Contestaţie la executare. Decizia nr. 758/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 758/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 758/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 758
Ședința publică din data de 21 octombrie 2015
Președinte – B. Brînzică
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de pârâtul T. C., domiciliat în Moreni, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.242 din 28.04.2015, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. municipiului Moreni prin primar D. C., cu sediul în Moreni, ., nr.15, județul Dâmbovița, intimat fiind Biroul executorului judecătoresc S. M., cu sediul în Târgoviște, Calea București, . Dâmbovița, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat C. I. pentru intimata reclamantă P. municipiului Moreni, în baza împuternicirii avocațiale . nr._/19.10.2015, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este netimbrată, cererea de apel este motivată, prin serviciul registratură, la data de 20.10.2015 intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că a fost legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul pune în discuție netimbrarea cererii de apel, cerință legală ce i s-a pus în vedere apelantului pârât prin citație la primul termen de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante, față de această excepție, având în vedere că deși instanța i-a pus în vedere apelantului să achite taxa de timbru, acesta nu a adus la îndeplinire cerințele legale și nici nu s-a prezentat la acest termen, a solicitat anularea apelului ca netimbrat.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra excepției netimbrării cererii de apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea introdusă la judecătoria Moreni la data de 06.11.2014 și înregistrată sub nr._, contestatoarea P. Moreni a chemat în judecată pe intimatul T. C. solicitând: anularea somației nr. 743/16.10.2014 și a încheierii nr. 743/16.10.2014 întocmite în dosarul de executare silită nr. 743/2014 de Biroul Executorului Judecătoresc S. M.; suspendarea provizorie a executării silite până la momentul pronunțării unei soluții irevocabile.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a invocat în esență următoarele critici: 1) Din conținutul Deciziei nr. 4589/17.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ se desprinde concluzia că în sarcina Primăriei Moreni nu s-a stabilit obligația de plată a sumei de 46.890 euro, echivalent în lei, ci numai dreptul reclamanților la măsuri reparatorii. 2) Deși soluția instanței de recurs a stabilit dreptul a doi reclamanți la măsuri reparatorii în cuantum de_ euro, echivalent în lei, totuși executarea silită a fost demarată în mod nelegal doar de către unul dintre cei doi creditori, respectiv T. C., care solicită întreaga sumă. 3) Moștenitorii defunctului N. C. T. au vândut imobilul cu privire la care li s-au acordat măsuri reparatorii, în perioada anterioară anului 1945, astfel încât aceștia nu sunt îndreptăți să primească despăgubiri bănești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. din Codul de procedură civilă.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A arătat în esență că prin titlul executoriu în baza căruia a fost demarată procedura executării silite s-a stabilit dreptul intimatului și fratelui acestuia la măsuri reparatorii, iar corelativ acestui drept Primăriei Moreni îi incumbă obligația de a achita suma de bani de 46.890 euro, echivalent în lei, ca măsuri reparatorii. Acest lucru rezultă și din dispozițiile deciziei nr. 8/13.02.2013 a Curții de Apel Ploiești, instanță care a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința Tribunalului Dâmbovița și a înlăturat mențiunea privind trimiterea dosarului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
In urma administrării probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 242 din 28.04.2015, Judecătoria Moreni a admis contestația la executare, a anulat actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 743/2014 de Biroul Executorului Judecătoresc și a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că începerea executării silite cu privire la care s-a formulat prezenta contestație la executare a avut loc ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010 (15.02.2013), acesta este actul normativ care stabilește procedura de judecată în prezenta cauză.
Conform art. 711 alin. (1) și art. 719 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită sau efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la executarea silită (în special cele conținute în art. 622, art. 628, art. 632 și art. 662) rezultă că executarea silită se poate realiza numai dacă există o obligație certă stabilită printr-o hotărâre judecătorească ori prin alt înscris care a dobândit caracter executoriu.
În speță, față de contestatoarea P. Moreni s-a început executarea silită în dosarul nr. 743/2014 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc S. M., cu sediul în Târgoviște, . 37 A, apartament 2, județul Dâmbovița, la cererea creditorului T. C., pentru valorificarea dreptului la măsuri reparatorii în valoare de 46.890 de euro, stabilit în favoarea contestatorului și a numitului T. I. prin Decizia nr. 4589/17.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
Această hotărâre judecătorească nu stabilește în sarcina contestatoarei P. MORENI obligația de plată a sumei de 46.890 de euro, ci doar existența și întinderea dreptului la despăgubiri aferente valorii imobilului preluat abuziv, în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, având în vedere că imobilul menționat nu putea fi restituit în natură (a se vedea în acest sens considerentele expuse la fila 12 din Decizia nr. 4589/17.10.2013).
Modalitatea de plată a despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite, printre care și intimatul T. C., a fost tranșată cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 4202 din 02.07.2010 și Decizia nr. 3448 din 17.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în ciclurile procesuale ale procesului finalizat prin emiterea Deciziei nr. 4589/17.10.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul dispozițiilor art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce s-a statuat prin Decizia nr. 4202 din 02.07.2010 și Decizia nr. 3448 din 17.05.2012 se impune părților din prezenta cauză, fără ca acestea ori instanța de judecată să mai poată repune în discuție aspectele litigioase soluționate anterior prin hotărâre judecătorească.
În esență, prin Decizia nr. 3448 din 17.05.2012 (redată în extras la filele 5-6 din Decizia nr. 4589/17.10.2013), a fost apreciat ca fondat recursul declarat de P. MORENI reținându-se că în mod greșit instanța de apel a obligat această instituție la plata despăgubirilor în valoare de 46.890 de lei, având în vedere că interpretarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a Deciziei nr. 52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii nu este aceea că unitatea deținătoare va fi obligată direct la despăgubiri, ci aceea că plata despăgubirilor stabilite de instanța de judecată se va realiza în condițiile legii speciale. În prezent, valorificarea acestor despăgubiri se realizează în condițiile Legii nr. 165/2013, pe baza unei decizii de compensare sub formă de puncte, emisă de Comisia N. pentru Compensarea Imobilelor, și care poate fi utilizată fie prin achizitionarea de imobile din Fondul national la licitatia publica nationala, incepand cu data de 1 ianuarie 2016 (conform art. 21 din lege), fie valorificarea punctelor în numerar, pe baza unui titlu de plată emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în condițiile art. 31 din lege.
Rezultă că Decizia nr. 4589/17.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu stabilește obligația contestatoarei P. MORENI de a plăti persoanelor îndreptățite, printre care și intimatul T. C., suma de 46.890 euro, echivalent în lei. În consecință, executarea silită a contestatoarei a fost începută cu încălcarea dispozițiilor art. 622, art. 628, art. 632 și art. 662 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care, conform art. 719 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (6) din Codul de procedură civilă, intervine sancțiunea nulității tuturor actelor de executare silită, așa încât este inutilă analizarea celorlalte critici invocate în susținerea contestației la executare.
Lipsa obligației de plată a sumei de bani ce face obiectul executării silite, corelată cu valoarea semnificativă a sumei urmărite, constituie motive temeinice pentru suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, cu aplicarea dispozițiilor art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul, considerând că este nelegala si netemeinica.
Motivând cererea, apelantul a arătat că in motivarea sentinței prima instanța a reținut ca prin titlul executoriu-decizia nr.4589 din 17.10.2013 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul nr.2197/l/2013 i s-a recunoscut reclamantilor, respectiv apelantul si fratele său T. I., doar dreptul la masuri reparatorii in suma de 46.890 Euro, reprezentand contravaloarea unui teren luat de stat in mod abuziv si care nu mai poate fi restituit in natura si nu s-a stabilit in sarcina Primăriei Moreni obligația de a plați aceasta suma .
Prima instanța a stabilit ca valorificarea acestor despăgubiri de 46.890 Euro urmează sa fie făcuta in condițiile legii speciale în prezent aceasta fiind Legea nr.165/2013.
Cu privire la suspendarea executării silite, prima instanța a considerat ca lipsa unei obligații pentru P. Moreni de a plați despăgubirile respective reprezintă un motiv temeinic pentru suspendarea executării silite pana la soluționarea definitiva a contestației la executare.
Prima instanța face o analiza incorecta a hotărârilor pronunțate in Dosarul nr._ al Tribunalului Dambovita in solutionarera cererii formulata in baza Legii nr.10/2001, aplica in mod greșit prevederile legale in materia reparațiilor pentru imobilele preluate in mod abuziv de stat, se transforma in avocatul contestatoarei si nu se limitează doar la motivele scrise din contestația la executare.
Prin decizia nr.4589 din 17.10.2013 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justitie-Sectia I Civila in dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de parata P. municipiului Moreni împotriva deciziei nr.8 din 13 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiesti-Sectia I Civila, pe care o modifica in parte, in sensul ca "Stabilește dreptul reclamanților la masuri reparatorii in cuantum de 46.890 euro,echivalent in lei, pentru imobilul teren de 3.126 m.p situat in orașul Morenijn pct."In lunca", judetul Dambovita. Menține celelalte dispoziții ale deciziei."
Aceasta decizie împreuna cu cea a Curții de Apel Ploiesti nr.8/13.02.2013 au constituit titlul executoriu in baza căruia s-a pornit executarea silita de către Biroul Executorului judecătoresc "M. S." .
Corespunzător acestui drept al reclamantilor stabilit prin titlul executoriu, Primăriei orașului Moreni îi incumba obligația de a achita suma stabilita de 46.890 euro in echivalent in lei, ca masuri reparatorii pentru terenul respectiv .
Prin soluția pronunțata de prima instanța au fost anulate actele de executare silita, dar este inca in vigoare si produce efecte juridice incheierea de la Camera de Consiliul de la 04.09.2014 pronunțata tot de Judecătoria Moreni in dosarul nr._ prin care a fost încuviințata executarea silita a Deciziei nr.4589/17.10.2013 a înaltei Curtî de Casație si Justîtie-Sectia I Civila, încheiere care nu a fost contestata in cadrul contestației la executare de către contestatoare.
Si măsura suspendării executării silite pana la soluționarea definitiva a contestației la executare a fost dispusa nejustificat de prima instanța.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.718(1) NCPC instanța poate sa suspende executarea dar numai pentru motive temeinice .
Simpla discuție făcuta de contestatoare cu privire la titlul executoriu nu poate reprezenta un motiv temeinic, asa cum a fost reținut de prima instanța care sa justifice suspendarea executării mai ales ca in cazul unei soluții favorabile pentru contestatoare aceasta avea la indemana instituția intoarcerii executării.
Logica primei instanțe in adoptarea acestei soluții ar conduce la concluzia ca in orice contestație la executare in care se fac discuții cu privire la înțelesul titlului executoriu ar trebui dispusa suspendarea executării silite .
Apelantul a solicitat admiterea apelului in baza dispozițiilor art.480 alin.2 Cod procedura civila, schimbarea in tot a sentinței civile si respingerea contestației la executare.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 si urm.Cod procedura civila.
S-a solicitat incuviintarea de probe noi in apel.
Prin întâmpinarea depusă la dosar după fixarea primului termen de judecată, intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
A arătat că obligația ce derivă din dispozitivul deciziei nr.4589/17.10.2013 în sarcina Primăriei Moreni este aceea de emitere a unei decizii cu propunere de acordare de măsuri compensatorii prin echivalent și nu plata efectivă a sumei ce reprezintă măsurile reparatorii. In acest sens sunt și considerentele deciziei Inaltei Curți de Casatie si Justitie nr.4202/2010.
Intreaga sumă a fost acordată ambilor creditori în mod irevocabil, fără a se specifica cota parte a fiecăruia, ca atare încasarea întregii sume de către T. C. ar intra în contradicție cu titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită.
S-a mai arătat că anterior preluării abuzive de către stat a proprietății, s-au identificat acte prin care moștenitorii defunctului N. C. T. au vândut bunuri imobile, respectiv suprafața cu privire la care li s-au acordat măsuri reparatorii, astfel că moștenitorii nu mai sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri bănești.
S-a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecata din data de 21.10.2015, tribunalul a invocat din oficiu, excepția netimbrarii apelului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, tribunalul reține că cererea de apel nu a fost legal timbrat.
Potrivit art.33 alin.1 si 2 din OUG nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere reclamantului (apelantului) să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
De asemenea art. 470 din NCPC arata ca la cererea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor de timbru, cerinta prevazuta sub sanctiunea nulitatii si care poate fi complinita pana la primul termen de judecata la care partea a fost legal citata.
Având în vedere că apelantul T. C. nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 500 lei, deși a fost înștiințată prin citatie să complineasca această lipsa, tribunalul in temeiul textelor de lege mai sus invocate, care prevăd sancționarea cu anularea caii de atac a neîndeplinirii obligației de plată a taxei până la termenul stabilit, urmează să anuleze apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtul T. C., domiciliat în Moreni, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.242 din 28.04.2015, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. municipiului Moreni prin primar D. C., cu sediul în Moreni, ., nr.15, județul Dâmbovița, intimat fiind Biroul executorului judecătoresc S. M., cu sediul în Târgoviște, Calea București, . Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.10.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
B. Brînzică | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f. D. C. D.
Judecătoria Moreni
Dosar fond nr._
Red. B.B. / Tehnored. D.N.
4 ex./27.10.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 757/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 761/2015. Tribunalul... → |
|---|
