Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 272/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 272/2015
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.272
Ședința publică din 16.04.2015
Instanța compusă din:
Președinte: M. M.
Judecător: B. L.
Grefier: Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.2097/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. R. M. S.R.L., cu sediul în comuna Tărtășești, ., C._, dosarul având ca obiect contestație la executare.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.30 din O.U.G. nr.80/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță.
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. (1) din codul de procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, la o zi, apreciind că acesta este un termen optim și previzibil.
Socotindu-se lămurit, tribunalul, în baza art. 244 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința publică din aceeași zi.
Astfel, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat, incidente de soluționat sau probe de administrat, precum și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra apelului de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ contestatoarea S.C. R. M. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Administrația Fiscală pentru Contribuabili M. și Mijlocii Dâmbovița, a contestat, în temeiul dispozițiilor art. 711- 719 Cod procedură civilă, actele de executare efectuate de intimată în dosarul de executare nr. 225/15/35/_/8265 nr. 6590/5.09.2013, respectiv titlul executoriu, somația nr. 15/_ /8265 și a solicitat suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că înțelege să conteste executarea silită începută de către intimată în baza titlului executoriu nr. 6548 reprezentat de cele două procese verbale de constatare și sancționare a contravențiilor menționate în titlu executoriu și anume: procesul verbal nr._ din 15.06.2013 cu termen legal de plată la data de 14.08.2013; și procesul verbal cu nr._ din 15.06.2013 cu termen de plată la 14.08.2013, prin care societatea a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 8.000 lei respectiv 4000 lei, că cele două procese verbale de contravenție în baza cărora s-a emis titlul executoriu, nu au fost comunicate, cu atât mai puțin în termenul de 30 de zile, despre existența lor aflând abia în momentul în care a primit titlul executoriu nr. 6548, respectiv somația nr. 15/_ /8265 acte emise de intimată, că cele două procese verbale de contravenție nu au fost semnate de nici un reprezentant al contestatoarei și nici de un martor care să ateste existența acelei fapte, că atacarea actelor de executare silită făcute în baza celor două procese verbale de constatare și sancționare a contravenției se face în baza codului de procedură civilă coroborat cu OG 2/2001, că art. 39 alin 4 din O.G. nr. 2/2001 stipulează că împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare în condițiile legii. O.G. nr. 2/2001 prevede posibilitatea atacării procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia și că procesul verbal neatacat devine titlu executoriu fără nicio altă formalitate.
A mai menționat contestatoarea că nu a luat cunoștință de încheierea acestor procese verbale, prin care a fost sancționată și, ca atare, nu a putut beneficia de calea de atac prevăzută de art. 31 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesele verbale trebuiau să îi fie comunicate, conform dispozițiilor din legea cadru, putând să achite sancțiunea contravențională în 48 de ore, într-un alt interval de timp, sau să-l conteste și că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că executarea silită a început fără să fie respectate dispozițiile imperative prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind comunicarea procesului verbal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711-719 Cod procedură civilă, art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 și O.G. 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că, potrivit procesului verbal cu nr._ din 15.06.2013, societatea a fost amendată cu sumă de 4000 lei, iar conform procesului verbal nr._ din 15.06.2013 cu suma de 8000 lei, că procesele verbale au fost aduse la cunoștință contestatoarei prin afișare la ușa principală a imobilului în data de 05.07.2013, însă nu au fost contestate, că au fost comunicate instituției spre executare fiind emis titlul executoriu nr. 6548/05.09.2013 și somația 6590/05.09.2013, că deși contestatoarea susține că nu i-au fost comunicate cele două procese verbale și că a luat cunoștință de acestea doar în momentul comunicării titlului executoriu, contestatoarea a avut posibilitatea contestării acestora de la acel moment, însă până în prezent nu au fost contestate, că organul fiscal nu a făcut decât să procedeze la emiterea formelor de executare în conformitate cu prevederile art. 141 și 145 din O.G. nr. 92/2003.
În conformitate cu prevederile art. 718 Cod procedură civilă, se poate solicita suspendarea executării în urma plății unei cauțiuni stabilită de instanța de judecată, că în temeiul art. 15 din Leg. 554/2004 consideră că în cauză nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale prevăzute de dispozițiile art. 14 alin 1 din Legea 554/2004, respectiv caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, că contestatoarea nu își motivează această cerere și nici nu aduce vreo probă concretă din care să rezulte existența unui caz bine justificat și producerea unei pagube iminente, că nu a justificat în mod credibil cererea sa, făcând simple afirmații imposibil de verificat în cadrul acestui proces, că introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal și că instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani o cauțiune de până la 2.000 lei.
S-a precizat că în situația în care se vor considera întrunite cele două condiții esențiale prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv caz bine justificat și iminența producerii unei pagube apreciază că este necesară depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
În situația în care societatea contestatoare nu depune cauțiunea de până la 20 % din cuantumul sumei contestate, se solicită respingerea ca nefondată a cererii de suspendare.
În urma administrării probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.2097/28.05.2014, Judecătoria Târgoviște a respins cererea de suspendare a executării silite, a admis contestația la executare și a anulat actele de executare emise de intimată în dosarul de executare nr. 225/15/_ /8265.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesele verbale de contravenție nr._ din 15.06.2013 și nr._ din 15.06.2013 a fost sancționată contestatoarea cu amendă în cuantum de 4.000 și respectiv 8.000 lei. Comunicarea proceselor verbale de contravenție s-a făcut prin afișare la sediul contestatoarei.
A reținut instanța de fond că, în acest context, acestea nu au caracter executoriu întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 37 din O.G. nr. 2/2001. Potrivit articolului menționat, doar procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin. (1) din același act normativ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Procesele-verbale nu au fost comunicate legal, astfel că nu sunt executorii deoarece potrivit art. 27 teza I, raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind soluționarea unui recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu.
Instanța de fond a apreciat că actele de executare atacate sunt nelegal întocmite, întrucât nu sunt întocmite în baza unui act care să constituie titlu executoriu potrivit legii.
Chiar dacă se consideră că procesele verbale în cauză ar constitui titluri executorii, în raport de faptul că nu s-a făcut dovada comunicării potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, în termenul prevăzut de art. 14 din O.G. 2/2001, executarea amenzii contravenționale fiind prescrisă, actele de executare efectuate în temeiul acestora nu sunt legale, condiții în care nu mai apare ca fiind necesară analizarea celorlalte motive de contestație.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimata, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii și menținerea ca legale și temeinice a formelor de executare. A arătat apelanta că, în mod eronat instanța de fond a admis cererea formulata de societatea contestatoare și a anulat executarea silită începuta împotriva acesteia, motivat de faptul ca procesele-verbale de contravenție nu au fost comunicate conform prevederilor O.G. nr. 2/2001.
Procesele-verbale de constatare a contravențiilor nr._ din data de 15.06.2013 și nr._ din data de 15.06.2013 au fost aduse la cunoștința contestatoarei prin afișare la ușa principală a imobilului în data de 05.07.2013, conform prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește motivarea instanței de fond referitoare la modalitatea de comunicare a titlurilor executorii, pornind de la interpretarea gramaticală a normei, cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt alternative, fără a exista vreo ordine de preferință între ele, iar recurgerea la una dintre acestea este necesară și suficientă, pentru ca procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită.
Atunci când procedura de comunicare s-a realizat prin poștă, cu aviz de primire, iar destinatarul corespondenței, deși a fost avizat, nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței ori a refuzat expres primirea acesteia, comunicarea a fost considerată legal îndeplinită, fără a mai fi necesară îndeplinirea acesteia prin afișare.
Termenul de 15 zile pentru introducerea plângerii contravenționale va curge fie de la data la care destinatarul corespondenței a fost avizat, fie de la data la care a expirat termenul de păstrare a corespondenței la oficiul poștal și aceasta a fost returnată ori de la data exprimării refuzului expres de primire, consemnată de lucrătorul oficiului poștal.
Potrivit art. 37 din Ordonanța 2 din 12 iulie 2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Astfel, societatea intimata nu a făcut dovada, nici până la această dată a contestării celor doua procese - verbale de contravenție chiar și după luarea la cunoștință de acestea in cadrul prezentului dosar.
În temeiul art. 39 din același act normativ organul constatator este obligat să trimită procesul verbal de contravenție spre executare silită către organul de executare de la domiciliul sau sediul debitorului. Conform prevederilor art. 141 alin. 8 din Codul de procedură fiscală "În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente ".
OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede în mod expres la art. 142 alin. 2 că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În prezentul litigiu, întrucât intimata nu a achitat obligațiile de plată la termenul scadent, s-a procedat la emiterea somației si a titlului executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 și art.145 din O.G. nr. 92/2003.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau/ și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanța sau/ și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță. Creanța este exigibilă atunci când ea nu a fost achitată până la termenul de scadență convenit; astfel, arată apelanta, consideră că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 662 Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii pronunțată de instanța de fond și menținerea ca legale și temeinice a formelor de executare.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 470 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 571/2003, O.G. nr. 92/2003 și O.G. nr. 2/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că, prin sentința civilă nr.2097/28.05.2014, Judecătoria Târgoviște a respins cererea de suspendare a executării silite, a admis contestația la executare și a anulat actele de executare emise de intimată în dosarul de executare nr. 225/15/_ /8265.
Cu privire la situația de fapt ce a generat litigiul de față, în mod corect, s-a reținut de către instanța de fond că prin procesele verbale de contravenție nr._ din 15.06.2013 și nr._ din 15.06.2013 a fost sancționată contestatoarea cu amendă în cuantum de 4.000 și respectiv 8.000 lei. Comunicarea proceselor verbale de contravenție s-a făcut prin afișare la sediul contestatoarei. De asemenea, în mod corect, s-a reținut punerea în executare a acestor două procese verbale după ce au fost comunicate prin afișare la sediul contestatoarei.
Cu privire la normele de drept aplicabile, acestea sunt cele arătate de părți și indicate pe larg în motivarea instanței de fond, respectiv dispozițiile art. 14, art. 25, art.27 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001 precum și dispozițiile art. a41 din Codul de procedură fiscală.
Primul motiv de apel este neîntemeiat deoarece problema de drept a valabilității comunicării proceselor verbale de contravenție a fost dezlegată, astfel cum reține și instanța de fond, de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea Deciziei nr. 10/ 2013 privind soluționarea unui recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Susținerea apelantei că modalitățile de comunicare prevăzute de art. 27 teza i din O.G.2/2001 sunt alternative nu este în concordanță cu conținutul deciziei nr. 10/2013, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată.
În conformitate cu textul art. 27 din O.G. 2/2001 exista obligația comunicării procesului verbal de contravenție prin poștă, cu aviz de primire și, în măsura în care nu se putea realiza comunicarea, obligația comunicării din nou a acestuia, prin afișare. Dacă se făcea dovada unei astfel de comunicări procesul verbal (în speță ambele procese verbale), putea fi pus în executare, reprezentând titlu executoriu, conform dispozițiilor art. 141 alin. 1 coroborat cu dispozițiile art. 31 din O.G.1/2001. Cum în cauză nu a fost făcută această dovadă, în mod legal, instanța de fond a considerat că actele de executare silită au fost nelegal întocmite.
Al doilea motiv de apel este privit de tribunal ca fiind fără legătură cu cauza deoarece arată când o creanță este certă, lichidă și exigibilă. Cum comunicarea procesului verbal nu a fost efectuată legal, creanța cuprinsă în el nu putea deveni certă, lichidă și exigibilă. Astfel cum reține și instanța de fond, în finalul motivării sale, chiar dacă s-ar considera că procesele verbale în cauză ar constitui titluri executorii, în raport de faptul că nu s-a făcut dovada comunicării potrivit dispozițiilor legale reținute, în termenul prevăzut de art. 14 din O.G. 2/2001, executarea amenzii contravenționale fiind prescrisă, actele de executare efectuate în temeiul acestora nu ar putea fi considerate ca legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge apelul, păstrând ca legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta - contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.2097/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ . în contradictoriu cu intimata S.C. R. M. S.R.L., cu sediul în comuna Tărtășești, ., C._.
Păstrează sentința apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.04.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
M. M. | B. L. | Acxinia N. |
j.f N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Red. M.M./Tehnored D.N./M.M
4 ex./07.05.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
