația la executare și pe cale de consecință să dispună anularea tuturor actelor de executare emise de către Biroul Executorului Judecătoresc T. M. T. în dosarul de executare nr. 511/2013.
În baza art. 17 din Legea nr. 146/1997, art. 229 din O. G. nr. 92/2003 privind codul de pr. fiscală și art. 7 din Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea O. U. G. nr. 4/2011, ea(contestatoarea) este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a cauțiunii.
În drept: art. 711-712 din codul de procedură civilă și O. G. nr. 22/2002.
În cadrul procedurii de regularizare (art. 200 Cod de procedură civilă) s-au cerut lămuriri care au fost date prin înscrisul de la fila 22, în care contestatoarea a afirmat următoarele:
Intimați în cauză sunt Biroul Executorului Judecătoresc T. M.; creditor ..
Solicită, în temeiul art. 254 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri -cele atașate cererii inițiale și comunicate prin prezenta în 2 exemplare certificate; învederează instanței faptul că își întemeiază acțiunea pe motivele de fapt și de drept invocate în contestație.
Astfel, contestă somația mobiliară din data de 10.07.2013 din dosarul de executare nr. 521/2013 al Biroul Executorului Judecătoresc T. M. T. precum și încheierea din aceeași dată și același dosar de executare.
Prin aceasta, solicită instanței anularea actului de executare contestat.
Mai mult, Biroul Executorului Judecătoresc T. M. are calitate procesual pasivă dat fiind aspectul ca, instituția contestatoare contestă măsurile de executare silită promovate de acesta.
A fost desființată încheierea prin care s-a dispus anularea ca informă a cererii de chemare în judecată, dispunându-se trimiterea la completul C8 civil învestit cu contestația.
Intimatul creditor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.
Motivând întâmpinarea, în esență, intimatul creditor a afirmat următoarele: la data de 7.11.2011 s-a pronunțat de către Tribunalul Dâmbovița sentința nr. 2941 prin care pârâtele: Direcția Finanțelor Publice D,ța, Administrația Fondului metru Mediu, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, au fost obligate să restituie suma de 7.328 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda legală.
De asemenea, pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Ulterior, în termen legal, sentința a fost atacată cu recurs, acesta fiind respins de către Curtea de Apel Ploiești.
După rămânerea definitivă a sentinței 2941/7.11.2011, el (intimatul) s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Târgoviște în vederea executării voluntare a titlului executoriu, astfel cum a fost pronunțat de Tribunalul Dâmbovița.
La momentul la care a primit banii, s-a realizat doar executarea parțială a executării, în acest sens fiind restituite doar taxa de poluare și cheltuielile de judecată, fără a se calcula dobânda legală conform dispozitivului sentinței.
Față de cele arătate, s-a adresat Biroul Executorului Judecătoresc T. M. T., în vederea executării și acestei părți din titlul executoriu, indicând și cuantumul dobânzii, prin raportare la dobânda legală; cererea de încuviințare executare a fost admisă așa cum a fost formulată, executorul procedând la executarea silită.
Față de actele comunicate, debitoarea formulează contestație la executare.
Singurul motiv pentru care se formulează contestație la executare vizează interpretarea dispozițiilor legale privind modalitatea de calcul a dobânzii, făcându-se trimitere la dispoz. art. 124 din O. G. nr. 92/2003, cod pr. fiscală.
Astfel, trebuie observat faptul că debitoarea oricum are un punct de vedere diferit cu privire la momentul de la care s-ar calcula această dobândă, întrucât precizează în cerere aceste aspecte.
Dar, așa cum el (intimatul) a întemeiat cererea de executare, a avut în vedere hotărârea din 18.04.2013, în cauza 565/11, pronunțată de CJUE care la art. 28 stabilește faptul că dobânda trebuie calculată prin raportare la data la care s-a plătit taxa și data la care se restituie.
Astfel, dispozițiile art. 124 Cod fiscal sunt neconforme dreptului european, motiv pentru care aceasta dobândă calculată pentru o taxă de poluare se calculează raportându-se la data la care ea a fost încasată și data la care a fost restituită efectiv.
În ce privește dispozițiile art. 120 alin. 7 ce vizează nivelul dobânzii, urmează ca instanța să observe faptul că acest cuantum a suferit modificări conform modificărilor legislative care au intervenit în timp: 01.01._10- 0,1%; 1.07._10-0,05%; 1.10.2010- până în prezent – 0,04%
C. de 0,04% invocată în contestația la executare este valabilă pentru prezent, iar nu pentru toată perioada.
Prin urmare, nu se poate reține ca executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită a dobânzii pentru suma solicitată de creditor în cererea privind înregistrarea și deschiderea dosarului de executare, calculul dobânzii urmând a se efectua numai după încuviințarea executării silite a hotărârii judecătorești pentru plata dobânzii.
Calculul sumei reprezentând dobânda legală era atributul debitoarei, înainte ca el (intimatul) să formuleze prezenta cerere de executare silită, întrucât în cadrul sentinței, în dispozitiv este prevăzut și plata dobânzii legale, iar criteriile de calcul ale dobânzii sunt următoarele: cuantumul taxei de poluare; data plății acestei taxe, nelegal încasate; data restituirii ei.
Anularea actelor de executare se dispune doar în situația în care vătămarea care s-ar produce nu poate f înlăturată altfel. Aceasta vătămare trebuie indicată în concret de contestatoare, fie prin invocarea prezumții relative de vătămare, fie prin dovedirea unei anume vătămări.
Instanța de fond trebuie să analizeze cererea în cadrul trasat de contestatoare, însă aceasta din urmă nu a invocat vreun astfel de motiv de vătămare.
În drept, art. 205 din Codul de procedură civilă.
Contestatoarea a depus o cerere (f.77) pe care, în dezacord cu dispozițiile legale și cu conținutul ei, a intitulat-o ,,Răspuns la întâmpinare”.
Instanța constată că, în cuprinsul acestei cereri contestatoarea a arătat că, deosebit de motivele expuse, învederează apariția O. G. nr. 8/2014 care reglementează procedura de efectuare a plății tuturor titlurilor executorii și care este în vigoare de la 28.02.2014.În continuare, a citat art. XV din această ordonanță.
După cum se observă cu ușurință, această cerere nu cuprinde nici un petit cu privire la contestația la executare.
În opinia instanței, citarea articolului XV ar putea fi, eventual, un argument (întemeiat/neîntemeiat) pentru o solicitare (petit) anularea executării silite însăși, pentru anularea actelor de executare întreprinse după apariția legii, etc.
În speță, după cum în mod corect a subliniat și intimatul creditor, instanța nu a fost învestită decât cu anume petite pentru anume motiv al contestației la executare, aspecte despre care se va vorbi pe larg mai jos.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.4051/05.11.2014, prin respingerea acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că motivul respingerii contestației lămurită formulată în contradictoriu cu intimatul B., reprezintă o consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia-aspect despre care s-a vorbit mai sus.
Motivul constatării referitoare la cererea de la fila 77 a fost, de asemenea, detaliat la punctul VI al prezentelor considerente.
Titlul executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea silită, la solicitarea intimatei ., în dosarul de executare numărul 521/2013 instrumentat de B. T. M. T., este reprezentat de sentința numărul 2941/2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La f.1,2 în dosarul de executare, atașat în copie, se află un înscris cu aparența cerută de lege, de act oficial (titulatură, aplicare ștampile) ce are caracteristicile cerute de lege pentu a fi titlu executoriu.
Astfel, acest înscris poartă mențiunea că sentința este definitivă și irevocabilă prin respingerea, ca nefondată, a recursului.
În dispozitivul sentinței, se arată că pârâții (printre care și Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița ) sunt obligați să-i plătească intimatei de astăzi ,,suma de 7328 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda legală aferentă.”
Așa cum rezultă din cererea de executare silită (f. 4 în dosarul de executare atașat în copie), se solicită efectuarea executării în vederea obținerii sumei de 3690 lei ce ar reprezenta ,,plata dobânzilor” conform dispozitivului sentinței invocată mai sus ,,în strictă conformitate cu incidența dreptului comunitar în materie, statuat prin cauza C -565/2011”.
În cererea de executare silită, creditorul a detaliat cum a stabilit această sumă.
Cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din 4.07.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul numărul_ (f. 11,12 în dosarul de executare atașat în copie).
Prin somația contestată astăzi (f. 28 în dosarul de executare atașat în copie), contestatoarea a fost somată ca în termen de o zi să-i plătească intimatei suma de ,,4247, 15 lei compusă din 3690, 00 lei reprezentând debit lei și 557,15 lei cheltuieli de executare silită.”
Prin încheierea contestată astăzi (f. 29 în dosarul de executare atașat în copie), executorul a stabilit cheltuielile de executare silită, cheltuieli care s-ar raporta la momentul emiterii încheierii.
În dosarul de executare silită transmis în copie se mai află și alte acte de executare, însă, după cum s-a subliniat mai sus și se va detalia mai jos, instanța de față nu a fost învestită de către contestatoare decât cu două petite iar acestea nu se referă la vreo solicitare de anulare a executării silite însăși sau a altor acte de executare în afara celor două descrise imediat anterior.
Așa cum intimata a subliniat în mod corect, rezultă că prezenta contestatoare a învestit instanța cu anumite petite pentru anume motive.
Mai exact, prin cererea de la fila 22, contestatoarea a arătat că învestește instanța cu o contestație prin care solicită anularea somației și a încheierii, ambele emise la data de 10.07.2013 în dosarul numărul 521/2013 instrumentat de B. T. M. T..
Este evident, apreciază instanța, că nu s-au formulat alte petite astfel încât, respectând art. 22 coroborat cu art. 14 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța în cadrul procesual trasat de către contestatoare, în calitate de inițiator al procesului.
Contestatoarea este singura îndrituită la învestirea instanței, întrucât nicio o normă generală sau specială nu îndrituiește instanța de judecată la autoînvestirea cu alte petite și ori cu o altă cauză a unei cereri de chemare în judecată (contestația la executare fiind o formă specială de manifestare a unei asemenea cereri).
Cauza cererii de chemare în judecată înseamnă situația de fapt calificată juridic sau, cu alte cuvinte, motivarea în fapt și în drept pe care un inițiator al procesului o invocă pentru a putea obține admiterea cererii de chemare în judecată având anume petit/petite (acestea din urmă reprezentând ,,obiectul” cererii de chemare în judecată).
În ceea ce privește cauza contestației la executare, instanța constată că, prin contestația inițială, în esență, s-a invocat un singur motiv care, în opinia contestatorului, ar trebui să atragă anularea celor două acte contestate: faptul că, fiind soluționată cu celeritate cererea de restituire a sumei cu titlu de debit principal (contravaloarea taxei de poluare).
În legătură cu semnificația cererii de la fila 77, instanța a făcut mai multe aprecieri și constatări, la punctul VI al prezentelor considerente, astfel încât nu le va mai relua.
Va sublinia, însă, că niciuna din cele două categorii de motive nu vizează îndeplinirea/neîndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru a se putea constatat anularea singurelor două acte contestate.
De altfel, constată instanța, motivarea cererii inițiale se referă la motivul pentru care, în opinia contestatoarei, nu ar fi trebuit să se fi pornit executarea silită.
Cu alte cuvinte, nu se impută nimic celor două acte contestate în prezenta, ci doar executării silite însăși; nefiind formulată o asemenea solicitare, este evident că nu se poate vorbi despre o cerere de anulare a celor două acte (sau și a altor ,,forme de executare”, ca o consecință a anulării executării silite însăși.
În procedura regularizării, față de inconsecvența terminologiei uzitată de contestatoare, instanța constatase că nu se înțelege dacă se cere anularea executării silite însăși și, separat sau ca act subsecvent, anularea tuturor actelor de executare ori, dacă se cere numai anularea celor două acte de executare indicate în partea de început a contestației la executare concepută într-o formă care încalcă art. 194 Cod de procedură civilă, aplicabil și în materie de contestație la executare-aspect arătat explicit de art. 715 Cod de procedură civilă.
Contestatoarea nu a invocat/dovedit vreo vătămare derivată din modalitatea în care au fost întocmite cele două acte, motivele contestației la executare referindu-se direct (în contestația introductivă) sau indirect (în cererea de la fila 77) la executarea silită însăși.
Referitor la solicitările de anulare a executării silite și a actelor de executare (instanța făcând mai sus aplicarea considerațiilor teoretice ce vor fi enunțate mai jos):
Instanța apreciază că luarea măsurii anulării unui act de executare/unor acte de executare/ unei executări silite, trebuie să se facă după niște reguli și constată că acestea sunt cele reglementate de art. 174 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Art. 703 Cod de procedură civilă (având denimirea marginală ,,Nulitatea executării silite”) prevede în mod explicit că se aplică normele de la art.174 și următoarele Cod de procedură civilă.
Astfel, textul de lege prevede: ,,Nerespectarea dispozițiilor privitoare laexecutarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.”
Instanța constată că art. 174 alin 1 Cod de procedură civilă, definește nulitatea ca fiind acea sancțiune care lipsește de efecte, total sau parțial, actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.
Așadar, condiția premisă pentru a se putea aplica o asemenea sancțiune, este aceea de a se constata nerespectarea unei dispoziții legale.
Potrivit art. 175 și 176, nulitatea poate fi: condiționată de existența unei vătămări; necondiționată, adică independentă de producerea / neproducerea unei vătămări, nulitatea producându-se indiferent dacă a avut loc / nu a avut loc vreo vătămare.
Art. 176 enumeră cazurile de nulitatea necondiționată, acestea referindu-se numai la cerințe legale extrinseci ale actului de procedură.
În cazul acestor nulități, simpla nerespectare a legii, are aptitudinea de a atrage sancțiunea nulității, chiar și dacă s-ar dovedi că nu s-a produs vreo vătămare.
Așa cum rezultă din coroborarea art. 175 cu art. 177, în privința nulităților condiționate, se va aplica sancțiunea nulității numai dacă vătămarea produsă prin nesocotirea cerințelor legii nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului.
În privința nulităților necondiționate, sancțiunea se va aplica dacă a fost invocată în condițiile prescrise de lege și va interveni independent de existența/inexistența unei vătămări.
În privința nulităților condiționate, se remarcă, pe de o parte, categoria nulităților exprese (cele prevăzute de lege în mod expres) iar, pe de altă parte, categoria nulităților virtuale (cele neprevăzute expres de lege, dar care rezultă implicit din înălcarea uneia dintre condițiile de valabilitate a actului de procedură).
Existența acestor categorii și regimul acestora, rezultă din art. 175 alin 2, din care rezultă că, în cazul nulităților expres prevăzute de lege, există o prezumție relativă (partea adversă poate face dovada contrară) că s-a produs o vătămare.
per a contrario, dacă nulitatea nu este prevăzută expres de lege (adică este virtuală), atunci nu există această prezumție că s-a produs o vătămare, cel care invocă nulitatea, trebuind să facă dovada vătămării creată prin nerespectarea dispozițiilor legale.
Deci, în cazul nulităților condiționate, trebuie: 1. să fie încălcată o dispoziție legală; 2.să se fi produs părții o vătămare, ca urmare a respectivei încălcări; 3. vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului (dacă înlăturarea vătămării se poate face prin îndreptarea actului, atunci nu intervine anularea, ci îndreptarea actului-art.177 Cod de procedură civilă).
Instanța mai apreciază că, ținând cont de specificul faptului că o asemenea solicitare se adresează cu privire la o executare silită, înseamnă că, atunci când se pune problema anulării executării silite însăși sau problema anulării unor acte ce vizează executarea contestată, trebuie să fie identificate acele norme care se referă la executarea silită din Codul de procedură civilă sau din alte acte normative, norme ce conțin reguli privind executarea silită, norme în legătură cu care se invocă a fi avut loc încălcarea.
Din toate cele de mai sus, rezultă cu claritate că, având de respectat cadrul procesual trasat de către contestator (obligație a instanței ce este de natură a asigura dreptul la un proces echitabil așa cum este înțeles de practica Curții EDO), în speța de față nu se solicită anularea executării silite însăși și se contestă doar doar două acte de executare, solicitându-se anularea acestora fără a se invoca faptul că, atunci când acestea au fost întocmite s-ar fi încălcat anume norme legale ce s-ar referi la această întocmire (iar nu la executarea silită însăși).
Instanța de fond apreciază că, așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile noului Cod de procedură civilă (ce a abandonat abordarea unora din formele vechiului Cod de procedură civilă), chiar dacă debitorul este încunoștiințat despre o executare silită, acest lucru nu înseamnă că actele anterioare nu ar face parte din faza executării silite și că nu ar putea fi atacate cu contestație la executare.
Mai mult decât atât, legea (art. art. 711 alin 3 Cod de procedură civilă) chiar prevede posibilitatea de a cere, pe calea contestație la executare, anularea încheierii prin care s-a încuviințat executare silită.
Instanța constată că, în Hotărârea CJUE Littlewoods Retail, pe lângă faptul că s-a stabilit că statele au obligația de a plăti și dobânzi pentru indisponibilizarea sumei, Curtea a reținut și că fiecare stat membru este liber să stabilească și condițiile de restituire a dobânzilor; în special, sunt libere să stabilească rata și modul de calcul, dar trebuie să respecte două principii:
Principiul echivalenței, adică să nu se impună condiții mai grele decât cele impuse pentru solicitări similare întemeiate însă pe încălcări ale dreptului intern;
Principiul efectivității, adică să nu facă imposibilă exercitarea dreptului Uniunii sau excesiv de dificilă; adică normele reparatorii să nu aibă ca efect privarea persoanei de o despăgubire adecvată pentru pejudiciul suferit prin indisponibilizarea impozitului.
În cauza I. c. României, instanța constată că s-a făcut, de către Curtea de Justiție, aplicarea principiilor enunțate mai sus, hotărârea pronunțată în cauza I. nereferindu-se decât la obligația statului de a plăti dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil, și nu doar de la data solicitării restituirii.
Așa cum rezultă din cele de mai sus, creditorul era obligat să ceară dobânda și abia apoi, dacă aceasta nu era acordată, atunci aceasta ar fi putut apela la executorul judecătoresc.
În speță, din poziția exprimată de contestatoare în contestația la executare, rezultă cu evidență că (în dezacord cu cauza I. invocată mai sus) aceasta consideră că, prin raportare la ,,celeritatea” soluționării cererii de restituire a taxei de poluare, nu s-ar mai impune acordarea de dobânzi.
Este adevărat că în dispozitivul sentinței nu se arată de când ar trebui să curgă această dobândă, însă, contestatoarea nu a invocat că ar fi trebuit cerută lămurirea dispozitivului, astfel încât instanța de față nu este învestită pentru a cerceta un asemenea motiv, așa cum nu este învestită să analizeze alte aspecte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Ministerul Finanțelor Publice arătând că în conformitate cu art.XV, alin.4 din OUG 8/2014 în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Din sentința ce reprezintă titlu executoriu, rezultă că debitori sunt Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului de mediu, Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești fiind obligată ca și consecință a somației să achite din conturile Ministerului Finanțelor suma executată.
Toate formele de executare sunt întocmite cu indicarea debitorului Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești care de fapt, nu are calitatea aceasta.
În mod nelegal executorul a stabilit termen de o zi pentru plata sumelor datorate, debitoarea neavând posibilitatea de a întreprinde demersurile necesare îndeplinirii obligației de plată.
În drept, art.486, 488 și urm. NCPC, legea 571/2003.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea apelului deoarece motivele de fapt și de drept invocate în motivare, sunt străine de natura pricinii.
Ca prim motiv de apel se invocă OUG 8/2014 în condițiile în care executarea silită este anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ. Al treilea motiv vizează invocarea dispozițiilor OG 22/2002 ce nu au fost invocate în cadrul contestației.
Ca ultim motiv de apel se invocă faptul că nu s-ar fi formulat cerere de executare voluntară, lucru de asemenea care nu a fost invocat în fața primei instanțe de fond.
A susținut intimata că a formulat cerere pentru dobânda legală înregistrată sub nr._/01.10.2014 la care nu a primit nici un răspuns. Ulterior executorul a înființat poprire.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește anularea căii de atac pentru lipsa motivelor de fapt și de drept, tribunalul constată că motivele invocate de apelantă, nu sunt străine de natura pricinii, așa cum eronat susține intimată, motiv pentru care va respinge această apărare.
Astfel, se invocă incidența unor acte normative ce prevăd suspendarea executării silite a anumitor titluri executorii, dispoziții privind respectarea procedurii de punere în executare a hotărârilor judecătorești prin care se prevăd obligații în sarcina organelor fiscale toate aceste aspecte având incidență asupra obiectului acțiunii.
Secția Comercială și de C. Administrativ a Curții de Apel Ploiești a respins recursurile formulate împotriva sentinței civile nr.2941/07.11.2011 a Tribunalului Dâmbovița prin care au fost obligați pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și DGFP Dâmbovița, AFP Târgoviște și Administrația Fondului de Mediu, la plata sumei de 7328 lei reprezentând contravaloare taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală aferentă.
Prin cererea înregistrată sub nr._/01.10.2014 (adresată AJFP Dâmbovița fila 15 dosar apel) intimata . a solicitat restituirea sumei de 7328 lei reprezentând dobânda legală, prin adresa nr._/24.03.2015 (fila 18 dosar apel) intimata comunicând că nu s-a solicitat restituirea dobânzii legale, printr-o altă cerere – nr._/14.05.2012, formulată de apelantă.
În urma pronunțării acestor hotărâri judecătorești, titluri executorii conform Codului de procedură civilă, s-a formulat cerere de executare silită, în urma cărora s-a întocmit de B. T. M. T., somația mobiliară nr.521/10.07.2013 prin care se pune în vedere debitorului ca în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 4247,15 lei reprezentând dobândă legală și cheltuieli de executare silită. Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 04.07.2013 (fila 11 dosar executare silită), pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
Conform art. 711, alin.1 Codul de procedură civilă, partea interesată sau vătămată prin executare poate face contestație împotriva executării silite, a încheierii date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare. Art.171 C.P.Fisc. prevede că „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
Deci, contestația la executare prevăzută de art. 711 cod procedură civilă și de dispozițiile codului de procedură fiscală, reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale.
În conformitate cu art.117, alin.1, lit. f din OG 92/2003 se vor restitui debitorilor, la cerere, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
Art.124 din OG 92/2003 prevede că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 și 21 sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Art.70 la care face trimitere art.124 arată că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar art.117, alin.2, 21 se referă la două termene: unul de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere și cel de al doilea de 5 zile lucrătoare de la data încasării.
Raportat la momentul formulării cererii de executare silită -05.06.2013 (fila 4 dosar execuțional), tribunalul constată că intimata nu a respectat procedura descrisă de dispozițiile fiscale redate anterior, formulând anterior momentul înregistrării cererii de executare silită, cerere la organul fiscal în vederea recuperării debitului stabilit prin hotărâre judecătorească și recuperând doar debitul propriu zis, fără dobânda legală aferentă acestuia.
Cererea înregistrată la data de 01.10.2014 la organul fiscal (fila 15 dosar apel), prin care se solicită calcularea și achitarea dobânzii legale nu poate fi avută în vedere din moment ce ea este înregistrată ulterior declanșării executării silite, din textul de lege - art.117, alin.1, lit. f din OG 92/2003, rezultând că cererea de restituire se formulează anterior declanșării procedurii de executare silită potrivit dreptului comun, scopul legii fiind acela de a da posibilitatea debitorului să execute de bună voie obligația ce îi revine, evitând astfel procedura executării silite.
Referitor la nerespectarea termenului prevăzut de OG 22/2002, așa cum corect a reținut și instanța de fond, apelanta nu a probat faptul că a fost în imposibilitatea de a plăti dobânda legală intimatului, datorită lipsei de fonduri, pentru a se prevala de aceste dispoziții legale, condiția lipsei de fonduri fiind una esențială pentru a se reține aplicabilitatea acestor dispoziții. Aceasta cu atât mai mult cu cât, deși debitorul formulase cerere pentru plata sumelor stabilite prin titlu executoriu, încă din anul 2013, organul fiscal a achitat doar debitul principal, rămânând în pasivitate cu privire la obligația de plată a dobânzii legale.
Cu toate acestea, conform art.XV, alin.1, 4 din OUG 8/2014 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. În cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În speță, hotărârea judecătorească a devenit titlu executoriu, anterior datei de 31.12.2015 astfel încât este îndeplinită condiția impusă de textul de lege citat anterior.
În privința susținerii făcută de apelantă că potrivit art. XV alin. 4 din O.U.G. nr. 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, fără a mai exista temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, astfel cum rezultă din dispozițiile art. XV din actul normativ menționat, tribunalul reține că în conformitate cu pct. 7 al art. XV suspendarea executării silite și plata eșalonată a acestor sume de bani se aplică titlurilor executorii emise până la . acestei ordonanțe și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.
Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. XV pct. 7 tribunalul constată că procedura eșalonării pe 5 ani prevăzută de O.U.G. nr. 8/2014 nu se aplică în speța de față deoarece în cauză procedura de executare silită a fost demarată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv în iunie 2013.
Pentru aceste considerente, potrivit art.480 Codul de procedura civila, tribunalul va admite apelul, va schimba sentința apelată, în sensul admiterii acțiunii și anulării formelor de executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității apelului.
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița din Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D-ța., împotriva sentinței civile nr.4051/05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare ., cu sediul în D., ., jud. D-ța, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat V. I. M., cu sediul în com. Aninoasa, .. 127, jud. D-ța, intimat fiind B. T. M., cu sediul în Târgoviște, .. 32, ., .-ța
Anulează executarea silită din dosarul 511/2013 al B. T. M. T..
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din data de 12.06.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. I. | C. G. | A. Ghiorghița |
Red CG / tehnored CG/ A.Gh
6 ex /01.07.2015
Judecător fond T. E. M.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 111/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
