Contestaţie la executare. Decizia nr. 306/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 306/2015
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I C.
DECIZIA NR. 306
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în municipiul București, sectorul 6, .. 401A, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, având CUI_, împotriva sentinței civile nr. 3281 pronunțată la data de 17.09.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare .., cu sediul procesual ales la Cabinetele de avocat „A. C. F. și A. A.” din municipiul B., .. 3, ., ., având ca obiect contestație la executare.
Prezența pãrților și susținerile acestora au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 10 aprilie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 17 aprilie 2015 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, iar apoi a amânat pronunțat la 24 aprilie 2015 având nevoie de timp pentru studiul actelor dosarului, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ / din data de 03.02.2014, contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) - CESTRIN, și S. C. Profesională de Executori Judecătorești M. D. și M. A. D., a solicitata instanței anularea tuturor actelor de executare din dosarul nr.617/2013 al SPCEJ M. D. și M. A. D..
În motivarea cererii, contestatoarea a menționat că la data de 27.01.2014 i s-a adus la cunoștință înființarea popririi în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/01.03.2011, ocazie cu care i-au fost comunicate și somația mobiliară, înștiințarea privind măsura popririi, încheierea din data de 22.08.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, încheierea nr.617/14.01.2014 și procesul-verbal de contravenție . nr._/01.03.2011.
Pe cale de excepție contestatoarea a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, în conformitate cu dispozițiile art.14 din OG nr.2/2001, dar și prin raportare la decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 10.06.2013.
Contestatoarea a precizat și că tariful de despăgubire a fost anulat printr-o lege mai favorabilă, respectiv Legea nr.144/2012.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea apreciază că sunt mult prea mari față de cuantumul sumei datorate și trebuie să fie proporționale cu munca depusă în dosarul de executare.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitata încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele din codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.14 din OG nr.2/2001 și ale Legii nr.144/2012, art.II.
La contestație au fost anexate următoarele înscrisuri: înștiințarea privind măsura popririi emisă la data de 14.01.2014 în dosarul de executare nr.617/2013 (f.7), procesul-verbal de contravenție . nr._/01.03.2011 (f.8), somația mobiliară, (f.9) și încheierea din data de 22.08.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ (f.10).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc deoarece coroborând prevederile procedurale cu cele ale Legii nr.188/2000 se desprinde concluzia că, executorul judecătoresc dobândește calitate procesuală pasivă doar în contextul în care refuză începerea sau continuarea executării silite, omite sau îndeplinește actele de executare în mod neregulat, interpretează greșit titlul executoriu ori fixează termene de îndeplinire a actelor de procedură este limitele maxime prevăzute de lege, ceea ce nu se regăsește în cauza de față.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației, sens în care a menționat că în urma efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constata în data de 01.03.2011 că vehiculul aparținând contestatoarei a circulat pe drumurile publice fără să dețină rovinietă valabilă, așa cum este definită de art.1 indice 1 din norma de referință, respectiv OG nr.15/2002.
În scopul sancționării faptei contravenționale, a fost emis procesul-verbal . nr._/01.03.2011, în termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din OG nr.2/2001.
În ceea ce privește comunicarea procesului verbal de contravenție, aceasta s-a făcut prin scrisoare recomandată cu conformare de primire, conform dispozițiilor art.27 din OG nr.2/2001.
În sensul solicitării de a se anula toate actele de executare realizate pe fundamentul unui act sancționator temeinic și legal, contestatoarea invocă aplicabilitatea Legii nr.144/2012 raportată la prevederile constituționale.
În acest sens, intimata menționează că art.II din Legea nr.144/2012 se referă exclusiv la situațiile în care, contravenientul căruia i s-a întocmit proces-verbal de constatare a contravenție și i s-a aplicat tariful de despăgubire, a formulat plângerea împotriva acestuia în termenul legal. În cauza de față, chiar contestatoarea a recunoscut că nu a atacat pe fond procesul-verbal de contravenție.
Prin Decizia Curții Constituționale nr.228/2007 s-a avut în vedere faptul că potrivit textului de lege criticat dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. Din acest punct de vedere sintagma „ nu se mai sancționează” trebuie înțeleasă că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
În lumina prevederilor constituționale raportate la dispozițiile art.12 alin.1 din OG nr.2/2002, textul invocat face referire expresă la situația în care legea de referință nu mai califică fapta drept contravenție, or prevederile art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, atât în forma existentă la data constatării contravenției, cât și în forma modificată la data de 27 iulie 2012 prin Legea nr.144/2012, reiese faptul că „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă este considerată, în continuare, contravenție”. Astfel, actul sancționator cu sancțiunile aferente, a fost încheiat pentru o faptă considerată contravenție și la momentul întocmirii acestuia și la data intrării în vigoare a legii contravenționale mai favorabile.
În privința cheltuielilor de executare, intimata a apreciat că acestea au fost calculate cu respectarea dispozițiilor O.M.J. nr.2550/200, ale art.39 din Legea nr.188/2000 și ale art.669 NCPC.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 NCPC.
La data de 27.05.2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare (f.45) prin care a solicitat instanței respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc apreciind și admiterea contestației.
Contestatoarea a invocat și dispozițiile Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 10.06.2013 care a statuat cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, apreciind prin raportare la aceste dispoziții legale, că în cauză procesul-verbal nu a fost comunicat conform dispozițiilor legale, sens în care a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Prin sentința civilă nr. 3281 /17.09.2014 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SCPEJ M. D. și M. A. D., s-a admis excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale invocată de contestatoare. A fost admisă contestația formulată de contestatoarea ., au fost anulate formele de executare emise în dosarul de executare nr. 617/2013 al S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D. în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/01.03.2011 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A. S-a respins cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a analizat cu prioritate excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale apreciind-o întemeiată . În acest sens a reținut că această prescripție este reglementată de OG nr.2/2001 în art.14, conform căruia „executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”.
În raport de admiterea excepției prescripției mai sus menționate, instanța a admis contestația la executare și a anulat formele de executare emise în dosarul de executare nr. 617/2013 al S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D. în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/01.03.2011 încheiat de C.N.A.D.N.R. S.A.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. M. A. D. instanța de fond constatând că nu există identitate între persoana acestui intimat și persoana față de care se poate pretinde realizarea dreptului, potrivit art. 1, 2, 7, 57 și 58 din Legea 188/2000, conform cărora executorul judecătoresc îndeplinește un serviciu de interes public, actele îndeplinite de acesta sunt supuse, în condițiile legii, controlului judecătoresc, iar atribuțiile sale sunt acelea de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii, context în care executorul nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesuală activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmi în cadrul unui dosar execuțional, a admis această excepție.
În ceea ce privește cererea de suspendare, instanța a respins-o, motivat de faptul că nu a fost achitată cauțiunea, conform dispozițiilor art.718 alin.2 Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Târgoviște, C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a declarat apel.
Prin motivele de apel, apelanta a arătat că executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu, procesul verbal de constatare a contravenției . 11, nr._/01.03.2011, instanța admițând această cerere, că împotriva actelor de executare a formulat contestație la executare debitorul, contestație ce formează obiectul dosarului nr._ .
Apreciază apelanta că în mod netemeinic și nelegal s-a admis contestația la executare pe motivul că procesul verbal de constatare a contravenției nu s-ar fi comunicat contravenientei.
Se arată că procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin procedura de afișare la sediul contravenientei că, potrivit art.27 din OG 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
Se mai arată că debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
De asemenea, se solicită instanței de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art.638 NCPC raportat la art.640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentele sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art.662 alin.1-3 NCPC.
Totodată, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuvintarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura încuvințării executării silite este o procedura necontenciosa, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Referitor la prescripția executării sancțiunii contravenționale invocate de către debitor potrivit art. 14 din OG 2/2001, se face precizarea ca prescripția este incidentă numai asupra sancțiunii contravenționale înscrise in procesul verbal, neavand efecte in ceea ce privește latura civila, respectiv asupra despăgubirilor civile, întrucât acțiunea civila este guvernata de reguli specifice.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR- SA în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si în consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul ca în speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Prin urmare, în aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
În baza acestor considerente, se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile apelate în sensul respingerii contestației la executare, precum si a cererii de suspendare a executării.
În drept se invocă prevederile art.466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii de apel.
Prin întâmpinarea formulată, intimata ., a solicitat respingerea apelului apreciind că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
Se apreciază că procesul verbal de contravenție nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi executat .
Caracterul de titlu executoriu, se precizează prin întâmpinare, este dat conform prevederilor legale numai procesului verbal comunicat dar necontestat sau hotărârii judecătorești irevocabile.
În ceea ce privește apărările apelantei referitoare la comunicarea procesului verbal, se arată că, inclusiv dispozițiile OGR 2/2001, respectiv dispozițiile art. 27 teza I, raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin.(2 ) și art. 31 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 stabilesc că procesul verbal de contravenție se comunică prin poștă cu aviz de primire.
Referitor la tariful de despăgubire, acest tarif este accesoriu amenzii și este inclus în procesul verbal, urmând regimul juridic al acestuia.
În drept s-au invocat art 205-206 coroborat cu art 480 al.1 noul Cod de procedură civilă.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/01.03.2011 s-a aplicat contravenientului sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei, acesta fiind obligat și la plata despăgubirii. Procesul verbal a fost comunicat contravenientului conform dovezi depuse la dosar (pag. 54) la data de 07.07.2011, iar prin încheierea din 22.08.2013 s-a încuviințat executarea silită împotriva procesului verbal de contravenție.
Având în vedere situația de fapt mai sus reținută, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 din OG 2/2001 potrivit cărora executarea sancțiunilor contravenționale se prescriu în cazul necomunicării procesului verbal de contravenție în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Pentru a aceste considerente în raport de care se constată ca fiind netemeinică susținerea apelantei referitoare la respectarea prevederilor legale privind comunicarea procesului verbal de contravenție ce constituie titlul executoriu în prezenta cauză, tribunalul constată ca fiind legală soluția instanței de fond urmând ca în baza art. 480 C.pr.civ. să dispună respingerea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în municipiul București, sectorul 6, .. 401A, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, având CUI_, împotriva sentinței civile nr. 3281 pronunțată la data de 17.09.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare .., cu sediul procesual ales la Cabinetele de avocat „A. C. F. și A. A.” din municipiul B., .. 3, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
GREFIER,
I. M.
Judecător fond:M. C. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red.M.I./Tehnored.A.Gh./O.N.
4 ex./22.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 713/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 309/2015. Tribunalul... → |
|---|
