Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 111-cc
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 111 cc
Ședința din camera de consiliu
din data de 12.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – S. I.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de creditoarea E. K. ROMANIA S.R.L., cu sediul ales în mun. Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul cu nr._, prin care s-a respins cererea privind învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr._/04.05.2007 încheiat între COFIDIS I.F.N. și intimatul debitor D. N., cu domiciliul ., satul I L C., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „învestire cu formulă executorie”.
Apelul este timbrat cu ordinul de plată nr._/18.03.2015, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei .
La apelul nominal, făcut în ședința din camera de consiliu, au lipsit apelanta și intimatul .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că apelul este timbrat, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 07.04.2015 pe rolul acestei instanțe sub nr._ creditoarea E. K. ROMANIA S.R.L. a solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr._/04.05.2007 încheiat între COFIDIS I.F.N. și debitorul D. N., cod numeric personal_, cu domiciliul în ., ., județul Dâmbovița.
În dovedirea cererii, s-a depus în copie cererea de credit personal din data de 26.04.2007, carte identitate debitor, adeverință de salariu, extras din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, contract de vânzare-cumpărare credite din data de 30 iunie 2010, dovada achitării taxei de timbru, împuternicire.
Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu din data de 14.04.2015 Judecătoria Moreni a respins cererea formulată de petent.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: prin cererea de credit personal din data de 26.04.2007 debitorul D. N. a solicitat creditorului COFIDIS I.F.N. acordarea unui credit în valoare de 4000 de lei. În Cererea de credit se stipulează la art. 1.5 următoarele: „contractul de credit ia naștere la data primirii de către împrumutat a avizului scris de acceptare a contractului de către împrumutător sau la data viramentului fondurilor în contul bancar al împrumutatului dar mereru la data producerii primului eveniment.(…).” În aceste condiții, înscrisul depus de petentă dovedește existența unei simple oferte adresate instituției financiare de către solicitantul creditului, iar nu nașterea valabilă a unui contract de împrumut bancar.
Nefiind demonstrată încheierea valabilă a unui contract de credit bancar și, implicit, existența obligației de restituire a unei sume de bani, nu sunt îndeplinite a două condiții esențiale impuse de lege (art. 632 și art. 662 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) pentru încuviințarea executări silite: existența unei creanțe certe, lichide și exigibile și caracterul de titlu executoriu al înscrisului în baza căruia se realizează executarea silită. Din interpretarea dispozițiilor art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, precum și a art. 632 și art. 662 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), rezultă că înscrisul probator al unui contract de credit dobândește caracter de titlu executoriu dacă și numai dacă acesta dovedește prin însăși conținutul său nașterea convenției de împrumut. A contrario, acceptarea tacită de către instituția financiară a ofertei de creditare nu procură acesteia un titlu executoriu (care prin definiție este întotdeauna un înscris ce constată o creanță certă), indiferent de formalitățile prealabile întocmite. Pentru stabilirea existenței și limitelor obligației de restituire este necesară administrarea altor probe decât înscrisurile acceptate de debitor sau opozabile acestuia, ceea ce nu se poate realiza în cadrul executării silite de către executorul judecătoresc sau de către instanța chemată să soluționeze cererea de învestire cu formula executorie, ci numai în cadrul unei proceduri contencioase inițiate printr-o cerere chemare în judecată.
Împotriva încheierii de ședința din camera de consiliu . SRL București, în calitate de creditoare, a declarat apel.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta-creditoare a solicitat admiterea cererii de învestire deoarece a fost interpretată greșit clauza contractuală privind acceptarea tacită de către instituția financiară a ofertei de creditare nu procură acesteia un titlu executoriu. Astfel, caracterul de titlu executoriu al contractului de credit este afectat de condiția punerii la dispoziția împrumutatului a sumelor de bani solicitate.
Potrivit art.120 din OUG 99/2006 contractele de credit inclusiv de garanție reală sau personală, încheiate cu o instituție de credit constituie titluri executorii.
Punerea fondurilor bănești la dispoziția împrumutatului reprezintă o formă de manifestare a executării contractului și nu însăși modalitatea de încheiere a contractului.
Prin existența semnăturii împrumutatului pe formularul preimprimat este îndeplinită condiția existenței unei manifestări de voință din partea debitorului.
Analizând încheierea apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Prin înscrisul intitulat „cerere proxicredit” întocmit la 04.05.2007 debitorul D. N. și-a exprimat consimțământul în sensul obținerii unui credit în sumă de 4.000 lei.
Într-adevăr, potrivit art.120 din OUG 99/2006 contractele de credit sunt titluri executorii, aceeași prevedere regăsindu-se și în aart.632, alin.2 codul de procedura civilă.
Art. 632 cod proc. civilă dispune în sensul că „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”. Art.665, alin.5, pct.2, 3 din codul de procedura civilă prevede că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: hotărârea sau după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu, înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege.
Într-adevăr art.662 codul de procedura civilă prevede că nici o executare silită nu poate începe decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, definind creanța lichidă ca fiind acea creanță ce poate fi determinată sau determinabilă cu ajutorul titlului executoriu ce conține elementele necesare pentru determinarea valorii ei. De asemenea, creanța este exigibilă când obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
În speță, s-a stipulat printr-o clauză contractuală stabilită de părți (art.1, pct.1.5), ca contractul de credit să ia naștere la data primirii de către împrumutat a avizului scris de acceptare a contractului de către împrumutător sau la data viramentului fondurilor în contul bancar al împrumutatului, dar mereu la data producerii primului eveniment. În plus, la finalul contractului se prevede că „această ofertă este valabilă 3 luni de la data semnării cererii Proxicredit de către Cofidis IFN”.
Față de cele stabilite în contract, este necesară interpretarea voinței părților. Prin interpretarea contractului înțelegem operațiunea de determinare și clarificare a conținutului contractului, a clauzelor sale, în scopul stabilirii drepturilor și obligațiilor născute din acesta, privitor la care există un litigiu între părțile contractante. Principala regulă este cuprinsă în art. 1266 alin. 1 noul cod civil și consacră prioritatea voinței reale și concordante a părților: „Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor”. Deci, interpretarea contractului presupune stabilirea voinței reale a părților, chiar dacă cuvintele în care a fost exprimată sunt nepotrivite.
Trebuie avute în vedere și disp. art. 1266 alin. 2 noul Cod Civil care furnizează o . criterii subsidiare menite să simplifice identificarea voinței reale a părților contractante: scopul contractului, negocierile purtate de părți, practicile statornicite între acestea, comportamentul părților ulterior încheierii contractului. În plus, acest procedeu trebuie să aibă loc într-o manieră sistematică, motiv pentru care: „Clauzele se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul contractului” (art. 1267 noul Cod Civil). Așadar, clauzele contractului trebuie interpretate coordonat. Ele alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul contractului. Numai așa este posibilă decelarea voinței reale a părților.
Rezultă deci, că părțile au convenit să supună nașterea contractului, condiției îndeplinirii ulterioare a unei formalități, respectiv aceea de comunicare către beneficiarului liniei de credit, a avizului scris de acceptare a contractului din partea împrumutătorului.
În opinia tribunalului, această condiție este îndeplinită prin completarea și semnarea rubricilor din finalul contractului, în cuprinsul cărora se arată suma împrumutată precum și faptul că aceasta va fi transferată în contul împrumutatului, care la rândul său a semnat această mențiune.
În aceste condiții, în temeiul art.480, prima ipoteză, Codul de procedura civila, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot încheierea apelată, în sensul învestirii cu formulă executorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de creditoarea E. K. ROMANIA S.R.L., cu sediul ales în mun. Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul cu nr._, intimat debitor fiind D. N., cu domiciliul ., satul I L C., județul Dâmbovița.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite cererea și dispune învestirea cu formulă executorie a contractului de credit nr._/04.05.2007.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din data de 12.06.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. I. | C. G. | A. Ghiorghița |
Red CG/ tehnored A.Gh
Judecător fond D. C. D.
5 ex / 01.07.2015
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 424/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 426/2015. Tribunalul... → |
|---|
