Contestaţie la executare. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 196
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de recurenta contestatoare I. M., în calitate de moștenitoare a defunctei N. J., cu domiciliul ales la SPRL D. și D., cu sediul profesional ales în București, .. 41, ., ., împotriva sentinței civile nr. 229 din 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimați fiind N. V., domiciliat în București, ., nr. 68, ., B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ..5, Sector 3 și S. Speranța L., domiciliată în Găești, ., ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs contestație la executare.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că cererea de recurs a fost timbrată legal, iar prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar de recurenta contestatoare I. M. la data de 16.06.2015 s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că prin “răspunsul la întâmpinare ” depus la dosar la data de 16 iunie 2015 s-a solicitat de către recurenta contestatoare judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, contestatoarea I. M. în calitate de moștenitoare a defunctei N. J., a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul nr. 23/2013 al B.E.J. M. S. cu sediul în municipiul Ploiești, Piața Victoriei, nr.9, ..B, ., județul Prahova, în contradictoriu cu intimații B. Comercială Română S.A., N. V. și S. Speranța L..
În motivare, contestatorul invocă prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește executarea silită demarată împotriva defunctei N. J., arătând că dosarul de executare silită a fost înregistrat în luna ianuarie 2013, iar rambursarea creditului trebuia să se facă la data de 08.05.2009, conform art. 7.1 din actul adițional nr.32/7797/E/09.05.2008 la contractul de credit nr.32/7797/20.05.2005, astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.405 Cod procedură civilă a fost depășit.
A mai invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a Coface Romania Credit Management Services, arătând că executarea silită este demarată și semnată de Coface Romania Credit Management Services ca împuternicit al creditoarei B. Comercială Română S.A., ca urmare a procurii speciale autentificată sub nr.2020/25.11.2009 de B.N.P. M. E.. Învederează că societățile comerciale nu pot îndeplini activități de reprezentare de judecată și nici de promovare a unor acțiuni judiciare (executare silită) în numele altor subiecte de drept, având în vedere că aceste activități nu au caracter de comercializare, în sensul scopului obținerii de profit, întrucât constituie obiectul unei profesii liberale, iar posibilitatea desfășurării unor activități necomerciale de un comerciant contravine scopului societății comerciale. Or, în dreptul național, asigurarea reprezentării judiciare a persoanelor juridice sub aspectul capacității de reprezentare – revine doar avocaților, în condițiile Legii nr.51/1995 sau consilierilor juridici, în condițiile Legii nr.514/2003. Nefiind o profesiune liberală, asemenea celei de avocat, profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de muncă sau al raportului juridic de muncă potrivit legii nr.514/2003, iar activitățile de asistență, de consultanță, de reprezentarea juridică și de redactare de documente juridice nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea caracter comercial din perspectiva celor două legi.
A concluzionat contestatoarea că cererea de executare silită depusă de Coface Romania Credit Management Services ca împuternicit al creditoarei B. Comercială Română S.A. este formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Pe fond, este contestată executarea silită însăși efectuată împotriva defunctei N. J., în principal pentru nesemnarea actului adițional nr. 32/7797/E/09.05.2008 la Contractul de credit nr. 32/7797/20.05.2005 și a Contractului de fidejusiune nr._ /2, aceste două acte fiind semnate de altă persoană, respectiv de N. V., în numele N. J., fără a avea vreo împuternicire în acest sens.
În subsidiar, s-a contestat executarea însăși pentru lipsa discernământului și a consimțământului de a semna Actul adițional nr. 32/7797/E/09.05.2008 la Contractul de credit nr. 32/7797/20.05.2005 și Contractul de Fidejusiune nr._ /2.
Mai arată contestatoarea că defuncta N. J. suferea de maladia Alzheimer, începând cu anul 2005, agravându-se constant, astfel că, la momentul presupuselor semnări ale actelor menționate mai sus (2008), aceasta nu-și putea exprima liberul consimțământ pentru a semna acte prin care se obliga să garanteze plata unor sume de bani de care nici nu beneficia.
Mai mult decât atât, Actul adițional nr. 32/7797/F/03.11.2008 la Contractul de credit nr.32/7797/20.05.2005 este semnat de către defuncta N. J., alături de reprezentanții creditoarei B. Comercială Română S.A., la 8 zile după decesul defunctei N. J..
În cazul în care se va trece peste apărările invocate mai sus, înțelege să conteste debitul în cuantum de 224.159, 97 lei, atâta timp cât nu este evidențiat modul de calcul al acestui debit. De asemenea nu are cunoștință de suma obținută prin valorificarea unuia dintre cele două imobile ce au făcut obiectul garanției creditului, respectiv: imobil situat în orașul Găești, ..7, județul Dâmbovița.
Referitor la momentul la care a luat cunoștință de executarea silită demarată împotriva defunctei N. J., a precizat că la data de 17.11.2014, numitul N. V., fratele ei, i-a adus la cunoștință aceste aspecte, punându-i totodată la dispoziție și anumite copii din dosarul de executare.
Consideră că executarea silită demarată împotriva defunctei N. J. de către B.E.J. M. S. prin notificarea colectivă emisă la data de 07.05.2013 nu îi este opozabilă, având în vedere că aceasta nu a fost afișată la domiciliul defunctei, fiind returnată în totalitate executorului judecătoresc.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Probe: înscrisuri, interogatoriu, expertiza grafoscopică, martori.
Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 19.12.2014, contestatoarea I. M. a formulat precizări prin care a solicitat nulitatea relativă de fond a Actului adițional nr.32/7797/E/09.05.2008 la Contractul de credit nr.32/7797/20.05.2005 și a Contractului de fidejusiune nr._ /2.
Apreciază că prezenta executare silită trebuie judecată în condiții vechiului Cod de procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La data de 05.02.2015, data poștei 03.02.2015, intimata B. Comercială Română SA a formulat note scrise în care arată că în raport cu petitele cererii de chemare în judecată și în contextul recunoașterii pretențiilor contestatoarei, solicită aplicarea art. 275 Cod procedură civilă în sensul exonerării ei de la plata cheltuielilor de judecată.
La solicitarea instanței, executorul Judecătoresc M. S. a depus la dosar copia certificată a dosarului de executare nr. 23/2013.
Prin sentința civilă nr.229/11.02.2015, Judecătoria Găești a admis contestația la executare formulată de contestatoarea I. M., în contradictoriu cu intimații B. Comercială Română S.A., N. V. și S. Speranța L.; a constatat prescris dreptul de a solicita executarea silită a contractului de credit nr. 32/7797/20.05.2005 și a actelor adiționale ulterioare; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, între intimata B. Comercială Română SA și . s-a încheiat contractul de credit nr. 32/7797/20.05.2005, obiectul contractului fiind acordarea unei linii de credit în sumă de_ lei.
Încheierea acestui contract a fost urmată de încheierea actelor adiționale din 18.11.2005, 12.05.2006, 11.05.2007, 14.03.2008, 09.05.2008 și 03.11.2008, de încheierea contractelor de fideiusiune nr. 32/7797/22.11.2005 și nr._ /2/09.05.2008 și de încheierea contractului de garanție reală mobiliară fără deposedare asupra soldului creditor al contului curent nr. 32/7797/18.11.2005. Astfel, obiectul contractului a devenit o linie de credit în sumă de_ lei, iar potrivit pct. VII din contract, așa cum a fost modificat, creditul urma a fi rambursat într-o singură rată în sumă de_ lei, cu scadența la 08.05.2009.
În luna ianuarie 2013 creditoarea a adresat B. M. S., Ploiești, cerere de executare silită a contractelor menționate mai sus, iar prin încheierea din data de 21.11.2013 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, înregistrat la data de 31.01.2013, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite și a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii contract de credit nr. 32/7797 din data de 20.05.2005, contract de ipotecă autentificat sub nr. 3756/2005 de BNP B. I., contract de fidejusiune nr. 32/7797 din data de 22.11.2005 și contract de fidejusiune nr._ /2, privind pe creditoarea B. Comercială Română S.A., debitori fiind N. V., N. J. și S. Speranța L..
Potrivit art. 405 din vechiul Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Obligația de restituire a sumei împrumutate având scadența la data de 08.05.2009, contractul de credit și implicit contractele de garanție puteau fi puse în executare silită începând cu această dată, când creanța, pe lângă caracterul cert și lichid, a devenit și exigibilă.
În aceste condiții, termenul de 3 ani de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanței născute din contractul de credit nr. 32/7797/20.05.2005, prevăzut de textul de lege menționat, s-a împlinit la data de 09.05.2012, astfel că cererea de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 23/2013 al B. M. S., a fost formulată după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Față de acestea și reținând că nici un intimat nu a invocat existența unei cauze de întrerupere sau de suspendare a prescripției, instanța a constatat că este întemeiată contestația la executare și în consecință, o va admite.
Cât privește cheltuielile de judecată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 275 din vechiul Cod procedură civilă intimata BCR SA recunoscând pretențiile contestatoarei înainte de primul termen de judecată, astfel că această intimată nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Nici ceilalți intimați, care, ca și contestatoarea, aveau calitatea de debitori, nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, deoarece în sarcina acestora nu poate fi reținută o culpă procesuală, contestatoarea având la îndemână dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea I. M., care a arătat că, în primul rând, prezenta contestație fiind soluționata pe vechiul cod de procedura civila, calea de atac împotriva contestației la executare este recursul, motiv pentru care se solicită judecarea prezentei căi de atac ca recurs; că în mod greșit instanța de fond a reținut ca sunt aplicabile dispozițiile art. 275 Cod Procedura Civila, in speța, aflându-se ., nu de reclamant-parat; că art. 275 Cod Procedura Civila se refera la pretenții - fapt întărit si de specificația de punere în întârziere prevăzuta in articol, aflându-se . executare; că această punere în întârziere, de care face vorbire art. 275 Cod procedura civila, referitor la tipul de pretenții care poate fi recunoscut de către pârât; că o punere in întârziere nu era posibilă in speța de față, ei fiind debitori, iar de la momentul la care au luat cunoștință de executarea demarată, singura lor variantă era aceea de a formula contestație la executare (chemarea in judecată - conform interpretării art.275 Cod Procedura Civila) în termenul de 15 zile (termen de decădere), nicidecum să pună în întârziere creditorul care a înțeles sa pună in executare o creanța prescrisă; că, mai mult decât atât, nereținerea culpei procesuale de către instanța de fond este total greșit; că această culpă procesuală vine chiar din faptul că a pus in executare o creanța prescrisa si chiar cu serioase îndoieli de fals, riscând sa fie invocată excepția prescripției sau alte apărări; că această atitudine procesuala a generat costuri din partea subsemnatei lonescu M. (onorariu avocat, fotocopiere dosar executare, cheltuieli transport), costuri ce nu este corect sa ramana in sarcina acesteia; că acest dosar a inceput pe procedura civila noua, iar intimata a primit cererea de chemare in judecata in procedura administrativa, aceasta având obligația si posibilitatea sa depua o intampinare prin care sa recunosca pretențiile pana la prima zi de infatisare; că această atitudine ar fi dus la o reducere a costurilor subsemnatei lonescu M., nemaifiind necesară plata fotocopierii dosarului de executare, trasport termen 04.02.2015, iar onorariul avocațial ar fi fost redus dat fiind faptul ca nu mai era necesara o deplasare la Judecătorie si susținerea pretențiilor; că prin urmare, desi a pus in executare o creanța prescrisa, intimata nu a catadicist nici măcar ca recunoașterea pretențiilor sa se faca pana la prima zi de infatisare, depunând note scrise la data de 03.02.2015 - fiind de notorietate si imposibil de presupus ca acestea nu pot ajunge a doua zi (04.02.2015) dimineața la dosar; că recunoașterea pretențiilor nu a avut loc la prima zi de infatisare ce a avut loc la data de 04.02.2015; că desi legal citată, la prima zi de infatisare, intimata nu s-a prezentat si nu a depus întâmpinare sau note scrise; că în ședința din data de 04.02.2015, instanța a pus in discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune; că după inchiderea dezbaterilor (04.02.2015), instanța nu mai putea lua in considerare decât apărările pe aceasta excepție pe care a rămas in pronunțare, orice alte apărări sau înscrisuri nefiind depuse pana la inchiderea dezbaterilor, si nici puse in discuția pârtilor, incalcandu-se principiul contrictorialitatii; că pentru a putea fi luata in seama si pusa in discuție, o cerere întemeiata pe art. 275 Cod Procedura Civila, trebuia sa se afle la dosarul cauzei la prima zi de infatisare, lucru care nu s-a întâmplat; că este inadmisibil ca o asemenea cerere sa fie admisă, primită la dosar la o zi dupa inchiderea dezbaterilor si fără să fie pusă în discutie.
Se solicită admiterea recursului si rejudecand să se dispună obligarea intimatei B. C. R., la cheltuieli de judecata in cuantum de 2.697,8 lei, cheltuieli de judecata efectuate exclusiv din culpa acesteia.
Prin întâmpinare, intimata B. Comercială Română a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, arătând că în considerentele sentinței civile nr.229/11.02.2015, instanța de fond a reținut în mod corect că „în cauză sunt incidente dispozițiile art. 275 din vechiul Cod procedură civilă intimata BCR SA recunoscând pretențiile contestatoarei înainte de primul termen de judecată, astfel că această intimată nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată” și faptul că prima zi de înfățișare, la care părțile au fost legal citate și erau în măsură să pună concluzii (conform art.134 Cod procedură civilă) a fost data de 04.02.2015, iar actul de recunoaștere a pretențiilor contestatorilor, realizat de către ea (intimata BCR) a fost formulat/comunicat la data de 03.02.2015.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta arată că executarea silită este pornită în luna ianuarie 2013, deci pe vechiul Cod procedură civilă și consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt aplicabile disp. art.275 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Recurenta contestatoare critică hotărârea numai în ce privește soluția de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată iar în conformitate cu art. 275 din codul de procedură civilă de la 1865 „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.”
Criticile recurentei în sensul că prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 275 din Codul de Procedură Civilă de la 1865 sunt fondate având în vedere că intimata creditoare nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile recurentei contestatoare, susținerile intimatei în sensul că recunoaște pretențiile contestatoarei fiind depuse la dosar la data de 05.02.2015, în timp ce prima zi de înfățișare a fost la data de 04.02.2015, dată când a fost amânată pronunțarea pentru a se depune note scrise și că, în speță, în situația în care intimata creditoare a demarat, în ianuarie 2013, executarea silită în dosarul nr. 23/2013 al B. M. S., recurenta contestatoare s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a pune în întârziere creditoarea intimată, singura cale de atac procedurală la îndemâna recurentei contestatoare fiind contestația la executare, cale de atac care a și fost exercitată.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Codul de procedură civilă de la 1865, va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga creditoarea intimată B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA la plata sumei de 2660,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 2480 lei –onorariul de avocat potrivit chitanței și facturii de la filele 228 și 229 din dosarul de fond, taxa de fotocopiere înscrisuri din dosarul de executare silită – 117,80 lei (conform detaliilor tranzacției de la fila 227) și 62,40 lei – cheltuieli de transport calculate ținând cont de distanța București – Găești de 80 km, de consumul mediu de combustibil 7,5 l combustibil/ 100 km și prețul combustibilului folosit conform bonului de la fila 235 (160 km X 7,5 l/km X 5,20 lei/litru = 62,40 lei), urmând a menține restul dispozițiilor sentinței.
Față de soluția dată recursului declarat și dispozițiile art. 274 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, tribunalul va obliga intimata la plata către recurenta contestatoare a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului ales conform facturii și chitanței de la filele 33 și 34 din dosarul de recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurenta contestatoare I. M., în calitate de moștenitoare a defunctei N. J., cu domiciliul ales la SPRL D. și D., cu sediul profesional ales în București, .. 41, ., împotriva sentinței civile nr. 229 din 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimați fiind N. V., domiciliat în București, ., nr. 68, ., ., B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în București, ..5, Sector 3 și S. Speranța L., domiciliată în Găești, ., ., județul Dâmbovița.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2660, 20 lei și va obliga creditoarea intimată B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA la plata sumei de 2660,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la plata către recurenta contestatoare a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2015.
Președinte Judecător Judecător
C. M. GogescuSimona D. Brînzică B.
Pentru doamna judecător B. Brînzică, aflată în concediu de odihnă, prezenta se semnează de
PREȘEDINTELE SECȚIEI I CIVILE
G. S.
Grefier
S. E. S.
Pentru doamna grefier, aflată în concediu de odihnă, prezenta se semnează de
Locțiitor grefier șef
M. P.
j.f. N. M. E.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red. SD
Tehnored. AN+SD
3 ex./15.07.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 200/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
