Pretenţii. Decizia nr. 757/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 757/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 757/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 757
Ședința publică din data de 21 octombrie 2015
Președinte – B. Brînzică
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de reclamanta Agenția D. Statului, cu sediul în București, sector 1, ..43, împotriva sentinței civile nr.550 din 2.04.2015, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. M.C., domiciliat în comuna Ludești, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru, cererea de apel este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că a fost legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, având în vedere că nu s-au formulat cereri prealabile, că nu au fost invocate excepții, nu sunt incidente de soluționat și s-a solicitat judecata în lipsă prin motivele de apel, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 03.12.2014, sub nr._ reclamanta Agenția D., a chemat în judecată pe pârâtul T. M.C., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 24.18 lei, reprezentând prețul exploatării fără a deține titlul valabil în perioada 01.11.2012 – 28.02.2014 a unor suprafețe de teren, conform facturilor atașate, teren proprietatea startului, ce s-a aflat anterior în administrarea S.C. Agromixt S.A. Leordeni, aflat în proprietatea statului.
În motivarea cererii reclamanta a arătă că a preluat în patrimoniu suprafața de teren cu destinație agricolă aflată în proprietatea statului de la S.C. Agromixt S.A. Leordeni, jud. Argeș, iar în conformitate cu prevederile OUG 198/1999 și ale Legii 268/2001. A susținut că în exercitarea atribuțiilor legale, încheie contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă aflate în patrimoniul propriu, persoanele fizice sau juridice dobândind dreptul de exploatare a terenului în schimbul plății unui preț (redevență, arendă). A mai susținut reclamanta că dovada exploatării terenului în suprafață de 870 mp, pentru perioada 01.11.2012 – 28.02.2014, o fac cu fișa de calcul a exploatării abuzive, întocmită de direcția de specialitate din cadrul ADS. De asemenea, menționează că pentru perioada 01.11.2012 – 28.02.2014 s-a calculat prețul exploatării abuzive a suprafețelor de teren, la suma de 24,18 lei debit, sumă ce a fost calculată și stabilită în funcție de categoria de folosință a terenului, clasele de calitate, coeficienții de majorare ai redevenței medii și factorii favorizanți ai exploatației. Având în vedere că pârâtul a ocupat abuziv suprafața menționată, în perioada 01.11.2012 – 28.02.2014, proprietate a statului, fără nicio plată, rezultă o diminuare a veniturilor ce trebuiau încasate de ADS și o mărire injustă a patrimoniului persoanei juridice cu suma datorată folosirii bunului în scopul obținerii de profit. A susținut că fapta ilicită constă în faptul că în momentul în care a lucrat suprafața de teren, pârâtul cunoștea că este terenul reclamantei și avea obligația să încheie cu ADS un contract de concesiune. A susținut că prin fapta sa ilicită, de a utiliza terenurile ADS, comportându-se ca și cum ar deține un titlu pe teren și exploatând suprafețele, în scopul obținerii de profit, a cauzat reclamantei un prejudiciu, reprezentat de suma de bani care reclamanta ar fi trebuit să o încaseze cu titlu de redevență pentru exploatarea suprafeței de teren aflată în administrarea sa. Apreciază că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, reglementată de disp. art. 1349 Cod civil: existența unui prejudiciu – redevența neîncasată, existența unei fapte ilicite – exploatarea terenului, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu – patrimoniul reclamantei a fost micșorat cu suma pe care ar fi trebuit să o obțină ca preț al exploatării terenului de către pârât, existența vinovăției – pârâtul nu deține nici un contract valabil încheiat cu deținătorul legal al terenului ADS.
Prin sentința civilă nr.550/2.04.2015, Judecătoria Găești a respins cererea formulată de reclamanta A. D. Statului, în contradictoriu cu pârâtul T. M.C..
A reținut instanța de fond că reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, invocând ca izvor al obligației de plată răspunderea civilă delictuală.
În dovedirea pretențiilor, reclamanta a înțeles să prezinte fișa de calcul a exploatării a exploatării abuzive și facturile emise.
Potrivit art. 1349 Cod civil, răspunderea civilă delictuală se angajează în situația în care un prejudiciu este cauzat altei persoane prin încălcarea unor obligații legale cu caracter general. Condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ sunt: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite și a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției.
În ce privește prejudiciul, acesta constă în rezultatul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei săvârșite de o altă persoană.
În cauză se afirmă că prejudiciul este rezultatul încălcării, prin faptă ilicită, a dreptului de proprietate al reclamantei.
Instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit calitatea de titular al vreunui drept asupra terenului în cauză, pentru care nu prezintă în acțiunea introductivă nici un element de identificare.
În ce privește fapta ilicită, în temeiul probelor administrate nu se poate stabili dacă exploatarea terenului în mod gratuit de către pârât a avut loc și dacă privește chiar suprafața pretinsă în cererea de chemare în judecată, în lipsa unei identificări a suprafeței pretins a fi ocupate. Nu se poate stabili în ce au constat actele de ocupare sau de exploatare a acestei suprafețe de teren și nici perioada în care au fost efectuate aceste acte.
Față de disp. art. 249 C.pr.civ. sarcina probei revenea exclusiv reclamantei. Instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei și nici a faptului că pârâtul a ocupat fără drept suprafața de teren proprietatea statului.
Având în vedere că nu s-a dovedit existența faptei ilicite a pârâtului care să fi cauzat prejudiciul suferit de reclamantă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Agenția D. Statului, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, având în vedere următoarele:
Consideră sentința civilă atacată netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii și greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză,
În mod netemeinic instanța de fond în motivarea cererii de respingere a cererii de chemare în judecată a apreciat că nu au dovedit calitatea de titular al vreunui drept asupra terenului în cauză și nici nu ar fi prezentat vreun element de identificare.
De asemenea, consideră sentința ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât în mod abuziv instanța nesocotește faptul că subscrisa a preluat în patrimoniu suprafața de teren cu destinație teren agricol aflat în proprietatea statului de la . în conformitate cu prevederile OUG nr.198/1999 și ale Legii nr.268/2001.
Prin fapta sa ilicită de a utiliza terenurile ADS, comportându-se ca și cum ar deține un titlu pe teren și exploatând suprafețele de teren, în scopul obținerii de profit, pârâtul a cauzat un prejudiciu reprezentat de suma de bani pe care subscrisa ar fi trebuit să o încaseze cu titlu de redevență pentru exploatarea unui suprafețe de teren aflată în administrarea sa.
Se invocă dispozițiile art.8 alin.3 din OUG nr.147/2002, art.4 alin.1 din Legea nr.268/2001.
În vederea exercitării dreptului de proprietate publică sau privată al statului, subscrisa a preluat pe bază de Protocol, conform art.7 alin.5 din Legea nr.268/2001, de la societățile comerciale, prevăzute în anexa nr.1 și 3 la lege, terenurile ce s-au aflat în administrarea acestora.În speța de față, terenurile agricole și neagricole ce s-au aflat în administrarea ..
În exercitarea atribuțiilor ce li se revin, subscrisa încheie contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă sau neagricolă aflate în patrimoniu propriu, persoanele fizice sau juridice dobândind dreptul de exploatare a terenului în schimbul unei plăți-redevență, arendă, etc.
În mod nelegal instanța de fond a nesocotit faptul că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, astfel cum acesta este reglementată de dispozițiile art.1349 cod civil și anume: existența unui prejudiciu-redevența neîncasată ca urmare a exploatării terenurilor aflate în administrarea sa; existența unei fapte ilicite-exploatarea de către pârât a terenurilor aflate în administrarea sa, fără a deține titlu valabil în acest sens și fără a plăti prețul exploatării terenului; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției-pârâtul nu deține nici un contract valabil
Intimatul pârât T. C. nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a dat o interpretare corectă disp.art.1349 și urm.Cod civil, cu privire la cerințele impuse de legiuitor pentru atragerea răspunderii civile delictuale și obligarea celui ce provoacă un prejudiciu a-l repara.
Sunt neîntemeiate criticile apelantei reclamante Agenția D. Statului București, privind plata sumei de 24,18 lei despăgubiri de la pârâtul T. C., reprezentând redevență lunară pentru folosința abuzivă a suprafeței de 870 mp aflată în administrarea . și predată reclamantului prin protocol, conform art.7 alin.5 din Legea nr.268/2001 privind activitatea Agenției D. Statului București.
Așa cum, în mod corect a reținut și prima instanță, în cauză apelanta reclamantă nu a dovedit îndeplinirea triplei cerințe a răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, precum și a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs reclamantei.
Astfel, în cauză nu s-a făcut dovada proprietății Agenției D. Statului București asupra terenului pârâtului, tabelul nominal cu persoanele care ocupă terenul reclamantei din satul Potocel, . (f.19-20 dosar fond) nu poate ține loc de dovada proprietății.
De asemenea, facturile lunare depuse la dosar referitoare la pârât reprezentând redevență lunară nu poate dovedi vreun prejudiciu, o pagubă ce ar afecta patrimoniul reclamantei dacă nu este urmată de dovada acțiunii ilicite a pârâtului, respectiv fapta ocupării abuzive a terenului, care se putea face cu orice probă admisă de lege, respectiv acte, martori, expertiză tehnică de specialitate, etc.
Procesul verbal de constatare din 5.XI.2008 (f.21 dosar fond) încheiat de Primăria comunei Ludești nu reprezintă o dovadă a prejudicierii efective a reclamantei,lipsind cu desăvârșire legătura de cauzalitate între fapta ilicită și vinovăția pârâtului.
Deși în motivele de apel se vorbește despre protocolul de predare-primire a suprafețelor agricole de la Primăria comunei Ludești către reclamanta Agenția D. Statului București, de contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă ori neagricolă, în cauză nu sunt atașate asemenea acte ori dovezi, așa încât, acțiunea reclamantei a fost respinsă, pe bună-dreptate ca nedovedită, susținerile reclamantei, în apel, de tragere la răspundere civilă a pârâtului fiind pur teoretice, neacoperite de acte ori mijloace de probă.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art.480 Cod proc.civilă, să respingă apelul reclamantei și să păstreze sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Agenția D. Statului, cu sediul în București, sector 1, ..43, împotriva sentinței civile nr.550 din 2.04.2015, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. M.C., domiciliat în comuna Ludești, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.10.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
B. Brînzică | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f. A. M. O.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red.I.S.
Tehnored.CV
Ex.4/8.11.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 934/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 758/2015. Tribunalul... → |
|---|
