Partaj judiciar. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 261/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 261
Ședința publică din data de 14.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil promovat de apelanta reclamantă pârâtă N. E. domiciliată în comuna Sălcioara, ., județul Dâmbovița împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 14 mai 2013, precum și a sentinței civile nr. 3215 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._/315/2014, apelantul pârât reclamant fiind P. M. domiciliat în Târgoviște, ., nr. 631, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect apel partaj bunuri comune.
Dezbaterile și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2015 care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi 14 aprilie 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._/315/2011, reclamanta N. (fostă P.) E. l-a chemat în judecată pe pârâtul P. G. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei.
În fapt, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în data de 24.04.1976, iar căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 2748/14.09.2011, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, iar în timpul căsătoriei au dobândit o casă, situată în . nr. 63, ce a fost construită de ambii soți prin contribuții cel puțin egale, formată din 3 dormitoare, o sufragerie, o bucătărie, o baie și 2 holuri, baie cu duș, solicitând un drept de superficie ori servitute, raportat la cota parte ce i se cuvine, în caz de împărțire în natură, mobilier și obiecte electrocasnice, după cum urmează, în bucătărie: dulap pentru veselă, colțar, 2 mese, dulap suspendat, aragaz, frigider, combină frigorifică; în sufragerie: o vitrină, 3 mese (una din lemn, pentru 12 persoane, 2 mese rotunde din sticlă), 2 servante pentru veselă; în dormitoare: 3 șifoniere, 2 biblioteci, 2 paturi duble, un colțar cu fotoliu, un recamier, 3 televizoare, 2 oglinzi sculptate, 4 covoare, aparatură electronică(casetofon, magnetofon), 2 mașini de cusut (una electrică alta manuală).
Reclamanta a menționat că este de acord ca în situația în care imobilul casă va fi împărțit în natură, baia și bucătăria să fie de folosință comună.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să rețină în favoarea sa o cotă de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 75% și de numai 25% pentru reclamanta-pârâtă, solicitare motivată pe considerentul că cea mai mare parte a banilor folosiți la dobândirea acestor bunuri a provenit din vânzarea unor terenuri și case, bunuri proprii al pârâtului-reclamant, dobândite prin retrocedare sau reconstituirea dreptului de proprietate ca urmare a legilor reparatorii de după 1990, în calitate de moștenitor al foștilor proprietari.
De asemenea, a solicitat a se reține la masa bunurilor comune suma de 20.000 lei, reprezentând economii în vederea cumpărării unor autoturisme, sumă depusă la CEC și ridicată numai de reclamantă, un autoturism Dacia 1310, precum și obligarea reclamantei pârâte la restituirea sumei de 4000 lei bun propriu, pe care aceasta și-a însușit-o prin retragere de la bancă, fără consimțământul pârâtului, profitând că era și ea împuternicită să retragă diverse sume.
La 05.06.2012, reclamanta-pârâtă a completat cererea, solicitând ca la masa bunurilor de împărțit să fie reținute și garajul și bucătăria de vară cu 2 camere și grup sanitar, situate în imobilul .. 20, din Târgoviște, precum și bunurile mobile din această casă: 10 scaune din care 2 tapisate, un șifonier cu 2 uși, una masă rotundă din lemn în dormitorul dinspre stradă, un cuier de lemn, o oglindă cu ramă de lemn, o servantă din lemn cu 2 sertare, o masă de lemn din același set(dreptunghiulară), un corp suspendat format din 2 încăperi (uși) aflat în bucătărie, 2 mese din lemn, 3 mese din plastic, rotunde, o masă inox, o chiuvetă inox și o chiuvetă din fontă emailată, bunuri aflate în bucătărie, bunuri mobile aflate în imobilul situat în . nr. 63A: 3 damigene cu vin de 50 litri fiecare, 2 damigene de 10 litri fiecare, un grătar acoperit din piese prefabricate Dedeman, un leagăn de circa 2 m lungime de agrement, un gard din lemn ce înconjoară întreaga casă.
Pârâtul a formulat întâmpinare la cererea completatoare, arătând că imobilul din municipiul Târgoviște, .. 24, județul Dâmbovița, pe care reclamanta-pârâtă îl consideră bun comun, spre a fi adăugat la masa partajabilă, este, în realitate, proprietatea fiicei, respectiv a numitei P. O.-A., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 5515/27.09.1996, notar public T. D. L. Târgoviște, iar anexele imobilului respectiv garajul și bucătăria de vară, precum și bunurile mobile aflate în casa și în bucătăria anexă, pretinse de reclamanta-pârâtă ca fiind bunuri devălmașe, nu pot fi reținute la masa partajabilă, în virtutea principiului accesorialității, aflându-se exclusiv în proprietatea fiicei.
Imobilul din municipiul Târgoviște, . nr. 63A, județul Dâmbovița, identificat de către reclamanta - pârâtă ca fiind bun comun, este compus din teren curți-construcții în suprafață de 300 mp. precum și C1 –locuință, construită pe acest teren în anul 2000, conform autorizației de construire nr. 96/19.04.2000 eliberat de Consiliul local Târgoviște (anexa IV).
În ceea ce privește terenul în suprafață de 300 mp, pârâtul a susținut că l-a dobândit prin moștenire de la părinții săi, așa cum rezultă din actul de partaj voluntar autentic nr. 1373/13.04.2000, notar public S. V. Târgoviște.
În nota de timbraj depusă la 08.01.2013, reclamanta-pîrîtă a arătat că înțelege să renunțe la reținerea la masa bunurilor de împărțit a imobilului și mobilelor din Târgoviște, .. 20.
După administrarea probelor încuviințate ambelor părți, instanța de fond a pronunțat la 14.05.2013, o încheiere interlocutorie, potrivit disp. art. 673 indice 6 vechiul cod procedură civilă, prin care a admis, în parte și în principiu, cererea principală formulată de către reclamanta-pârâtă așa cum a fost completată și precizată, admite, în parte și în principiu, cererea reconvențională, constatând că soții au dobândit în timpul căsătoriei o locuință S+P+1, situată în Târgoviște, .. 63A, pe terenul bun propriu al pârâtului reclamant; mobilier pentru bucătărie compus din: dulap pentru veselă; colțar; două mese, dulap suspendat, și aparatură electrocasnică: aragaz, frigider și combină frigorifică; mobilier pentru sufragerie compus din: vitrină; trei mese, din care una din lemn, pentru 12 persoane, și două din sticlă; două servante pentru veselă; mobilier pentru dormitor compus din: trei șifoniere; două biblioteci; două paturi duble; un colțar cu fotoliu; un recamier; două oglinzi sculptate; patru covoare; aparatură electronică:trei televizoare, casetofon, magnetofon; două mașini de cusut, una electrică și una manuală, un grătar acoperit cu piese prefabricate Dedeman; un leagăn de cca 2m lungime și gard împrejmuitor, un autoturism Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, bunuri mobile ce se găsesc în locuința de mai sus.
S-a mai stabilit cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune de 70% pentru pârâtul-reclamant și 30 % pentru reclamanta pârâtă.
Deoarece niciuna dintre părți nu a dorit atribuirea în natură a construcției cu obligarea la sultă, instanța, în baza disp. art. 673 indice 11 vechiul cod procedură civilă, s-a dispus ca prin intermediul unui executor judecătoresc să se facă vânzarea imobilului casă de locuit bun comun S+P+1, situată în Târgoviște, .. 63A, pe terenul bun propriu al pârâtului-reclamant, ce se va evalua de executorul judecătoresc, prețul de pornire pentru vânzare la licitație a casei fiind cel stabilit de expert I. I. în expertiza judiciară, iar distribuirea prețului obținut numai pe casă se va face conform IAP, respectiv 30% pentru reclamanta-pârâtă și 70% pentru pârâtul-reclamant.
Prin sentința civilă nr. 3215/15.09.2014 Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea principală, a admis în parte cererea reconvențională și a dispus împărțirea judiciară a bunurilor comune dobândite de foștii soți, potrivit încheierii interlocutorii din 14.05.2013 și a rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit încheierii interlocutorii din 14.05.2013, în timpul căsătoriei cei doi soți au dobândit, în cotă de 30% pentru reclamantă, și 70% pentru pârât, o locuință S+P+1, situată în Târgoviște, .. 63A, pe terenul bun propriu al pârâtului reclamant; mobilier pentru bucătărie compus din: dulap pentru veselă; colțar; două mese, dulap suspendat, și aparatură electrocasnică: aragaz, frigider și combină frigorifică; mobilier pentru sufragerie compus din: vitrină; trei mese, din care una din lemn, pentru 12 persoane, și două din sticlă; două servante pentru veselă; mobilier pentru dormitor compus din: trei șifoniere; două biblioteci; două paturi duble; un colțar cu fotoliu; un recamier; două oglinzi sculptate; patru covoare; aparatură electronică:trei televizoare, casetofon, magnetofon; două mașini de cusut, una electrică și una manuală, un grătar acoperit cu piese prefabricate Dedeman; un leagăn de cca 2m lungime și gard împrejmuitor, un autoturism Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, bunuri mobile ce se găsesc în locuința de mai sus.
Potrivit disp. art. 36alin 1 din codul familiei, în vigoare la data desfacerii căsătoriei prin divorț, bunurile comune se împart între soți,potrivit învoielii acestora, iar dacă soții nu se învoiesc, va hotărî instanța judecătorească.
S-a reținut că atât cererea reclamantei, cât și cererea reconvențională sunt admisibile, procedura împărțirii bunurilor comune fiind reglementată de disp. art. 673 indice 1 și următoarele din vechiul cod procedură civilă, în vigoare la momentul promovării prezentelor cereri.
În privința împărțirii bunurilor comune reținute la masa de partaj potrivit încheierii interlocutorii din 14.05.2013, instanța de fond a avut în vedere rapoartele de expertiză întocmite în cauză, precum și criteriile prevăzute cu titlu exemplificativ în disp. art. 673 indice 9 cod procedură civilă.
Astfel, instanța de fond, în legătură cu imobilul construcție, a avut în vedere faptul că acesta este construit pe terenul bun propriu al pârâtului, că s-a reținut o contribuție de 70% în favoarea pârâtului la dobândirea bunurilor comune, că reclamanta nu mai dorește, deși prin cererea introductivă a solicitat, să primească parte din construcție, cu stabilirea unui drept de superficie.
În aceste condiții, instanța a atribuit construcția locuință S+P+1, situată în Târgoviște, .. 63A, pârâtului-reclamant, precum și o parte din bunurile mobile aflate în ea, mobilier pentru bucătărie compus din: dulap pentru veselă; colțar; două mese, dulap suspendat, aparatură electrocasnică: frigider ARCTIC, tv. color NIPON, tv. color SAMSUNG, casetofon, magnetofon ; mobilier pentru dormitor compus din:șifonier cu 3 uși; bibliotecă cu etajere și 2 corpuri închise cu 2 uși laterale; un colțar extensibil(pat dublu) cu fotoliu tapițat cu stofă; un recamier simplu cu tapițerie din stofă; oglindă cu ramă sculptată groasă;covor persan lucrat mecanic 2,50x1,50 m, covor iută 2/3 m, dar și grătar acoperit cu piese prefabricate Dedeman, leagănul de cca 2m lungime și gard împrejmuitor.
Deoarece autoturismul Dacia 1310 s-a aflat în folosința pârâtului-reclamant de la despărțirea în fapt a soților, iar reclamanta-pârâtă nu deține permis de conducere, instanța l-a atribuit pârâtului.
Reclamanta-pîrîtă a primit bunuri mobile, electrocasnice și mobilier, respectiv aragaz Beko, combină frigorifică INDESIT, tv. color PANASONIC, cu plasmă, mobilier pentru sufragerie compus din: vitrină cu oglindă și geam, cu două uși jos; masă din lemn, pentru 12 persoane, și două din sticlă; două servante pentru veselă, una cu 3 uși cu ornamente tip sfoară pe margine, cealaltă cu 2 uși cu ornamente tip sfoară pe margine, oglindă pătrată cu ramă ornamentată, tip sfoară, covor persan 3x4m, lucrat mecanic; mobilă de dormitor formată din șifonier cu 5 uși (3+2), pat dublu cu 2 noptiere, bibliotecă cu 3 corpuri, cu etajere și corp cu ușă și măsuță tv, oglindă cu ramă sculptată groasă, covor persan lucrat mecanic 4x3 m. ; mașină de cusut electrică I., precum și sultă de la pîrîtul reclamant 147.196, 70 lei.
În baza disp. art. 274-276 vechiul cod procedură civilă, instanța l-a obligat pe pârâtul-reclamant la cheltuieli de judecată către reclamanta pârâtă, în limita pretențiilor admise, cheltuieli constând în taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, onorariu experți, onorariu executor judecătoresc, precum și cheltuielile pentru care s-au depus înscrisurile de la filele, reprezentând cheltuieli pentru vânzarea imobilului, cheltuieli în valoare totală de_ lei, ce vor fi suportate de ambele părți, în raport de cota de contribuție reținută la dobândirea bunurilor, după care s-a făcut și împărțeala bunurilor.
Față de admiterea în parte a cererii contravenționale, a fost obligată și reclamanta pârâtă la cheltuieli de judecată către pârâtul-reclamant, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat, tot proporțional pretențiilor admise.
Astfel, pârâtul reclamant a fost obligat la 9072 lei cheltuieli de judecată către reclamanta pârâtă, iar aceasta din urmă la 2470 lei cheltuieli de judecată către pârât și cum părțile sunt obligate reciproc la plata unor sume de bani, având astfel datorii reciproce, instanța a compensat aceste datorii până la limita celei mai mici dintre ele, rămânând ca pârâtul reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma totală de 152.768,70 lei.
Împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 14 mai 2013, precum si a sentinței civile nr. 3215/15 septembrie 2014, a declarat apel reclamanta-pârâtă N. E., solicitând modificarea în parte a încheierii interlocutorii si a sentinței, in sensul reținerii unei contribuții egale, de 50%, la dobândirea bunurilor comune, refacerea loturilor si atribuirea lor, conform cotei solicitate. A mai solicitat administrarea de probe noi, respectiv înscrisuri si emiterea unor adrese către instituțiile bancare despre care s-a făcut vorbire in cursul cercetării judecătorești la fond, pentru evidențierea unor operațiuni bancare efectuate de către fostul soț. De asemenea, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata si recalcularea compensării cheltuielilor de judecata făcute in cursul judecații la prima instanța.
Referitor la încheierea interlocutorie de partaj din 14 mai 2013, soluție prin care instanța fondului a stabilit componenta masei partajabile, precum si cotele de contribuție ale foștilor soti, apelanta a arătat că este nelegala si netemeinica, rezultat al aprecierii greșite a probatoriului administrat in cauza, dar și al refuzului de a încuviința administrarea unui probatoriu complet, având în vedere că prima instanță a făcut confuzie intre valorificarea (vânzarea) unor imobile și destinația sumelor de bani obținute de pe urma acestor "valorificări" și că prima instanța ar fi putut sa observe ca cea mai mare parte din veniturile obținute din vânzarea terenurilor au fost folosite nu la edificarea imobilului-casa din . pentru achiziționarea unor imobile (casa de locuit in Târgoviște si garsoniera in București), edificarea unor anexe gospodărești, lucrări de canalizare, toate in favoarea fiicei părților.
A mai susținut apelanta că instanța de fond s-a mărginit să aprecieze ca veniturile paratului-reclamant ar fi fost net superioare, deși din actele prin care s-au înstrăinat unele terenuri ce au aparținut fostului soț, reiese că veniturile obținute au fost mai mici și a fost desconsiderat faptul că in perioada 1976-1990, cea care a obținut veniturile mai mari in familie a fost apelanta, care a avut funcția de inginer agronom, salariul obținut din munca fiind net superior celui pe care îl realiza fostul soț, care era muncitor.
Față de modul in care au fost folosite sumele de bani obținute
din vânzarea terenurilor, apelanta a solicitat sa se constate că la dosar exista suficiente probe din care rezulta ca pe langa achiziționarea celor doua imobile, mare parte din bani a fost folosita pentru cumpărarea mobilierului cu care au fost dotate ambele imobile, dar si lucrărilor de investiții si îmbunatatiri, aceste lucrări neavând aveau cum sa fie achiziționate altfel decât din prețul obținut din vânzarea terenurilor.
Apelanta a solicitat completarea probatoriului administrat la prima instanța prin emiterea unor adrese către instituțiile bancare rezultate din dezbateri, in vederea elucidării operațiunilor depuneri-extrageri din cont, efectuate de către P. G..
Un alt motiv de apel se referă la cheltuielile de judecată, în sensul că nu este clara modalitatea in care Judecătoria Târgoviște a compensat cheltuielile efectuate de către parti, pe de-o parte cuantumul total real al cheltuielilor efectuate fiind de 11.648 lei, iar pe de alta parte, a fost obligată la plata sumei de 2.470 lei cu titlul de cheltuieli de judecata, astfel că solicită reevaluarea cotelor de contribuție si reținerea unei cote de 50% in favoarea sa, in privința dobândirii bunurilor reținute la masa de partaj.
Apelanta a criticat și modalitatea de împărțire a bunurilor comune, astfel cum a
fost realizata de către prima instanța, deoarece aceasta nu este echitabilă, întrucât i s-a refuzat dreptul de a primi în natura, o cotă din casa de locuit edificată si prin contribuția sa, in schimb, Judecătoria Târgoviște i-a atribuit o mare parte din bunurile mobile, când, firesc, majoritatea acestora ar fi trebuit sa se regăsească in lotul lui P. G., în considerarea faptului ca acele bunuri mobile se afla in imobilul atribuit
fostului soț, potrivit variantei agreate de către prima instanța, motive pentru care solicită și refacerea variantei de lotizare si in ceea ce privește bunurile mobile.
Împotriva sentinței civile pronunțată de Judecătoria Târgoviște a declarat apel și pârâtul-reclamantul P. M., criticând hotărârea sub aspectul modului de împărțire a bunurilor mobile, arătând că unele bunuri nu au fost cumpărate de fosta soție iar altele au fost ridicate de aceasta din casă, fără a i se aduce la cunoștință acest fapt.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2015 a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul-reclamant P. M..
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta-pârâtă și menținerea în totalitate a hotărârii primei instanțe, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul declarat de reclamata parata ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Motivul de apel referitor la greșita reținere de către instanța de fond a unor cote diferențiate de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune este neîntemeiat.
Constată tribunalul că soluția Judecătoriei Târgoviște cu referire la cotele de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune este judicioasă, prima instanță având în vedere toate documentele relevante ale cauzei, deduse în principal din nivelul veniturilor obținute de fiecare dintre soți pe parcursul căsătoriei, aportul adus de fiecare în gospodărie și la cheltuielile aferente întreținerii și menajului, precum și aportul adus de intimat prin valorificarea unor bunuri imobile proprii, înstrăinate ulterior încheierii căsătoriei.
Astfel, în ceea ce privește nivelul veniturilor salariale, tribunalul constată că, din probele administrate (copiile cărților de muncă coroborate cu cuantumul pensiei pentru munca prestată),acestea au fost aproximativ egale.
Pe de altă parte, în perioada în care apelanta pretinde că a avut venituri salariale superioare pârâtului intimat, părțile au dobândit doar o parte din bunurile mobile reținute la masa de partaj, imobilul casă de locuit fiind edificat ulterior anului 1990.
Rezultă fără dubiu, din actele dosarului că pârâtul intimat a înstrăinat după anul 1990 o . imobile-bunuri proprii, sumele de bani obținute din vânzarea acestora neputând fi ignorate la stabilirea cotelor de contribuție. În acest sens, relevante sunt contractul de vânzare-cumpărare nr.8053/31.05.1995 (fila 72), contractul de vânzare-cumpărare nr.1538/1997 (f.118), contractul de vânzare-cumpărare nr.1148/2003 (fila 141), contractul de vânzare-cumpărare nr.6421/2007.
Martorii audiați în cauză, au arătat că mare parte din banii folosiți pentru construcția noii case au provenit din sumele încasate de pârât din vânzarea bunurilor proprii. De asemenea, din chitanța aflată la fila 306, rezultă că doar pentru ridicarea la roșu (fără tâmplărie și instalații) a construcției P+1 (reținută la masa de partaj) s-a plătit în anul 2000 suma de_ lei către executant, în care nu se includ cei_ lei obținute de părți din vânzarea (donarea) apartamentului și care conform recunoașterii ambilor soți au fost folosiți pentru finisaje (gresie, faianță, etc.). Nefăcându-se dovada unor economii comune ale sotilor din salariu sau pensie, tribunalul reține prin coroborarea și cu celelalte probe că mare parte din acești bani proveneau din sumele încasate de pârât din vânzarea bunurilor proprii.
De asemenea, nu pot fi ignorate nici contractele de vânzare-cumpărare încheiate ulterior anului 2001, pentru că așa cum rezultă din expertiza construcție, precum și din obiecțiunile depuse de reclamantă la fila 392, o . lucrări la imobilul bun comun-căptușit podul casei, parchet, balustrada scării, închis 4 balcoane cu termopan, uși de lemn, burlane, etc.au fost făcute de părți în anii 2007-2008 și 2009, când apelanta reclamantă nu avea alte venituri în afară de pensie.
Mai reține tribunalul că, împrejurarea că o parte din banii obținuți din vânzarea bunurilor proprii au fost folosiți de pârâtul intimat pentru achiziționarea unor imobile pentru fiica părților și efectuarea de îmbunătățiri, inclusiv mobilier la acestea, nu poate duce la concluzia că pârâtul nu a avut o contribuție majoritară, sumele investite în acest fel fiind pe de o parte inferioare veniturilor obținute, iar pe de altă parte ele reprezentand o contribuție la cheltuielile gospodărești (care includ și cheltuieli cu întreținerea copilului), contributie ce se are în vedere la stabilirea cotelor parti ale sotilor la dobandirea bunurilor comune. În nici un caz, aceste sume nu pot fi reținute ca pasiv, așa cum solicită reclamanta apelanta, pentru că pe de o parte nu există cerere în acest sens formulata la prima instanta, iar pe de altă parte pasivul privește datoriile comune ale soților, enumerate limitativ de art.32 Codul familiei.
Nici motivul de apel referitor la varianta de lotizare aleasă de instanță nu este fondat, având în vedere atât cotele de contribuție ale soților, împrejurarea că terenul pe care se află imobilul construcție este proprietatea exclusivă a pârâtului, precum și cel mai important, faptul că nici un moment la instanța de fond, reclamanta nu a solicitat atribuirea imobilului în natură și nici împărțirea acestuia în două unități locative distincte. În notele de ședință depuse la fila 392, reclamanta a arătat că nu are obiecțiuni la expertiza construcție, iar în concluziile pe fond a solicitat atribuirea tuturor bunurilor către pârât. Atribuirea unor bunuri mobile către reclamantă, apare ca justificată, în condițiile în care la formarea loturilor instanța este ținută de respectarea principiului împărțirii în natură a bunurilor, în măsura în care aceasta este posibilă, nejustificându-se atribuirea tuturor bunurilor mobile către pârât doar în considerarea faptului că acestea se află în imobilul construcție.
Ultimul motiv de apel referitor la cheltuielile de judecată este de asemenea nefondat, apelanta nemenționând care era modalitatea corectă de compensare a acestora. Tribunalul reține că, pe de o parte, apelanta nu a fost obligată la cheltuieli de judecată către pârât, instanța de fond arătând în considerente că raportat la totalul cheltuielilor făcute de părți în proces 11.647 lei, reclamanta trebuie să suporte 2470 lei (proporțional cu cota de 30% reținută în favoarea ei), iar pârâtul 9072 lei, proporțional cu cota de 70%. Ulterior, având în vedere și sulta pe care pârâtul o are de plătit reclamantei, a compensat datoriile reciproc, rămânând în sarcina pârâtului o obligație de plată de 152.768,70 lei.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat și va păstra sentința civilă și încheierea de partaj apelate.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, va obliga apelanta la plata către intimat a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelului civil promovat de apelanta reclamantă pârâtă N. E. domiciliată în ., județul Dâmbovița împotriva încheierii interlocutorii de partaj din data de 14 mai 2013, precum și a sentinței civile nr. 3215 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._/315/2014, apelant reclamant fiind P. M. domiciliat în Târgoviște, ., nr. 631, județul Dâmbovița.
Păstrează sentința și încheierea civilă apelate.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată – onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
B. Brînzică C. M. G.
GREFIER,
S. E. S.
J.f.N. A. I.
Dosar nr._/315/2011
Judecătoria Târgoviște
Red.BB
Tehnored.AG, CV
Ex.4/5.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 272/2015. Tribunalul... → |
|---|
