Grăniţuire. Decizia nr. 694/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 694/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 694
Ședința publică din 09.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- S. A.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantele pârâte P. E., domiciliată în ., jud.Dâmbovița –CNP_ și M. M. domiciliată în P., Cartier Diaconești, nr.146, județ Dâmbovița, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 501/20.04.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. I. Ș., domiciliat în P., Cartier Diaconești, nr.109, jud. Dâmbovița și C. I. I., domiciliată în P., Cartier Diaconești, nr.109, jud.Dâmbovița, în contradictoriu cu dosarul având ca obiect „grănițuire ”.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 14 din Normele de aplicare a Legii nr. 146 /1997.
Prezența părților, dezbaterile cauzei au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 02.10.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 09.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.12.2012 sub nr._, reclamantele C. I. Ș. și C. I. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele P. E. și M. M., ca instanța să stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe latura de Vest, pe o lungime de aproximativ 80 m, latură cu privire al care există neânțelegeri între părți, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele arată că sunt proprietarii terenurilor în suprafață de:
- 4000 mp categoria de folosință pășune, situat în orașul P. cartier Diaconești pct. „C.” (având ca vecini: Puspan V., C. Ș., L. A., B. V.), dobândit de la defuncta C. I. E., decedată în data de 25.05.2006, conform certificat de moștenitor nr. 81/04.04.2006;
- 7200 mp categoria de folosință pășune, situat în orașul P. cartier Diaconești pct. „C.” (având ca vecini: E - islaz comunal, V - Puspan V., S- D. N. I., N - T. E., dobândit de la defunctul C. I., decedat în data de 21.06.1981, conform certificat de moștenitor nr. 1084/11.04.1981;
Pârâtele P. E. și M. M. sunt moștenitorarele defunctului Puspan V., în calitate de fiice.
Reclamanții arată că între terenul lor și terenul pârâtelor a existat o linie de hotar fixată prin gard din sârmă montată, de peste 50 de ani, pe arborii de pe linia de hotar, în plus existând și semne exterioare stabilite de către vecini de peste 20 de ani prin cioplirea arborilor situați de-a lungul liniei de hotar cu pârâtele.
În urmă cu aproximativ 6 luni, reclamantele arată că au împrejmuit terenul, în partea de Nord cu gard din lemn, vecini fiind moștenitorii numitului T. Ermolae pe o lungime de aproximativ 21 m, iar soțul paratei M. M., respectiv M. P., ginerele defunctului Puspan V., cu care se învecinează pe latura d evest, în mod abuziv a tăiat gardul ce separă proprietățile părților pe latura de Nord.
În drept cererea este este întemeiata în temeiul art. 560, 561 Cod civil.
În probațiune reclamanți solicită proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză.
Cererea a fost taxată cu 19 lei taxă judiciară de timbru și 0.30 lei timbru judiciar.
- Pârâtele P. E. și M. M. legal citate, prin procurator au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece proprietățile părților nu au linie de hotar comună pe latura de Vest, nu sunt limitrofe, condiție de admisibilitate a acțiunii în grănițuire.
Pârâtele arată că sunt comoștenitoare asupra unei suprafețe de teren pădure de 10.000 mp, situat în extravilanul orașului P., cartier Diconești, pct. „Zăpodie (Poiana L.)”, conform certificatului de moștenitor nr. 39/06.03.2007 și titlu de proprietate nr. 1766/25.06.1993.
În probațiune pârâții solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților, expertiză topo, cercetarea la fața locul dacă este cauzul.
Cauza a fost soluționată prin sent. civ. nr.501/20.04.2015 prin admiterea acțiunii, stabilirea liniei de hotar despărțitor și obligarea pârâtelor să plătească reclamantelor suma de 4460 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că Potrivit art. 560 C.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta, iar conform art. 561 C.Civ., orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea (...). Așadar, acțiunea în grănițuire este o acțiune reală imobiliară și imprescriptibilă, care are ca obiect stabilirea corectă a linie de hotar prin semne exterioare vizibile.
Conform literaturii de specialitate și jurisprudenței în materie, scopul primar al acțiunii în grănițuire este (re) stabilirea hotarului între între proprietățile aparținând unor persoane deosebite, fiind condiționată de caracterul limitrof al proprietăților. [a se vedea Curtea de Apel Ploiești, dec. Civ. Nr. 209/27.01.1998, în Culegere de practică judiciară, semestrul I pe anul 1998, Editura Lumina Lex,, București, 1998, p. 191-192].
Conform raportului de expertiză topo efectuat de expert C. L., în urma măsurătorilor efectate de acesta și raportat la titlurile de proprietate și celealte înscrisuri depuse de către părți, instanța constată că condiția vecinătății terenurilor este îndeplinită. Astfel, pe de o parte reclamantele dețin în proprietate două suprafețe de teren cu destinația fâneață, menționate în acțiunea introductivă, astfel:
- teren 7200 mp (5635 mp după măsurarea de către expert, conform actelor de proprietate F1941 și FI1943), situat în orașul P., cartier Diaconești, pct. „C.”, județ Dâmbovița, marcat pe planul anexa 1 la raportul de expertiză în punctele_-123-201 cu lungime totală de 34,89 m, dobândit în baza certificatului de moștenitor nr. 27/03.03.1997, cu următoarele vecinătăți: Nord - T. E., Est - islazul ., vest - Pușpan V. (autorul pârâtelor).
- teren 400 mp (3762 mp după măsurarea de către expert, conform actelor de proprietate F1945), situată în orașul P., cartier Diaconești, pct. „C.”, marcat pe planul anexa 1 la raportul de expertiză în punctele_ cu lungime totală de 20,78 m, și vecinătăți: nord - M. E. (52,58 m), rest proprietate 100.09 m, C. M. (36,87 m), est - pârâu (20,53 m), sud - 188,91 m, vest - P. E., M. M. (20,78 m).
De asemenea, pârâtele P. E., M. M. dețin o suprafață de 10.000 mp teren categoria de folosință pădure (care conform certificat nr._/14.03.2014, f. 65 din dosar, emis de OCPI figurează în proprietatea autorului pârâtelor - Pușpan V., aspect confirmat și de către martorul MarinescuFlorea, f.101), în pct. „C.”, tarlaua 27, . de proprietate nr. 1766/17.01.2008, cu următoarele vecinătăți: Nord - DE1999, Est - T. Ermolae, Sud - I. C., vest - Pușpan V. (autorul pârâtelor).
Referitor la situația faptică cuprinsă în titlul de proprietate nr. 1766/17.01.2008, instanța constantă că acesta a fost emis de către Comisia Județeană pentru reconstituirea dreptului de proprietate la data de 25.06.1993, însă a fost modificat din cauza faptul că vecinătățile nu corespundeau cu fișa de punere în posesie precum și cu . notată, fiind confirmată astfel susținerea reclamantelor în acest sens în precizările aduse ulterior acțiunii; pe baza versiunii din 1993 a acestui titlu, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 39 din 06.03.2007 care a preluat prin urmare numărul greșit de . corectate ulterior în titlul de proprietate menționat, și emis la data de 17.01.2001. Existența modificării titlului este atestată și de către pârâtele M. M. și P. E. în recunoașterea la interogatorii (f. 80-81, pct. 6-7, respectiv f. 83 pct. 7). Oricum, în cadrul acțiunii în grănițuire este de reținut că sunt mai puțin imporante aspecte precum întinderea suprafețelor între care se stabilește linia de hotar, configurația terenurilor, nominalizarea exactă actualizată și congruentă a vecinătăților imobilelor, fiind admisibilă inclusiv cu privire la terenurile care au format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe legile speciale de reparație [a se vedea Curtea de Apel Iași, dec. civ. nr. 319/2008; Curtea de Apel B., dec. civ. nr. 477/1997; Curtea de Apel Suceava, dec. civ. nr. 47/2010; - toate publicate în V. T. - Noul Cod Civil, Ediția a-II-a, Vol I, București, 2014, p. 579-580, 587].
Cu ocazia fazei de teren a expertizei, părțile au indicat și agreat o limită comună între cele două parcele ale reclamantelor și terenul pădure (aflat în tarlaua 27, . reală de 8014 mp) aparținând pârâtelor, care trece pe ultimul rând de arbori maturi, acolo unde se termină practic pădurea; limita de proprietate este vizibilă și se află potrivit consensului părților, consemnat de expert în raport și necontestat ulterior, pe limita dintre proprietăți.
Prin urmare, contrar susținerilor inițiale ale pârâtelor exprimate prin întâmpinare, între terenurile aparținând părților există zonă de vecinătate, aspect care reise din coroborarea susținerilor reclamantelor cu constatările și concluziile cuprinse în raportulul de expertiză topo însoțit anexe, declarațiile martorilor T. E. M. și D. V. V., inclusiv cu recunoașterile ulterioare ale pârâtelor M. M. și P. E. la interogatoriile laute acestora (f. 80-81, pct. 2, respectiv f. 83 pct. 2).
Conflictul dintre părți s-a invit după decesul numitului Pușpan V. - autorul pârâtelor, fapt adeverit prin coroborarea susținerilor reclamantelor cu recunoașterile în acest sens ale pârâtelor la interogatorii (f. 80-81, pct. 5, respectiv f. 83 pct. 5), și a avut la origine distrugerea pe porțiunea de vecinătate a gardului reconstruit de reclamante pe urmele și amplasamentul gardului vechi, acțiune imputabilă pârâtelor, aspect confirmat de către și de către martorii T. E. M. și D. V. V..
Împotriva acestei sentințe apelantele M. M., P. E. au formulat apel.
În motivarea în fapt a cererii, apelantele au arătat că în mod greșit s-a dispus obligarea lor la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
Au arătat apelantele că taxa de timbru nu a fost achitată în acest dosar, ci în dosarul nr._, privind o acțiune la care intimatul a renunțat la judecată.
Au mai solicitat compensarea cheltuielilor de judecată, invocând aplicarea art.560, 561 Noul cod civil privind suportarea cheltuielilor de judecată, în cazul grănițuirii.
În drept, art.480 NCPC.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:
La fila 34 dosar fond se găsește chitanța nr._ din 22.11.2012 privind achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 251 lei. într-adevăr în cuprinsul acestei chitanțe se face mențiune despre un alt dosar – nr._, însă mențiunea respectivă este olografă, neputându-se determina dacă aceasta a fost efectuată de funcționarul ce a emis chitanță sau ulterior de o altă persoană. În plus, chitanța este depusă în original la dosar, ceea ce înseamnă că nu a putut fi folosită într-un alt dosar, dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru păstrându-se în original în dosarele în care au fost folosite. În aceste condiții, tribunalul apreciază că în mod corect a fost avută în vedere respectiva chitanță în determinarea cuantumului cheltuielilor de judecată, însă instanța de fond nu ar fi trebuit să acorde cu acest titlu, întreaga sumă cuprinsă în chitanță (251 lei), ci doar 19 lei, atât cât i se pusese în vedere reclamantului intimat să achite cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă prezentei acțiuni. Raționamentul este justificat de faptul că pentru achitarea în plus a unei taxe judiciare de timbru, nu se poate reține culpa procesuală a părții adverse, ea fiind obligată să suporte doar cuantumul cheltuielilor de judecată – a taxei judiciare de timbru, stabilită de lege pentru acea acțiune.
Pe fondul apelului, conform art.560, Noul Cod Civil proprietarii terenurilor sunt obligația să contribuie la cheltuielile de grănițuire, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de această operațiune.
Având în vedere și dispozițiile art.451 și urm. codul de procedura civilă care stabilesc că la baza acordării cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală a părții ce s-a opus nejustificat pretențiilor celeilalte părți, coroborate cu dispozițiile cu caracter special din materia acțiunii în grănițuire, tribunalul constată că în speța de față cheltuielile de judecată trebuiau suportate de ambele părți, în cote egale.
Aplicând acest mod de calcul, situației de față, tribunalul constată că cheltuielile de judecată sunt alcătuite din suma de 19 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței indicate mai sus, 3000 lei onorariu expert – chitanța nr._/1/07.05.2013 – fila 90 dosar și chitanță nr._/1/16.12.2013 – fila 156 dosar, 1200 lei onorariu avocat – chitanța nr._/25.11.2013 – fila 243 dosar fond. În raport de totalul acestor sume, apelantele trebuie să suporte 2114 lei, reprezentând o jumătate din cheltuielile de judecată necesare grănițuirii proprietăților.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul obligării apelantelor la plata sumei de 2114 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art.451 codul de procedura civilă, tribunalul va reține culpa procesuală a intimaților în determinarea efectuării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care îi va obliga la plata sumei de 500 lei onorariu apărător – chitanță nr._/01.10.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantele pârâte P. E., domiciliată în ., jud.Dâmbovița –CNP_ și M. M. domiciliată în P., Cartier Diaconești, nr.146, județ Dâmbovița, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 501/20.04.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. I. Ș., domiciliat în P., Cartier Diaconești, nr.109, jud. Dâmbovița și C. I. I., domiciliată în P., Cartier Diaconești, nr.109, jud.Dâmbovița.
Schimbă în parte hotărârea atacată numai cu privire la cheltuielile de judecată în sensul stabilirii în sarcina pârâtelor a obligației de a le suporta în cuantum de 2114 lei în loc de 4460 lei.
Obligă pe intimați la 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică din data de 09.10. 2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. A. | C. G. | A. Ghiorghița |
Red . CG/ tehnored CG/A.Gh
7 ex / 15.10.2015
Judecător fond C. V.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 676/2015. Tribunalul... → |
|---|
