Fond funciar. Decizia nr. 750/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 750/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 750/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 750
Ședința publică din data de 21 octombrie 2015
Președinte – B. Brînzică
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de reclamantul P. G., domiciliat în ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat T. E., din Târgoviște, . 11, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.703 din 16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1, județ Dâmbovița și C. L. Fond Funciar Malu cu F., cu sediul în ., județul Dâmbovița, având ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul reclamant P. G. asistat de avocat T. M. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015, intimata pârâtă C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița prin consilier juridic D. C., în baza delegației depusă la dosar, intimata pârâtă C. L. Fond Funciar Malu cu F. reprezentată de avocat P. D. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/21.10.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, stadiul în care se află judecata, cererea de apel este motivată și scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 42 din Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin pct. 43 al art. I din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, potrivit căruia „cererile sau acțiunile în justiție, cererile accesorii și incidente, precum și intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru și de timbru judiciar”, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul apelantului reclamant învederează instanței că înțelege să se folosească de înscrisurile deja depuse la dosar, nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Reprezentanții comisiilor de fond funciar, de asemenea, precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de Procedură Civilă, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Pentru apelantul reclamant P. G., avocat T. M. având cuvântul, a susținut motivele de apel detaliate în scris, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza fără să intre în judecata fondului și a dispus amendarea apelantului reținând o exercitare abuzivă a dreptului la justiție. Nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, nefiind identitate de cauză între prezentul dosar și dosarul nr._ care a stat la baza admiterii excepției autorității de lucru judecat. In acest din urmă dosar s-a respins cererea de reconstituire pentru că proprietara terenului, mama apelantului, era în viață. La momentul pronunțării sentinței de fond în cauza de viață mama apelantului nu mai era în viață, astfel că în mod nejustificat s-a reținut autoritatea de lucru judecat. Apelantul a stăpânit terenul și pe perioada colectivizării netulburat, terenul nu a suferit modificări. Anterior colectivizării terenul a aparținut mamei apelantului fiind înscrisă în evidențele agricole. Terenul în discuție face corp comun cu suprafața reconstituită prin titlu de proprietate, este teren aferent casei de locuit, curte și grădină.
A apreciat că sentința este nelegală și netemeinică și sub aspectul amendării apelantului cu suma de 1000 lei, pentru că nu se poate reține promovarea cu rea credință a acțiunii și nici inducerea în eroare a instanței, reclamantul justifică interesul său întrucât stăpânește și în prezent acest teren, nefiind eliberate titluri de proprietate altor persoane.
Susține în totalitate motivele de apel, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul Comisiei locale de fond funciar Malu cu F., avocat P. D., a pus concluzii de respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât reclamantul s-a mai judecat într-o cauză pronunțându-se o decizie în anul 2007, cauză în care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru același teren de către aceeași persoană, astfel că în mod justificat s-a reținut autoritatea de lucru judecat. Cu privire la aplicarea amenzii, a lăsat la aprecierea instanței.
Reprezentanta Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița prin consilier juridic D. C. a achiesat la concluziile comisiei locale, în sensul că există identitate de cauză, cele două suprafețe de teren indicate, ambele litigii au aceleași părți. Asupra reconstituirii dreptului de proprietate s-a mai pronunțat deja o instanță, astfel că în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ din data de 06.02.2014, reclamantul P. G. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR MALU CU F. și C. JUDEȚEANĂ DÂMBOVIȚA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, solicitând modificarea titlului de proprietate nr._/1997, emis de C. JUDEȚEANĂ DÂMBOVIȚA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, prin includerea suprafețelor de 575 mp, teren intravilan, situat în localitatea Malu cu F., având ca vecini N – rest de proprietate, S – drum stradal, V – DN72A; E – P. G. și M. Gh. I. și 980 mp teren intravilan situat în localitatea Malu cu F., având ca vecini N P. H., S M. Gh. I., V rest proprietate și E – moștenitorii defuncților T. A. și C. Filoftea și, ca urmare, să se dispună emiterea unui nou titlu de proprietate pentru o suprafață totală de 2555 mp.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că i s-a eliberat titlul de proprietate a cărui modificare o cere pentru o suprafață totală de 1.000 mp, care, împreună cu cele două suprafețe indicate în petitul acțiunii formează un lot comun, ce are natura juridica unui teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, curte și grădină. S-a mai arătat că pe terenul în suprafață totală de 2555 mp se află o casă de locuit, anexe gospodărești, un solar și un garaj, că terenul a fost stăpânit de reclamant pe perioada colectivizării și, în continuare, după anul 1989, că anterior terenul a aparținut mamei reclamantului, motiv pentru care reclamantul nu figurează în registrul agricol. În final, s-a precizat că pe cele două suprafețe indicate sunt situate un solar și un garaj și că pentru ele nu au fost eliberate titluri de proprietate altor persoane.
Prin sentința civilă nr.703/16.02.2015, Judecătoria Târgoviște a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de către instanță din oficiu, a respins cererea formulată de reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR MALU CU F. și C. JUDEȚEANĂ DÂMBOVIȚA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, pentru existența autorității de lucru judecat, în baza art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C.proc.civ., a dispus amendarea reclamantului cu suma de 1.000 lei și a emis o adresă către C. Executări Civile din cadrul Judecătoriei Târgoviște în vederea îndeplinirii formalităților necesare punerii în executare a sancțiunii aplicate de către instanță.
reclamantul a arătat că solicită să se constate dreptul său de proprietate asupra diferenței de teren dintre suprafața stăpânită și cea pentru care s-a eliberat titlul de proprietate, întrucât întreaga suprafață are natura juridică de teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, curtea și grădină din jurul acestora.
Prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei la data de 20.11.2014, reclamantul a arătat că cererile înregistrate la Primăria Malu cu F. sub nr. 1274/17.03.1991 și nr. 2024/21.03.1991 nu vizează terenurile ce fac obiectul cererii, că este îndreptățit să obțină dreptul de proprietate asupra celor două suprafețe de teren prin reconstituire, întrucât împreună cu suprafața de 1.000 mp pentru care s-a emis un titlu de proprietate, formează un lot comun având suprafață totală de 2555 mp, ce are natura juridica unui teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești. S-au reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată.
A reținut instanța de fond că Prin sentința civilă nr. 4089/05.11.2006, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ (f. 91-92), s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul P. G. împotriva pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR MALU CU F. și C. JUDEȚEANĂ DÂMBOVIȚA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, fiind obligate pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR MALU CU F. să reconstituie reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.280 mp, conform expertizei efectuate de ing. A. S., și C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița să elibereze titlul de proprietate în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 756/12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, au fost admise recursurile formulate de pârâte împotriva sentinței sus-menționate, fiind respinsă plângerea în totalitate.
În cuprinsul considerentelor deciziei, s-a reținut că intimatul a arătat, prin întâmpinarea la recursurile formulate, că din raportul de expertiză rezultă că i s-a stabilit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1.000 mp pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1997, pe acest teren aflându-se o magazie de lemn edificată de el, și că deține suprafața de 1.280 mp în continuarea suprafeței de 1.280 mp, pe care a construit o casă și anexele gospodărești, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
În motivarea soluției de admitere a recursurilor, s-a reținut că, pe de o parte, acțiunea a fost pornită de reclamant, deși fosta proprietară a terenului în litigiu a fost mama petiționarului, care era în viață, și pe de altă parte, că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi îndreptățit la reconstituirea suprafeței de 1280 mp, iar faptul că petentul și-a construit pe acest teren o casă și un garaj nu conduce la concluzia că, în speță, ar fi aplicabile dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991.
Prin prezenta cerere, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 575 mp, teren intravilan, situat în localitatea Malu cu F., având ca vecini N – rest de proprietate, S – drum stradal, V – DN72A; E – P. G. și M. Gh. I. și 980 mp teren intravilan situat în localitatea Malu cu F., având ca vecini N P. H., S M. Gh. I., V rest proprietate și E – moștenitorii defuncților T. A. și C. Filoftea, cu motivarea i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1997 pentru o suprafață totală de 1.000 mp, care, împreună cu cele două suprafețe indicate în petitul acțiunii formează un lot comun, ce are natura juridica unui teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, curte și grădină.
În drept, potrivit art. 431 alin. 1 C.proc.civ., „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Ca atare, există autoritate de lucru judecat în condițiile în care, prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul tinde la pronunțarea unei hotărâri care ar contrazice în mod flagrant ceea ce s-a statuat în mod irevocabil și cu putere de lucru judecat în litigiul purtat anterior între părți, iar, pentru a se constata că sunt îndeplinite condițiile de existență ale autorității de lucru judecat, este necesar ca o a doua cerere de chemare în judecată să aibă același obiect, să fie întemeiată pe aceeași cauză și să privească aceleași părți.
Procedând la analiza condițiilor anterior menționate, instanța constată că obiectul prezentei acțiuni este identic cu obiectul capătului de cerere soluționat în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 756/12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, întrucât constă în reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren adiacent terenului în suprafață de 1.000 mp pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1997.
Totodată, există identitate de cauză, înțeleasă ca fundament al raportului juridic litigios, respectiv ca situație de fapt calificată juridic, față de împrejurarea că situația de fapt ce reprezintă temeiul cererii de chemare în judecată este reprezentat de împrejurarea că cele două suprafețe de teren indicate au natura juridică a unui teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, curtea și grădină din jurul acestora, ipoteză prevăzută de art. 23 din Legea nr. 18/1991, iar din considerentele deciziei civile rezultă că Tribunalul Dâmbovița a statuat asupra faptului că reclamantul nu este îndreptățit la reconstituire, întrucât condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 18/1991 nu sunt îndeplinite. În plus, este lipsită de relevanță împrejurarea că reclamantul nu a indicat în mod expres temeiul juridic al cererii formulate, întrucât situația de fapt indicată de reclamant ca motiv al reconstituirii poate fi cu ușurință încadrată juridic de instanță.
În ce privește identitatea părților, aceasta decurge din faptul că ambele litigii, atât cel soluționat prin decizia civilă nr. 756/12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, cât și cel prezent, are aceleași părți.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul pune din nou în discuție dreptul său la reconstituirea unui teren adiacent terenului în suprafață de 1.000 mp pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1997, cu toate că asupra fondului acestei chestiuni s-a pronunțat deja o instanță, prin o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În consecință, în temeiul art. 431 alin. 1 C.proc.civ., instanța va admite excepția autorității de lucrul judecat, invocată din oficiu, și va respinge cererea formulată pentru existența autorității de lucru judecat. Orice altă soluție ar însemna o încălcare gravă a principiului puterii lucrului judecat, principiu de ordine publică ce garantează stabilitatea hotărârilor judecătorești pronunțate și prin aceasta previzibilitatea și coerența ordinii de drept. Înseși noțiunile de proces echitabil și acces liber la o instanță, interpretate în lumina principiului fundamental al preeminenței dreptului, ar fi vidate de conținut dacă s-ar permite repunerea în discuție a ceea ce a fost definitiv judecat. De altfel, cu privire la faptul că principiul securității raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității lucrului judecat, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Brumărescu c. României, Sovtransauto Holding c. Ucrainei și Ryabykh c. Rusiei.
Raportat la soluția pronunțată în cauză, instanța apreciază că atitudinea procesuală a reclamantului – care, deși deținea o hotărâre definitivă și irevocabilă în sensul că nu este îndreptățit la reconstituire, a înțeles să repună în discuție aceeași chestiune, iar în cadrul interogatoriului administrat de instanță din oficiu (f. 83) a afirmat în mod mincinos că nu s-a adresat niciodată Comisiei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate a Terenurilor din cadrul Primăriei Malu cu F. pentru reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor ce fac obiectul cererii, fapt contrazis de considerentele deciziei civile nr. 756/12.06.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ – denotă o exercitare abuzivă a dreptului de acces la justiție, cu nesocotirea dispozițiilor art. 12 alin. 1 C.proc.civ., care impun obligația exercitării cu bună-credință a drepturilor procedurale și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului și tot în mod greșit a dispus amendarea sa, reținând o exercitare abuzivă a dreptului la justiție.
Cu privire la admiterea excepției autorității de lucru judecat, în mod greșit prima instanță a soluționat procesul prin admiterea acesteia, fără a intra în judecata fondului, deoarece nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.
Instanța de fond a ignorat în mod nejustificat faptul că, prin hotărârea judecătorească, care stă la baza admiterii excepției autorității de lucru judecat, i s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru că fosta proprietară a terenului în litigiu a fost mama sa, care era în viață la momentul soluționării acelui litigiu
Referitor la dispoziția de amendare a sa cu suma de 1000 lei, susține că este netemeinică, deoarece nu se poate reține că a promovat cu rea credință o acțiune vădit netemeinică, așa cum cere textul art.187 alin.1 pct.1 lit.a Cod proc.civilă.
Cu bună credință a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat modificarea titlului de proprietate nr._/ 1997, în sensul includerii și a suprafețelor de 575 mp intravilan și 980 mp intravilan situate pe raza localității Malu cu F..
Cum după cum a expus, stăpânește în continuare aceste terenuri netulburat de nimeni, dar fără să aibă un act de proprietate obținut în condițiile Legii fondului funciar, este evident că justifică un interes legitim pentru clarificarea acestui aspect și că prin urmare nu poate fi introdusă cu rea credință, a unei cereri vădit netemeinice.
În baza art.480 alin.3 Cod proc.civilă, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deoarece procesul a fost soluționate fără a se intra în judecata fondului.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul apreciaza apelul nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond, în mod corect a făcut aplicarea disp.art.431 (1) Cod proc.civilă, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, pronunțându-se mai întâi asupra acestei excepții de procedură, potrivit art.248 Cod proc.civilă, ridicată din oficiu de instanță, nemaifiind necesară cercetarea în fond a pricinii.
Este neîntemeiată susținerea apelantului reclamant în sensul că, în mod greșit prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, dând eficiență excepției autorității de lucru judecat, în cauză nefiind vorba de o asemenea excepție de procedură.
Astfel, instanța de fond a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, în condițiile în care reclamantul tinde la pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să contrazică ceea ce s-a stabilit irevocabil prin decizia civilă nr.756/12.VI.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, exercitând abuziv dreptul privind accesul la justiție și cu rea-credință privind exercitarea drepturilor procedurale.
Cercetând actele și documentele dosarului, prin prisma excepției autorității de lucru judecat ridicată din oficiu de instanța de fond în ședința publică din 16.II.2015 (f.98 dosar fond), tribunalul constată că în cauză, există tripla identitate de obiect, cauză și părți, în cauza analizată raportată la acțiunea ce a constituit obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Târgoviște.
Potrivit art.248 Cod proc.civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pe bună-dreptate instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepției autorității de lucru judecat, reținându-se că în cauză nu mai este necesară administrarea de alte probe pe fond și nici cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, în dosarul nr._, obiectul acțiunii îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3000 mp în ., județul Dâmbovița, din care suprafața de 1400 mp teren intravilan aferent casei de locuit și anexelor gospodărești și 1600 mp grădină aferentă, determinată potrivit Decretului Lege nr.42/1990 și art.23 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar.
În prezenta cauză este vorba de modificarea titlului de proprietate nr._/54.XI.1997 emis pe numele reclamantului P. G. privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza art.24 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, în sensul de a se completa suprafața de teren reconstituită cu 575 mp intravilan și 980 mp intravilan, alături de cei 1000 mp din titlu, ca fiind tot teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești.
Cu alte cuvinte, obiectul prezentei acțiuni este același cu cel din dosarul anterior, adică reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1555 mp teren aferent casei și gospodăriei anexe ale reclamantului, singura deosebire constând în diferențele de suprafețe revendicate, respectiv 1555 mp în prezenta acțiune față de 3000 mp în dosarul anterior.
Prin obiectul acțiunii se înțelege protecția unui drept sau înțeles legitim, pretenția dedusă judecății, care în cazul analizat îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și construcțiilor gospodărești anexe.
Chiar dacă în prezenta cauză se precizează că obiectul acțiunii nîl constituie modificarea titlului de proprietate nr._/1997, iar cel din dosarul anterior îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3000 mp, în ambele acțiuni, obiectul îl constituie revendicarea terenului aferent casei de locuit și construcțiilor anexe, reconstituit cu drept de proprietate prin titlul de proprietate contestat.
Există unitate de cauză în ambele acțiuni: în prezenta cauză s-au invocat dispozițiile art.8 (2) din Decretul Lege nr.42/1990 și art.23 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, iar în dosarul nr._ s-au invocat disp.art.23 din Legea nr.18/1991 și art.1-2, art.22-23 din Legea nr.1/2000, ambele temeiuri juridice referindu-se la reconstituirea dreptului de proprietate aferent casei de locuit și construcțiilor anexe aferente.
În sfârșit, în ambele acțiuni este vorba de aceleași părți, reclamantul apelant P. G. și intimatele pârâte C. județeană Dâmbovița și C. L. Malu cu F. de aplicare a Legii fondului funciar.
Așa fiind, pe bună-dreptate prima instanță a reținut tripla identitate de obiect, cauză și părți în cele două acțiuni, constatând autoritatea de lucru judecat și a respins acțiunea reclamantului apelant ca nefondată, fără a mai fi nevoie de cercetarea în fond a pricinii.
Este neîntemeiată și susținerea reclamantului apelant în sensul că nu a avut posibilitatea probării pretențiilor sale cu martori, interogatoriu pentru pârâte, acte și expertiză topo, întrucât, în cazul constatării autorității de lucru judecat, instanța din oficiu și în baza disp.art.248 Cod proc.civilă este obligată să se pronunțe asupra acestei excepții, nemaifiind astfel necesară cercetarea în fond a cauzei.
Nu are relevanță în cauză celelalte susțineri ale apelantului, respectiv cea legată de posesia continuă și neîntreruptă a terenurilor revendicate, că suprafețele de teren se încadrează în suprafața de 6000 mp prev. de art.8 alin.2 din Decretul Lege nr.42/1990, că aceste teren a fost înscris în cooperativa agricolă de producție de autoarea acestuia, aceste susțineri ținând de judecata în fond a cauzei, ce s-a soluționat, cu autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr.4089/6.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
În sfârșit, este neîntemeiată și critica referitoare la amendarea sa cu 1000 lei de către instanța de fond, întrucât, împotriva încheierii prin care acesta a fost amendat, acesta avea calea formulării unei cereri de reexaminare amendă, potrivit disp.art.191 Cod proc.civilă.
Față de cele de mai sus, urmează ca tribunalul, în baza art.480 Cod proc.civilă să respingă apelul ca nefondat și să păstreze sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul P. G., domiciliat în ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat T. E., din Târgoviște, . 11, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.703 din 16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1, județ Dâmbovița și C. L. Fond Funciar Malu cu F., cu sediul în ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.10.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
B. Brînzică | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f.M. M. I.
Dosar nr._ /2015
Judecătoria Târgoviște
Red.I.S.
Tehnored.CV
Ex.5/16.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 2003/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
