Contestaţie la executare. Decizia nr. 896/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 896/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 896/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 896
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015
Președinte – B. Brînzică
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județ Dâmbovița – CUI_, împotriva sentinței civile nr. 2080/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. F., domiciliată în Târgoviște, ., ., județ Dâmbovița, având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru, după care:
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 482 rap. la art. 238 din Cod pr.civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții, iar în conformitate cu art. 482 din rap. la art. 244 alin. 1 și 3 Cod pr.civilă, socotindu-se lămurit, tribunalul declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen în ședință publică în aceeași zi și potrivit art.392 Cod pr.civilă, iar în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, contestatoarea S. F., în contradictoriu cu C. Județeană de Pensii, a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute prin somația nr. 4951/26.03.2014, în baza titlului executoriu constând în decizia nr._/13.02.2014, precum și împotriva titlului executoriu menționat.
S-a arătat că titlul executoriu face obiectul dosarului civil nr._ al Tribunalului Dâmbovița, întrucât contestatoarea apreciază că decizia emisă de intimată este nelegală. S-a solicitat suspendarea procesului până la soluționarea definitivă a dosarului Tribunalului Dâmbovița.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 413 C.proc.civ., art. 711-717 C.proc.civ.
Cererii i-au fost anexate: somația nr. 4951/26.03.2014 și decizia nr._/13.02.2014, emise de intimată.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
S-a arătat că decizia nr._/13.02.2014, în temeiul căreia a fost emisă somația de plată, este o decizie de rectificare, întrucât față de contestatoare au mai fost emise alte două decizii, însă pentru o perioadă și, în consecință, un cuantum al debitului, greșite. S-a mai arătat că decizia a fost emisă în mod legal. S-a solicitat conexarea cauzei de față dosarele nr._ și_ ce se află pe rolul Tribunalului Dâmbovița.
S-a susținut că nu se invocă prin cerere motive ce țin de legalitatea sau de condițiile formal-juridice ale executării începute prin somație.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 16.06.2014, contestatoarea a arătat că titlul executoriu este nelegal, fiind emis cu nerespectarea principiului neretroactivității legii și a dispozițiilor art. 141 alin. 1 și 2 din hotărârea de guvern privind normele de aplicare a Legii nr. 263/2010. Totodată, s-a solicitat să se dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
A fost anexată răspunsului la întâmpinare cererea precizatoare formulată de contestatoare în dosarul nr._ .
A fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar la data de 27.04.2015, în ședință publică, contestatoarea a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata capătului de cerere ce are ca obiect anularea titlului executoriu.
Prin sentința civilă nr. 2080/25.05.2015 Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea formulată de contestatoare, a admis capătul de cerere având ca obiect contestația la executare împotriva executării însăși, a anulat executarea silită efectuată în dosarul de executare început prin somația nr. 4951/26.03.2014, constând în toate actele de executare întocmite de intimată în baza titlului executoriu constând în decizia nr._/13.02.2014, a luat act de renunțarea contestatoarei la capătul de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu, a admis în parte cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 2.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că intimata C. Județeană de Pensii a emis pe numele contestatoarei S. F. decizia nr._/13.02.2014, privind revizuirea deciziei nr._/06.11.2013 pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, titlu executoriu prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 99.679 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada de la 01.11.2010 până la 01.10.2013, fiind emisă și somația aferentă acestui titlu la data de 26.03.2014.
Prin sentința civilă nr. 835/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, și definitivă prin respingerea apelurilor ca nefondate, conform deciziei nr. 1439/04.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploești, a fost admisă cererea formulată de S. F. și a fost anulate deciziile nr._ din 06.11.2013 și din 13.02.2014, emise de pârâtă. În motivare, s-a reținut că intimata a emis decizia de recuperare a debitului fără a se respecta termenul prevăzut de art. 106 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 de contestare a deciziei de anulare a indemnizațiilor acordate, întrucât numai după definitivarea acesteia se putea trece la recuperarea prejudiciului creat, cu atât mai mult cu cât reclamanta declanșase deja procedura de contestare a acestei decizii.
În drept, conform art. 110 alin. 1 C.proc.fisc., „Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz”, iar potrivit alin. 3, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, iar decizia de impunere constituie un astfel de titlu.
Potrivit art. 205-206 din C.proc.fisc., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație,.care se depune, în termen de 30 de zile de la comunicare, la organul fiscal emitent.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 141 alin. 1 C.proc.fisc., executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 1 ind. 1 din același text de lege, „în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii”.
În aplicarea acestui text de lege, art. 141 alin. 2 prevede că „Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă, prin expirarea termenului de plată prevăzut delege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
În fine, conform dispozițiilor art. 642 C.proc.civ., „Dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
Aplicând dispozițiile legale sus-citate la situația de fapt prezentată, instanța reține că nulitatea deciziei nr._/13.02.2014, privind revizuirea deciziei nr._/06.11.2013 pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale, prin care s-a stabilit creanța fiscală supusă executării silite în cauză, constând în suma de 99.679 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada de la 01.11.2010 până la 01.10.2013, nulitate reținută prin sentința civilă nr. 835/19.06.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ și definitivă prin respingerea apelurilor, atrage și nulitatea tuturor actelor de executare întocmite de intimată în baza titlului executoriu constând în decizia nr._/13.02.2014, respectiv a întregii executări silite efectuate în dosarul de executare început prin somația nr. 4951/26.03.2014.
Ca o consecință directă a desființării titlului executoriu, actele de executare efectuate de intimată în dosarul de executare sunt lovite de nulitate, astfel că prezentul capăt de cerere, având ca obiect contestație la executare însăși, este întemeiat.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu, instanța de fond a reținut că potrivit art. 406 alin. l C.proc.civ., reclamantul poate renunța oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
Față de aceste norme legale și având în vedere poziția procesuală a contestatoarei, exprimată în formă scrisă prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 27.04.2015, instanța, în baza art. 406 alin. 6 C.proc.civ., va lua act de renunțarea contestatoarei la judecata capătului de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâta, considerând sentința nelegală. A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre competenta soluționare Tribunalului Dambovita, Secția civila - Complet specializat in litigii de munca si asigurări sociale, in subsidiar, in cazul in care instanța apreciază ca dosarul a fost soluționat de instanța competenta, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate de către Judecătoria Targoviste, in sensul respingerii acțiunii ca fiind rămasa fara obiect si neobligarea instituției apelante la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu avocat si taxa judiciara de timbru.
Motivând cererea, apelanta a arătat că prin acțiunea formulata, intimata reclamanta a contestat titlul executoriu, respectiv decizia de recuperare nr. 280.828 din 13.02.2014 privind încasarea necuvenita a sumelor reprezentând indemnizație de urmaș acordata in conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare, precum si masurile de executare silita efectuate in dosarul de executare începute prin somația nr. 4951 din 26.03.2014.
In conformitate cu prevederile art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, cu modificările si completările ulterioare, reglementările prevăzute de legislația privind pensiile proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilirea, plata, modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea, expertizarea, revizuirea, contestarea si recuperarea sumelor încasate necuvenit, se aplica si indemnizațiilor prevăzute de lege, daca legea nu prevede altfel.
In conformitate cu prevederile art. 153 alin. 1 lit. (i) din Legea nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare, tribunalele soluționează in prima instanța litigiile privind contestațiile impotriva masurilor de executare silita, dispuse in baza prezentei legi.
F. de acest context legal, in mod eronat, fara a pune in discuția părților si a lamuri cadrul procesual, respectiv temeiul juridic, in funcție de scopul urmărit de reclamanta si, in raport de cadrul procesual astfel, determinat, in limitele competentei, sa soluționeze acțiunea, instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea competentei legale ; aceasta a aplicat jurisdicția dreptului comun, desi in cauza exista o legislație speciala care o exclude pe aceea a dreptului comun.
In temeiul dispozițiilor art. 476 alin. 2 si art. 498 alin. 2 din Codul de procedura civila, apelanta a solicitat casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, fondul cauzei neputand fi cercetat decât dupa determinarea cadrului procesual.
In cazul in care instanța considera ca dosarul a fost soluționat de instanța competenta, apelanta a făcut următoarele precizări:
In mod eronat, instanța de fond a obligat-o pe intimata reclamanta la plata taxei judiciare de timbru si, ulterior, a obligat instituția apelantă la plata acestei sume, incalcand prevederile art. 29 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum si cu prevederile art. 157 din Legea nr. 263/2010, cu modificările si completările ulterioare care prevăd in mod expres ca litigiile care au ca obiect drepturi sau obligații de asigurări sociale sunt scutite de taxa de timbru.
Dupa cum s-a arătat si drepturile acordate in conformitate cu prevederile Legii nr. 341/2004, in conformitate cu prevederile art. 4A3 alin. 2 sunt supuse acelorași prevederi legale, in ceea ce privește contestarea, ca si drepturile de asigurări sociale.
In mod eronat instanța a obligat pe apelantă la plata cheltuielilor de judecata, deoarece cauza rămăsese fara obiect, anularea somației nr. 4951 din 26.03.2014 fiind o consecința fireasca a anularii de către instanța competenta a titlului executoriu reprezentat de decizia de recuperare nr.208.828 din 13.02.2014. Legislația in domeniu nu a prevăzut un act prin care sa se anuleze o somație, apelanta fiind in imposibilitatea de a proceda in concret la anularea acesteia.
Dovada clara ca somația nu a mai produs efecte juridice este ca apelanta nu a mai continuat executarea silita, prin exercitarea altor masuri de executare prevăzute de lege.
In temeiul art. 496 alin. 2 si art. 498 alin. 2, s-a solicitat admiterea apelului, casarea in tot a sentinței si trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței competente, iar in subsidiar, in temeiul art. 480 Cod procedură civilă, schimbarea in tot a sentinței nr. 2080/25.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Targoviste în dosarul nr._ și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca fiind rămasa fara obiect si neobligarea instituției apelante la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu avocat si taxa judiciara de timbru.
In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ale HG nr. 257/2011, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 341/2004 cu modificările si completările ulterioare, precum si pe dispozițiile Codului de procedura civila.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 223 alin. (3) si art. 411 alin. (2) Cod procedura civil.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a stabilit în mod corect cadrul procesual al contestației la executare, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor Codului de procedură fiscală privind recuperarea creanțelor dintr-un titlu de creanță ce constituie titlu executor, potrivit dispozițiilor art.145(1) din OUG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, respectiv disp.art.110 și urm. Cod proc.civilă referitoare la procedura colectării creanțelor fiscale, contestarea lor legală și executarea lor silită în cazul întocmirii unui titlu executor.
Sunt neîntemeiate criticile apelantei pârâte, în sensul că prin contestația la executare, petenta S. F. ar fi contestat decizia de recuperare nr._/13.II.2014 emisă de către C. Județeană de Pensii Dâmbovița pentru recuperarea sumei de 99.679 lei reprezentând plăți încasate necuvenit, pentru perioada 1.I.2010-1.X.2013-respectiv indemnizație de urmaș acordată în calitate de soț al eroului martir S. A. decedat în timpul Revoluției României din decembrie 1989.
Așa cum a reținut și instanța de fond, acțiunea a fost admisă în parte doar pentru primul capăt de cerere al contestației la executare, respectiv anularea formelor de executare a deciziei nr._/13.II.2014 emisă de unitatea pârâtă, privind somația nr.4951 din 26.III.2014 (f.8 dosar fond) emisă în dosarul de executare nr.33/2013, precum și celelalte contestații la executare privind recuperarea debitului precizat mai sus.
Este de reținut că decizia nr._/13.II.2014 revizuită, pentru recuperarea sumei de 99.679 lei debit, a fost anulată prin sentința civilă nr.835/19.VI.2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgoviște în dosarul nr._ (f.32-34 dosar fond), rămasă definitivă prin respingerea apelurilor declarate de părți prin decizia nr.1439/4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în același dosar (f.38-42 dosar fond), așa încât, instanța de fond nu putea să încalce autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri judecătorești.
Sunt neîntemeiate criticile apelantei în sensul că instanța de fond a stabilit în mod eronat cadrul procesual al litigiului și necompetența de soluționare a acestuia, precum și stabilirea taxei de timbru, întrucât cauza nu putea fi cercetată pe dreptul comun, ci pe legea specială nr.263/2010 cu modificările și completările ulterioare, care prevăd în mod expres că obligația de asigurări sociale sunt scutite de taxa de timbru.
Tribunalul constată că acțiunea intimatei contestatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art.711-717 Cod proc.civilă privind contestația la executare, fiind nemulțumită și solicitând anularea somației emisă în executarea silită și recuperarea sumei imputate de 99.679 lei, reprezentând plăți încasate necuvenit pentru perioada 1.I.2010-1.X.2013.
Este nerelevant în cauză faptul că aceste despăgubiri provin din drepturi prevăzute de Legea nr.349/2004, acordată eroilor martiri ai Revoluției din decembrie 1989, în cauză fiind contestată procedura executării silite a sumei, cu atât mai mult, cu cât legalitatea emiterii dispoziției de recuperare a sumei a fost odată cenzurată de instanțele de judecată, prin sentința civilă nr.835/19.VI-2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și decizia nr.1439/19.VI.2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, hotărâri judecătorești intrate în autoritatea și puterea de lucru judecat, memaiputând fi luate în examinare printr-o nouă judecată.
Prin urmare, în mod corect, prima instanță și-a verificat din oficiu plenitudinea de competență și a stabilit că este competentă să judece contestația la executare formulată de contestatoarea S. F. împotriva unei decizii de recuperare emisă de apelantă, decizie ce fusese anterior anulată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și intrată în putere de lucru judecat.
Sunt neîntemeiate și criticile cu privire la obligația apelantei la plata cheltuielilor de judecată pe motiv că această cauză rămăsese fără obiect, anularea somației fiind o consecință a anulării deciziei de recuperare.
În realitate, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată aferente procesului, iar în situația admiterii în parte a acțiunii să se stabilească și cheltuieli de judecată aferente admiterii în parte a contestației.
Cu alte cuvinte, partea căzută în pretenții va fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă, iar apelanta a fost cea care a pierdut procesul, fiind astfel, pe bună-dreptate obligată, în temeiul art.453 Cod proc.civilă, la plata cheltuielilor de judecată de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat redus de la 1500 lei la 1000 lei și taxa de timbru de 1000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1 A, județ Dâmbovița – CUI_, împotriva sentinței civile nr. 2080/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. F., domiciliată în Târgoviște, ., ., județ Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.11.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
B. Brînzică | I. S. |
GREFIER
N. D.
j.f M. M. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Red. S.I./Tehnored D.N/CV.
4 ex./17.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 678/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Hotărâre din 13-11-2015, Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
