Contestaţie la executare. Decizia nr. 761/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 761/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 761/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 761
Ședința publică din data de 21 octombrie 2015
Președinte – B. Brînzică
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de contestatoarea Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2099 din 27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul creditor P. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat G. A. din Târgoviște ., ., județul Dâmbovița și cu intimatul Biroul executorului judecătoresc T. T. M., cu sediul în Târgoviște, ..4A, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat G. A. cu delegație de substituire a av.Hînsu B. pentru intimatul creditor Pioiaru I., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, stadiul în care se află judecata, cererea de apel este motivată și scutită de plata taxei de timbru, s-a formulat întâmpinare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul intimatului creditor precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Pentru intimatul creditor P. I., avocat G. A. având cuvântul, a pus concluzii de respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, potrivit susținerilor din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 09.04.2015, contestatoarea Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații P. I. și B. T. M. T., a solicitat anularea încheierii și a somației din data de 02.04.2015 emise de B. T. M. T. în dosarul de executare nr.235/2015 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat dispozițiile art.XV alin.4 din OUG nr.8/2014, apreciind că în raport de aceste dispozițiile nu există temei legal pentru emiterea formelor de executare de către executorii judecătorești.
A arătat că în mod nelegal executorul judecătoresc a stabilit un termen de 1 zi în vederea punerii în executare a titlului de creanță.
În acest fel, nu s-a dat posibilitatea instituției debitoare de a întreprinde măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Astfel, creditorul poate să procedez la executarea silită potrivit dreptului comun numai în situația în care debitorul, instituție publică nu-și îndeplinește obligațiile de plată în termen de 6 luni de la primirea somației.
Prin decizia nr.213/04.093.2010 Curtea Constituțională a constat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia OG nr.22/2002 contravine dispozițiilor art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată împotriva sa.
A susținut contestatoarea că executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, fiind de neconceput ca pe cale executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite în titlul executoriu.
Această situație este confirmată și de Curtea Constituțională în decizia nr.44/2014, dar și în decizia nr.161/2013 în cuprinsul căreia menționează că „ar fi disproporționat și inechitabil a recunoaște creditorilor instituții publice dreptul de a-și valorifica creanțele împotriva acestora în condițiile dreptului comun, cu consecința perturbării grave a activității care constituie însăși rațiunea de a fi a unor asemenea instituții”.
Prin adresa din data de 02.04.2015 emisă în dosarul de executare nr.235/2015, comunicată la data de 06.04.2105, B. T. M. T. a somat contestatoarea să achite suma de 1388,47 lei reprezentând 455,13 lei dobânzi acordate conform titlului executoriu pronunțat în dosarul nr._ și cheltuieli de executare în cuantum de 933,34 lei.
Având în vedere că intimatul nu a solicitat restituirea sumei reprezentând pretenții, organul fiscal nu a plătit-o.
Cererea de suspendare a fost motivată prin faptul că executarea silită începută este de natură a prejudicia bugetul de stat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.711,715, 718 Cod procedură civilă și ale OG nr.22/2002
La cerere au fost anexate înscrisuri: somația mobiliară, înștiințarea, încheierile nr.235 emise în data de 02.04.2015, încheierea din data de 30.02.2015, acte emise în dosarul de executare nr.235/2015 și sentința nr.275 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal.
Intimatul a formulat întâmpinare, arătând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.8/2014, invocate de contestatoare având în vedere că a solicitat executarea cotei de 20% din dobânda datorată, că termenul de 1 zi pentru executarea creanței este un termen legal fiind statuat prin dispozițiile art.731 alin.1 coroborate cu ale art.667 Cod procedură civilă și că nu sunt adevărate susținerile contestatoarei conform cărora nu ar fi solicitat plata dobânzii.
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a fost anexată cererea de restituire înregistrată la contestatoare sub nr._/06.06.2012.
In urma administrării probei cu înscrisuri, prin sentința civilă nr. 2099 din 27.05.2015, Judecătoria Târgoviște a respins contestația și cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.275/24.01.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, contestatoarea a fost obligată la plata către intimat a sumei de 6199 lei actualizată cu dobânda legală, începând cu data plății și până la data plății integrale și a sumei de 1248 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 27.03.2015, intimatul a formulat cerere de executare silită pentru restituire cotei de 20% din cuantumul dobânzii datoare de către contestatoarea conform titlului executoriu.
Prin încheierea din data de 30.03.2015 executorul judecătoresc a încuviințat executarea silită.
S-a reținut că executorul judecătoresc a procedat la calcularea dobânzii legale aferentă taxei auto plătite.
Împotriva încheierii și somației din data de 02.04.2014 emise în dosar 235/2014 a fost promovată prezenta cerere întemeiată pe prevederile art. 711 cod proc. civilă, potrivit cărora contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la inițierea executării silite de către intimat cu nerespectarea dispozițiilor OG nr.22/2002, modif., instanța constată următoarele:
Titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.275/24.01.2012 a Tribunalului Dâmbovița a rămas irevocabilă la data de 04.09.2013, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 27.03.2015.
Somația adresată contestatoarei la data de 02.04.2015, prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări, ci reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu.
Contestatoarea ca organ al statului, nu poate invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile art.2 și 3 din OG 22/2002 potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Instanța de fond a constatat că, pe de o parte, contestatoarea nu a făcut dovada că nu are fondurile necesare acoperirii creanței, iar pe de altă parte dispozițiile normative de mai sus, care creează un avantaj discriminatoriu al instituțiilor publice față de o persoană fizică sau juridică obișnuită, trebuie privite în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și ținând seama de prevederile art.20 din Constituția României care consacră principiul priorității convențiilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni încălcarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.1 din protocolul nr.1 adițional la Convenție, având în vedere că debitoarea este o instituție publică și are îndatorirea, ca reprezentant al statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și cu promptitudine o hotărâre judecătorească.
Astfel, în cauza Ș. împotriva României, Curtea a statuat că executare unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces”, în sensul art.6 par.1 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. De asemenea, Curtea a mai precizat că administrația constituie un element al statului de drept, interesul fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească sau întârzie executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd price rațiune de a fi.
În cauza de față instanța de fond a reținut că dispozițiile art.XV alin.4 din OUG nr.8/2014 nu își găsesc aplicabilitatea câtă vreme executarea vizează doar cota de 20% din întreaga sumă datorată cu titlu de dobândă, încă din anul 2012.
Potrivit art.1 alin.2-4 din Ordinul nr.365/2014 privind aprobarea Procedurii de efectuare a plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a modelului și conținutului unor formulare și pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice și al viceprim-ministrului, ministrul finanțelor publice, nr._ pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile
„(2) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora, potrivit prevederilor art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, denumită în continuare ordonanță de urgență.
(3) Cererile de restituire a sumelor prevăzute la alin. (2), depuse de contribuabili, se soluționează conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului tranșelor anuale aprobate la restituire al cărui formular este prevăzut în anexa nr.7
(4) Cererile de restituire a sumelor prevăzute la alin. (2) se depun de către contribuabili la autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administrația Fondului pentru Mediu, după caz.”
Conform dispozițiilor art.70 din Codul de procedură fiscală:
„(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.”
Contestatoarea avea posibilitatea de a solicita intimatului, conform dispozițiilor Ordinului nr.365/2013, relații suplimentare în condițiile în care acesta formulase anterior cerere de restituire și a dobânzii așa cum a fost stabilit prin titlul executoriu și nu să formuleze contestație la executare.
Din anul 2012 contestatoarea a stat în pasivitate și nu a soluționat cererea intimatului privind restituirea dobânzii, astfel că apare excesiv a impune, în prezent, acestuia obligația de a formula o nouă cerere.
De la data la care hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, 24.09.2013 și până la formularea cererii de executare silită, 27.03.2015 a trecut aproape un an și jumătate în condițiile în care prin cererea înregistrată sub nr._/06.06.2012, intimatul solicita contestatoarei executarea în integralitate a titlului executoriu, inclusiv plata dobânzii.
S-a apreciat că în cauză contestatoarea, în calitatea sa de instituție publică, nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate pentru a nu executa o hotărâre judecătorească și că neexecutarea îi este imputabilă, instanța de fond apreciind motivul de nulitate invocat ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.719 Cod procedură civilă conform cu care aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că prin prezenta sentință contestația a fost soluționată.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel contestatoarea, considerând că este nelegală și netemeinică. A solicitat in consecința desființarea sentinței iar pe fond respingerea cererii pentru următoarele motive.
Se critică sentința sub aspectul faptului ca instanța de fond face o eroare cand respinge contestația la executare formulata de instituția noastră.
Potrivit art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici (alin. 1), în cursul termenului menționat orice procedură de executare silită
Rezultă că actul de executare atacat a fost întocmit ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor menționate (28.02.2014, data publicării actului în M.Of.).
In acest sens este necesar a se observa că prin alin. 7 nu se instituie o situație de excepție ci, din contră, se reiterează regula stabilită deja în alin. 1-6, cu amendamentul că aceasta este aplicabilă și în situația particulară a plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită. Evident că dispoziția este aplicabilă inclusiv pentru dobânzile datorate acestor sume, având în vedere caracterul accesoriu al acestor sume raportat la debitul principal.
Interpretarea dispozițiilor alin. 7 menționează în mod expres o anumită ipoteză în care de asemenea se aplică regula stabilită prin alineatele anterioare (textul indicând în mod expres că plățile, cităm „se efectuează cu respectarea prevederilor alin. 1-6). De altfel, nu există nicio mențiune în alineatul 7 al articolului XV din O.U.G. nr. 8/2014 referitoare la vreo excepție. Din contră, se menționează expres că și în ipoteza enunțată se vor respecta prevederile alineatelor anterioare. Or, în aceste condiții orice procedură de executare era silită se suspendă de drept.
Se constată așadar existența unui impediment la executare prevăzut de o lege specială, motiv pentru care se impune anularea hotărârii atacate si admiterea acțiunii.
S-a solicitat desființarea sentinței apelate iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, anularea somației si a actelor de executare subsecvente întocmite in dosarul de executare.
Ca si practica apelanta a invocat soluțiile Judecătoriei Targoviste si Tribunalului Dambovita in dosarul nr. 2311 /315/2015 privind pe C. M..
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 si următoarele Noul Cod Procedura Civila, art.172 alin,3 din OG 92/2003 Cod Procedura Fiscala
S-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 223 alin.3
Cod proc. civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că instanța de control trebuie să observe faptul că OUG nr.8 a intrat în vigoare în anul 2014, că s-a dispus eșalonarea plății pe 5 ani începând cu anul 2014 până în anul 2018, că ratele corespunzătoare anilor 2014 și 2015 nu au fost plătite intimatului, executarea fiind pornită pentru 20% din dobândă. Dacă eșalonarea nu este respectată executarea este pe deplin justificată.
Apelanta a avut la dispoziție un termen de 2 ani de la momentul rămânerii definitive a sentinței, termen în care era obligată să întreprindă demersurile necesare pentru executarea titlului executoriu, demersuri pe care le-a executat decât în privința taxei de poluare și a cheltuielilor de judecată, refuzând restituirea dobânzii legale.
Taxa de poluare, la acest moment, este eșalonată pe timp de 5 ani dar a fost restituită creditorului în totalitate, mai puțin dobânda.
S-a solicitat executarea doar a cotei de 20% din dobândă potrivit cererii de executare voluntară nr._/6.06.2012.
La momentul restituirii taxei de poluare în anul 2013, nu exista OUG 8/2014.
Tribunalul, examinând sentinta civila atacata, prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului precum si a dispozitiilor legale incidente in cauza,î tribunalul apreciaza apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare
Prin incheierea nr. 235 din 30.03.2015 dată în dosarul nr.235/2015,executorul judecătoresc T. M. T. a încuviințat executarea silită pentru recuperarea procentului de 20% din suma reprezentând plata dobânzilor conform dispozitivului sentinței nr.275/24.01.2012 a Tribunalului Dâmbovița.
Prin motivele de apel debitoarea invocă disp. art. XV al.1 și 4 din O.U.G. nr.8/2014 susținând că plata sumelor prevazute prin hotărârea judecătorească se va realiza pe parcursul a 5 ani, termen în care orice procedură execuțională este suspendată de drept.
Potrivit disp. art. XV din OUG nr.8/2014 aceste sume se plătesc în tranșe de câte 20% pe an, începând după trecerea unui termen de 45 zile de la momentul formulării cererii de restituire.
În cauză, creditoarea a formulat o cerere de restituire a sumelor prevăzute în sentința civilă nr. 275/24.01.2012, urmare căreia i s-au achitat doar taxa de poluare și cheltuielile de judecată, fără a se acorda și dobânda legală.
Se constată așadar că debitoarea nu a solutionat cererea creditorului de restituire a dobanzii din anul 2012, ramanand in pasivitate si dupa . OUG 8/2014, act nirmativ ce obliga apelanta la plata esalonata a dobanzii, pentru simplul motiv ca acesta nu a reiterat cererea de executare voluntara pentru transa de 20 %, lucru care apare ca fiind excesiv.
Astfel, prima tranșă de 20%, conform disp. art. XV al.3 din O.U.G. nr.8/2014 trebuia achitată în anul 2014, in conditiile in care cererea de restituire voluntara fusese formulata anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ.
Cum debitoarea nu a înțeles să –și exercite obligația legală de plată, în mod corect creditoarea a solicitat executarea silită a acestei sume.
În cea ce privește suspendarea procedurilor de executare conform alineatului 7 al articolului XV din O.U.G. nr. 8/2014, actul normativ a avut în vedere dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea contravalorii taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, influența negativă pe care o are executarea silită a titlurilor executorii, în condițiile dreptului comun, atât asupra bugetului Administrației Fondului pentru Mediu, cât și asupra bugetului general consolidat, necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate contravalorile taxei pe poluare pentru autovehicule și taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se mai arată că lipsa acestor prevederi ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și, în mod implicit, atât nerespectarea angajamentelor interne asumate de Administrația Fondului pentru Mediu, cât și neîndeplinirea obligațiilor, în domeniul protecției mediului, pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Cum însă debitorul, statul român, nu și-a executat de bună voie obligația de plată, potrivit termenelor stabilite de legea specială, creditorul este îndreptățit să recurgă la executarea silită la expirarea acestor termene.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
In conformitate cu disp. art. 451 si urm c.proc.civ., va obliga apelanta la plata catre intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatoarea Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2099 din 27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul creditor P. I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat G. A. din Târgoviște ., ., județul Dâmbovița și cu intimatul Biroul executorului judecătoresc T. T. M., cu sediul în Târgoviște, ..4A, ., ., județul Dâmbovița.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.10.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
B. Brînzică | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f. M. C. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. B.B. / Tehnored. D.N.
5 ex./27.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 758/2015. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
